luni, mai 23, 2022

Exclusiv FIDESZ şi tutungeriile naţionale ungare (I)

Deşi alegerile parlamentare s-au încheiat în aprilie, capitala ungară este cotropită de bannere uriaşe cu imaginea lui Viktor Orban însoţită de sloganul „Exclusiv FIDESZ!”. Alegerile europarlamentare au perpetuat afișajul, cu succes: FIDESZ a obținut 52% din mandate, în contul popularilor europeni. Dublul sens al sloganului îi încurajează pe cei 60% care au votat în primăvară linia conservatoare şi îi deprimă pe ceilalţi, care înţeleg că nu-i loc pentru ei sub soarele ungar. E un peisaj cunoscut. România este la rândul ei invadată de bannere cât casa din care surâde şmecher Victor Ponta, însoţit după caz de câte un palid candidat la europarlamentare, toţi foarte „mândri că sunt români”. Noul guvern Orban s-a instalat bine dispus la Palatul Sandor, în 6 iunie. Cu excepția agenției naționale de știri-MTI și de MTA, conglomeratul audiovizual de stat, mass-media n-au avut acces la investire. Opoziţia şi presa intransigentă, cu glăsciorul tot mai slab, declară că ministeriatul este pură faţadă, fiindcă deciziile se iau în grupul restrâns din jurul premierului, iar proiectele de lege le elaborează un fel de ONG bine finanțat. Dar opoziția, se știe, vorbește numai prostii…

În vreme ce ”viktatura” ciocnește pahare de cristal, în stradă, la Budapesta, se întâmplă lucruri. Peste 70 de televiziuni, radiouri, ziare, publicații on-line au protestat prin pagini albe și încetarea emisiei pentru 15 minute împotriva proiectului de lege care impune o taxă de până la 40% veniturilor din publicitate. E vorba de dijmuirea banilor din care trăiesc mediile private. Primul vizat ar fi RTL Klub, parte a trustului Bertelsmann, care ar trebui să plătească o taxă de aproape 15 milioane de Euro pe an, mult peste profitul său anual, ceea ce afectează nu doar afacerea în sine, ci și gradul său de independență. Că se urmărește intimidarea RTL, nu e doar o supoziție: secretarul de stat János Lázár declara public că ”RTL amenință țara, îi șantajează pe telespectatori și pe oamenii politici. Ar fi bine ca acest lucru să-l facă acasă în Germania, nu în Ungaria!”. Următoarele victime ale taxei, după cuantumul încasărilor din reclame, ar fi MTM-SBS care deține TV2 – subiect al unor tranzacții misterioase cu iz politic, conform Hungarianspectrum -, apoi Sanoma Media, Hir TV și Ringier. Nici providerii de Internet nu scapă: cel mai lovit va fi Chello Central Europe, cu extensii asupra veniturilor încasate din publicitate de Google și Facebook. Iată de ce au participat la protest și companii media considerate fidele partidului de guvernământ, cum sunt Hir Tv, de unde și-a recrutat guvernul purtătorul de cuvânt, precum și cotidianul Magyar Nemzet.

”Cu această taxă, s-a terminat cu libertatea presei în Ungaria” a declarat András Rudas, directorul RTL Klub, citat de AFP. Întreaga presă, dar și industria de publicitate, au resimțit măsura ca perversă, în prelungirea intențiilor deja învederate ale guvernului Orban: să țină mass-media sub control și să facă rost de bani prin supraimpozitarea firmelor străine și a multinaționalelor care fac profit ”exagerat”. Legea Presei atât de criticată de Comisia Europeană, retragerea licenței Klubradio, scandalul recent iscat de presiunile politice care au dus la demiterea redactorului-șef de la Origo, publicație online deținută de Magyar Telekom, subsidiar al Deutsche Telekom, fac plauzibilă imaginea unei puteri autoritare, tentate să controleze totul. Începând din 2010 guvernul a luat măsuri drastice de taxare a veniturilor ”excesive” în comunicații, precum și în domeniile energetic și bancar. Ce-i drept, convingerea că băncile se înfruptă abuziv din banii clienților, este tot mai frecventă în Europa, iar procesul privind calculul creditelor în valută câștigat la CEDO de un cetățean maghiar ar putea avea efect în toate statele UE. Cu un mesaj la limita naționalismului radical, (zona radicală fiind cedată partidului Jobbik din motive de poziționare strategică), FIDESZ reușește să justifice în fața electoratului discursul și măsurile antieuropene, făcând acceptabilă apropierea de Putin, la nici 25 de ani de la ieșirea tancurilor sovietice din Ungaria. Sfătuit de o echipă de PR americană, Viktor Orban găsește mereu explicații credibile pentru popor. Anul trecut a devenit monopol de stat vânzarea țigărilor, cu argumentul diminuării fumatului și a grijii pentru sănătatea neamului. Tutungeriile au primit rangul de ”prăvălii naționale”, pavoazate în roșu-alb-verde, culorile drapelului ungar, standardizate și riguros controlate prin licențe de stat. O nouă posibilitate de a recompensa clienți politici cu o afacere sigură. Nici societatea civilă nu zburdă cum vrea. După ce un ministru norvegian a declarat că Ungaria se îndepărtează de valorile europene, o serie de ONG-uri finanțate de Fondul Civic Norvegian, suspectate de a avea legături cu opoziția de stânga, au fost verificate de autorități. Mesajele recente ale politicii externe ungare sunt cel puțin provocatoare. În vreme ce Ucraina e teatru de război, iar SUA și Uniunea Europeană caută soluții diplomatice,Viktor Orban pune gaz pe foc cerând autonomie pentru minoritatea maghiară din Transcarpatia.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Eroarea, istorica si perpetuata de altfel de numerosi intelectuali maghiari, este aceea de a intretine obsesiv nostalgia unui trecut regal si/sau imperial, iluzia ca a existat candva o Ungarie extraordinara in care toata lumea simtea ungureste.

    Ori Ungaria a fost ca oricare alt stat european, a avut perioade mai bune si mai putin bune, a fost cand mai mica cand mai mare, cand libera cand sub ocupatie si a fost cea mai mare parte a timpului compusa majoritar din populatii ne-maghiare (de aceea s-au si facut politici de asimilare sau exterminare, fie cu oportunitate -vezi imigratia cumana-, fie cu inversunare -vezi maghiarizarea obligatorie a nobililor romani ce vroiau sa-si pastreze posesiunile si privilegiile-, fie uneori cu extrema violenta- vezi exterminarea in masa a evreilor).

    Nu poti intretine fara pagube de durata ideea unui popor care in mod „natural” ar trebui sa domine vecinii, sa-i exploateze, sa le ocupe teritorii, sa le explice ca „civilizatia” vine doar de la Budapesta, etc. De obicei, exista un efect bumerang destul de neplacut. Stie orice tara europeana fosta detinatoare de imperii.

    In primul razboi mondial, Ungaria a fost militar si geopolitic invinsa. Tentatia extremista a existat din nou, imediat, printr-o „revolutie bolsevica” stopata net de armata romana intrata in Budapesta.
    O noua idee nefericita, in al doilea razboi mondial, de regim nazist si deportare in masa a evreilor, au condus iarasi la o catastrofa pentru Ungaria, infranta de trupe rusesti si romanesti.

    Aparent, nu se invata prea multe din tragediile trecutului si tentatiile totalitare care au impins de mai multe ori Ungaria spre infrangere isi fac din nou aparitia la guvernarea natiunii maghiare.

    E probabil ca va urma o perioada de entuziasm nationalist, punctat de cateva succese economice si ‘autonomii’ pentru maghiarii din Ucraina sau Serbia. Apoi, inevitabil, cerintele vor deveni mai mari, tavalugul extremist nu va mai putea fi controlat, discursul si actiunile provocatoare se vor intensifica si se va ajunge la conflict, in interiorul si in exteriorul societatii maghiare din Ungaria.
    Si nimeni prin Europa nu va compatimi dupa ce Ungaria lui Orban nu mai conteneste cu injuraturile la adresa UE.
    Iar la Washington, in momentul asta, Ungaria e zero ca interes strategic. La ani-lumina de felul in care sunt percepute Polonia si Romania.
    Asa ca Budapesta s-a aruncat cam disperata in bratele colonelului de la Kremlin.

    Ungaria nu are nici potentialul economic si nu are nici specificitatile geo-strategice, care sa o predestineze la a fi „putere regionala” sau la a-si atinge absolut toate ambitiile revizioniste si nationaliste.
    Dar Vladimir Putin, in calitate de inteligent si abil ofiter KGB, se pare ca stie sa-l convinga pe Viktor Orban de contrariu.
    Pentru ca Orban ii serveste scopurile, are orgoliul unei slugi care se crede mai desteapta decat stapanul.
    Asta pana cand stapanul de la Kremlin va considera ca Budapesta nu-i destul de obedienta si atunci Ungaria va simti muscatura knutului rusesc.

    • Avetzi dreptate, Cu toate acestea cred ca acest articol va avea putine comentarii. Pentru simplul motiv ca pe multi dintre noi nu ne intereseaza de ce si cum si pana unde se afunda Ungaria. Cand stapanesti o tara mica cu principala forma de relief pusta, fara resurse deosebite ale solului si subsolului, singura solutie de a alimenta crezul de popor deosebit este ceea ce face premierul Orban acum. Nu e comod sa fii o tara mica, cu putine prezente la nivel structuri europene, fara putere de decizie, in pofida a ceea ce scrie istoria lor ca ar fi fost Ungaria odata.

    • „-vezi maghiarizarea obligatorie a nobililor romani ce vroiau sa-si pastreze posesiunile si privilegiile-”
      Citat din DEX: OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus.
      Intrebare:
      – maghiarizarea nobililor romani a fost IMPUSA? I-a obligat/fortat cineva sa-si pastreze privilegiile?

      • Interesanta interpretare! Sa inteleg ca – in opinia dumneavoastra, desigur – daca amenint o tanara cu bataia in cazul in care refuza sa faca sex cu mine nu se mai cheama viol?

        Trecand intr-un registru serios, orice acord obtinut prin forta sau amenintarea cu forta este nul de drept. Sau altfel spus (mutatis mutandis) taxa de protectie perceputa de Mafie nu este nicidecum legala, desi plata acesteia este „voluntara”.

  2. „Dublul sens al sloganului îi încurajează pe cei 60% … şi îi deprimă pe ceilalţi, care înţeleg că nu-i loc pentru ei sub soarele ungar.” = Aiureală

    „Opoziţia şi presa intransigentă, cu glăsciorul tot mai slab” = Aiureală

    „viktatura” = lipsă de respect

    „dijmuirea banilor din care trăiesc mediile” = guvernul n-are dreptul să impoziteze media

    „Că se urmărește intimidarea RTL, nu e doar o supoziție: secretarul de stat János Lázár declara public că ”RTL amenință țara, îi șantajează pe telespectatori și pe oamenii politici. Ar fi bine ca acest lucru să-l facă acasă în Germania, nu în Ungaria!”. = fără informaţii complementare acest pasaj devine o mică dezinformare. Ea se referă la reacţia (şi implicit la nivelul jalnic al programelor) celor de la RTL, care după ce au aflat că va trebui să plătească impozite, au început să se răzbune pe familiile celor de la guvern, insinuând tot felul de lucruri despre membrii familiilor acestora. Eu zic: SCÂRBĂ. Autoarea articolului spune: „victimă”. No coment.

    „imaginea unei puteri autoritare, tentate să controleze totul” = păi dacă şi noi, adică media şi băncile trebuie să plătim impozite atunci e cât se poate de clar că vorbim de dictatură.

    Cam asta-i adevărul, stimată doamnă. Vă sfătuiesc să vă informaţi şi din partea cealalată a baricadei, să înţelegeţi mai bine lucrurile din Ungaria. Dacă vă scoateţi ochelarii de „vai, vai, că-i rău”, vă garantez că o să găsiţi multe lucruri frumoase şi o rămâneţi cu o impresie minunată. Vă doresc succes!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro