Aproape trei sute de tineri absolventi in strainatate au fost chemati iar 160 au venit efectiv luni, 16 ianuarie, la Poarta Cotrocenilor. Scopul? Obtinerea unui post de consilier din cele trei puse la bataie de presedinte.Inca 100 de tineri si-au trimis CV-urile fara a veni. Importanta ei provine din faptul ca presedintele a vorbit liber doua ore in spatele usilor inchise, in timp ce anunturile publice au fost putine si destul de rare. Intalnirea de doua ore a avut de toate: un discurs prezidential ce nu a fost facut public, dar poate fi reconstituit, o prezentare a consilierilor in stilul casei, o prezentare a concursului plus intrebarile aspirantilor. Ziua a mai avut suficient timp pentru a mai destitui cinci magistrati, a numi cinci ambasadori si a semna doua legi.
Basescu a explicat intai cum vede rolul de presedinte, mai ales in contextul manifestatiilor. “Presedintele nu e un personaj ales direct de popor ca sa mediteze adanc si sa faca predici, mai ales pentru o tara ca Romania. Obligatia unui sef de stat e sa vorbeasca, sa ceara, sa-si spuna parerea, sa puna la dispozitie proiecte de legi(…) Exista riscul social datorita prelungirii perioadei de austeritate, risc pe care il vedeti manifestandu-se. Nu putem stinge nemultumirile, ca si pana acum, cu bani publici. Nu ne permitem sa facem datorii noi. Solutia este una de comunicare si explicare a situatiei.” La nici doua zile, miercuri, 18 ianuarie, premierul Emil Boc anunta “intensificarea dialogului social la nivelul minsterelor si prefecturilor” si cerea o informare periodica de la Ministrul de Interne cu privire la rezultatul acestor intalniri. Niciun rezultat nu a fost facut public pana in prezent si nicio informatie publica despre aceste intalniri nu a fost transmisa.
Mai apoi, s-a vorbit si de legea sanatatii si de alte masuri economice adoptate de Guvern. “Am facut totul prea repede. Am fortat nota. Sunt constient. Si am fortat-o pe fond de criza. Si am putea folosi cea mai dura arma pusa la dispozitie de Constitutie: asumarea raspunderii. Nu veti vedea politician care sa vina sa anunte tot ce am anuntat eu: taierea salariilor, legea educatiei, legea sanatatii, majorarea TVA prin asumarea raspunderii. Populatia a trebuit sa suporte multe. Mai vine si pedeapsa asta de lege a sanatatii care deranjeaza pe muti. Dar din pacate, nu putem opri lucrurile acestea. Nu putem amana legea sanatatii. Legea Sanatatii si reorganizarea administrativa raman de rezolvat. (…) Legea Sanatatii va reveni cat de curand in actualitate dupa ce se vor face minime ajustari la Guvern. Trebuie vazut in ce conditii putem relua legea. Fara atragerea sistemului privat (in sanatate) nu vom avea un sistem performant. Peste tot – spitale, tratament, medici de familie, asigurari de sanatate – sectorul privat trebuie introdus in mecanism pentru o mai buna gestionare”. La nicio zi dupa, premierul Emil Boc sustine acelasi lucru, intr-o emisiune televizata: „Cred intr-o noua lege a sanatatii care sa fie aprobata, pentru ca e vitala (…) Putem retrage aspectele controversate, dar nimeni nu ne poate spune ca nu avem nevoie de o noua lege a sanatatii”.
Tot Emil Boc declara pe 17 ianuarie pentru B1 TV ca „presedintele a fost si ramane extrem de atasat procesului de reforma a statului si si-a asumat, in privinta legii sanatatii, sa ia castanele fierbinti impreuna cu Guvernul, uneori mai mult decat Guvernul”. Totusi, acelasi premier afirma ca „au fost unele informatii gresite pe care le-am avut atat presedintele cat si eu cu privire la acest subiect, dar viata merge inainte si le vom rezolva pe parcurs”, iar Raed Arafat a revenit in Ministerul Sanatatii la scurta vreme dupa aceea. Pe 21 decembrie anul trecut, Traian Basescu declarase: „daca este vreun dusman mai mare al aparitiei inca unui sistem privat de sanatate, el se numeste Raed Arafat”. Diferenta in mai putin de 20 de zile este palpabila.
Discursul de la Cotroceni a avut si numeroase elemente economice si de recapitulare a reformelor. “Datorita eforturilor populatiei, Romania si-a restabilit echilibrele macroeconomice. Cu toate ca vom avea un deficit de numai 1.9% din PIB, datorita datoriei pe termen scurt, va trebui sa avem alte cheltuieli pentru acoperirea banilor imprumutati. Avem acum numai riscuri externe(…)”, amintindu-se printre aceastea riscul retragerii banilor din bancile straine. Discursul a continuat cu aprecierea ca “Romania este o intamplare a crizei economice. Pe 2011, cresterea economica de ~2% ne situeaza printre campionii Europei. Am avut un moment de criza extrem de grea in 2009, 2010.” S-a mai vorbit si de refinantarea datoriei, mai ales a celei de termen scurt. Apropo de reforme, presedintele a declarat: “Am avut o campanie bazata pe modernizarea statului; nimic populist. Am introdus flexibilitatea fortei de munca prin noul Cod al Muncii, noua lege a asistentei sociale, noua lege a educatiei. S-a incercat trecerea legii prin Parlament. Legea nu mai semana cu conceptul ei, asa ca Guvernul a retras-o si si-a asumat responsabilitatea pentru ea. A fost conceputa in urma raportului Comisiei Prezidentiale. Am reusit de asemenea reducerea costului de functionare a statului. Am redus numarul de bugetari de la 1,400,000 la sub 1,000,000 si mai avem de realizat reducerea armatei la 75,000 de profesionisti.”
A urmat si partea de explicare a rolului unui consilier in general si prezentarea consilierilor de stat prezenti. “Sunteti numiti de presedinte si destituiti tot de el. Cand un presedinte se desparte de un consilier, aceasta demisioneaza. Ati vazut ca au plecat unii de aici. Consilierul este intotdeauna cel care demisioneaza si de obicei o face pe motive de sanatate, familie sau alte oportunitati. Dar nu vreau sa credeti, totusi, ca am rol dictatorial.” Mai apoi au fost prezentati parametrii de lucru: “Orice consilier semneaza un contract de loialitate. Aceasta este o lege care trebuie respectata, nu un lucru specific acestei administratii. In discutiile publice, consilierii nu lanseaza teme noi. Punctul de vedere explus este numai al Presedintelui. In calitate de consilier, trebuie sa fi loial Presedintelui si de aceea, Presedintele vine si pleaca cu echipa lui. Poate veti ramane foarte putini in sala daca nu sunteti de acord.”
Apoi, Basescu a rugat consilierii sa se prezinte. Dupa prezentarea primului consilier, aplaudat la final de participant, al doilea apucat sa isi spuna doar numele, a fost intrerupt de presedinte, care a spus ca va merge mai repede daca face el prezentarile. Pentru ca aplauzele continuau dupa fiecare consilier, dupa a patra prezentare Basescu a rugat sa nu mai aplaude sala, “nu ca ar fi el gelos, dar in interes de timp”. Valeriu Turcan, de pilda este prezentat salii drept omul care “isi ia multe injuraturi pe seama mea, insa nu imi fac probleme, acesta este rolul sau”. La sfarsitul prezentarilor, le-a spus consilierilor ca daca au treaba, se pot ridca sa plece, caci stie ce este pe birourile lor. Bogdan Teodoriu, Iulian Fota si Virgil Paunescu au fost printe primii care au sarit in picioare sa plece. Ceilalti consilieri erau putin derutati – nu prea stiau daca este mai bine sa plece sau sa ramana. Unii au mai ramas, dar au fost trimisi rand pe rand la lucru. In final, presedintele a cerut sa ramana doar doi consilieri, dintre care unul era consilierul de Stat Cristina Iana, responsabila de resurse umane de la Administratia Prezidentiala.
Dupa detaliile selectiei si anuntarea unei probe de concurs ca fiind un eseu despre Romania in anul 2030, au urmat intrebarile pestrite ale candidatilor. Multe intrebari logistice, care puteau fi puse unui consilier de stat, referitoare la concurs au primit raspuns tot de la presedinte –inclusiv cele referitoare la eventualele verificari de securitate in cazul obtinerii postului. O alta intrebare: “Puteti fi mai deschis la minte cand cititi CV-urile, ca unii dintre noi suntem buni, dar am terminat chestii mai ciudate, cum ar fi arhitectura?” Cea mai surprinzatoare remarca a unui candidat a venit de la cineva care a inmanat un biletel celui care plimba microfonul in sala: “Am cateva numere de dosare scrise pe hartia aceasta. Daca le veti citi, veti intelege toate problemele care au aparut cu legea sanatatii. Candidatul a predat hartiuta celui cu microfonul si probabil spera ca aceasta precizare sa ii aduca postul ravnit de consilier”. Este neclar la ce material s-a referit candidatul si este putin probabil sa se fi facut referire la dosare publice sau publicabile. Cea mai pragmatica intrebare a venit din partea unui absolvent care intreba, in cazul neselectarii la Presedentie, daca ar fi ceva sanse la Guvern.
Dincolo de portile Palatului unde se vor angaja cei trei consilieri, protestatarii urmau sa se adune din nou, in zilele ce au urmat, in Piata Universitatii.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Asta este Romania pe care o dorim, nu cateva mii de huligani stransi sa faca scandal!
s’au adunat totusi 160 de oportunisti chiar daca corabia se scufunda
acesta este unul din blestemele tarii acesteia: lipsa de caracter sau mai pe limba romana fripturismul (pentru ca romanii se vor uita poate in zodiac sa vada ce inseamna caracter)
pai sa-ti gasesti un job in general trebuie sa fii oportunist ca nu-ti pica din cer, ah ba da, daca esti bugetar cu pile iti pica din cer, asta esti? daca nu ai observat, tineri care studiaza in strainate (nu poti sa negi ca-s 0 la IQ), eu cred ca presedintele vrea sa dea un semnal de incredere, chiar si daca sunt de fatada tot e un lucru. care lipsa de caracter? pai Baselu are mai mult caracter decat toata clasa politica la un loc mon friend. apropo vezi ca si tu esti romani deci nu te mai blama.
Tocmai pentru că „corabia se scufundă”, nu văd de ce îi socotiţi neapărat oportunişti… Oportuniştii se reped să se scufunde? Poate că unii dintre ei intră în categoria cinicilor sau a indiferenţilor, dar eticheta de „oportunist” este greşit aplicată în acest caz. Logica, logica!…
prin 2002 am fost o data in societatea selecta a unor tineri care invatau la o super mega universitate cand un prim-ministru a venit acolo in vizita sa tina o cuvantare. Bine… a tinut’o la sediul asociatiei studentesti nu la universitatea propriu-zisa dar asta este alta poveste.
Atunci, la cocktail-ul de dupa, am vazut ce lume mai era prin campus si am observat efortul prim-ministrului de a identifica numele celor cu care dadea mana cu cel al cunostintelor sale… pentru ca multi erau copiii celor apropiati, beizadelele cu staif.
Altfel, nu mi se pare o mare dovada de prea mare IQ sa vrei sa te angajezi consilier al unei puteri care tocmai apune. Experienta poate fi interesanta dar in celasi timp catastrofala pentru cariera ulterioara. Exista insa si oameni pentru care esecurile nu se contabilizeaza pentru ca relatiile merg dincolo de criteriile de performanta. Familia conteaza, nu’i asa? Asa era si pe vremea lui Ceausescu. Avea cineva un esec ceva… era trecut pe linie moarta la partid pana ce i se gasea un alt post mai potrivit in aparatul de stat. Conta insa atitudinea nu rezultatul.
Si apoi, un post in administratie inseamna sfarsitul carierei profesionale si inceputul carierei politice.
Nu inteleg de unde ideea asta cu scufundarea… Se stie, sau ca sa zic asa oamenii destepti au mirosit asta, ca USL a produs acest scandal si insista cu anticipatele pentru ca in sondaje sunt in cadere libera… Romanul de rand care merge la munca si vede si el cum e cu criza intelege ca alt drum nu exista in acest moment… In mod paradoxal romanul de rand nu mai este de acord cu pomenile electorale, tipice PSD/USL, pentru ca stie ca tot el le plateste din propriul buzunar… Si nu in ultimul rand, romanul de rand a inteles ca orice ar fi la putere lucrurile merg cam la fel cu mici variatiuni…
In acest context eu ii inteleg pe cei care au aplicat pentru un post de consilier si chiar ii incurajez… Indiferent de cata apa va lua corabia experienta de a lucra cu un Presedinte este foarte importanta… Deasemenea cei care au venit acolo nu sunt interesati de politica ci sunt pragmatici… La CV-ul lor va arata foarte interesant faptul ca au lucrat pentru un Presedinte.
PS- la cum arata oferta opozitiei acum cred ca PD-L are sanse mari sa continue inca 4 ani… Daca mai iese Ponta la televizor si spune ca nu schimba nimic cred ca rezolva problema….
Ce sa zic. Oportunistii renunta la serviciul de 3-4K de euro din tari civilizate ca sa vina la un salariu de 1K in Romania oamnilor ca tine.
Superba logica ai.
nu, oportunistii renunta la o profesie pentru o cariera politica
iar in occident se stie ca nu mai umbla cainii cu covrigi in coada… ci cu turta dulce
Totusi de ce doar absolventi din strainatate ?
Putea spune generic 300 de absolventi – daca era un concurs pe bune si aia din strainate erau mai bine pregatiti atunci nu era nici o problema teoretic sa le ia fata la „localnici”.
De ce selectia a implicat doar absolventi din strainate si nu si din sistemul pastorit de 7 ani de oamenii presedintelui ?
Raspunsurile ar fi:
1. Presedintele n-are incredere in absolventii din tara: cunostiinte si loialitate. Am terminat in ’63. Cativa din colegi, cu solide legaturi partinice, au capatat pozitii inalte in invatamant. Combinatia intre lipsa lor de cunostiinte de care pot atesta + lipsa de dotare a spitalelor poate explica, prin extrapolare, situatia deplorabila din sistemul sanitar. Cred ca un absolvent al unei scoli din strainatate care se intoarce la cererea presedintelui este mai loial, nu este o certitudine insa.
2. Presedintele vrea sa le spuna celor ce au plecat ca patria mama nu-i uita si el da primul exemplu ca vrea sa-i aduca inapoi, pe cei cu merit insa!
La presedintie nu e valabila ordonanta de urgenta a guvernului Boc care prevede angajarea unui functionar la 7 posturi eliberate?
Sunt oameni care stiu ce vor si unde vor sa ajunga,nu protestatarii usl-isti care ies in strada pierdandu-si vremea in loc sa mearga sa-si caute ceva de lucru,nu sa -si planga de mila.
@Razvan sper sa te gasesti in carena cand se scufunda nava si eventual acest lucru sa se intample in ape mici, iar impreuna cu tine sa fie toti revolutionarii de carton …
Nu vi se pare ciudat faptul ca 160 de tineri intelectuali stau la coada sa devina consilieri si in piata sunt 300-400 de protestatari.
Nu pot sa vb. despre calitatea sau IQ-ul protestatarilor, e ca si cand ai compara alune cu dovleci.
Am uitat, cei din piata sunt fosti revolutionari obisnuiti cu cei 2.500lei/luna care brusc au disparut. 22×12=264 x 2500 = 660 000 aproximativ 150.000 euro.
Nu mai vb. despre cei care au apucat sa iasa la pensie in timpul asta si care au beneficiat de niste prime colosale.
Daca macar jumatate dintre cei care au ramas fara aceste indemnizatii, ieseau in strada, trebuia sa vedem zilnic 10.000 de oameni demonstrand in toata tara.
nice one
in carena legat bine presupun :-)
merci
si dupa ce faceti un calcul al beneficiilor revolutionarilor de carton trageti concluzia, tot dumneavoastra, ca nu pot fi ei in piata pentru fie si numai jumatate daca erau ar fi fost cel putin 10.000… irefutabila logica.
si presupuneti ca si eu fac parte din tagma revolutionarilor nemultumit de pierderea privilegiilor
ganditi cel putin… adanc; ce pot sa fa spun… succesuri in continuare
Mi se pare absolut penibil sa vina tineri care au invatat in strainatate sa stea de vorba cu cel care a dus tara asta in mocirla si mai ales….sa isi doreasca sa fie consilierii lui…Te astepti ca unul amarat din romania sa cada in plasa asta….dar unul care a studiat in afara?…..probabil k sunt copkii de parinti cu bani gata care doar s-au plimbat prin lume dar nu le-a intrat nimic in cap…..altfel nu inteleg
Dar de Mr. Ilici Iliescovici nu spui nimk? El nu este vinovat ca avem clasa politica pe care o avem? Toti lovesc intr-un om care este doar produsul acapararii puterii dupa 89 de catre comunistii cu fatza umana. Cat de manipulat/a ai fost si vei fipt ca nu stai sa analizezi ce se intampla. Mai bine la mancat mici cu mustar de lui Vanghelie.
Si eu fac parte dintre cei care au aplicat pentru pozitia de consilier. Am absolvit facultatea in Franta si muncesc in Franta. Motivul pentru care am aplicat este pentru experienta pe care as fi putut sa o am acolo si totodata pentru ca am convingerea ca trebuie sa nu ne mai plangem de mila si sa incercam in felul nostru, atat cat putem, sa ne schimbam tara in bine. Daca eu as fi avut macar 0,1% influenta in deciziile pe care seful statului le-ar fi facut as fi fost multumit.
Binenteles ca e greu de crezut in posibilitate ca cineva sa nu fie orientat numai dupa bani…asta e deja inradacinat in mentalitatea romanului…BANII BANII…atat.
P.S. Nu sunt copil de bani gata. Am avut norocul sa am 2 parinti care au facut eforturi deosebite pentru a strange niste bani si a ma trimite la un master (nu foarte scump) in afara.
Felicitari pentru atitudine si succes in continuare, la Presedintie sau in orice alta parte !
Felicitari! Cunosc si eu pe cineva care a aplicat la un post de consilier prezidential si pot sa garantez pentru bunele ei intentii. Multa lume vorbeste aiurea…
Acum cateva luni erau cititori mai de soi pe contributors… No offens offence Contributors.ro, nu e vina ta…
Ca a doua slujbă, fac siteuri web de mici dimenisuni. Anul trecut am pierdut vreo 2000 de euro pentru că clienții doreau factură. N-am putut să le fac factură pentru că nu pot să-mi fac PFA. Nu pot să-mi fac PFA pentru că n-am diplomă de webdesigner. Și situația se aplică la toată lumea. Un mecanic nu-și poate face PFA de zugrav. O vînzătoare nu-și poate face PFA de croitoreasă. Așa că să-și bage undeva TB și PDL discursul de dreapta. Capitalismul lor e numai pentru marii capitaliști, pentru ăia care învîrt afaceri cu statul. N-au făcut nimic pentru eliberararea micilor întreprinzători. Subevenții și reduceri de taxe înțeleg că nu se pot face, dar impunerea unor reguli de bun simț de ce nu se realilizează?
Imi pare rau, dar nu asa functioneaza. In germania, franta, etc, e la fel. Nu poti sa iti faci PFA daca nu esti pe meseria respectiva. PFA e pentru meserii liberale ( nu, nu are legatura cu partidul ), iar acolo conteaza competenta. O vanzatoare croitoreasa, cum sa am incredere ca face ce stie? La fel si pt webdesignul tau. Sigur, nu stiu ce specializare ai, dar gasesc corect ca numai cei care au facut o anumita facultate sa beneficieze de aceste prevederi. Ti-ar conveni ca toti fraierii cu 10 clase se se apuce de webdesign si sa iti ia piata cu preturi de dumping? Eu personal nu, in felul asta piata ramane piata relativ intre profesionisti si suntem platiti din cauza asta bine. Legea scarcitatii.
Da, poti sa iti faci un SRL ( GmbH ) si poti sa faci ce activitate vrei tu. Acolo nu mai conteaza.
Cu respect, …
De fapt, daca te gandesti bine, tu ii dai dreptate lui jhon…
1) Daca „poti sa-ti faci SRL si-atunci faci orice activitate vrei”, la ce bun limitarea impusa DOAR PFA??? Pentru incurajarea capitalismului „la firul ierbii”?
2) La rigoare pot accepta astfel de restrictii pentru „aplicatii” critice – sanatate, sau alte locuri unde incompetenta poate avea efecte grave (asta lasand la o parte ca nu neaparat o diploma te face competent).
Dar croitoreasa, zugrav sau chiar webdesigner??? Ce nenorocire ireparabila se va intampla daca vanzatoarea aia convertita la croitorie face o fusta stramba? O sa-si ia niste injuraturi de la clienta, multa publicitate proasta si in doi timpi si trei miscari iese din business.
De-abia asta-i capitalism adevarat si politici de dreapta, cand piata decide cine ramane sau nu in business, nu te miri ce functionaras de la primarie sau de-aiurea. Orice restrictie (si-n special alea aberante) inseamna un pas spre stanga, sau poate nu atat spre stanga, cat spre etatism. Urmatorul pas logic este sa nu mi se permita sa-mi zugravesc singur casa, sau sa-mi tund gardul viu, pentru ca n-am absolvit cursuri de gradinarit (si-n plus mai fac si evaziune fiscala, pentru ca nu angajez firme/persoane specializate).
Pentru mine e de neinteles cum intr-o tara ca Romania, unde prezenta statului in mai toate domeniile, y compris economie, este oricum sufocanta, oamenii vor inca si mai multa interventie a statului…
3) Amuzant cum gasesti rezonabile restrictiile impuse vanzatoarei-croitorese sau mecanicului-zugrav, dar presupun ca e perfect in regula sa iei un inginer metalurg, sa-l pui ministru de finante si pe urma sa te miri ca ala a inventat un impozit care „face partie” pentru cei mari, eliminandu-i din joc pe cei mici. Sau sa pui un politist presedinte CA la Transelectrica. Sau, sau, sau…
Inteleg ca peste tot e nevoie de competenta demonstrata, mai putin in politica la varf?
Buna observatia lui John.
Este inca nepus la punct sistemul de certificare in meserii.
Mai ales in aceste timpuri, cand practic inveti sa butonezi rapid un calculator si sa faci site-uri – cazul lui John – sau inveti de pe cursurile postate pe internet cum sa faci o anume meserie, te lovesti de intepenirea unui sistem care nu iti permite o certificare rapida.
Ce rost mai are, atunci cand stii o anume meserie, sa mai faci un curs unde sa te plicitisesti si dai niste bani, doar pentru a cotiza la o anume organizatie, cand tu ai putea simplu doar sa te atestezi pe baza unui examen pentru ceea ce zici ca stii sa faci?
Nu ar fi nevoie decat de o lege mai flexibila, de un examen ale carui cerinte sa le cunosti, si de o organizatie independenta care sa te certifice in aceea meserie.
Este complicat?
Eu spun ca nu, doar vointa de a introduce o suplete in sistemul de educatie si de instruire permanenta a adultilor…
Iarta-ma, am scapat esenta: exista o neta distinctie intre o amaraciune de PFA si o pozitie de Ministru in Guvernul Romaniei…
Influenta unui creator de site-uri sau a unei croitorese este net inferioara aceleia de Ministrul al Finantelor. Cine l-a pus acolo pe celebrul inginer metalurg sa ii traiasca, dar face parte din alta poveste, cu alte detalii – evident politice… Din cat stiu eu politicul este amendat la 4 ani…
Gelu are dreptate!
UITE ce dezastru poate sa provoace un tip cu scoala de marinari, ajuns pe o functie pentru care nu are studii (aia de Presedinte) :D
E drept… tipul s-a laudat ca si in scoala / liceu a avut note cam mici :P
Ai priimit deja două răspunsuri foarte bune. Dar mă dau pe mine ca exemplu. Fac siteul, ți-l arăt, îl testezi cîți vrei, dacă-ți convine îmi dai bani, dacă nu, la revedere. Care-i rostul diplomei?
Salut John,
da, am vazut raspunsurile.
1) chestia cu ministri metalurgisti – nustiu, e politica. Alte reguli. Nu comentez, nu era ceea ce vroiam eu sa punctez. Sa lasam politicul deoparte.
2) foarte corect s-a punctat regula de baza a concurentei: daca nu face fusta buna, iesi din afacere. Ceea ce insa vroiam sa zic, intr-o societate avansata, este de neacceptat sa deschid cartea de telefon, cautand un zugrav, si sa dau peste un dorel care nu a facut nici o scoala de zugrav si sa imi gasesc apartamentul varuit in verde ( exemplu funny ), pentru ca nu stie sa combine culorile sa iasa albastru. Nu stiu daca inteleg unde bat…. la fel si cu websiturile ( no offence, presupun ca esti bun )
Aceste reguli sunt de pe la anii 1000 cand s-au infiintat acele guilde specifice meseriei. Si nu puteai sa te numesti zidar sau croitor daca nu te certificau acea guilda ( ceea ce eu***** bine zice ca acelasi lucru trebuie si aici) .
@ Prostu’ satului: da, ai sa fii surprins, in Germania ( unde stau ), absolut nimeni nu isi varuieste casa. Da, ai auzit bine. NIMENI ( cu exceptiile de rigoare: cunoscutii mei romani :)) ). Dar nu ca nu esti certificat, ci pentru ca lasi specialistul ( iti arata diploma de maistru zugrav daca e nevoie) sa iti varuiasca.
Asa ca, dragii mei, nu zic ca trebe reglementare excesiva, dar un pic de reglementare aduce echilibru in societate.
Multumesc pt timpul acordat…
Normal!
Nu iti varuiesti tu casa pentru ca folosesti la asta niste amarati de romani care muncesc „la negru” :P
Cati romani nu cunosc eu care au lucrat asa in Germania…
Pare sa mearga mai greu decat m-am asteptat. Sa mai incerc o data, mai pe indelete.
Problema nu e cu cine decid Hans, sau Friedrich, sau Gelu sa-si zugraveasca apartamentul din Germania. Daca asa vor si cred ei ca e bine, si-si mai si permit, n-au decat sa-l angajeze pe cel mai bine platit pictor din lume.
Problema e alta, anume aceea ca statul, autoritatile, n-ar trebui sa aiba nicio treaba in a reglementa niste chestii care nu-i privesc in niciun fel, reglementari care 1) distorsioneaza si reduc concurenta, 2) cresc preturile, 3) rigidizeaza piata muncii.
Si, din cate inteleg, nici macar in Germania acest lucru nu se intampla. Adica, daca spre deosebire de Hans, Friedrich si Gelu, un prostovan ca mine decide sa dea de capul lui cu bidineaua in propria-i casa, sau sa-si asume riscul de a lucra cu un dorel necertificat – si inclin sa cred ca mai sunt totusi ceva tolomaci de-acest fel… altfel lanturile de magazine DIY nu s-ar fi chemat DIY, ci DIWaS (acronim de la do it with a specialist) – nu-i zice nimeni nici da-te mai incolo. Cel mult starneste niste zambete superioare ca, deh, n-a inteles cum devine chestiunea intr-o societate avansata.
Repet, pot intelege si accepta ca nu lasi pe oricine sa ofere servicii medicale, sa se joace cu arme si munitii sau explozivi si mai sunt cu siguranta multe astfel de exemple. Dar un guvern care conditioneaza exercitarea unor meserii ca aceea de croitoreasa, zugrav, sau webdesigner de un petec de hartie (ba eventual limiteaza si numarul de activitati pe care ai voie sa le faci) este ori tampit, ori ticalos, ori mai degraba amandoua.
In plus, repet, este atat contraintuitiv, cat si complet inechitabil sa OBLIGI niste amarati sa aiba astfel de cheltuieli si certificari, dar sa fie perfect OK sa ocupi pozitii inalte in societate si economie FARA a avea astfel de certificari. Cred ca pana si cineva traitor in Germania poate intelege nuanta.
Altfel, ca o marunta observatie metodologica, cand va mai angajati intr-o dezbatere in care se aduc mai multe argumente, incercati sa nu le mai selectati doar pe acelea care va convin.
John, activitatea PFA este in functie de studii SAU experienta. Nici eu nu am diploma, dar am obtinut codul CAEN 6202 pe baza cartii de munca ;)
A fost draguta persoana de la Primarie.
In perioada in care mi-am deschis PFA, alaturi de mine mai erau alti 4 colegii care au incercat acelasi lucru. Toti aveam pozitii similare, toti aveam trecute pe cartea de munca posturile ocupate si natura muncii prestate era clara, dar numai subsemnatul avea diploma in domeniu. La mine a mers cel mai usor PFA, la ceilalti dai si lupta…Toate PFA-urile erau in Bucuresti, dar in sectoare diverite. Ne-am bucurat sa angajam o persoana specializata care ne-a luat un tarif mic de persoana, dar a injurat ca la usa cortului pentru ca fiecare primarie avea cerintele sale, ca in orice adminsitratie locala din RO…
Usor cu scrisul, greu tare cu practica si asta ne cam omoara tot timpul…
Mitingul pentru libertate organizat de USL a fost, în fapt, mitingul pentru libertatea de a folosi bugetul ţării după bunul plac. Mitingul USL nu este despre foamea de libertate, ci despre foamea politică a lui Victor Ponta şi Crin Antonescu
Acest episod cu selectia consilierilor mi se pare expresia esentiala a modului cum alege acest presedinte sa-si exercite atributiile, incalcand constitutia la fiecare pas. Cum este posibil sa inviti la concursul de consilier preziential doar absolventi din strainatate? Mi se pare o discriminare fundamentala, mai ales ca vorbim aici de o functie publica, la care trebuie sa aiba dreptul, cel putin teoretic, sa acceada orice roman, indiferent de locul in care si-a facut studiile. Sa faci asa ceva arata modul dispretuitor cu care tu, ca presedinte tratezi forma de guvernamant a Romaniei, aceea de guvernare reprezentativa.
Erdemir, tu ai probleme cu intelegerea limbii romane. Pe postul de consilier Basescu poate alege pe cine vrea. Poate alege femei cu 3 tate sau pitici ciungi.
Poate sa il aleaga si pe frate-su, sau pe centralistul de la bloc. Asa e in toata lumea civilizata, pe posturile de consilier se alege omul si nu cv-ul.
De asta Obama are in posturi de consilieri pe cei care au dus greul campaniei electorale.
Faptul ca din N consilieri vrea sa aiba 3 cu studii in afara nu inseamna decat ca vrea (cel putin declarativ) sa aiba acces si la sfaturile unor oameni educati in alt sistem.
.. razvan si alex… apropo de corabie.. un deputat PNL anunta ca demisioneaza din partid si se inscrie in PDL…
Terminati fratilor cu manipularea asta de la TV. Ceea ce faceti voi nu sunt proteste, e un circ demodat, initiat mai intai de Iliescu si pe care voi l-ati mostenit. Romania are destule probleme ca sa ne mai faceti si voi altele. Nu vreau sa fiu condus de comunisti si de asistati sociali. Somerii, asa-zisii revolutionari sau altii ca ei sa treaca sa munceasca.
Oare Adriana Saftoiu, Andrei Plaesu sau domnul Lazaroiu au participat la concurs pentru postul de consilier?
Personal nu cred asta. Postul de consilier pentru presedinte este o chestie absolut personala. Parerea mea ca selectia ar trebui facuta invers: adica presedintele (ma rog, echipa prezidentiala) cauta (in mess media, in universitati, citeste bloguri…) apoi initiaza un dialog intre echipa de cautare si cel gasit, urmind o invitatie si o discutie finala cu presedintele sau cu cel ce ia decizia.
In plus cred ca exista putini consilieri vizibili si mai multi invizibili, cei ce lucreaza cu consilierul ce e chemat de presedinte.
Deci asta cu 260 de CV-uri pentru 3 posturi de consilier e un pic de apa de ploaie. Cine a citit cele 260 de CV-uri? Asta e munca unei agentii de recrutare, care pentru fiecare post sa caute 5-6-maxim 10 candidati pentru interviu.
Cine va citi cele 260 de eseuri? Ca sa nu zic ca titlul seamana a compunere de clasa a IV-a. Imi aminteste de cintecul de cind eram copil: NOi in anul 2000…
Oare acei candidati cu diplome obtinute afara au trait in bule de sticla? Nu stiu despre piata muncii nimic?
E atit de importanta pentru ei chestia spusa de presedinte cu masina si secretara?
Sunt atitea chestii ilogice in toata chestia asta….
Deduc faptul ca nu ai citit intreg articolul, presedintele a apelat, pentru perierea celor 260 de Cv-uri la „consilierul de Stat Cristina Iana, responsabila de resurse umane de la Administratia Prezidentiala” cea care a fost prezenta la discutia presedintelui cu candidatii selectati.
Mai oameni buni, putina decenta
Da, am inteles, este ca un tirg de joburi. Ba acolo este cineva care imi „perie” CV. Adica se ocupa de CV-ul meu de candidat sa arate mai frumos, mai in ton cu cerintele…
Am extrem de multa decenta si am citit tot articolul cu atentie.
Consilierii sunt pentru a da sfaturi, a-si exprima puncte de vedere argumentate despre un subiect sau altul, in functie de aria de competenta. Nicidecum sa scrie eseuri despre Romania in 2030…
Pentru ca activitatea de consiliere se desfasoara punctual si cu o durata strict limitata.
Ce sa scrii in eseu? In 2030, Romania va avea o Constitutie fara lacune majore, la Curtea Constitutionala vor fi juristi experti in drept constitutional si nu va fi o sinecura, vom fi avut macar 2 alegeri anticipate si un Parlament cu numai 275 de membri. In 2030 Bugetul tarii va fi echilibrat si oamenii vor avea salarii decente. (Era o poezie a lui Arghezi cu „In pomi pepeni cit dovlecii..”)
Sau in 2030 presedintele Consiliului national PSD Adrian Nastase, impreuna cu presedintele PNL Crin Antonescu…
Hai sa fim seriosi…
Consilierii nu se aleg asa….
Despre selectie de personal:
– din experienta va spun ca un CV de 2-3 pagini se poate parcurge si in 30 sec.Rapid calculat la cca. 300 de CV-uri ai nevoie de cca. 150 min. adica 21/2 ore… Evident ca pot sa fie CV-uri care iti retin mai mult atentia, dar…
– eseul aduce o pata de culoare asupra candidatului – si la presedentie este nevoie de o anume culoare. tema eseului mi se pare potrivita pentru ca Romania trebuie sa se pregateasca pentru 2030 si nu pentru 2012-2014…
Poate merita discutate alte elemente de culoare, dar faptul ca un numar de cca. 160 de tineri au raspuns la apelul presedentiei nu poate decat sa aduca curaj celor care inca mai spera pentru ceva mai bun si un pic mai altfel in Romania.
Mi s-a parut tema importanta si de aceea am intrat in atatea amanunte care pana la urma nu sunt in competenta mea si nici nu pot aduce semnificative lamuriri.
mizerabilii uslaci, nu se multumesc doar sa provoace dezordine in tara prin esuata lor lovitura de stat, vor si anticipate etc doar doar ajung repede sa guverneze ei cu mafiotii psd si pnl. Rusine!
@Răzvan
Trecînd peste multiplele fisuri din logica dumneavoastră, înţeleg că, mai mult decît orice, vă deranjează existenţa însăşi a funcţiei de consilier prezidenţial. E ceva rău, ceva ce tinerii ar trebui să evite cu îndîrjire. Just like that, din principiu. Păreţi să excludeţi posibilitatea ca un consilier ar preşedintelui să influenţeze în bine deciziile acestuia. Aţi prefera, să înţelegem, preşediinţii fără consilieri? Sau, dacă tot trebuie să existe consilieri, în nici un caz ei nu trebuie să provină din rîndurile tinerilor şcoliţi în străinătate? Sau vreţi să spuneţi că, dacă dumneavoastră v-aţi afla printre cei şcoliţi în străinătate, în nici un caz nu aţi opta pentru statutul de consilier prezidenţial, ci aţi alege o profesie care să vă permită să aprofundaţi cunoaşterea domeniului dumneavoastră „de expertiză”? Mă tem că la genul acesta de proptire pe – scuzaţi-mă! – picioarele dinapoi s-a redus de şapte ani încoace disponibilitatea pentru dialogul cu preşedintele a opozanţilor lui…
@Ioana Munteanu
daca ar fi fost in iarna lui 2004 as fi avut cu totul alta parere
daca ar fi fost in iarna lui 2009 … iarasi ar fi fost cu totul altceva
acum este o cacialma desprer care nici vorba sa cred ca ar fi vre’o consiliere cautata ci mai mult o chestie de imagine… bietul presedinte… a vrut dar nu l’au lasat netrebnicii de uslasi manipulati de opozitie.
Altfel, nu. Am si observat de mult de tot calitatea consilierilor lui TB numai ascultant discursurile lui. A avut la un moment dat niste argumente foarte puternice. Dar asta de mult nu se mai intampla.
Iar din ceea ce am scris este evident ca in Ianuarie 2012 nu as merge la poarta Cotrceniului.
S,i da, stiu oameni care au facut o scoala numai ca sa aiba un bilet de intrare in administratie.
Acum înţeleg:
– aţi fost dezamăgit de preşedinte, nu aveţi încredere în el nici cînd pare că face gesturi fireşti
– nu aveţi încredere în tinerii cu studii în străinătate care vor să fie consilieri prezidenţiali
– nu agreaţi statutul de consilier, nu aţi opta pentru această ocupaţie (nici eu nu aş opta pentru această ocupaţie, dar nu despre asta este vorba aici: nu ne-a invitat nimeni pe noi în mod special să ne lăsăm meseriile pentru a-l consilia pe preşedinte şi din lipsa noastră de interes pentru îndeletnicirea consilierii nu are cum să rezulte inutilitatea ei sau vinovăţia celor care aplică pentru posturile respective).
Ce nu înţeleg în continuare este următorul lucru: care credeţi că ar fi atitudinea potrivită şi recomandabilă a preşedintelui faţă de problema consilierilor? Ce ar trebui să facă în această privinţă pentru ca să nu fie întîmpinat cu un nou val de proteste?
Vă mulţumesc!
1. Da, joaca teatru. Cu alte ocazii nu a facut atata tam-tam. Nu este un gest firesc este unul teatral.
2. Am mare incredere in tinerii ce au studiat afara, incredere ca au facut o scoala incomparabil mai buna decat cea de la noi. Nu am incredere neaparata in moralitatea lor. Asta se judeca individual nu colectiv. Cum bine stim studiile nu mai implica nici o calitate morala in ziua de azi, din nefericire.
Primul comentariu facea o paralela intre Romania lor si Romania din strada. Eu nu as recomanda’o. Autorul insusi incearca sa sublinieze acea normalitate de care vorbeati chiar din titlu, o normalitate opusa strazii. Aici intervine ce am spus la pct. 1. Mai pot audauga ca uneori normalitatea poate fi profund imorala. Nu te poti face ca ploua cand totul se duce de râpă.
3. da, am dubii in privinta acestei institutii desi oameni pe care ii apreciez au trecut pe acolo. Au iesit mai degraba maculati … intr’un fel cumva independent de vointa sau faptele lor as spune. Cand esti consilierul cuiva… dai si girul tau acelui cuiva… daca ai ce gir sa dai. Niste proaspeti absolventi sunt tocmai niste pifani de bagat la intaintare. Ce sa faca? Sa scrie discursurile pezidentiale?
Ce anume din situatia de azi a Romaniei se datoreaza consilierilor? Putem face un sondaj in randul fostilor si actualilor consilieri. Cum au putut ei influenta decizia politica?… dar cred ca este inutil pentru ca au contract cu clauza de confidentialitate presupun.
Oricum, stirea ca presedintele a primit 160 de aplicanti la job-urile lui acolo ar trebui sa fie pe pagina a 4 a unui ziar de informare, la rubrica fapt divers.
Si ca epilog, tara asta ar fi avut o soarta mai buna daca statul roman punea la dispozitie 1000 de burse in strainatate pentru cetatenii sai. Dar! aceste burse sa fie sustinute financiar de statul Roman in vreme ce selectia sa fie facuta de o serie de universitati alese. Adica fondata o bursa „Romania” la Yale de pilda pentru 5 studenti. Dar selectia celor 5 sa revina Universitatii Yale :-) nu altcuiva. Si tot asa pana la 1000. Oxford 10, Cambridge 10, Bielefeld 10, London School of Economics 20,… Iar contractul sa fie clar. Statul Roman are intaietate in a’i angaja pe cei 1000 cu rezerva ca daca nu o va face in posturi potrivite si salarii decente obligatia contractuala sa devina nula de drept. Pentru ca am vazut ce se intampla si cand tanarul scolit afara este silit sa se integreze si sa se umileasca in miseria de relatii absconse… sau sa ii spunem mai dragut… in „cultura institutionala” damnoviţeana.
1000 … ihm… 500 pe an sa zicem, in 10 ani… 5000 cam asa ceva. Un fel de 1848 redivivus.
Asta ca sa nu ma mai banuiti ca am o aplecare anume catre „salam cu soia” cum ziceau unii nu demult.
In ce priveste atitudinea recomandabila presedintelui este aceea de a nu mai juca teatru, de nu face gesturi demonstrative. Pana si tacerea lui de acum e asurzitoare. Este la sfarsit de mandat nu la inceput. Ţâfna şi orgoliul nu stau bine poziţiei sale. Mai multa umilinta si aplecare catre oamenii care nu au neaparat aceiasi parere cu el. Dar… vorbim deja de alt om nu’i asa?
Sunteti familiara cu expresia „a drege busuiocul” ? Ei bine eu asta cred ca a fost aceasta demonstratie de „bune intentii”, o salvarea aparentelor pur si simplu.
Nu pot spune că nu aveţi idei bune, stimate domn! Şi îmi lăsaţi impresia că aţi fi un om „de bine”. Nu vă pot contrazice într-un mod radical asupra nici unuia dintre cele trei puncte ale discuţiei:
1. E foarte probabil ca Traian Băsescu să fie teatral şi nu sincer în chestiunea alegerii consilierilor.cu studii în străinătate
2. De acord că, deşi, poate, bine pregătiţi, foarte mulţi dintre tinerii cu studii în străinătate sînt lipsiţi de moralitate, cinici, ultra-pragmatici, nu neapărat patrioţi etc. Profundă este şi observaţia „că uneori normalitatea poate fi profund imorală”. De acord că instituţia consilierului, în general şi în particular, la curtea lui Băsescu, poate favoriza depersonalizarea, poate fi inutilă şi chiar pernicioasă. În plus, nu e Băsescu omul care să plece urechea la sfaturile cele mai înţelepte. Foarte adevărat că şcolirea în masă în Occident ar putea avea – teoretic! – efecte mai bune şi mai de durată pentru ţară.
3. Frumoasă – clasică! – expresia „tăcere asurzitoare”, prin care descrieţi lipsa de reacţie a preşedintelui.
Cred că v-a prins bine acest exerciţiu de clarificare a intenţiilor şi reproşurilor dumneavoastră.
Numai că… stimate domnule Răzvan, cred că ne conduceţi prin pledoaria dumneavoastră către unghiul din care pădurea nu mai poate fi văzută din cauza copacilor. Să o luăm dinspre ultima problemă – capitală – a verticalităţii preşedintelui (sau a lipsei lui de verticalitate), cum doriţi să îi spuneţi, pentru a ne întoarce apoi către problema consilierilor. De fapt, aici stă totul. Reproşez poziţiei dumneavoastră că, de fapt, este dominată de o notă umorală, de patina sumbră pe care au lăsat-o în existenţa dumneavoastră experienţele din străinătate, în tovărăşii mai mult sau mai puţin fericite, în preajma unor oameni nereuşiţi, şi desigur, de lehamitea care vă face să vedeţi acţiunile prezidenţiale în cea mai proastă lumină, indiferent de context, necesitate, oportunitate.
Într-adevăr, tăcerea preşedintelui este „asurzitoare”, dar lucrul acesta îmi pare firesc şi chiar pozitiv. Ce ar putea spune? Cine l-ar putea auzi? Se simt în tăcerea lui toată revolta neputinţei, tristeţea şi dezamăgirea. E sigur că pîndeşte momentul potrivit pentru a se putea face auzit.
Aveţi dreptate, nu putem aştepta umilinţă din parte-i. E inutil să ne lamentăm că Băsescu nu este Havel, că nu e un sfînt, că nu se loveşte cu creştetul în ţărînă. La urma urmei, cîţi preşedinţi de felul acesta sînt azi în lume? Este aşa cum este, plin de o mie de păcate, dar altceva mă interesează pe mine şi, sînt convinsă, pe cei care l-au susţinut deşi, fiţi sigur, mai toată lumea i-a văzut bubele şi limitele: este singurul dintre cei care au păşit pe scena politică post-decembristă (atît de penibilă şi anemică) care a dat semne clare că e gata să lupte pînă în pînzele albe pentru a înlătura structurile vechi ale statului comunist. Asta cred că este, în continuare, important. Cum luptă? Aşa cum se pricepe, cu toate mijloacele care îi stau la dispoziţie, vărsînd lacrimi, ridicînd glasul, jucînd teatru, ameninţînd, fiind inflexibil, mitocan, arogant… Mi se pare aberant să fie taxat pentru absolut orice ar face, pe motiv că nu e sincer. Dimpotrivă, faptul că a renunţat la războiul cu Arafat, faptul că face nişte concesii ar trebui salutate. Nu mă interesează ce e în sufletul lui, din ce raţiuni le face, ce crede. important e să meargă în direcţia cea bună.
Cît despre consilieri, ştim că, deşi a îndepărtat pe foarte mulţi, sînt totuşi unii cu care se înţelege. Ştim că e important să primeşti o infuzie de gîndire tînără, occidentală, după cum e important şi să asculţi tehnicieni localnici care cunosc zdravăn situaţia imposibilă din România. Nu e, totuşi, obligatoriu ca un consilier tînăr şcolit în Occident să fie un rebut: Ajunge să fie unul singur bun şi cît de cît onest, pentru ca să facă o treabă bună. Nu e cazul să îi privim în bloc ca pe nişte impostori, răsfăţaţi, beizadele… Un exemplu: breasla avocaţilor e, în genere, una coruptă, veroasă, lipsită de moralitate. Totuşi, dacă un singur avocat e curat, onest, iubitor de adevăr şi dreptate, e suficient ca să credem în rostul şi nobleţea acestei profesii.
@Ioana Munteanu
se poate sa fiu sumbru… „patina sumbra” nice one :-)
Si ma gandesc ca un Balzac al putea descrie bine Comedia Umana din jurul nostru.
Si iar aveti dreptate cu lehamitea provocata de natura umana in plina lumina. (umoral… urat cuvant)
Altfel, nu este vorba despre experiente si/sau tovarasii nereusite. Constat in tara asta ca nu poti exista daca nu ai un patron. E o fuga dupa patron de nedescris. Peste tot acelasi lucru. Nu ai patron nu existi. Si asta este trist.
Că face presedintele si lucruri normale… si ca trebuie sa il laudam pentru asta. Mda. Daca il banui de teatralitate il banui si de fatarnicie evident. Si atunci e dificil sa il cred chiar atunci cand „face daruri”. Dar nu ma intereseaza sa il cred sau sa nu il cred. Ma intereseaza ca situatia sa se rezolve intr’un mod care sa il gasesc potrivit anumitor principii. Faptul ca a recunoscut, desi cu jumatate de gura, ca a gresit cu Arafat a fost bine. Nu prea mai era semnificativ pentru ca situatia era deja departe de chestiunea SMURD dar recunosc ca a fost un pas important. A recunoaste ca poate gresesti e un pas spre dialog. Apoi primul-ministru a spus si el ca va incuraja dialogul. Acum de la vorba la fapta… e drum lung… dar gestul e important.
Problema este insa ca pentru dialog ai nevoie de un partener de dialog, si pentru asta ai nevoie de un spatiu de dialog, un spatiu neutru sau civil sa spun asa. Ideea ca ii primesti pe „reprezentantii societatii civile” la palat ii asculti si la urma faci tot ca tine sau accepti mici schimbari nu este tocmai o solutie.
Eu nu vreau sa vad nici copacii si nici padurea. Pe mine ma intereseaza sa vad pe unde o vom putea’o lua pentru a trece. Unii comentatori sunt manati de netarmuita admitatie pentru presedinte si ii creaza asa un fel de aura de erou civilizator. Altii ii creaza o aura malefica de dictator lipsit de scrupule. Nu ma intereseaza nici unui nici altii. Consider ca problema este mult mai grava.
Si aici aveti dreptate. Am fost profund afectat de modul in care masurile de austeritate au fost luate. Consider ca actuala putere a dat dovada de un profund cinism si lipsa de onestitate. Consider ca interesele aflate in joc au putin a face cu fortele reformatoare din aceasta tara. Consider ca la urma urmei am dreptul la viata… la modul cel mai simplu cu putinta. Da, sunt umoral fiind vorba de supravietuirea mea.
Deprimante comentarii.
Daca e sa-i gasesc presedintelui vreo mare si constanta vina este aceea ca a practicat, inca de la inceputul primului mandat, acest mod ultra-conflictual de a face politica si administratie publica. Iar acest mod a fost preluat si transmis in timp in jos („cascadat,” ca sa folosesc un barbarism corporatist), cu largul concurs al intregii clase politice.
Asa incat acum societatea imi pare mai divizata decat oricand, polarizata la extrem intre sustinatorii si detractorii presedintelui si-ai gruparilor sale politice. Mai ca-ti vine sa crezi ca nu mai e loc in tara asta decat pentru una din cele doua parti.
Atat de divizata incat pana si un articol ca acesta, relativ banal si care, la drept vorbind, n-ar prea avea de ce sa starneasca mari controverse, genereaza aproape exclusiv comentarii agresive, de la atacuri la persoana impotriva unor necunoscuti, doar pentru ca au aplicat pentru o slujba, la asertiuni mai degraba amuzante despre bunul simt prezidential, presupus (in ciuda tuturor evidentelor) mai mare decat al tuturor celorlalti politicieni la un loc, la de-acum obisnuitele si – ce trist! – de-acum aproape normalele „contre” intre comentatori…
Mai interesanta decat toate comentariile (si chiar decat articolul) mi s-ar fi parut, d-le Orasanu, perspectiva DVS. asupra intregii povesti. Pentru ca, daca nu gresesc prea mult, propria dvs. cariera a urmat o cale asemanatoare cu aceea a presupusilor viitori consilieri prezidentiali.
„Legea Sanatatii va reveni cat de curand in actualitate dupa ce se vor face minime ajustari la Guvern.”TB–Minime ajustari? Legea este o varza, cu foarte multe puncte slabe si el vrea „minime ajustari”? Sunt de acord ca este necesara o reforma in sanatate dar poate TB trebuia sa vina cu un proiect mai bun daca nu dorea sa se faca de ras in fata tarii. „Geniile” care au alcatuit legea de ce nu apar la TV sa raspunda intrebarilor din partea asociatiilor profesionale si a pacientilor?
Am aplicat pentru postul de consilier dar nu am putut onora invitatia trimisa pe 10 pentru ziua de 16, din moment ce lucrez in strainatate.
a) posturile erau pentru absolventii din strainatate. Logic si firesc ar fi trebuit sa fie pentru cei ca mine, care lucram si avem experienta in strainatate. Un student nu stie nimic despre nimic, fie el si in strainatate, in afara cazului in care a lucrat in domeniu pe acolo in timpul studiilor, sau practica serioasa.
b) cei 300 prezenti au fost doar studenti din strainatate ? Sau studenti din strainatate care au revenit in romania? Eu cred ca fost plin de rezidenti in Romania, 90%, chestiune care face superflua toata oferta.
Cred că întrebarea principală este, la ce foloseşte expertiza şi educaţia consilierilor pe domenii specifice, când:
1.Indiferent de analiza lor, Preşedintele are deja răspunsurile într-o chestiune anume în 80% din cazuri.
2.Indiferent de context, Egoul Preşedintelui îmbarcă înaintea unui simplu principiu de comunicare simplă, de asculta şi pe alţii vorbind, de a respecta dreptul la cuvànt a altor persoane.
Greşelile fundamentale care au provocat până în prezent cele mai mari sciziuni între diferitele energii din societate, negativizându-le sensul îmi par cele în care Preşedintele nu a consultat vocea Consilierii săi înainte de a ieşi pe piaţa publică cu un discurs.
Presedintele Basescu are un ego extrem de puternic, ceea ce a facut sa reziste pana acum.
In locul lui, Constantinescu era de mult cu nasul in batista…
Presedintele Basescu este omul care a crescut cel mai mult din momentul in care a devenit Presedinte si pana acum. Nu este perfect, de aceea sunt si asa de multe de spus despre Presedinte.
Insa un rol extrem de important in cresterea lui Basescu l-au avut si consilierii sai, ca de altfel ci cei care ii trec pragul pentru diferite consultari.
Daca vrem putem masura ecartul cunostiintelor cu care au intrat si cu cel care au iesit cei care au detinut functia de Presedinte al RO. Cel care a crescut cel mai putin, in ciuda celor 2 mandate a fost Iliescu.
Nu pot sa povestesc pe larg ce succes ar fi inregistrat Nastase in ceea ce inseamna sa iti folosesti cu multa abilitate cunostiintele,relatiile si imaginea pentru interesul personal…
Ca sa fiu la subiect, dau un singur exemplu: „recasatoria” lui Nastase, in ziua de maxima audienta internationala a casatoriei fiicei lui Clinton – a programat atent data Nastase ca sa aiba vizibilitate maxima, altfel intra in categoria can-can altele – cu „nasii” copiii sai, in fata unei fete bisericesti care a acceptat acest circ evident neortodox…Cata „splendoare in iarba” in acest caz…
Personal nu neg calitatea de a creşte personal şi a se adapta repede. Nu am nici o îndoială, că dl Băsescu e animat de cele mai bune intenţii spre un bine general şi spre deosebire de politicieni populişti are o viziune de ansamblu mai profundă asupra încotro ar trebui mers. Dar are şi un gen de lidership autoritar, ceea ce nu ajută uneori. Cele mai mari succese le-a înregistrat când a lucrat în echipă cu consilierii lui, iar unii ca şi dl Lăzăroiu aveau curajul să-i infrunte la nivel de argumente. E întradevăr condiţionat de o logică şi loialitate politică în decizii ceea ce poate creea frustrări pentru tehnocraţii competenţi din jurul său. Părerea mea, personală, e că dacă ar reuşi să respecte o rutină de comunicare cu membrii echipei, înainte de a ieşi pe piaţa publică cu afirmaţii, ar avea numai de câştigat.
Multumesc pentru raspuns.
Poate DA, poate NU!– apropo de rutina -.
Afirm asta pentru ca „leadership”-ul/ conducerea este o chestiune care la un anume moment poate sa insemne asumarea unei stari/status particular, contrar opiniei majoritare sau a acceptiunilor prezentate de echipa/ consilieri.
Dar ceea ce consider ca este mult mai important este asumarea responsabila a acestui „leadership” si cred ca Presedintele Basescu a inteles acest lucru.
A stat in fata unui curent de contestatii, a asumat masurile de austeritate si avut curajul de a le prezenta – i-a cazut de 2 ori vocea cand le-a prezentat in Mai 2010 – si mai recent a avut curajul de a da protestatarilor ceea ce este al lor si numai cat este al lor.
Sunt convins ca si consilierii au avut un cuvant de spus si aceste demersuri.
Cum spunea cineva aici, poate si un 0.1% este extrem de important/valoros si poate aduce ceva mai bun, decat 100% Basescu.
Personal mi-as fi dorit in RO o clasa politica mai responsabila, mai coapta.
Este extrem de greu si nu oricine reuseste sa fie acolo, dar nu imposibil.
@Razvan Orasanu,
am citit procesul verbal dar care ar fi morala ?
Vad mai multa lume care ma intreaba care ar fi morala, de parca as putea sa comprim in doua fraze scurte 5 ani si jumatate de experiente cu administratia publica.
Spun putine lucruri:
1. ma surpinde ca nimeni dintre comentatori nu a observat ca intentia este de promovarea in continuare a legii sanatatii in forma anuntata, indiferent de proteste. Este o declaratie exploziva, dar nebagata in seama :))
2. Ma surpinde ca nimeni nu a sesizat ca „dupa minime ajustari”, nu stiu ce se va mai face. Ca atare, nu va pica Boc si nici ministri grei, ci doar cei dispensabili.
3. Nu imi place agresivitatea vizavi de cei cu training in universitati straine. Intrebarea : „da ce au ei acolo in strainatate si ce nu au universitatile noastre? ” este una stupida pur si simplu, in opinia mea. Harvard-ul, de exemplu, are mai multe resurse ca universitate decat intreg bugetul educatiei in Romania, a avea laureati ai Premiului Nobel ca profesori iti da o alta perspectiva – mie mi s-a intamplat sa il am in 2000 profesor pe laureatulu de 2009 in economie. Si asa mai departe.
4. Nu este insa suficient sa ai o diploma din afara, pentru ca atunci cand incepi lucrul in administratie nu poti aplica aproape nimic. Sfaturile parintilor mei, birocrati o viata intreaga, mi-au fost mai utile decat ce am invata la London School of Economics (cu exceptia unui curs exceptional de economia sectorului public, pe care m-am bazat la greu cand am inceput munca la Palatul Victoria). Trebuie sa te apuci sa citesti la greu de la hartiiile din sedintele de Guvern care se distributie si la Cotroceni la documentele care vin pe bucatica ta la Presedentie – minimum 14 ore pe zi, daca o iei de la zero, cum am luat-o eu. Eu am mai avut un avantaj – citeam si inainte sa ajung la Palatul Victoria presa minimum 2 ore pe zi, in detaliu. In acest fel, an dupa an, dezvolti o cunoastere superficiala (desi nu suficient de detaliata) a mai multor domenii, dar iti creezi si un context prin care poti sa iti dai seama de improtanta unei chestiuni, in functie de cat de „exploziva” a fost inainte sau nu. Asa am putut de exemplu sa imi dau seama ca din noianul de vreo 30 de hartii care mi-a fost pus in brate plus o mapa cu sedinta de guvern cea mai importanta era o chestie tradusa prost din ruseste (cu originalul in rusa atasat) , apropo de RAFO.
O sa incerc sa imi expun parerile personale in ordine inversa:
4. Nu oricine reuseste sa ajunga acolo unde ati fost. Practica de care povestiti ati facut-o si inainte, si odata repetata, devine o rutina, care cred ca v-a ajutat sa fiti acolo. Parere personala – iertare pentru indrazneala.
3. Nu imi place nici mie agresivitatea verbala, oriunde se regaseste aceasta – ma bucur ca si Dvs. ati penalizat-o in comentariu.
2. Minimile ajustari pot sa fie maine ajustari importante pe „piata politica”. Pana una alta opinia Dvs. se sustine, cred ca in curand, o sa fie contrazisa de alte optiuni. As mai adauga ca este parerea unui optimist…
1.Promovarea legii sanatatii in forma enuntata??? Poate stiti mai multe – haide sa mai asteptam si sa ne pronuntam pe subiect. Daca gresesc va rog si ma multumesc pentru corecturi.
Numai bine!
Daca presedintele nu ar fi vrut sa se dea in spectacol cu alegerea consilierilor care sa fie studentidin strainatate, ar fi angajat pe bursierii guvernului Romaniei.
Multi dintre acestia s-au intors cu gandul de a lucra pentru statul roman, insa nu au fost primiti – desi s-au investit atat de multi bani in educatia lor.
Insa normal ca angajarea bursierilor nu s-ar fi putut face cu asa de mult tam- tam… ar fi fost firesc, statul si-ar fi indeplinit o obligatie…( nu conteaza daca ar fi avut sau nu statutul de functionar public – ideea de baza conteaza- a lucra pentru executiv).
Presedintele vrea PR bun, si dupa ce i-a sfatuit pe romani sa emigreze…. e totusi dispus sa ia 3 inapoi. Ce teatru!
@Răzvan
Bine, fie cum spuneţi…
Şi totuşi, îmi pare rău, trebuie să vă dau o veste proastă (chit că sînteţi deja deprimat): Ne-a intrat în cap de pe la Revoluţia Franceză, de cînd cu Constituţia Americană, că ne-a garantat cineva „dreptul la viaţă”. Din păcate, stimate domn Răzvan, nu ni l-a garantat nimeni şi nici nu ni-l poate garanta. Cred că ar fi bine să ne concentrăm, din nou, asupra datoriilor noastre… Căci drepturile au fost şi vor fi întotdeauna extrem de volatile…
Este nevoie de o analiza cost- beneficiu facuta de specialisti, fara implicatii politice, initial.
Am vazut numai unele articole dezlanate, mici puncte luate de ici si colo si transformate in concluzii zdrobitoate…
Personal m-as bucura sa vad ca aceste metode relativ simple, sper cunoscute, sunt utilizate de functionarii publici. Ulterior, m-as bucura sa vad ca acestea sunt distribuite in forma simplificata, spre intelesul cetateniilor, spre dezbatere.
Este un vis? Cu tinerii capabili pe care ii avem, nu cred!
Doctrina politica poate sa primeze la un anume moment, dar cred ca problema sanatatii, in final, va castiga interesul general.
sigur ca nu poate garanta nimeni nimic
de aceea am vorbit adesea de reinventarea politicului
pentru ca fara un stat de drept nu avem decat Homo homini lupus
din partea mea e ok. Dar trebuie incetata atunci toata gargara civica
nu este posibil ca incercarile oneste ale unui om de a supravietui,
nu mai spun de a avea grija de parintii sai si de copii sai,
sa se loveasca in permananeta de aceiasi si aceiasi coruptie si nepotism
pur si simplu nu se poate.
Parvenitismul ajuns la rang moneda forte, clientelismul politic si nepotismul ajunse fundamentul societatii… nu se poate ca orice incercare onesta sa fie inabusuta in fasa de politrucii zilei.
Si daca nu exista dreptul la viata… ok pentru mine. Cand vor fi si arme la indemana va fi ceva mai nasol. Dar la urma urmei… cu’o viata toti suntem datori.
Este cinic sa vorbesti despre datoriile cetatenesti cand populatia este in mare masura pauperizata, desocializata, in mare masura suferinda, deprimata, stresata de grija zilei de maine, &c. Pur si simpu este cinic si imoral.
Nu acelasi lucru se aude in cartierele baietilor smecheri. Ia sa va uitati la strazibucuresti.ro pe langa parcul Verdi este o strada Rahmaninov… Nu, nu sunt manat de frustrari de clasa si nu visez societati egalitare. Dar pentru D-zeu! ce au facut oamenii aia sa binemerite de la natiunea atata bunastare? Ce au facut ei? Jos palaria daca au produs ceva. Locomotive, cum era Malaxa pe vremuri? Ce au facut ei ? Sau cum spuneam in alta parte… care sunt virtutile societatii noastre. Ce anume trebuie sa faci pentru a avea o existenta cat de cat linistita. Nu indestulata dar linistita. Sa stim si noi. Sa ii invatam pe copii nostri cum sa fie pentru a avea viata pe care le’o dorim.
Acum ceva vreme o eleva premianta sau olimpica a ales o cariera in prostitutie… si nu sunt sigur ca a gresit. Astea sunt valorile de azi. Deschideti televizorul si veti vedea. De la stiri la divertisment sunt persoane care isi vand trupul. De altfel si tara noastra tot asta face, castiga bani vanzandu’si sau concesionanduti corpul.
Se plimba copii de bani gata cu Lamborghini si Lexus si alte cate si mai cate. Si traim intr’o tara in care nu se mai fac nici macar capace de wc! Asta este imoral! Este imoral ca contopistul de la banca sa se uite de sus la client. Este imoral sa ai lanturi intregi de farmacii care sa castige sume fabuloase de pe urma nefericirii oamenilor. Ba chiar sa se ingramadeasca 3-4 farmacii intr’un singur bloc. Si iarasi… nimeni dar absolut nimeni nu a inteles din privatizare ca se poate pruduce ceva si la noi. Toti au speculat. Au cumparat de acolo si au vandut aici. Si acum cand e criza… toti se uita urat in jus si vorbesc de civism, de datoriile celorlalti. (Nu este intamplator ca multi din capitalistii nostru au avut treaba cu comertul extern si cu fostele structuri…)
Toti speculeaza si nimeni nu produce. Ba chiar ministri investesc milioane de euro in speculatii imobiliare. Dar nu am prea vazut investitii in productii. Ele sunt dar sunt de cele mai multe ori intampina dificultati insurmontabile. De altfel mergeti putin prin magazine si incercati sa vedeti ce anume lucruri se mai fac in tarisoara noastra.
Si toate astea pornesc de la o extrem de proasta intelegere a traiului in comun.
Cum ziceam Homo homini lupus… e ok. La urma urmei trebuie inceput de undeva.
Si starea animalica este foarte buna, macar nu avem surprize.
Vai, vai, vai, cat m-a dezamagit ceea ce am citit…
Sa recitim Rudyard Kipling si sa intelegem ca si atunci cand suntem in nevoie ar fi bine sa ne pastram spiritul, echilibrul si sa alegem ceva mai bun, chiar daca este mai greu…
Nu inteleg sa accept calea mai usoara, pentru ca un ministru a ajuns acolo asta s-a intamplat si cu acordul nostru tacit, sau daca o premianta, o castigatoare de olimpiade, a devenit prostituata pentru ca anumite lipsuri au obligat-o sa accepte cea mai de jos munca asta nu inseamna ca nu trebuie sa intreprind actiuni concrete, in limita puterilor mele, pentru ca astfel de imprejurari sa nu mai existe sau macar sa le limitez…
Suna utopic, dar va spun din experienta ca nu sunt!!!
Se poate, dar inseamna un efort mai mare mai ales din partea „spectatorilor”, dar ce lucruri minunate apar apoi…
Nu pot sa accept asemenea justificari si lamentari, si cred ca exista un alt tip de demers care vine de la mine, de la tine, de la altii de langa mine sau tine. Si chiar daca nu reusim deplin in incercarea noastra de a schimba, macar am incercat, iar persoana aflata in nevoie se incarca energetic si poate sa isi sustina mai bine nevoile, sau demersurile noastre de schimbare capata consistenta.
Demersurile acestea ar trebui sa ne conduca la un altceva mai firesc, mai uman, sa vina de la oamenii de langa mine sau de langa tine. Dan Tapalaga are un articol interesant pe HN in acest sens.
Don’t give up! Follow your dream!
eu am facut o reducere la absurd pentru ca din punctul meu de vedere este o reducere la absurd sa spui ca dreptul la viata nu este obligatoriu a fi garantat. De aici urmeaza ca … &c
Asa ca nu e vorba ca as fi avocatul acestor deprinderi ci de faptul ca ele tin de un fenoment normal intr’o lume fara principii. Iar protejarea vietii este un principiu care cred ca este central in lumea care am vrea sa fim… sau mi se pare mie.
@Răzvan
Îmi pare rău că v-am înfuriat, mai ales că, în mod vădit, sînteţi apăsat de multe greutăţi…
Pare radical ceea ce spun: „nimeni nu poate garanta, de fapt, dreptul la viaţă”. Mă tem că nu pot retracta. Mai exact, eu voiam să mut un pic problema din spaţiul cetăţenesc într-unul metafizic, pentru a reveni, apoi, la spaţiul cetăţenesc. Constituţiile moderne printr-asta păcătuiesc: dau impresia că legile omeneşti pot rezolva totul pe pămînt, cînd, de fapt, nu este aşa. În felul acesta, de fapt, ele diminuează responsabilitatea morală a oamenilor, care ajung să uite că, din păcate sau din fericire, viaţa, în esenţa ei, înseamnă mai mult îndatoriri decît drepturi. Pare cinic, dur, nedrept. Se poate, dar asta e! Trebuie să privim în faţă, bărbăteşte, acest adevăr! Vă rog să nu vă deprimaţi mai tare!
constitutiile ingradesc de felul lor puterea politica… nu sunt un manual de menuet
societatea sta laolalta numai pentru ca oamenii se pot apara impreuna mai bine decat separat
nu exista alta logica. Iar catastrofele pot fi incomensurabile. Foamete, epidemii cumplite, razboaie, cataclisme, &c. Oamenii au acest dar de a se putea ajuta unii pe altii. Or, o putere politica care face aceasta societate inutila… este o putere criminala. Puterea politica, in general extremista cu precadere, vorbeste despre obligatii. Societatea vorbeste despre libertati. Oamenii sunt tot mai putin liberi… au tot mai putine mijloace de a’si sustine liberatea si puterea de asociere. Nu mai ai nici loc pentru asa ceva. Totul e pe bani totul este marfa, totul este afacere. Inclusiv sanatatea.
Daca suspendam libertatile si drepturile omului atunci efectiv este de dorit revenirea la starea anterioara a Vechiului regim pentru ca atunci macar biserica juca un rol cat de cat important in infranarea apucaturilor semenilor nostri.
Nu poate fi lasata aceasta societate doar la libera vointa a celor „pradatori” din fire. Pur si simplu nu se poate. Morala nu poate exista decat impreuna… nu exista metafizic. Nu exista o morala fara de oameni. E precum biserica. O biresica goala e doar o cladire fara de Duh Sfant. Asa si morala… cate carti de morala nu s’au scris. Morala insa nu se scrie… nu e constitutie… nu e lege.
&c
alftel, cum ziceam… ii dam drumul… nu mi’e frica. la urma urmei cam asa ar trebui sa arate apocalipsa daca citim… ca tot suntem in 2012 :-)))
Macar scapam de ipocrizie… nu mai ascultam tot rahatul asta cu reformele, cu binele obstesc, si cu alte minciuni sfruntate. Si de altfel, este si credinta mea ca o noua societate nu se poate naste decat dupa o experienta traumatica. Atunci si numai atunci oamenii re-vad ceea ce e bun si onest fara impocrizia politica. Abia atunci vor avea o intelegere directa a ceea ce inseamna bine si rau. Am cam uitat se pare asta. Poate ai dreptate si e timpul sa re invatam de inseamna binele dar mai intai si mai intai raul. Si nu raul relativ adus de un regim sau altul… ci raul absolut… generalizat in care toti semenii isi sunt dusmani. Asa sa fie.
Domnule, nu mă înţelegi! Eu nu spun ca statul să îţi impună obligaţii, eu nu spun ca statul să suprime libertăţile, eu nu spun că viaţa nu este preţioasă, eu te invit la altceva: să îţi impui chiar dumneata obligaţiile. Din acest punct de vedere, da, socotesc că Vechiul Regim era superior şi producea valoare morală într-o mai mare măsură decît a putut produce lumea de după Revoluţia Franceză. în rest, sigur că mă aştept ca un stat să fie cît mai puţin opresiv şi cît mai respectuos cu individul. Dar răul vine azi nu din suprimarea libertăţilor (asta e o aiureală), ci din înţelegerea greşită a ideii înseşi de libertate.