joi, martie 28, 2024

Extazul mitomaniei sau ratacirile profesorului Marga (plus bonus)

Nu e usor sa faci de ras o institutie respectabila, dar, trebuie recunoscut, Andrei Marga a reusit cu asupra de masura aceasta contraperformanta. Ratacit in planurile sale stahanovist-protocroniste, omul ignora legile si perpetueaza arbitrariul de o maniera uluitoare. A facut din ICR obiect de ridiculizari necontenite si de revolta morala. Nici nu mai conteaza ce spune si ce face, totul este marcat de o zadarnicie jenanta si de un tupeu pe masura. Interviurile sale sunt colectii de nedevaruri factuale si de ceea ce se cheama wishful thinking. Nu mai vorbesc de basmele servite privind trecutul sau de informator al Securitatii. Dl Marga traieste din si prin negarea adevarului.

A organizat concursuri fictive, a masluit rezultatele, a facut din impostura criteriu de ascensiune, isi promoveaza amicii si amicele, ba chiar, se pare, si rudele, fara urma de pudoare. I se pare nesemnificativ faptul ca angajarile in aparatul guvernamental sunt inghetate, el isi vede de ale lui, cu superbia bezmetica a strutului si gingasia buldozerului. Intrucat realitatea rezista viziunilor lui Marga, profesorul sucomba supra-realitatii, pe care o invoca intr-un extaz al mitomaniei care l-ar putea face gelos pe premierul plagiator Victor Ponta.

Ministerul de Externe a răspuns, după aproape o săptămână de tăcere, solicitărilor „Evenimentului Zilei” referitoare la situaţia de la ICR şi a recunoscut că nu pot fi organizate concursuri pentru noi angajări în sistemul bugetar. MAE se spală pe mâini de acţiunile lui Marga, afirmând că nu stie numic despre concursurile de la ICR. Potrivit legii, angajații ICR care lucrează în străinătate au statut diplomatic și, în consecință, angajarea lor trebuie avizată de către MAE, relateaza „Evenimentul Zilei”.

„Având în vedere prevederile art. 22 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar – fiscale, potrivit cărora „se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice”, Ministerul Afacerilor Externe nu organizează concursuri de angajare. De asemenea, precizăm că Ministerul Afacerilor Externe nu a fost implicat în iniţierea şi desfăşurarea concursului organizat concursului de ICR şi nici nu a primit, până în acest moment, listele cuprinzând rezultatele acestuia”, se arată în răspunsul primit de la MAE.

Acest minister mai arată că modalitatea de selecţie a directorilor institutelor din străinătate, precum şi a adjuncţilor acestora, este de competenţa preşedintelui ICR, dar ei sunt numiţi „prin ordin comun al ministrului afacerilor externe, ministrului culturii şi cultelor şi al preşedintelui ICR”.

Concluzie: a sosit din plin momentul ca dl Crin Antonescu, presedintele Senatului, sa constientizeze ca este vorba de un dezastru institutional, ca profesorul Marga este omul nepotrivit la locul nepotrivit, ca schimbarea sa din fruntea ICR este un imperativ moral si patriotic. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Chiar si pentru Andrei Marga.

Articol aparut in editia online a revistei „22”.

Bonus:

Pentru cititorii interesati de fenomenul Sergiu Nicolaescu, dar mai ales de fanfara care a acompaniat decesul fostul regizor de serviciu al regimului Ceausescu, o fotografie care spune totul si ma scuteste de orice comentariu :

http://tismaneanu.wordpress.com/2013/01/10/romania-lor-vadim-si-nicolaescu-fara-comentarii/

Titlul articolului de mai sus este o aluzie la primul roman al lui Robert Musil, Die Verwirrungen des Zöglings Törleß. Cum dl Marga este pasionat de cultura germana, m-am gandit ca-i va face placere. Altminteri, nicio legatura intre drama psihologica din roman si confuzia absoluta in care se zbate presedintele ICR. Ori poate ca exista, fiind vorba de o regresiune in impulsuri adolescentine, inclusiv pe directia autodistrugerii nevrotice.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Domnule profesor,
    Folosind o metoda din matematica si anume aceea a „reducerii la absurd” si ca urmare a criticilor Andrei Marga va fi schimbat de la conducerea ICR, credeti ca va reveni H.R. Patapievici sau cineva de aceeasi factura ? Nici vorba, va fi numit Marga II sau un „colaborator” fara dubii sau un „acoperit”.

  2. nu stiu din ce motive nu s-a putut vedea fotografia postata de Dvs. Poate sint motive tehnice, obiective. O sa mai incerc.

  3. Brrrrrrr!!!!! Bleah! E tot ce pot spune despre poza cu S.Nicolaescu+Vadim….il stiam pe Vadim campion al limbilor, nu mi-l puteam imagina pupandu-i-se mana, in nici o imprejurare….eh….ce coloana vertebrala trebuie sa fi avut si „marele regizor”, guma de mestecat, prin comparatie, devine beton armat, fata de materialul din care era confectionata….ce parere aveti de marele George Stanca, cantandu-i ode, in Adevarul? „Uchronii”,”eastern-uri”, etc….si, la final, tot noi suntem vinovati, ca titanul regiei romanesti a plecat dintre noi neinteles….

  4. In orice caz poza poate fi verosimila, pt ca nu cred ca Regizorul facea glume de genul asta. Dupa cate mi-am dat seama era o persoana inalta si trebuie ca s-a aplecat destul de mult pana la mana lui Vadim.
    Pt dl Omer: nici in gluma sa nu-i ziceti „marele” GS, in realitate este un nimeni, un refulat, care nu stiu ce mai cauta prin ziarele si revistele noastre! Cititi-i scrisorile si vedeti cat JEG este in unele dintre ele!

    • Poza este de la inmormantarea lui Eugen Barbu in septembrie 1993. George Stanca a publicat randuri de o rara abjectie la adresa mea si nu numai a mea. Rezista pentru ca a fost sustinut de Dinu Patriciu si altii.

  5. Umbla vorba prin targ ca se pregateste inlocuirea Dlui. Marga cu Dna. Zoe Petre. Daca zvonul se va adeveri imi imaginez ca si multi-calificata sa nepoata Eunicia va face rocada cu notoriul fiu al doamnei Zoe, numit (ce ironie) consilier in MAE pe timpul scurtului mandat al lui Marga. Dar poate nu e adevarat…. eu mai sper…

    • Dl Dan Petre este in continuare nu (doar) consilier, ci secretar de stat la MAE. Evident cei care ii denuntau urbi et orbi pe „sinecuristii” lui Basescu tac malc. Indignarile lor sunt mereu selective :) Unii chiar s-au procopsit, ajungand ministri (v. profesorul-comentator antenist Daniel Barbu la Ministerul Culturii), sefi de varii institute, comisii si comitete.

      Doamna Zoe Petre, altminteri o respectata profesoara si istorica a antichitatii elene, si-a castigat, trudind din greu pe blogul sau, gratitudinea eterna a fostului ei stralucit si niciodata terminat doctorand El Crin, deci totul e posibil. Cinerva observa cum s-au adunat in zonele controlate de Felix oamenii fostului presedinte Constantinescu, cel „invins de structuri”…

    • D-zeule, ce comic! De necrezut! Eunice se chema logodnica profesorului interpretat de Ryan O’Neal in „Ce se intimpla doctore?”. FOR MI DABIL de comic!

  6. Pleacă Marga? Oops!, rămâne ICR-ul fără calorifere, că ăsta sigur pleacă cu ele strângându-le la piept! Şi aoleu, groaznic, am încurcat-o cu toţii, ăsta, în râvna lui autistă, e în stare să-i ceară cetăţenie lui Putin – marea lui iubire (şi platonică, pe deasupra, nefericitul!) – şi să se care cu toate caloriferele din ţară, lăsându-ne acum, în gerul Bobotezei, fără binefacerile protocroniste şi tehnologice din viziunea acestui geniu pustiu paraşutat prin instituţiile statului.

  7. Nicio fiinta sociala nu se poate situa deasupra criticii, doar traiul in pustie, care a ramas in urma istoriei, a fost altceva. Chiar daca gluma lui Darwin ca ne-am trage din maimute a fost luata in serios de catre unii, comportamentul fiziologic nu are trecere in fata rationalitatii umane, ramanand pe treapta cea mai de jos a societatii.

    Probabil (sau cel putin asa sper) ca si celebrul regizor Quentin Tarantino, mult laudat de media americana, al cărui film, „Django Unchained”, a fost nominalizat la cinci premii Oscar 2013, s-a simtit rusinat dupa accesul de furie pe care l-a avut in timpul unei emisiuni de televiziune, cand i-a replicat agresiv intervievatorului cu “Nu sunt sclavul tau!”, in momentul in care acesta a început să îl intrebe despre violenta din film si posibila legatura cu cea din realitate, motivat, cred, si de recentul masacru de la Sandy Hook, din Connecticut.

    Imi imaginez ca, daca ar fi fost de fata, nu mai putin cunoscutul politolog Vladimir Tismaneanu nu ar fi ezitat sa intervina, reamintind una dintre tezele sale favorite (si corecte, ma bucur ca pot sa adaug), potrivit careia imaginile, ca si cuvintele, au consecinte. Ma insel, oare? Tot la fel de bine imi place sa cred ca jurnalistul britanic in cauza ar merita si el un premiu, al responsabilitatii sociale, cu nimic mai prejos, iar daca ar exista mi se pare ca cel mai nimerit sa i-l inmaneze ar fi presedintele Obama, adversar declarat al violentei din societatea americana.

    Cat le trebuie scenelor de violenta sau de ura, din filme sau din carti, sa treaca de bariera realitatii, prin preluarea in comportamente mimetice de catre indivizi necultivati, nu ca instructie, care este o alta problema, ci spiritualiceste si sufleteste?! Putin, foarte putin, dupa cum am vazut si in Europa, in cazul “Breivik”, dar si dupa cum ne avertizeaza si raportul WEF 2013 despre un nou fenomen, “cyber-incendiile salbatice”, care se pot dezvolta in revolte populare, precum cea provocata de un film anti-islam, de pe YouTube.

    Cand tinta criticii este o persoana din zona puterii sau un guvern, regula devine si mai imperativa, mai cu seama daca este indreptatita si ne ajuta sa progresam si sa traim mai bine. Nu numai continutul criticii este insa important, ci si felul in care o facem, stilul care ne da „clasa” si ne face sau nu „rasati” intelectual, care poate scadea sau creste credibilitatea a ceea ce sustinem. Din acest punct, ma despart de onorabilul domn Tismaneanu.

    Citindu-i articolele critice la adresa sefului ICR, Andrei Marga, pur si simplu sunt socat de asaltul lingvistic umoral al profesorului de la Universitatea Maryland, cu cuvinte care in niciun caz nu sunt „bijuterii” academice sau culturale, ca ratacit, mitoman, satrap, bezmetic, tupeist, impostor, nevrotic, confuz, misel etc. (lista este lunga) si expresii care-l trimit pe bietul om in zone precum cele legate de Alzheimer si Neanderthal!!!

    Luand de bune tiradele, a-i zice ca Andrei Marga ar avea toate handicapurile fizice si psihice din lume, ca nu ar fi intrat la facultate fara examen, datorita excelentei de la bacalaureat, nu ar fi fost sef de promotie la filosofie si sociologie, nu s-ar fi adapat din valorile educationale americane, traind experimental, pe viu, intr-o familie de peste Ocean, nu ar fi studiat la nemti, nu ar fi autor de carti si nu ar avea o serie de recunoasteri academice internationale!

    Chiar nu inteleg cabala maculanta a domnului Tismaneanu, ale carui inteligenta si instructie nu pot fi puse la indoiala! Cu regret o spun, primul lucru care mi-a venit in minte citindu-l pe autorul cartii „Devil In History”, elogiata de curand de The Wall Street Journal, au fost cuvintele lui Cicero: „Caracterul fara inteligenta poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic”. Daca este adevarat, nu vad niciun motiv ca profesorul Marga sa se teama de ceea ce numeste „tismaneni”.

    • Ati reactionat in vreun fel cand onorabilul profesor Marga facea comparatii aberante intre Traian Basescu si Mussolini? Cand compara Legea Educatiei cu legile naziste? Nu de „tismaneni” si de „paladeni” (aluzie insultatoare la doamna Rodica Palade, remarcabila personalitate culturala, redactor-sef al revistei „22), are motive sa se teama dl Marga, ci de consecintele faptelor si declaratiilor sale nesabuite. Intr-o democratie normala, ar fi fost de-acum trimis inapoi la Cluj. Cat priveste caracterul, poate ii intrebam pe universitarii de la UBB ce-si amintesc despre stilul de conducere al rectorului Marga. Ori pe cei care au crezut in declaratiile lui Marga ca nu a fost informator, ca nu a scris informari pentru Securitate etc Nu cred ca analizele mele pe tema Marga sunt prea dure. Dimpotriva, as zice ca sunt chiar ponderate. In alta ordine de idei, ma bucur sa va spun ca „The Devil in History” a intrat pe lista de best sellers la Amazon la categoriile „World History” si „Socialism and Communism”.

      http://tismaneanu.wordpress.com/2013/01/12/meritam-sa-fiu-demis-de-victor-ponta/

      http://www.amazon.com/dp/0520239725

    • @ F.P.

      1) „…Cat le trebuie scenelor de violenta sau de ura, din filme sau din carti, sa treaca de bariera realitatii…..? ”

      Aparent off topic , indraznesc sa va intreb ce credeti despre lucrarile lui Robert Cook ? Cum stiu hands-on ca ceea ce descrie in ele este regula in spitalele nord-americane , as sugera ca ,macar in cazul sau , viata bate cartea , sau daca vreti reality beats fiction. Iar ceea ce s-a intamplat recent la Elias in cazul S.N . –unde dozele uriase de radiatie la tomografii repetate i-au produs inflamatii si eventual hemoragie pretins inexplicabile de catre „experts” dovedeste ca si in vechea Europa incep a se importa metodele ultramoderne americane , descrise magistral de Cook.

      2) Back to topic , nu cred, sincer, ca textele dlui prof. Tismaneanu re. Marga incita la violenta fizica versus Marga. Cel putin eu asa am inteles din exemplele pe care le folositi in comentariul dvs. Sigur, limbajul e intotdeauna discutabil (si disputabil ) , textele nu se vor in nici un caz pamflete , dar de aici pina la temeri de natura celor sugerate de dvs. e cale lunga. Deci Marga nu are, intr-adevar , a se teme , precum spuneti si dvs.–-dar motivele sint altele , si nu tin de caracterul autorului ci de natura textelor.

      3) nu am formal training in social sciences (precum stiti, expertiza mea e in domeniul gastronomic) dar nu am vazut , in textele dlui prof. Tismaneanu , macar o aluzie la performantele academice (cate vor fi fost) ale dlui Marga. Vad ca textele prof. Tismaneanu se concentreaza pe calitatile manageriale ale lui Marga la ICR si in general bat inspre omul politic Marga , nu spre filozof (sociolog) .

      4) precum stiti , Marga a negat existenta unor note informative chiar si dupa ce CNSAS a produs , oficial, mostre de NOTE INFORMATIVE OLOGRAFE. Asa incat citatul dvs. din Cicero este , intr-adevar , binevenit , dar parca ati gresit adrisantul ….No problem, fiind cunoscator in ale citatelor, cred ca stiti ce a spus Chamberlain !

      • Mesajul meu transpartinic, principial daca vreti, dincolo de orice spatii, viziuni si dispute, este de sanogeneza a comunicarii politice si de indemn de a vedea cu limpezime ceea ce comunicarea curata ne semnalizeaza: Un adevar care nu schioapata nu are nevoie de carjele unui limbaj ireverentios. Asta nu inseamna ca nu apreciez si nu accept ironia fina, subtila, care este la o distanta „astrala” de nivelul primar, grosier al insultei.

        • Ei, nu! – scuze că „mă bag” – dar chiar devine inconfortant apelul dvs. „transpartinic” la sanogeneza comunicării (de unde până unde „politice”??!!!) adresat Domnului Profesor Tismăneanu, ca şi rafinatului „expert în gastronomie” (cu umorul său secret cu tot) şi, probabil, şi celorlalţi comentatori. Nu, distinse domn, nu sunteţi deloc „dincolo de orice spatii, viziuni si dispute”, sunteţi în plină dispută, aţi intrat cu aplomb în această polemică, decis să puneţi la punct vezi Doamne mârlanii care-l insultă pe marele Marga, în loc să cadă pe spate în faţa inteligenţei sale! Aşa că – lăsând ironia fină pour les connaisseurs – vă spun direct, mai din topor: nu vă mai daţi „principial” şi „transpartinic” când săriţi să apăraţi un turnător laş, cu caracter de doi lei, un tembel vanitos şi plin de fumuri care s-a apucat cu o frenezie ridicolă să demoleze, să distrugă, să desfiinţeze, trăgând promovarea culturii româneşti din modernitatea secolului 21 înapoi în inepţia jdanovismului şi protocronismului! Nu-i mai trageţi dvs., F.P., de urechi pe Profesorul Vladimir Tismăneanu şi pe comentatorii de aici pentru Andrei Marga, că s-ar putea să vi se lungească dvs. urechile! Dacă simţiţi o nevoie irepresibilă de-a face un apel la sanogeneza comunicării, be my guest, faceţi-l lui Marga, ăla cu zicerile sulfuroase de la Antena3 şi cu insultele şi trimiterile la Mussolini, ăla căzut în admiraţie şi evlavie faţă de Putin (l-a auzit cineva vreodată exprimând public aceeaşi admiraţie pentru Tarkovski sau Mihalkov, sau pentru geniul interpretativ al lui Richter?, ca să nu mergem la Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Esenin, Babel, Ceaikovski, Rahmaninov, Haciaturian etc.). Dvs. vorbiţi de Marga şi invitaţi la sanogeneză, eu vă invit la simţul măsurii.

    • Domnule F.P. , argumentele dumneavoastra par zdrobitoare : Andrei Marga a intrat la facultate fara examen , a fost sef de promotie la filosofie si sociologie , a trait intr-o familie de peste Ocean , a studiat la nemti , este autor de carti , are o serie de recunoasteri academice internationale . Pare ca dumneavostra credeti ca toate astea demonstreaza – fara posibilitate de indoiala – ca Andrei Marga ar fi un om inteligent / de valoare si un om de caracter . Trebuie sa va marturisesc ca eu nu am inteles care este logica argumentelor / demonstratiei dumneavoastra ; desigur , asta se poate datora limitelor mele intelectuale . Cred ca este foarte bine sa priviti critic prestatia domnului VT ; nu mi-e foarte clar , incercati / credeti ca reusiti sa fiti la fel de critic – adica obiectiv – si in privinta lui Andrei Marga ? Faptul ca nu intelegeti demersul domnului VT legat de Andrei Marga nu ar putea oare indica o problema la dumneavoastra – si nu la domnul VT ? Ma binedispune teribil sa constat ca – implicit – alaturati numele lui Andrei Marga de notiunea de ” caracter ” . Asta face sa-mi mai treaca din dezgustul care ma incearca cand imi amintesc ca multa vreme si eu am crezut ca Andrei Marga ar fi un om de valoare ; acum , cand il vad pe Andrei Marga , ma gandesc automat la ” Rinocerii ” . Eu cred ca ingrozitor este faptul ca Andrei Marga a fost profesor ; faptul ca face praf ICR este doar o intamplare banala din tara mea . Iar ce se intampla acum cu ICR este doar un exemplu pentru cum vor evolua lucrurile in Romania cuprinsa de ” revolutia bunului simt ” voiculescian .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro