luni, noiembrie 29, 2021

Extreme Dark Infrastructure

Preambul. Consider, în continuare, cel mai bun S.F. al tuturor timpurilor “2001 – A Space Odyssey” al lui Stanley Kubrick. În prima parte a acestui film, are loc un conflict între maimuțele care tocmai intraseră în contact cu monolitul extraterestru aducător de rațiune (să le numim proto-oameni) și maimuțele din tribul vecin. Primul lucru “uman” pe care l-au făcut proto-oamenii au fost să înceapă să mănânce carne și să-și confecționeze arme din oasele animalelor răpuse. Cu aceste arme, atacă tribul rival de maimuțe, cu care își disputau sursa de apă din zonă. Odată ce proto-omul alfa reușește să-l doboare pe maimuțoiul alfa cu o lovitură de os transformat în bâtă, o sumedenie de alți proto-omuleți mai puțin dotați fizic se perindă și-l lovesc pe cel doborât, sărind înapoi imediat, de teama unei eventuale reacții a victimei prăbușite. Astfel se întâmplă și în momentul de față în cercetarea românească, cu deosebirea că maimuțoiul alfa al cercetării încă n-a căzut definitiv, iar loviturile au pornit de la mai mulți proto-omuleți ceva (dar nu mult) mai curajoși decât cei din filmul lui Kubrick. Ați ghicit probabil, maimuțoiul alfa este în cazul nostru Acad. Nicolae V. Zamfir (NVZ), Director General al celui mai mare institut de cercetare din România, IFIN–HH și al celui mai mare proiect de cercetare din România, ELI–NP. NVZ a deținut aceste funcții până de curând și este posibil să le dețină, din nou, și în continuare, după ce furtuna media iscată de “demiterea abuzivă” îi va impune Ministrului Educației și Cercetării să revină asupra deciziei de anulare a prelungirii mandatului său la butoanele institutului și proiectului. Furtuna media este semn că doborârea lui NVZ s-ar putea să nu fie de durată. Iar printre maimuțeii mici care-l lovesc mișelește pe cel căzut, probabil, va fi numărat și autorul acestor rânduri, deși va încerca să vă prezinte un punct de vedere cât se poate de neutru în continuare.

Nicolae V. Zamfir. Acuze aduse acestui savant inclusiv sau mai ales într-o emisiune “Starea Nației” (20 mai 2020): (i) A fost secretar P.C.R. înainte de 1989, (ii) a fost Director General al IFIN–HH din 2004, deci 4 mandate, (iii) acum fiind la al 5-lea mandat, acordat contrar oricărei uzanțe din domeniu de Prof. Dragoș Ciuparu, secretarul de stat pentru cercetare; (iv) are 68 de ani și ar fi trebuit să se pensioneze, nu mai poate activa decât cu avizul Consiliului Științific pe care (v) l-a desființat abuziv; (vi) la ELI–NP, echipamentul cel mai important este livrat și nefuncțional (sursa gamma, despre care vom vorbi în detaliu mai jos), iar IFIN–HH se judecă acum cu un consorțiu european (EuroGammaS), (vii) laserul a ajuns la puterea maximă, dar nu are unde să tragă cu această putere, deoarece zona de interacțiune cu fasciculul încă nu a fost complet echipată, (viii) IFIN–HH a fost pus pe “lista neagră” a autorităților de cercetare din Franța (“Selon les recommandations de la Direction des Affaires Juridiques (DAJ) du CNRS, je tiens à vous informer que tout projet à venir de coopération avec l’IFIN-HH doit être avorté. A l’heure actuelle, il n’est pas possible de signer de nouveaux contrats avec IFIN. Tout contrat est gelé et il n’est pas possible d’entamer des collaborations avec ce partenaire.” postat de Federația Hermes); (ix) consorțiul ELI – Delivery Consortium, format inițial din cele trei instalații din Cehia, Ungaria și România aplică pentru crearea unui ERIC (European Research Infrastructure Consortium) fără România.

Biroul Prezidiului Academiei Române s-a solidarizat plenar și necondiționat cu conducerea IFIN–HH și califică aceste atacuri “‘în sfera unor interese obscure, care aduc prejudicii grave ţării noastre şi care se situează în afara normelor şi valorilor unanim acceptate în comunitatea ştiinţifică‘”. Printre dușmanii României numărându-se CNRS-ul francez, CNR-ul italian și, desigur, revista ocultei mondiale, Nature. Mai recent, după demiterea NVZ, același Birou al Prezidiului protestează vehement, reluând, în pană de inspirație, același narativ al intereselor obscure, după care revine în forță, invocând o “amenințare reală de blocare a evoluției clar ascendente a cercetării științifice românești la nivel mondial” (și chiar peste acest nivel, cum spunea soțul unei distinse academician, dispărută dintre noi în condiții tragice). Mass-media, de asemenea, a strâns rândurile în jurul academicianului demis de ministrul care nu pronunță complet denumirea comercială a poli-metacrilatului de metil. Se invocă faptul că NVZ este cel mai mare savant român în viață, are indicele Hirsch 42 și o sumedenie de articole publicate în Physical Review Letters (PRL, una din revistele de top ale fizicii). Indicele Hirsch 42 invocat (de fapt, este chiar 43 în momentul de față) la 68 de ani este bunicel, dar nu este chiar o realizare măreață. NVZ co-autorează, este adevărat, mai multe articole în PRL în perioada în care a lucrat în Statele Unite, însă este autor principal (prim și corespondent) numai pe o singură astfel de publicație. Întors în România, domnul proaspăt academician nu a mai realizat performanțe similare, cea mai prestigioasă revistă în care a publicat din țară fiind Physical Review C, revistă cu un factor de impact de aproape 3 ori mai mic decât PRL. Așadar, acest resume este unul bun, fără îndoială, însă există “savanți” români care-l depășesc pe NVZ la performanțe scientometrice. Sigur, dat fiind că, încă de la întoarcerea în țară (2004), NVZ a devenit Director General al IFIN–HH, ne putem imagina și că treburile manageriale, plus multiple alte responsabilități (șefia CNCS, CNATDCU, a Societății Române de Fizică, președinția Secției de Științe Fizice a Academiei Române) i-au răpit din timpul dedicat cercetării și, dacă ar fi rămas simplu cercetător în acest timp, numărul și prestigiul revistelor în care a publicat ar fi fost, cu siguranță, mult mai semnificativ.

Așa cum am promis, voi încerca să prezint un punct de vedere personal și pe cât posibil neutru, așa cum am perceput fenomenul ELI–NP gravitînd în juru-i pe o orbită cu elipticitate extremă.

Scurtă istorie a ELI. Viitorul nobelist Gérard Mourou a lucrat în Statele Unite până la vârsta de 61 ani, în 2005, după care, până la vârsta de 64 ani, în 2008, a fost directorul laboratorului de optică aplicată de la Ecole Polytechnique din Franța. Pensionarea (probabilă) a domnului Mourou în Franța a coincis oarecum cu intrarea României în Uniunea Europeană, deci și cu abilitatea acestei țărișoare de a începe să acceseze fonduri structurale, inclusiv pentru cercetare, iar domnul Mourou s-a simțit brusc atras de farmecul plaiurilor Mioriței și ale Meșterului Manole. S-a făcut lobby-ul necesar pentru includerea laserilor de foarte mare putere în primul ESFRI (European Strategy Forum on Research Infrastructures) Roadmap din 2006. Se știa cam cum se pot obține laseri de mare putere, nu prea se știa la ce pot fi folosiți, drept care U.E. a lansat un proiect intitulat ELI – Preparatory Phase (ELI–PP), în care aproape toate țările din Uniune au pus (contra cost, evident) la dispoziția consorțiului format cîte o echipă care să lucreze la “rafinarea” proiectului de infrastructură mare, în special în a detecta ce se poate face cu un astfel de laser. Un rezultat extrem de important al ELI–PP trebuia să fie recomandarea unde să se realizeze, până la urmă, mega-laserul european. România era puternic susținută de Franța, via G. Mourou; însă laserii de mare putere nu înseamnă numai Mourou, Thales, Ecole Polytechnique. Și germanii, și britanicii aveau rezultate și interese în această zonă, iar germanii susțineau Cehia, după care a apărut candidatul Ungaria, susținut de Ferenc Krausz, directorul institutului Max Planck pentru optică cuantică din Garching, specialist în pulsuri laser ultrascurte. Din România a participat la proiect o echipă de la INFLPR. Academicianul NVZ nu apăruse încă în constelația laser a Europei.

Rezultatul reflecțiilor aprofundate ale ELI–PP a fost, inițial, că vor trebui făcute două infrastructuri, una pentru puteri foarte mari, alta pentru pulsuri ultrascurte. Laserul de putere mare urma să aibă o sumedenie de aplicații în fizica atomică, moleculară, plasmă, generare de raze X și de alte fascicule etc. Laserul cu pulsuri ultrascurte (atosecundă, adică o miliardime de miliardime de secundă) ar deschide o nouă eră în fizică, aceea a observării în timp real a schimbărilor configurațiilor electronice (de exemplu să vizualizezi în timp real ce se întâmplă cu norii electronici atomici sau moleculari în timpul diferitelor procese), un progres față de vizualizarea dinamicii atomilor sau ionilor, posibilă încă din anii 1980 cu pulsuri cu durata de ordinul femtosecundelor, adică de o mie de ori mai lungi. Laserul de mare putere urma să fie instalat în Cehia (actualul ELI–Beamlines), cel de pulsuri ultrascurte în Ungaria (actualul ELI – Attosecond Light Pulse Source), iar vecinii noștri, condescendenți față de România care nu se alesese din toată afacerea cu nimic, au decis să facă această facilitate la Szeged, lângă noi, poate vin și ceva români interesați pe la ei. (Să nu mai spună careva că ungurii nu-i iubesc pe români.)

Răsturnarea de situație s-a produs, se pare, și după discuții la cel mai ridicat nivel (de președinți de state) și a avut loc la întâlnirea de final a ELI–PP. Acolo, din partea României s-a prezentat Prof. Marius Enăchescu, secretar de stat pentru cercetare la acel moment, secundat de NVZ. S-a obținut modificarea concluziilor proiectului ELI–PP, în sensul că vor trebui create nu două, ci trei infrastructuri, iar astfel a apărut ideea unei infrastructuri suplimentare, dedicate experimentelor cu laserul în fizica nucleară, deși un calcul naiv care înmulțește intensitatea câmpului electric previzionată a ajunge la 10 la puterea a cincisprezecea V/m (un milion de miliarde de volți pe metru) cu dimensiunea tipică a nucleelor de 1 femtometru (unu împărțit la valoarea enormă dinainte) dă o valoare a energiei de interacțiune a unei particule cu sarcina elementară de cca. un electronvolt, în timp ce tranzițiile nucleare implică energii de cel puțin câțiva kiloelectronvolți, cel mai adesea de megaelectronvolți, adică de sute de mii sau de milioane de ori mai ridicate. Probleme cu ordinele de mărime vor submina ulterior proiectul ELI–NP, după cum voi descrie în continuare. Oricum, “fotofizica nucleară” este o disciplină bine definită, însă aceasta implică emisia și absorbția de radiație gamma, cu energii ale unui foton mult mai ridicate decât ceea ce furnizează un laser de tip ELI.

O sinteză succintă a aplicațiilor laserului în fizica nucleară a fost făcută de NVZ (autor unic) în Eur. Phys. J. Special Topics 223, 1221–1227 (2014), accesibil online (https://www.eli-np.ro/scientific-papers/st223(6)029_final.pdf), un articol extrem de instructiv, în ciuda unor mici confuzii între intensitatea câmpului electric (care se măsoară în volți pe metru) și intensitatea radiației (puterea pe unitatea de suprafață, se măsoară în W pe metru pătrat): “At extremely high field strengths, 10^28 W/cm^2, the laser can directly interact with the nucleus”. Intensitatea radiației (radiation intensity) este modulul vectorului Poynting, care este produsul vectorial dintre intensitatea (field strength) câmpului electric și aceea a câmpului magnetic dintr-o undă electromagnetică, domnule Președinte al Secției de Științe Fizice a Academiei Române. O altă observație este, că pentru a se putea induce interacțiuni directe ale laserului cu nucleul, mai lipsesc 5 ordine de mărime, adică un factor de 100 de mii față de intensitatea radiației care va fi produsă la ELI – NP, 10 la puterea 23 W pe metru pătrat, conform aceluiași articol.

Redefinirea luminii. Aici a apărut ideea de geniu (nu fizic, ci managerial, semantic, lingvistic, filosofic dacă vreți) cristalizată de echipa NVZ. Ce este, până la urmă, lumina? Radiație electromagnetică. Și cum ar arăta o radiație electromagnetică extremă? Poate fi extremă prin intensitatea fasciculului incident, dar poate fi extremă și prin energia transportată de un singur foton. Adică, o sursă de radiație gamma, eventual mult mai intensă decât ce există în prezent, poate fi văzută ca “lumină extremă”. La urma urmei, și laserul de safir dopat cu titan (modelul folosit la laserii de mare putere a ELI–NP) emite cel mai adesea în infraroșu, dar spunem că este lumină extremă. De ce infraroșul ar fi lumină și radiația gamma nu? Trebuie neapărat să vedem noi lumina? Astfel, s-a cuplat pe proiectul laserilor în infraroșu de mare putere și sursa gamma de intensitate fără precedent, produsă prin împrăștierea Compton inversă, pornindu-se tot de la radiația unui laser (altul decât cel “mare”), pe electronii relativiști dintr-un accelerator de particule. Conceptul exista și a fost dezvoltat în special în Statele Unite, la laboratoarele Livermore din California sau la HIGS (high intensity gamma source) la Duke University, North Carolina. Era cazul ca și Europa să dispună de o facilitate similară.

Ideea de geniu managerial, semantic sau lingvistic și propunerea dezvoltării unei asemenea surse de raze gamma a făcut ca imediat în jurul proiectului să se condenseze toată floarea fizicii nucleare. Existența unei asemenea surse ar fi fost extrem de importantă pentru această comunitate, fiind probabil comparabilă cu apariția primelor spectrometre pentru fizica atomică, permițând descoperirea liniilor spectrale și, la urma urmei, a mecanicii cuantice. O imagine exhaustivă a tranzițiilor nucleare ar fi permis avansări conceptuale considerabile în această disciplină. Bineînțeles, pe lângă aplicații practice de spectroscopie nucleară pentru detectarea cu contrast ridicat a nuclizilor. Inclusiv din containerele cu reziduuri radioactive sau din miezurile reactorilor nucleari, sau din tot felul de alte recipiente care ajung prin diferite locuri. Sau inducerea de tranziții controlate, prin care se poate accelera dezintegrarea radioactivă a anumitor nuclizi. Chiar părea extrem de promițător, dacă ținem cont de caracteristicile stipulate inițial pentru această sursă gamma: 10 la puterea a treisprezecea (zece mii de miliarde) fotoni gamma pe secundă într-o bandă de energie de 0,1 %, adică între 0,9995 și 1,0005 din energia selectată, energie maximă 19 megaelectronvolți (MeV). Sau, o altă valoare pe care s-a pedalat mult la începuturi era aceea a densității spectrale de radiație, 1 milion de fotoni pe secundă și pe eV. Era, într-adevăr, o intensitate fără precedent și am calculat la un moment dat că un spectru complet pentru un nuclid ar fi durat până într-o zi. În câțiva ani, ELI–NP ar fi permis investigarea completă a tuturor excitațiilor gamma pentru toți nuclizii cunoscuți. Asemenea propuneri se regăsesc în ELI-NP Whitebook, “Biblia” noii facilități.

În ceea ce privește laserul, cele mai multe aplicații erau mai degrabă în domeniul fizicii acceleratorilor decât al fizicii nucleare, bazându-se pe accelerarea instantanee a electronilor, urmată de aceea a ionilor pozitivi rămași după ce pleacă electronii, atunci când laserul întâlnește o țintă de grosime nanometrică. Eventual, acești ioni puteau proveni dintr-o țintă radioactivă și puteau fi dirijați spre altă țintă cu proprietăți similare, cu scopul de a produce felurite nuclee exotice, prin mecanisme combinate fuziune-fisiune. Sau particulele pozitive puteau pur și simplu să fie protoni, ceea ce permitea producerea de protoni relativiști doar prin simpla interacțiune cu laserul. Mai greu a fost cu experiențele combinate de cuplare a fasciculului gamma cu laserul de mare putere. Aici vorbim în special de testări fundamentale ale teoriilor de câmp existente. În fine, când tot ce ai este un ciocan, tot ce găsești în jur începe să semene a cuie. Iar când ai două ciocane, cu atât mai mult.

Chiar și vidul devine un cui în anumite condiții: lovindu-l cum trebuie, s-ar putea să producă din senin perechi electron-pozitron, sau s-ar putea întâmpla ca doi fotoni să se ciocnească unul de celălalt, contrazicând tot ce se învață la școală despre independența razelor de lumină.

Ce se spune în media. Pentru cei care nu se excită prea tare la chestiunile acestea fundamentale, merită atunci să vorbim despre aplicațiile rostogolite obsesiv în mediile de informare în masă în ultimii ani:

a) Laserul de la Măgurele tratează cancerul (mai nou, se pare, și Covidul). Originea acestei exagerări este că, într-adevăr, laserul de mare putere poate fi utilizat pentru accelerarea de protoni relativiști, iar aceștia pot fi utilizați pentru protonterapie. Dacă se realizează suficient de multe experimente și se optimizează acest proces, s-ar putea demonstra conceptul de “table-top accelerator”, adică un accelerator de particule de dimensiuni reduse și, se speră, cu un cost mai redus decât cele existente la ora actuală. În felul acesta, orice spital de dimensiuni medii și nu doar centrele mari și-ar permite asemenea instalații de protonterapie. Însă nu la ELI–NP se va trata vreun cancer. Acolo se va valida doar conceptul în urma căruia să poată fi propuși niște noi acceleratori de protoni, mai mici și mai ieftini. Este un drum extrem de lung de urmat de la primele experimente de succes cu laserul pe ținta de grosime nanometrică până la propunerea unei soluții alternative, economic viabile și certificate din punct de vedere medical, de generare a protonilor accelerați.

b) Laserul de la Măgurele neutralizează deșeurile radioactive. Aici nu mai este vorba de laser, ci de sursa gamma care, așa cum am amintit anterior, ar putea în anumite condiții să realizeze o transmutare accelerată a elementelor radioactive, practic neutralizându-le. Însă de la demonstrarea că așa ceva este posibil până la realizarea practică este cale lungă. Iarăși, blestematele acelea de ordine de mărime (pentru ușurința citirii, am introdus salturi de linie, pentru că până la urmă are și ceva fior poetic povestea de mai jos):

– dacă secțiunea eficace de interacțiune este de ordinul 1 barn (10 la puterea minus 28 metri pătrați)

– și densitatea atomilor dintr-un solid cam 10 la puterea douăzeci și nouă pe metru cub,

– coeficientul de absorbție rezultă aproximativ 10,

– deci să zicem că în 30 de cm se absoarbe cam toată (adică vreo 95 % din) radiația gamma care cade pe probă.

– În acești 30 cm sunt în linie dreaptă aproximativ 1,5 miliarde de atomi,

– iar intensitatea radiației era (inițial) de 1 milion de fotoni pe secundă și eV.

– Să zicem că domeniul spectral în care are loc absorbția care conduce la transmutația cu pricina este de ordinul maxim 100 keV.

– Atunci avem maxim 100 miliarde de fotoni absorbiți pe secundă care produc transmutații.

– Aceasta înseamnă că neutralizăm echivalentul unui rând de atomi în câteva sutimi de secundă (număr de atomi împărțit la număr de fotoni pe secundă).

– Cum pe o arie transversală de 10 ori 10 centrimetri pătrați găsim cam 10 la puterea a șaptesprezecea rânduri de atomi pe direcția perpendiculară,

– înseamnă că neutralizăm proba de 10 ori 10 ori 30 centimetri cubi în 10 la puterea a cincisprezecea secunde,

– adică vreo 30 și ceva de milioane de ani.

– Și am presupus că absolut toți fotonii produc transmutațiile dorite, nu se pierde nimic.

– Dacă materialul conține 1 % nuclee care trebuiesc transmutate, durata devine 300 mii de ani,

– Până atunci, poate că unele dintre nuclee se hotărăsc să se dezexcite fără vreun ajutor din exterior.

c) Laserul de la Măgurele poate fi folosit la identificarea elementelor fisile de proveniență teroristă. Este cât se poate de adevărat. Dar nu cu laserul, ci tot cu sursa gamma. Printr-o metodă inteligentă de creștere a contrastului, spectroscopia gamma folosind o asemenea sursă adaptată la energia de absorbție a unui nucleu de interes poate detecta acest nucleu chiar dacă este ecranat cu material greu (plumb, de exemplu). De altfel, în urma prototipurilor elaborate în acest sens la Livermore, americanii au construit mai multe astfel de surse gamma pe care le-au instalat în zone de trafic intens de containere (porturi, etc.). Numai că aici ELI–NP n-ar produce nimic nou, cel puțin din punct de vedere al cercetării fundamentale.

d) Laserul de la Măgurele poate detecta materialul fisil rămas în reactorii nucleari și poate optimiza timpul de viață al acestor reactori. Și aceasta este adevărat. Numai că nu poți aduce nici ELI-ul la Cernavodă, nici centrala de la Cernavodă la ELI. Soluția ar fi tot surse gamma mobile, de uz general, așa cum realizează americanii de ceva vreme. Și, din nou, nu apare nicio știință nouă din această activitate. Probabil că mai trebuie dezvoltate ceva tehnici tomografice, aceasta presupunând că va trebui cumva rotită sursa gamma în jurul miezului reactorului. Am înțeles dintr-un workshop că în Germania se lucrează la așa ceva, Dna Merkel fiind în particular interesată, dată fiind reticența opiniei publice germane față de energia nucleară și de faptul că Germania are, totuși, foarte mare nevoie de energie.

e) ELI poate produce energie din nimic. Normal, doar dacă produce particule din vid, acestea sunt energie (Einstein), deci apare energie din nimic. Aberații, evident. Cum sunt și poveștile cu găurile negre sau teleportarea.

După ce am disecat aceste aplicații, vă rog acum să mă credeți pe cuvânt că ar rămâne două domenii fundamentale de explorat, acela extrem de bogat al spectroscopiei gamma și acela al dezvoltării de noi tehnici de accelerare cu laserul. Insist încă o dată: ELI–NP nu va trata niciodată cancerul.

Numai și pentru aceste lucruri, o facilitate ca ELI–NP merita să se facă. Numai că, de la demararea proiectului (2011–2012) până în prezent, echipa managerială a fost într-o eternă schimbare, în particular s-au schimbat doi directori științifici și 4 (patru) directori tehnici. Acum, postul de Director Tehnic este din nou scos la concurs. Responsabilii de departamente, de asemenea, s-au tot rotit. Ori, pentru o asemenea antrepriză, directorul tehnic și șefii cei mici sunt personajele esențiale, dat fiind și că liderul proiectului, NVZ, era și director general la cel mai mare institut din țară și a cam fost șeful celor mai multe comisii de genul CNATDCU, CNCS etc. Dacă nu pleci la un asemenea proiect cu o echipă managerială extrem de sudată, nu ai nicio șansă de reușită. Lăsăm la o parte faptul că s-a dorit ca toate institutele de pe Platforma Măgurele (și nu numai) să fie implicate în acest proiect, dar colaborarea inițială a încetat în momentul în care proiectul a fost finanțat. Și nu din vina celorlalte institute.

Pentru că tot se vorbește mult de susținerea actuală și de rolul definitoriu ale lui Gérard Mourou pentru proiectul de la Măgurele, acesta a strălucit prin absență la elaborarea primului ELI–WhiteBook. Probabil că rolul ilustrului savant se manifesta la alte niveluri în vremurile acelea.

Cronica unui eșec anunțat. De-a lungul vremii, am fost implicat în echipe manageriale a două proiecte de achiziții din fonduri structurale, la unul fiind director de proiect, la unul director adjunct. La ambele proiecte, echipa managerială a fost extrem de bine sudată, n-am avut absolut niciun diferend pe durata proiectului, în ciuda unei stări de stress inimaginabile (deadline-uri, contestații, birocrație sufocantă, controale peste controale și audituri peste audituri). Cu toate acestea, chiar și la livrarea, instalarea și punerea în funcțiune a unor echipamente mult mai modeste decât laserii sau sursa gamma de la ELI–NP, au apărut probleme neprevăzute: cel mai adesea întârzieri, plus eforturi susținute pentru a se demonstra concordanța cu specificațiile tehnice. Iar aici vorbim de echipamente de maxim 2 milioane de euro. Chiar și atunci când pui în funcțiune un microscop electronic sau o instalație de spectroscopie de fotoelectroni te lovești de probleme, în condițiile în care furnizorul este un nume în domeniu și a livrat zeci, sute sau mii de asemenea echipamente de-a lungul timpului, iar beneficiarul este format din cercetători care chiar se pricep bine la tehnica respectivă, inclusiv detalii constructive ale echipamentelor. Cum ar trebui să ne imaginăm că ar fi situația în momentul în care un consorțiu (EuroGammaS) fără vreo experiență preliminară de lucru în comun, înființat ad-hoc, trebuie să producă un echipament care n-a mai fost construit niciodată și să-l livreze unei instituții unde echipa managerială se schimbă fără încetare, formată fiind din cercetători care n-au mai lucrat până atunci împreună, care – mulți dintre ei – nici n-au lucrat în domeniul acceleratorilor de particule, iar un membru al echipei de management nici nu are vreun articol științific publicat vreodată?

Rezultatul la ELI–NP este cel pe care-l vedem acum și n-ar trebui să surprindă pe nimeni. Pe cât NVZ sau cineva din anturajul domniei sale a avut o inspirație genială (managerială, lingvistică etc.) pentru a introduce sursa gamma în lumea laseriștilor și a-și aduce susținerea nucleariștilor, pe atât de deficitar se pare că a fost la capitolul management de proiect, după aceea. Să spunem eufemistic că “n-a avut mână bună” la oamenii pe care i-a selectat.

Primul lucru care mi-a atras atenția la sursa gamma, de la începerea proiectului ELI, era scăderea constantă, cu cca. un ordin de mărime (un factor 10) pe an a intensității stipulate a fasciculului. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă specificația tehnică publicată pe SEAP (așa se numea atunci), unde nu se mai vorbește de număr de fotoni gamma pe secundă, ci se definește doar densitatea spectrală, maxim 5000 de fotoni pe secundă și eV (aceea care era un milion în Whitebook). Și lărgimea de bandă (gradul de monocromaticitate) crește de la 0,1 % la 0,5 %. Aceasta era situația în 2013–2014, deci de la 10 la puterea a treisprezecea fotoni pe secundă se ajungea la cca. 5000 (fotoni pe secundă și electronvolt) înmulțit cu 20 MeV (energia maximă, aproximativ) = 10 la puterea a unsprezecea fotoni pe secundă. Uniunea Europeană finanța construcția unei surse gamma de o anumită intensitate, dar condițiile minimale din caietul de sarcini erau de 100 de ori mai joase. Este ca și cînd cineva finanțează un automobil cu motor de 100 de cai-putere și de acești bani primește o mașină cu un motor de drujbă. Ei, aici încă se mai puteau face lucruri. Scanarea tuturor nuclizilor n-ar mai fi luat câțiva ani, ci câteva secole. Poporul român, oricum, este răbdător din fire. Și, cu siguranță, nu toți nuclizii sunt interesanți. Timpul trece și EuroGammaS vine cu primele concepte de sursă gamma prin 2015, care se și publică într-o revistă românească (H. R. Weller et al., Rom. Rep. Phys., Vol. 68 (S), S447–S481, 2016). Intensitatea stipulată pentru faza 1: între 2 și 8 înmulțit cu zece la puterea a opta fotoni pe secundă în lărgimea de bandă, iar aceasta este 0,5 %. Deci pentru numărul total de fotoni pe secundă se înmulțește cu 200 și găsim între 0,4 și 1,6 ori zece la puterea a unsprezecea fotoni pe secundă. Însă după aceea intensitatea stipulată a continuat să scadă, s-a vorbit chiar de 10 la puterea a zecea fotoni pe secundă (în total). Aceasta deși EuroGammaS venise cu un concept destul de avansat de divizare a “pachetelor” de electroni din accelerator în “micropachete”, care, fiecare, interacționa în mod separat cu același puls laser, împrăștiat și reîmprăștiat de sute de ori ca să ajungă în zona unde se aflau electronii (folosindu-se un sistem de oglinzi amplasate pe o curbă elicoidală), doar-doar o crește intensitatea fasciculului gamma generat.

Nu mai spune nimeni acum faptul că sursa gamma trebuia implementată în două faze, una de energie mai scăzută (până în 3,5 MeV energie a fotonilor gamma, produși cu un accelerator cu energia maximă de 300 MeV) și abia în a doua fază urma să se acopere întreg domeniul spectral, până în 19,5 MeV energia gamma, când și acceleratorul de electroni urma să fie dezvoltat pentru 600 MeV. Situația s-a împotmolit la livrarea primei faze, nici pomeneală de o a doua.

Aici nu mai poate fi acuzat, totuși, numai NVZ. Nici numai EuroGammaS. Probabil că s-au străduit să facă tot ce se putea și nu și-au dorit să se ajungă în situația de acum. Totul s-a bazat pe niște estimări semnate de G. Wormser, R. Hajima și C. Barty, publicate la secțiunea 4 în Whitebook. Acolo se observă că s-au preluat cu “copy-paste” pur și simplu caracteristicile unei facilități care se afla în construcție la Livermore (MEGa-ray) și despre care n-am mai auzit nimic între timp. Pe Clarivate Web of Science ultimele referiri la această facilitate sunt niște proceedings din 2012. Cu alte cuvinte, estimările eronate din State s-au propagat la noi, iar NVZ și EuroGammaS au zis: hai să spunem totuși că o facem, vom vedea ce o ieși. Se pare că și la case mai mari sunt la ele acasă exagerările privind performanțele care se așteaptă de la o instalație, iar când aceasta se dă în funcțiune în cele din urmă cu performanțe mai modeste, se spune că “merge și așa”.

Și mai este o problemă: de multe ori, chiar și la livrarea de echipamente mult mai puțin sofisticate, dacă acestea nu sunt “standard”, se agreează în contract o recepție în două etape: întâi la producător, unde se deplasează o echipă a beneficiarului și se demonstrează caracteristicile echipamentului, iar reprezentanții beneficiarului își dau acceptul să le fie trimis acel echipament. Plus recepția finală la beneficiar. Ar fi trebuit ca INFN-ul italian, coordonatorul consorțiului EuroGammaS, să asambleze întâi tot dispozitivul la ei și să demonstreze că funcționează în fața reprezentanților IFIN–HH. De aceea, în tot acest diferend, părerea mea este că soluția EuroGammaS n-a funcționat și n-ar putea funcționa niciodată. Așa că a avut dreptatea lui (cam tardiv) NVZ să rezilieze contractul. Numai că rezilierea aceasta a venit la pachet cu blam-ul pe care și l-a atras IFIN–HH din partea autorităților de cercetare franceză și italiană. A cerut IFIN–HH sau NVZ consorțiului EuroGammaS să demonstreze că soluția lor a funcționat măcar o singură secundă? De unde toată opacitatea aceasta în jurul unei afaceri care, vorba Prezidiului Academiei Române, are anvergură națională?

Revenind la NVZ pentru ultima oară: probabil că, pe lângă problemele de personal sau de interacțiuni interumane cu care s-a confruntat, păcatul cel mai mare al domniei sale a fost că a acceptat să țină în perfuzii acest proiect născut cam muribund, în speranța că la un moment dat un Deus Ex Machina va face să crească constanta structurii fine în zona noastră de Univers și deci tăria interacțiunii între radiație și materie. Ar trebui acum să predea ștafeta acestui cavou în devenire al prestigiului fizicienilor din Măgurele și să vedem ce se mai poate salva. Probabil că o sursă gamma cu parametrii doriți de comunitatea de nucleariști nu se poate realiza, sau nu în cadrul bugetului actual. HIGS din Carolina de Nord, de exemplu, folosește fasciculul de electroni dintr-un inel de stocare (sincrotron) și un laser cu electroni liberi. Nu știu în ce măsură know-how-ul de la Livermore, care se pare că nu a reușit să dezvolte acel MEGa-ray, s-ar putea transfera la actualul contractor, Lyncean Technologies, situat tot în California. Probabil că se va produce un dispozitiv mult mai modest ca performanțe decât ce s-a prevăzut inițial. Poate că un accelerator de electroni ar putea fi utilizat ca sursă de radiație X, pentru alte scopuri decât ale fizicii nucleare. Pentru că tot vorbim de implicarea ELI–NP în studii de Covid, iar, din câte am înțeles, aceasta s-ar întâmpla folosind imagistica de raze X cu contrast de fază. Ar fi cazul ca la un moment dat să se poată discuta cu onestitate despre ce se poate face și ce nu, cu toți cei interesați, urmând a se cristaliza o echipă colectivă și colegială, sudată, care să ducă mai departe povestea asta. Pentru că, altfel, este chiar păcat de clădire și de terenul defrișat de sub ea.

Și, mai ales, să se termine odată cu exagerările bombastice din mass media și cu lauda de sine nejustificată. O ducem din premieră mondială în premieră mondială: ba s-au tras 10 PW (12 martie 2019), ba s-au tras 10 PW pe toată lungimea echipamentului (19 august 2020), cu felicitări și gratulări din partea lui G. Mourou și ale Academiei Române. În loc de comunicate triumfaliste, ar fi mai util un “status report” sec și mai frecvent despre ce se mai întâmplă acolo și ce urmează să se mai întâmple. Deocamdată, echipa ELI–NP nu prea are cu ce să se fălească. Clădirea a realizat-o Strabag; laserul, dacă va funcționa, va fi meritul firmei franțuzești Thales. Cu sursa gamma, om trăi și om vedea. Românii au plimbat probabil hârtii în cea mai mare parte a timpului și, e adevărat, unii au făcut ceva stagii de perfecționare prin străinătate, au existat lucrări științifice în colaborare, însă marea majoritate a acestor lucrări realizate în alte părți. Cu una sau două excepții, de exemplu excepția remarcabilă a articolului P.-A. Söderström et al., Nature Commun. 11, 3242 (2020), unde primul autor într-adevăr are afilierea la ELI–NP, doar că nu este român. Deocamdată.

Legat de noua premieră mondială: Laserul de la Măgurele a atins pentru prima oară 10 PW pe toată lungimea laserului, ni se spune “În timpul unei ore au fost trase 10 pulsuri de 3PW, 10 pulsuri de 7 PW, 3 pulsuri de 8 PW și 10 pulsuri de 10 PW”. Fostul ministru Daniel Funeriu a postat și un film cu durata de cam un sfert de oră, unde se observă cum 20–25 de oameni în halate albe, inclusiv managementul, asistă la tragerea a 5–6 pulsuri cu energii medii de până în 170 J, un puls cu energia de 208,48 J și pulsul “cel mare”, aplaudat, cu energia de 241,91 J. Se spune că s-a depășit puterea de 10 PW cu acest puls, ceea ce ne face să deducem durata pulsului de maximum 24 de femtosecunde. Poate ne explică la un moment dat cineva și cum s-a măsurat durata aceasta la ieșire. Realizatorul filmării era foarte grijuliu să filmeze după aproape fiecare puls o imagine care prezenta diagnoza (?) fasciculului, un cerc cu mult verde pe el. Ca un profan în ale laserilor de mare putere, dar care a lucrat ceva imagistică de alte fascicule la viața lui, îmi imaginez că starea ideală ar fi fost ca zona cu verde să fie cât mai uniformă și cât mai suprapusă peste cercul desenat. De curiozitate, am extras prima imagine de “diagnoză” și ultima care s-a putut prelua din film, cea de după pulsul de 208,48 J (înainte de pulsul “cel mare”). Sunt alăturate în Figura de mai jos. Se observă că zona cu verde se deplasează cumva spre exteriorul cercului inițial. O fi de bine, o fi de rău? După pulsul cel mare, aplaudat, nu s-a mai filmat fereastra cu diagnoza. Se pare că după aceea voiau să mai tragă un puls, pe urmă s-a întâmplat ceva și s-au răzgândit; s-a mulțumit managementului, iar toți cei prezenți, în frunte cu managementul, au aplaudat vârtos încă o dată, dând dovadă de o bună expertiză în acest sport național, cel puțin doi dintre ei punând în valoare stagiile asidue de perfecționare în această activitate la sfârșitul anilor 1980.

Un ultim mesaj, pentru mai tinerii colegi: nu luați de bune cifrele pe care vi le avansează somitățile, oricât de celebre ar fi ele. Puneți mâna și calculați Dvs. Nu chiar la a nu știu câta zecimală, dar măcar estimați ordinul de mărime al unui proces: intensități, puteri, energii, fluxuri etc. etc. Înainte să vă avântați în vreun proiect sau fie și numai înainte de a semna vreun contract de angajare. Altfel, pățiți precum cei de la ELI–NP.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. E de apreciat efortul de a integra Romania in lumea buna a fizicii nucleare si laserilor, intr-o perioada de efervescenta nationala (2006-2012), incredere si optimism din partea partenerilor externi; este bine ca s-a facut proiectul, sunt insa doua probleme mari: cine il plateste, si cum e realizat si fructificat
    Este destul de clar ca estimarile facute in baza „ELI-„Whitebook” au fost exagerat de „optimiste”, iar critica lor de catre Dr Silviu Olariu i-au adus moartea prematura (ar fi interesant de comparat contributiile Dr Olariu -NVZ).
    Obiectivele din ELI- „Whitebook” nu pot fi atinse curand (doar cu noi inventii si inovatii, care in conditile COVID se fac mult mai greu), deci trebuie multa rabdare si foarte multi bani fara garantii; problema managementului este ca a vrut ca plata sa fie facuta de statul roman in loc de EU, si vorbim de circa 20 mil euro/an in timp ce NVZ il astepta pe Godot (nici EuroGammaS nici Lyncean sau alta companie nu pot livra o sursa gamma cu specificatii apropiate de cele dorite).
    In fine, exista o companie romaneasca (licenta SUA) care face o sursa gama mobila folosita ca detector in vami; e posibil ca folosind o „baterie” de astfel de surse sa se obtina ceva rezultate, insa ar fi bine ca tichia de margaritar sa fie finantata de UE, nu din banii nostri de COVID

  2. Nu am priceput absolut nimic, de aceea sunt de acord cu toate cele scrise, oricum pare mai logic decit calculele absolut gresite legate de hipersonicul rusesc.

    De unde se vede cit de complicate sunt caile stiintifice ale Domnului.. si cind te gindesti ca unii pretind ca ar putea calcula chiar si evolutia peste ani ale climei!?

  3. Avem nevoie de spirite care sa spuna lucrurilor pe nume – ca dvs.
    Adevarat e si ca e mai usor cand o faci fara frica de anumite consecinte.
    Daca fostul Hirsch 42 era un bun manager avea rezultate. Fluctuatia in echipa si nerealizarea la termen a etapelor ne arata ca nu este.
    Poate i se face un bine daca e indepartat de la sefiile ce le colectioneaza: se apuca iar de cercetare si ii creste Hirschul :)

  4. Felicitari pentru autor! In ciuda fondului cvasi- specializat al articolului – ceea ce va face pe unii sa paraseasca lectura – articolul trebuie citit pentru a ne crea o imagine foarte aproape de realitate, chiar daca lipsesc multe aspecte cheie pe care autorul nu le cunoaste.

  5. Dilema eterna in gestiune: cine sa conduca o institutie? Cel mai bun din domeniu (proiectant, cercetator etc.) sau un economist (fara pregatire tehnica)? Varianta unu, cel mai bun din domeniu nu va mai face nimic profesional, ci va conduce sedinte si lua decizii. De multe ori acesta nu se simte bine in aceasta pozitie, asa ca pierderea e dubla: nu mai produce nimic stiintific, iar ca sef e mediocru. Varianta doi, seful economist poate reduce totul la maximizarea profitului (imposibil in cazul institutiilor de cercetare), cu putina protectie contra manipularii de catre personalul tehnic/cercetatori. E plina istoria firmelor de tot felul de sefi mai mult sau mai putin carimatici si de succes. Multumim pentru articolul revelator!

    • Ideala ar fi o combinatie: cineva care sa aiba idee „cu ce se mananca” problemele specifice domeniului si sa aiba si niste notiuni de management (nu doar de economie – ci si de administratie si chiar sociologie si psihologie). Cam greu de gasit asa ceva – dar cam asta ar trebui cautat (si, bineinteles, bine platit/a)

  6. Corecție la textul din figură, ultimul rând:
    „…most green staff is on the RIGHT image away from the circle”

  7. Si totusi cum ramane cu curatatul uscaturilor din IFIN-HH. Unii membrii vocali, care au tinut piept lui NVZ, au frumoasa varsta de aproape 68-70 ani si sunt membrii prin consiliul stiintific. Foarte real si trist dar si cu impact emotional asupra tuturor romanilor este faptul ca un manager autointitulat „Sef CCR” nu a reusit si probabil ca nu va reusi curand sa porneasca productia de radiofarmaceutice la https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/o-speranta-pentru-bolnavii-de-cancer-la-magurele-s-a-deschis-un-centru-de-cercetare-in-radiofarmacie.html. Poate Directorul General Interimar N. MARGINEAN nu se mai lasa pacalit (asa cu a facut-o NVZ si a tot inghitit galusca ca vezi doamne se poate dar suntem prea buni si astia de la ANM au ceva cu noi) ca acolo se marcheaza mii de noi molecule si se cerceteaza zeci de radiofarmaceutice si va dori sa investigheze cu ajutorul unui audit extern de la firma specializata (persoane calificate platite si care nu prea au trecut pe la centru…) si va dori sa incerce sa rezolve situatia absolut critica- in toata lumea la mai putin de 2 ani dupa instalare s-a inceput productia dar la noi nu. De ce? Pai fie sunt slabi oamenii platiti de stat ca sa porneasca treaba fie sunt interese obscure (turcii produc in Pantelimon de prin 2012 si dau o spaga pe undeva si ANM-ul nu da autorizatia). Suntem singurii de pe Terra care platim managementului unui centru ce nu produce nimic (nimeni nu intelege cum e tinut in functie- CV nu il recomanda). Poate trebuie si pe acolo o schimbare/inlocuire cu persoane competente. Domnul Director N. Marginean ar trebui sa curete putin buba si sa aduca oameni capabili sa porneasca motoarele si sa dea o mana de ajutor romanilor aflati in suferinta si nevoiti sa plateasca 4500 lei la privat pentru o imagine la PET-CT. Ce ziceti este un subiect interesant pentru DIRECTIA IFIN-HH, Ministerul Sanatatii, MEC, CSAT ? Noul Director general interimar instalat are acum responsabilitatea si posibilitatea sa dovedeasca ce poate. Renumitul savant L. Trache a incercat sa rezolve situatia si a esuat! Haideti sa avem o tara ca afara- canadienii si multi alti europeni beneficiaza de investigatii si tratament cu radiofarmaceutice de vreo 30 ani iar romanii cumpara din Ungaria si de la turci! Halal natiune !

  8. Nu sunt fizician, dar mă pot mândri că înțeleg cifrele. Iar cifrele expuse de dumneavoastră sunt de ajuns cât să înțeleg „cu ce se mănâncă” acest proiect.
    Concluzia mea legată de acest proiect: 90% politică, 10% știință (în cadrul proiectului). Trist…

  9. Am si eu o dilema referitoare la zerouri, ca tot veni vorba :P
    Se zice si se raszice ca aia 10 PW (adica 10 x 10^15) sant a zecea parte din puterea soarelui…or soarele parca are 3.8 YW (3.8 x 10^26)…cum e de fapt? Ca avem fo 11 zerouri lipsa, nu unul
    „Nicolae Zamfir, directorul Laserului de la Măgurele: În acest moment, putem să pregătim experimentele viitoare, să începem probele în toamnă și să încercăm să deslușim ce se întâmplă când materia e supusă unor condiții atât de extreme, ca a zecea parte din întreaga putere a Soarelui concentrata pe un milimetru.”
    https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/premiera-mondiala-laserul-de-la-magurele-a-atins-10-petawatts-cea-mai-mare-putere-din-lume-1097083
    Poate se refera la puterea „aferenta” radiatiei solare captate de Terra? Care e un mai nimic din ce emite „ala”
    Oricum, stirea a fost preluata ca a 1o parte din pterea soarelui…uaaaaaaau…mai 10 magaoaie din astea si „valoram” cat soarele.
    P.S. „Premierul Viorica Dăncilă a afirmat că specialiştii au făcut, astfel, un pas uriaş în căutarea unor răspunsuri practice în domenii importante precum înlocuirea tehnologiilor costisitoare în domeniul energiei sau cercetarea unor metode revoluţionare în domeniul medical.”
    Na, daca si Veorica a zis….

    • Puterea totala iradiata de Soare pe toata suprafata Pamantului este de cca. 173 PW:
      https://en.wikipedia.org/wiki/Solar_constant
      10 PW ar insemna asadar cca. 5,8 %.
      Probabil ca s-ar ajunge la 10 % daca puterea de referinta (radiata de Soare pe Pamant) ar fi limitata spectral, sau daca se iau in considerare si diferitele atenuari / difuzii din atmosfera.
      Nu a fost intentia mea sa fac o lista exhaustiva de exagerari si „minciunele de marketing”. Aceasta era specialitatea lui Silviu Olariu, RIP. Am incercat sa ma leg numai de mesajele cu cel mai mare impact in media. Pe platitorul mediu de taxe il intereseaza mult mai mult daca ELI-NP trateaza cancerul sau Covidul decat comparatii din acestea.
      Altfel, comparatii „ciudate” se pot face oricand. De exemplu, stiati ca acceleratia centripeta care ar fi suferita de un electron pe prima orbita Bohr a atomului de hidrogen (daca s-ar mai putea discuta in termeni de mecanica clasica) rezulta cam 10^22 g? Se poate declansa o furtuna media pornind de la un recipient continand un gaz monoatomic, daca declaram ca am inventat un sistem cu acceleratii de zeci de mii de miliarde de miliarde de ori mai mari decat gravitatia terestra.

  10. Mulțumesc domnule Teodorescu!

    Fix de acest gen de comunicare, pentru publicul larg: realista, clara și ne-triumfalistă, ar avea nevoie fiecare Proiect științific susținut din bani publici. Nu știu dacă ați luat bani de la ELI -NP, dar ar trebui să luați. As paria că sunt bani alocați comunicării către publicul larg. (Sau au fost, pe vremea când Proiectul era finanțat din bani europeni).

    E trist că dintr-o idee foarte frumoasa și importanta, s-a degenerat în blocaj și neputința. Ok, faptic: Strabag s-a ocupat de clădire, Thales de laser, eram candva parte a consorțiu European ERIC. Adica altii se ocupau de toată treabă, ai noștri luau banii pe management și trebuiau sa supravegheze. Apoi, treaba frumoasa s-a impiedicat in laserul de la EuroGamma. Că partea a consorțiului ERIC (atunci) am fi putut cere, cel mai probabil, asistenta. Adistență științifică, asistență managerială, asistență pe parte de finanțare.
    Trebuia să refacem podeaua. Nu era mai ieftin sa refacem podeaua decât toate aceste pierderi care nu se mai sfârșesc?

    Orgolii, „lăsa că știm noi mai bine”, „oricum nu sunt banii noștri”, „leafa merge oricum”? Toate acestea la un loc? Cine ar putea recunoaște!?
    E clasic „românesc” ca o poveste frumoasa sa se blocheze in orgolii. Ca mai toate povesti „frumoase”, românești.

    E trist și pentru sfârșitul de carieră a domnului NVZ. Avea exercițiul colaborărilor științifice și al rezultatelor excelente in momentul în care a preluat funcția manageriala. Era de la sine înțeles că și în management, la fel ca în cercetare /știință, colaborarea și ne-orgoliile ar fi adus rezultate remarcabile. Dar …Romania! Managementul românesc întotdeauna are metehne. Managerii romani, din orice domeniu, nu reușesc să fie pragmatici. Pun orgoliul mai presus de interesul practic și auto-suficienta mai presus de rezultat.

    Mi-ar place că în maxim 1 luna sa citesc un articol al dumneavoastră, la fel de realist, în care sa ne comunicați ce hotărâri s-au luat de către partea română pentru a debloca proiectul. Pentru a fi reprimiți in ERIC, pentru a finanța ultima parte, pentru a duce la bun sfârșit procesul cu nu mai știu cine. Pentru a fi instalat, in sfârșit, ceea ce trebuie instalat. Si pentru a porni la capacitate maxima ceea ce trebuie pornit.
    (Ok, dpdv științific nu se vor rezolva problemele lumii, dar macar chestiile fundamentale să funcționeze și să împingem și noi, Romania -prin ELI-NP, știință înainte).

  11. Un articol foarte bine scris, cu mult aplomb si convingator pentru un public larg, nespecialist si poate nu foarte interesat in tematica dezbatuta, dar care totusi trebuie lamurit si luminat de un specialist multilateral dezvoltat. E drept ca in alt domeniu decat cel in care se vrea ascultat si cu multe publicatii mai ales in colaborare, cu un Hirsh 32 https://scholar.google.ro/citations?user=VD-w_-kAAAAJ&hl=en , avand preocupari multiple, de la paturi subtiri, la heterostructuri multiferoice, interfete grafene si izolatori sau feroelectrici, semiconductori feromagnetici, fotocataliza, nanoparticule cu aplicatii in biologie pana la contribuții la configurarea instalației pentru spectroscopie de electroni Auger generați în urma anihilării pozitronilor (PAES) la ELI-NP.
    Totusi, simte ca ar fi posibil ca „printre maimuțeii mici care-l lovesc mișelește pe cel căzut, probabil, va fi numărat și autorul acestor rânduri”, dar spera ca nu se va observa.
    Hai sa le luam mai organizat. Sa nu se creada ca vreau sa ii reprosez ceva autorului. Fiecare are dreptul sa isi exprime parerile si convingerile, chiar daca deseori au tenta de dezinformare sau deturnare de la adevar. Totusi sper ca nu il putem incadra pe autor in randul celor cu convingeri fixe, imuabile, cu care orice discutie este inutila. Sper ca mai are unele indoieli, dileme sau mai incearca sa caute adevarul in iuresul de stiri care mai de care mai apocaliptice sau catastrofice. Este la moda acum sa incerci a te remarca, drept inalt specialist in totul si in toate, si sa emiti sentinte pe baza unor dovezi false sau doar interpretabile. Dar in stiintele exacte asemenea concluzii este mai greu de obtinut.
    Cu toate astea articolul este un amestec de informatii, majoritatea corecte, intre care se strecoara si o serie de soparle, cu evidenta intentie de denigrare, defaimare si dezinformare. Unele cu buna intentie, altele din necunoastere. De exemplu, cu „buna initentie” citeaza pe primul loc emisiunea denigratoare a lui Dragos Patraru „Starea Natiei”.
    Dar mai bine sa le luam pe rand, asa cum le-am observat in cursul articolului.
    Intai afirmatii incomplete sau incorecte:
    1. echipamentul cel mai important este livrat și nefuncțional (sursa gamma)
    R: Echipamentul nu este cel mai important, dar important este ca NU A FOST LIVRAT
    2. IFIN–HH a fost pus pe “lista neagră” a autorităților de cercetare din Franța
    R: Recomandarea nu a fost insusita de nici un Institut din Franta. Institutele din Franta continua colaborarile cu IFIN-HH fara a tine seama de aceasta nota derutanta. Motivul emiterii acestei note este cu totul altul din moment ce Franta nu are contributie importanta in proiectul ELI (Thales participa ca o companie privata, fara legatura cu CNRS). Franta (CNRS) are insa un proiect propriu APPOLON similar cu ELI-NP, care din pacate are mari dificultati si intarzieri.

    Afirmatii denigratoare (citari):
    1. o sumedenie de alți proto-omuleți mai puțin dotați fizic se perindă și-l lovesc pe cel doborât, sărind înapoi imediat, de teama unei eventuale reacții a victimei prăbușite.
    2. domnul Mourou s-a simțit brusc atras de farmecul plaiurilor Mioriței și ale Meșterului Manole
    3. Se știa cam cum se pot obține laseri de mare putere, nu prea se știa la ce pot fi folosiți.

    Deseori autorul epateaza prin apelul la evaluari eronate si uneori dovedeste ignoranta intr-un domeniu ce ii este strain. De exemplu:
    1. Nu campul electromagnetic laser este direct utilizat in reactiile fotonucleare la ELI-NP. De aceea evaluarile pretentios stiintifice sunt aplicate gresit, iar concluzia in acest fel este evident corecta: „pentru a se putea induce interacțiuni directe ale laserului cu nucleul, mai lipsesc 5 ordine de mărime”.
    2. Un exemplu cras de ignoranta este si afirmatia „s-ar putea întâmpla ca doi fotoni să se ciocnească unul de celălalt, contrazicând tot ce se învață la școală despre independența razelor de lumină”.
    Da, aceasta este adevarat la energii mici, in descrierea de camp clasic (ecuatiile Maxwell) in care fenomenele nelineare nu sunt posibile. Dar la energii mari, apar fenomene cuantice, unde nu mai este valabila tratarea lineara Maxwell, ci tratarea de camp cuantic (Electrodinamica Cuantica), unde intaractia foton-foton este realizata prin intermediul perechilor de particule virtuale, este perfect valabila.
    3. In afirmatia „Laserul de la Măgurele neutralizează deșeurile radioactive. Aici nu mai este vorba de laser, ci de sursa gamma” este total eronata.
    Sursa gamma nu are nici un rol in neutralizarea deseurilor radioactive. De aceea toata evaluarea foarte amanuntit descrisa este inutila.
    Neutralizarea deseurilor se face cu fluxul de protoni obtinut la bombardarea unei tinte solide cu fasciculul laser de mare putere. Cu sistemul de laseri se vor putea obtine protoni (wakefield) cu un flux cu 16 ordine de marime mai mare ca cel obtinut in acceleratoarele actuale, unde s-a demonstrat posibilitatea transmutatiei nucleelor radioactive. Aici insa nu vom avea protoni monoenergetici ca la acceleratoare, dar acest lucru nici nu este necesar.
    4. Afirmatia „ELI poate produce energie din nimic. Normal, doar dacă produce particule din vid, acestea sunt energie (Einstein), deci apare energie din nimic. Aberații, evident. Cum sunt și poveștile cu găurile negre sau teleportarea”
    Aberatii sunt aceste sustineri nestiintifice ale unui asa-zis om de stiinta. Intr-adevar, daca interactia laser are loc cu vacuumul (vidul), care NU este un spatiu gol, cum crede autorul, are intr-adevar loc transformarea perechilor de particule virtuale din vacuum in perechi reale, observabile. Trebuie inteles autorul, nu poate avea competenta in domenii straine de domeniul propriu de specializare. Dar se vrea ascultat si aici este marea eroare.
    In incheiere vreau sa remarc si unele afirmatii si observatii corecte, cum ar fi:
    1. „să se termine odată cu exagerările bombastice din mass media”
    2. „ar fi mai util un “status report” sec și mai frecvent despre ce se mai întâmplă acolo și ce urmează să se mai întâmple.”
    Cateva remarci de bun simt prin care is recunoaste limitele „ca un profan în ale laserilor de mare putere” si prin care face sa nu luati prea in serios toata cifrele furnizate, printr-un: „Un ultim mesaj, pentru mai tinerii colegi: nu luați de bune cifrele pe care vi le avansează somitățile, oricât de celebre ar fi ele. Puneți mâna și calculați Dvs.”

    Sa auzim si de mai bine

    • Puneți mâna și calculați Dvs.
      Autorul incearca sa epateze prin calcule, de multe ori gresite, mizind pe faptul ca mai nimeni nu pune mina sa calculeze.
      Ma mir ca ti-a trecut postarea, ale mele sunt banate sistematic.

    • Domnule Mircea, ca și parte a „publicului larg”, apreciez foarte mult și contribuția dumneavoastră, micile detalii științifice căruia domnului Teodorescu i-au scăpat.
      Dar domnul Teodorescu a avut curajul să iasă către lume, către publicul larg, cu un text ne-științific. A avut curajul asumării publice, și chiar a greșelilor publice. Dacă răspunsul dumneavoastră ar fi fost „revizie”, ar fi ieșit un articol impecabil. Dar, tot cu domnul Teodorescu ca prin autor. :)

      Pentru că semnati „simplu” Mircea, voi aprecia tocmai varietatea domeniilor atinse de domnul Teodorescu. A rămâne „feliat” într-un singur domeniu de studiu /cercetare / munca este foarte comod. Dar și periculos dpdv al dezvoltării științifice /tehnice. Mai ales într-o piață atât de dinamica, cum este cea actuală.
      Că și exercițiu de învățare, pentru o schimbare radicală a domeniului sunt necesari aproximativ 12 ani (5 ani de facultate + 2 de master + 5 de doctorat). Observați, am pus anii „tradiționali”, nu 3+2+3 – profil Bologna. Domnul Teodorescu putea schimba la maxim 7 ani domeniul inițial de specializare, fară mult efort. Adaptabilitatea este o calitate a lumii contemporane, „fixația” este depasita. Performanta nu tine de „a ști” ci de „a face”.

      Înțeleg perfect și „orgoliul savantului”. In companiile private acești oameni trec cu brio interviul tehnic, dar niciodată nu trec interviul cu HR-ul. Partea de ne-comunicare și „soft skills-urile” lipsa ii fac neintegrabili in echipe. După cum știti și dumneavoastră, orgoliile personale nu ating niciodată succesul colaborărilor. Acești specialiști sunt buni, cel mult, că și consultanți. Dar doar daca știu „să se coboare” și să vorbească pe înțelesul consumatorilor.

      Faptic, rămâne sursa laser care nu a fost livrata. Și procesul. Și articole că aceste care mai fac „lumina”.

    • Dr. Silviu Olariu, Odihneasca-se in Pace, a intreprins calcule asemanatoare si multe dintre concluziile lui au fost identice cu ale lui Dr. Teodorescu. Si Dr. Olariu nu a fost un profan in materie (laseri de mare putere, fizica nucleara) ci un expert de prim rang.

      • Admiratorule : pui carutza in fata boilor. Olariu a adus argumente bine fundamentate
        acum 8 ani. Critica lui nu semana nu flecareala de mai sus. Si era sigur printre lupi nu ca „viteazul” cu sabie de laser care cresteaza cadavrul „monstrului” prabusit. Prin urmare daca ai dreptate ca ar fi calcule identice – eu zic ca nu ai dreptate pentru ca autorul pe care il lauzi este mai mult cu SF-ul- atunci inseamna ca este vorba pe plagierea lui Olariu de catre admiratul dtale.

      • Daca si-a dat seama ca „palaria este prea mare” trebuia sa iasa afara si sa strige . Sa isi strige frustrarea. Chiar daca omusorii protoni (sau epsiloni) il acuzau de defaimare (asa s-a invatat la scoala comunista ). Lucruri asemanatoare se intampla si in universitati (daca se mai pot numi universitati, caci au fost hijacked de o grupare foarte organizata, care stie ce vrea si face; eu nu cred ca se mai pot numi universitati). Toti cei care au fost contra ar fi trebuit sa iasa public -ar fi ajutat mult. Comoditatea costa. Uneori , mult.

  12. @ Mircea, m-am uitat si eu pe lista de lucrari a autorului, dar n-am gasit nicio lucrare despre „paturi subtiri” (c-or fi pături, c-or fi paturi). mi se pare un subiect interesant, asa ca va rog sa-mi indicati lucrarea / lucrarile.

  13. „Sa nu se creada ca vreau sa ii reprosez ceva autorului […]

    Este la moda acum sa incerci a te remarca, drept inalt specialist in totul si in toate, si sa emiti sentinte pe baza unor dovezi false sau doar interpretabile. Dar in stiintele exacte asemenea concluzii este mai greu de obtinut.

    Cu toate astea articolul este un amestec de informatii, majoritatea corecte, intre care se strecoara si o serie de soparle, cu evidenta intentie de denigrare, defaimare si dezinformare. Unele cu buna intentie, altele din necunoastere. ”

    deci nu-i reprosati nimic, ba, mai mult decat atat, unele soparle din serie („cu evidenta intentie de denigrare, defaimare si dezinformare”) sunt strecurate „cu buna intentie”.

    ce sa zic, un regal de logica. si limba romana cocotata pe culmile clasicismului. in seria denigrare mai puteti adauga ponegrire, discreditare, calomniere. asa… pentru consistenta.

    despre informatii incorecte / incomplete. spuneti ca Franta nu are o contributie importanta in proiectul ELI. nu conteaza ca laserele sunt facute de o companie frantuzeasca (ca privatii nu se pun, desigur). dar hai sa vedem componenta EuroGammaS:
    – Istituto Nazionale di Fisica Nucleare
    – Università degli Studi di Roma „La Sapienza”
    – Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS)
    – ACP S.A.S.
    – Alsyom S.A.S.
    – Comeb Srl
    – ScandiNova Systems AB.

    Vai, scuze, am uitat, sursa gamma nu e un echipament important, deci EuroGammaS (inclusiv CNRS), n-ar avea o contributie esentiala. Atunci, ma intreb, de ce se mai numeste ELI-NP. de la ce vine NP?! de la New Photon?

  14. Îmi pare rau, la un asemenea comentariu trebuie să răspund.

    Privind afirmațiile “incomplete sau incorecte”:

    1. Sursa gamma mi se pare totuși a fi echipamentul cel mai important, este suficient să urmărim numărul de experimente propuse în WhiteBook. Evident, fiecare are părerea lui, dar eu susțin că pentru fizică nucleară trebuie mai degrabă sursa gamma decât laserul. Să vedem ce fizică nucleară veți face numai cu laserul.
    2. Povestea cu recomandarea care nu a fost însușită de niciun institut din Franța mă cam surprinde. Adică acolo șefii de la CNRS spun ceva și lumea nu-i ascultă? Nu zic că nu este posibil, dar am lucrat și eu în Franța 8 ani (eram CNRS, dacă interesează) și parcă nu era așa “pe vremea mea”. S-or mai fi schimbat lucrurile.

    Privind “evaluările eronate” (punctele 1–4)
    1. Bineînțeles că sunt de acord că reacțiile fotonucleare implică radiație gamma sau alte particule energetice, eventual produse cu laserul. NU laserul în mod direct. Nu am făcut decât să citez articolul NVZ, unde se spune explicit “Direct laser nuclear reactions. At extremely high field strengths, 10^28W/cm^2, the laser can directly interact with the nucleus”. Dacă lipsesc 5 ordine de mărime (cel puțin), atunci de ce mai este menționat lucrul acesta?
    2. Nu înțeleg care este ignoranța “crasă”. Am menționat că există posibilitatea interacțiunii foton-foton și am trecut mai departe. Știu și eu câte ceva teorie de câmp (deși sunt experimentator), trebuia să menționez limita Schwinger pentru neliniaritatea vidului și să calculez și câte ordine de mărime mai trebuie? Sau să estimez secțiunea eficace și să arăt că încă nu s-a obținut pe planetă vidul necesar astfel încât procesul de împrăștiere foton-foton să nu fie complet înecat de împrăștieri pe componentele din gazul rezidual? Așa cum am spus în articol, asemenea lucruri nu interesează prea tare publicul.
    3. Eu știam că este vorba de sursa gamma. Așa se spunea pe la workshop-uri. Vezi și secțiunea 5.2.4 din ELI–NP WhiteBook. Este singura care vorbește despre tratamentul deșeurilor radioactive, iar titlul este “The development and application of ultra-short duration high brilliance gamma rays probes for nuclear physics”. Iar în noua “Biblie” a facilității, vol. 68 (supliment), 2016 din Romanian Reports in Physics, la pp. 799–845 (G. Suliman et al. “Gamma-beam industrial applications at ELI–NP”) vorbesc de “radioactive waste management” (asta poate însemna și diagnoză, nu neapărat transmutare), iar la pp. 37–144 (F. Negoiță et al., “Laser driven nuclear physics at ELI–NP”) se vorbește o singură dată de transmutarea deșeurilor nucleare, însă cu neutroni. “While the low energy neutrons (thermal neutrons), having a wavelength comparable with interatomic spacing in solids, are widely used for structural characterization of samples from many fields, the application range of fast neutron sources encompasses active interrogation of sensitive material, nuclear waste transmutation, material testing in fission and fusion reactor research and others.” Cam subțire, doar două referiri fugare în noua “Biblie” pentru un lucru care se difuzează pe toate canalele media. Oricum, n-am găsit nicăieri afirmația Dvs. că s-ar face transmutarea cu protoni. Poate s-au mai schimbat ceva lucruri din 2016 până acum.
    Hai să spunem că vă propuneți chestia asta, inducerea de transmutații cu protoni, chiar dacă nu apare nici în WhiteBook, nici în noua “Biblie”. Secțiunea eficace de interacțiune nucleară a protonilor de energii de zeci-sute de MeV și a razelor gamma de zeci de MeV este cam de același ordin de mărime, adică de ordinul barn-ilor. În evaluarea mea, folosind radiația gamma, trebuiau 30 de milioane de ani pentru neutralizarea unei probe macroscopice de 10 x 10 x 30 centimetri cubi (un volum de 0,003 metri cubi, conținând cam 3*10^26 atomi), folosind fotoni “utili” cu un flux de 10 la puterea a unsprezecea pe secundă. Ce flux de protoni sperați să se obțină la ELI–NP? Știu, îmi veți spune că toată ținta pleacă cu viteza luminii (procese TNSA sau RPA, vezi articolul NVZ). Trageți un puls de 10 PW pe minut, deci ca să neutralizezi 10^26 atomi radioactivi, presupunând că toți protonii sunt utili, în cca. 500 mii de pulsuri (adică un an de tras în continuu 24/24 și 7/7 în containerul acela), e nevoie ca un puls să conțină peste 10^20 protoni, adică să pulverizezi de fiecare dată un material cu volumul de cam o miliardime de metru cub (un milimetru cub). Dimensiunea spotului laser e de ordinul zecilor de microni, poate chiar mai mică, deci aria transversală este de 10^(–10) până la 10^(–12) metri pătrați, deci ținta de grosime nanometrică sau micrometrică ar trebui să aibă o grosime de la 10 la 1000 de metri. Invers, ca să se obțină efectul de accelerare și să spunem că grosimea țintei este de un micrometru (ceea ce e mult pentru TNSA sau RPA), dimensiunea fasciculului laser trebuie să fie de o miime de metru pătrat, adică diametrul de vreo 35 cm. Rămâne să vedem cum stă foița de un micrometru și diametru de 35 cm. Oricum ați da-o, lipsește ceva.
    Sau fiecare proton induce mai multe transmutații? Cam câte?
    4. Bineînțeles că se pot produce perechi electron-pozitron, n-am negat niciodată acest lucru. Am lucrat la sincrotroane în anii 1990 care stocau pozitroni în loc de electroni, curenți care puteau ajunge la 1 A. Generarea de perechi particulă-antiparticulă în câmpuri intense este ceva banal. Ce aberație vreau să demontez este că se produce energie din nimic. S-a zis și asta, și că se fac găuri negre, și că se teleportează obiecte (nu informație). Dacă o asemenea opinie se încadrează la “sustineri nestiintifice ale unui asa-zis om de stiinta”, să judece alții.

    Vă mulțumesc că ați “săpat” după CV-ul meu și ați ajuns la concluzia că sunt cam multi-specializat. Domeniile pe care le-ați citat sunt toate legate de fizica materiei condensate. Bineînțeles că nu am lucrat într-un singur sub-domeniu în ultimii 30 de ani. În “Vest” se putea întâmpla destul de des să-ți schimbi domeniul, în funcție de ce poziție de post-doc (sau permanent, dacă aveai noroc) găseai. În România se știe foarte bine care este situația și că ești cumva obligat să propui mereu noi și noi proiecte, altfel mori de foame. Și, evident, nu poți propune proiecte pe aceeași temă, pentru că ești descalificat sau iei punctaj slab la “gradul de noutate și originalitate”. Așa că ești cam obligat să te multi-specializezi.
    Totuși, am uitat să menționez în CV că mă pricep la aritmetică și la “jonglat” cu ordinele de mărime. Așa că am încercat să ajut cum am putut. Dacă mai aveți nelămuriri legate de ordinele de mărime de pe la ELI–NP, vă stau la dispoziție.

  15. Intrebare: daca fundatia sursei de radiatii gama nu este conforma (100% sigura) din punct de vedere antiseismic, ce se intampla in cazul unui cutremur major ??? Pot exista scurgeri radioactive? Ar putea fi o capitala intreaga in pericol ? Garantia clasica este ca echipamentul este complet sigur, etc, dar totusi…

  16. Câteva corecții și adăugiri:

    1. Așa cum am menționat, am prezentat situația din punct de vedere personal, bazat fiind pe informațiile care s-au vehiculat în diverse etape ale proiectului. Evident că, dacă sunt corecturi de făcut, mă simt dator să le împărtășesc opiniei publice imediat ce le aflu. Printre altele, chiar în intervenții recente, NVZ este acreditat ca fiind “părintele laserului de la Măgurele”. În articol am scris că la întrunirea finală de la ELI – Preparatory Phase s-a prezentat Prof. Marius Enăchescu, “secundat de NVZ” și că ar fi existat multiple presiuni, inclusiv la nivel de președinți de state, pentru aducerea proiectului în România. Aceste lucruri sunt neadevărate. NVZ n-a avut niciun merit în aducerea proiectului în România; de asemenea, nu au existat în acest demers nicun fel de înțelegeri la nivel de șefi de state sau miniștri. Procesul, de fapt, a avut loc în mai mulți pași și meritul înființării pilonului ELI–NP în România a aparținut exclusiv persoanei pe care am numit-o mai sus. Există multiple documente în acest sens. Cei interesați, pot accesa, de exemplu, https://www.universuljuridic.ro/discursul-domnului-marius-enachescu-in-cadrul-galei-legal-point-nr-1-2019/. Destul de târziu după această reușită s-a decis ca de proiect să se ocupe NVZ. Anunțul cu NVZ care avea să fie la cârma proiectului ELI–NP a fost făcut de Daniel Funeriu, proaspăt Ministru al Educației (și Cercetării) imediat după investire. Și era vorba ca în proiect să fie implicate cel puțin toate institutele de pe Platforma Măgurele (plus Universitatea București, Universitatea Politehnică București, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, alte INCD-uri din țară), nu doar IFIN–HH. De fapt, este destul de grav ce s-a întâmplat și se întâmplă:
    a) Proiectul (adică aprobarea de principiu a proiectului cu finanțare U. E.) este “adus” în țară prin efortul unei anumite persoane. NVZ este parașutat de alte entități la conducerea proiectului.
    b) La “montarea” aplicației, mergând de la detalii constructive până la idei de experimente participă o comunitate extrem de largă.
    c) În momentul în care proiectul este finanțat, NVZ și oamenii lui “confiscă” proiectul, rescriu istoria și se declară unicii (sau esențialii) inițiatori ai proiectului, refuzând să mai colaboreze în continuare cu cei care au “pus umărul” la proiect.
    d) Opinia publică este infestată cu gogomănii și neadevăruri.
    e) Proiectul se apropie cu pași repezi de eșuare, indiferent cine-l va mai conduce în continuare.

    2. Legat de Silviu Olariu (SO), urmăream (nu numai eu) evaluările și estimările pe care le făcea pe site-ul anti-ELI pe care-l ținea. Departe de mine de a mă compara cu ce realiza SO în anii aceia, era o antrepriză care cerea foarte mult timp, dedicație și expertiză. Nu cred că voi avea timp în viața aceasta să intru în detaliile în care intra SO. Păcat că nimeni nu l-a urmat în demersul lui; probabil că a demobilizat posibilii susținători prin ieșiri publice necontrolate, într-o engleză cam deficitară, de exemplu în cadrul diferitelor workshop-uri. Ar trebui să învățăm din această experiență că rezerva, limbajul academic și detașarea sunt esențiale pentru transmiterea oricărui mesaj. Însă, vă rog să mă credeți că n-am salvat nicăieri informații difuzate de SO pe site-ul lui (inaccesibil la scurtă vreme după ce a murit) și că toate evaluările din articol îmi aparțin în totalitate.

    3. Legat de ce fizică nucleară se poate face numai cu laserul. Aplicațiile numai ale laserului în fizica nucleară listate pe site-ul facilității (https://www.eli-np.ro/rd3.php) sunt: (i) producerea de nuclee exotice îmbogățite în neutroni prin reacții secvențiale de tip fisiune-fuziune în plasmă; (ii) schimbări ale capacității de frânare (stopping power) pentru pachete intense de particule încărcate, din cauza fenomenelor colective; (iii) Schimbări ale secțiunilor eficace nucleare în fascicul laser de mare putere induse de condiții de plasmă densă și fierbinte, simulând condiții astrofizice (?); (iv) Excitări și dezexcitări în condiții de plasmă ducând la schimbarea timpului de viață efectiv al izotopilor și potențial al altor observabile (care?). Adaug și aplicații în teoria câmpului sau fizica particulelor, însă acestea sunt altceva decât fizică nucleară: (i) Studiul efectului de reacție cuantică a radiației creată de electroni din plasmă accelerați la energii de GeV; (ii) Producerea de perechi electron-pozitron în abundențe imense și de raze gamma de energie ridicată provenind din interacțiunea pulsului laser cu electronii (notă: pare a fi o activitate menită să “peticească” absența sursei gamma); (iii) Producerea de perechi electron-pozitron catalizată (?) de radiație gamma de energie ridicată, în punctul focal al laserului în vid pur (nu prea știu ce este vidul pur, deși la vid și ultravid chiar zic că mă pricep). Această activitate din urmă specificată fiind ca “de termen lung”. Adaug și alte aplicații, care nu au legătură decât cumva tangențial cu fizica nucleară: (i) Studiul degradării materialelor care vor fi folosite pentru noile generații de acceleratori de particule și reactoare de fuziune sau fisiune; (ii) Interacțiunea sistemelor biologice cu radiația multi-componentă de ioni și fotoni, pe o gamă largă de energii, de relevanță pentru a se îmbunătăți radioprotecția în misiuni spațiale și potențial pentru radioterapia cancerului. Mai există o mențiune despre un laborator “XGammaLab”, care intenționează să dezvolte diagnoză cu raze X sau gamma pentru interacțiunea laserului cu ținta, aplicații în imagistică cu raze X biomedicală, în știință fundamentală (cam vag, nu?) și experimente pentru optică de raze X și gamma. Problema cu razele X produse la interacțiunea laser-materie este că tematica se cam suprapune cu aceea de la ELI–Beamlines. Să vedem ce va spune finanțatorul (U.E.) despre această suprapunere de tematici.

    Vedem că lipsesc tratamentul explicit al cancerului (este doar “potențial”), cel al deșeurilor nucleare, sau teleportarea (vezi un review al știrilor de presă https://www.eli-np.ro/eli-mass-media.php). Iar gaura neagră va fi doar de natură bugetară. În general, nu știu câte din studiile listate mai sus interesează cu adevărat pe plătitorul de taxe și impozite. DACĂ va funcționa laserul până la urmă, va putea eventual produce câteva rezultate în niște domenii cam de nișă, mai mult sau – cel mai probabil – mai puțin legate de fizica nucleară. Și probabil că vom mai asista la rezultate precum acelea publicate în Nature Communications, remarcabile, e adevărat, dar implicând numai noi sisteme de detecție performante achiziționate, folosind surse de laborator, nu laserul, nici sursa gamma. Probabil, de asemenea, și ca laboratorul de ținte să poată produce oarecari sisteme multistrat sau straturi subțiri și acoperiri cu felurite utilități, dată fiind infrastructura de sinteză și de caracterizare disponibile. Însă nu văd prea curând vreun rezultat folosind cele două mari infrastructuri: laserii (se uită mereu că sunt, sau ar trebui să fie, doi laseri de 10 PW) sau sursa gamma.

    4. Legat de ultimul comentariu pe care l-am încărcat: s-a strecurat o greșeală, astfel încât diametrul estimat al țintei cu grosime de 1 micrometru care ar trebui să producă suficienți protoni pentru ca într-un an de funcționare neîntreruptă să reușească să neutralizeze câțiva litri de deșeuri nucleare ar fi 35 mm, nu 35 cm. Îmi cer scuze pentru această greșeală de un ordin de mărime. În rest, tot ce am povestit acolo rămâne valabil. Nu văd cum ar putea trage laserul în mod constant, omogen și continuu (un puls pe minut, 24 de ore din 24, 365 zile pe an) într-o țintă cu diametrul de 3,5 cm și grosime de un micrometru, și să mai provoace și accelerarea tuturor protonilor din țintă la energii ultrarelativiste.

  17. OLARIU – 27.07.2012

    Address to National Ethics Council

    „the introduction of the false data” – classification of Law 1/2011 art. 310 (c) and Law 206/2004.

    – the gamma spectroscopy: the source will be the 1/100 of what is promised and the bandwidth of the x3 higher

    – the fission-fusion process: the rate of nuclei produced the 100-1000 times lower than promised

    – the production the radioisotopes: the 50-5000 times more inefficient than the promised

    – the production the thermal neutrons: production the 70000 times less than the promised

    – the positron source: production rate the 200 times smaller than the promised

    IT IS CLEAR that:

    1. – either Olariu is crazy man (comfortable option, but hard to prove now that the balance is approaching and the neutrons have dropped, the positrons also, the protons dropped, remained the gamma – which is not very, not too)

    2. – or the EUROPEAN COMMUNITY in the field did not do homework before throwing away the 300 million Euros

    The Romanian scientific community does not count:
    – the competent are marginalized
    – they with tricks and the barking out loud are in front, with the back-of-the-envelope imbecilities and Mickey Mouse type martyrs

  18. moaaamaaa…!!! ce TAREEE…!!! Pai asa, se poate spune ca si „sunetul este lumina”, ca tot o unda este! :O
    Va dati seama ce PERSPECTIVE ar aduce asta in neurologie si in psihiatrie? Ar putea ca unele forme de delir sa fie reconsiderate si denumite „perceptie amplificata a undelor sonore”. Ba ar putea sa influenteze si Dreptul – adica, in privinta „circulatiei” (vanzare, consum) unor droguri sa se considere ca este vorba despre „substante de convertire a perceptiei undelor sonore in unde luminoase”! :P
    Intr-adevar, genial! :P

  19. E putin mai complicat, cu „afectiunea” pt. RO a D-lui din Franta ;)
    In perioada de aderare a fostelor tzari comuniste la UE, erau „trendy” (si aveau sanse mai mari sa fie finantate) proiectele care implicau astfel de tzari. Bineinteles, NU era un „criteriu” propriu-zis, nu era nicaieri specificat dar toata „lumea buna” stia ca evaluarea avea sa fie, in mod subtil mmmaiii… „blanda” cu astfel de proiecte ;).
    Acelasi lucru s-a intamplat si dupa aderarea ultimelor doua tzari, cand s-a dorit f. mult integrarea ulterioara a Turciei: pur si simplu, vreo 7 – 8 ani, proiectul tau avea sanse binisor mai mari sa fie finantat daca aveai parteneri turci. Iar daca mai aveai si greci sau / si ciprioti alaturi de turci, era ideal ;)

  20. De ce nu face cineva un blog pe care sa fie incarcate toate documentele si opiniile domnului Olariu -odihneasca-se in pace – si, poate si ale altor profesionisti , asa incat sa devina transparenta prostia sau fraiereala UE, a statului roman…in SRI (- is it like FBI ?) sau DNA nu au decat naivii incredere. Trebuie sa evoluam …evaluand, criticand…transparent.

    Evident, statul va plati caci nimeni nu plateste din buzunarul propriu. Academicienii romani de azi …. oglinda societatii…mediocritate cu fanfaronada. Ministerul…nimeni nu plateste din buzunarul propriu pt greseli. Statul roman va plati gras pt orgoliul unui academician &co.

    Dar daca se urmareste ca peste tot sa fie puse in functie persoane mediocre, orgolioase, (academicieni?!), … asa incat sa esuam in tot ? Sa ajungem o regiune in care nu se stie ce si cand poate exploda, o regiune care poate furniza doar ingineri si matematicieni la nivel de programatori , nu mai mult ? Evident, este mare nevoie de lucratori si in abatoare si capsunarii…varzarii…
    Daca un academician de la noi vorbeste ca al dvs. al celor de la Magurele, eu cred ca nu avem la ce se visam. Un subaltern al academicianului s-a laudat la tv ca a facut o echipa de 40 functionari de laser (cercetatori ?!) pe care i-a invatat ce e laserul pt ca nu stiau. Parca era pe Antena 3 seara tarziu…Ma intreb -nu cumva cei 40 ar fi trebuit sa fie deja experti in laser pt a intra in echipa, pe bani multi ?
    Inca ceva ce nu inteleg – la ce facultate se studiaza laserul ? Cum este posibil sa se laude cineva din Institutul de la Magurele ca a angajat colegi de echipa care nu stiu ce e un laser ?
    Blogul celor valorosi de la LASER e asteptat.

  21. Domnule Dr. Mihai Cristian Teodorescu,
    Articolul dumneavoastră este foarte bun, atât ca „scriitură” cât și ca nivel științific. Este cu adevărat un articol foarte bun. Dacă îmi este permisă o comparație: este ca un articol scris de Eminescu, adică plin de idealism, adică de oameni preocupați de știință, pus în paralel cu un articol al lui I.L. Caragiale, mult mai prozaic, ca în filmul De ce trag clopotele Mitică? Dumneavoastră faceți referire la filmul SF “2001 – A Space Odyssey” regizat de Stanley Kubrick. Referirea aceasta s-ar încadra într-o lume ideală, de vis. Realitățile din I.F.A. – Măgurele, implicit din IFIN-HH (cu ELI-NP parte componentă) și din celelalte institute din structura IFA care activează în domeniul fotonicii (INFLPR, INOE, IFTM) ar implica o altă referire cinematografică, tot la un film regizat de Stanley Kubrick, și aume la “Principiul Dominoului”. Din experiență personală, nu vă ascund că este cam rău să constați că joci în viața reală un rol de genul celui jucat în film de Gene Hackmann. Cred că ați început să ghiciți: aș fi pe punctul să spun și eu ca Gene Hackmann, atunci când îl împușcă pe Mickey Rooney (la a cărui execuție asistase atunci când evadaseră:”Pepperoni, my ass! Salami, my ass!”.
    Firul logic al textului pe care îl supun atenției dumneavoastră este următorul:
    1 – În momentul în care vorbiți despre chestiuni politico-administrative, la nivel UE, deci implicând o reprezen-tare a României, în mod normal ar trebui să vorbiți de un factor esențial, adică de ceea ce poate fi denumit generic, „Resurse Umane”, adică de fosta „Direcția Cadre”. Cine era în spatele „Direcției Cadre”? Așa zis fosta Securitate. Dată fiind importanța IFA, unde au funcționat și laboratoare militare, unde s-a făcut spionaj științific pe echipamente militare proprități materiale și intelectuale ale unor persoane juridice din țări NATO, actualmente aliate ale României, un rol important avea și CI-ul, devenit, din ianuarie 1990, DGIA- Direcția Generală de Informații a Armatei. Motivele pentru care CI-ul a trecut la armată să nu vă închipuiți că au fost politice! Au fost foarte prozaice: doar nu vă închipuiți că to’așii generali, ca și continuatorii lor contemporani, s-ar fi dezbărat de problemele lor cele mai arzătoare, adică de actele de faptele de corupție, chiar și cele din sfera avansărilor în grad și promovărilor în funcții înalte, chiar și în IFA-Măgurele. Aceste avansări în grad erau confdiționate de obținerea titlului de Dr. Ing.. O analiză a acordării acestor titluri ar da rezultate de râsul posteriolului.
    2 – Date fiind cele menționate la Pct.-ul 1, dumneavoastră sunteți absolut sigur că MV Zamfir, promovat pe funcții până în ianuarie 1990, ceva membru pe CC-UTC și șef pe la UASCR, nu a scris și el, ca și Costoiu, Rectorul UPB, aun anumit angajament? Oricum, poziția pe care o avea în ianuarie 1990 indică acceptarea de către sistem a statutului său de cetățean care va prospera, după 1990.
    3 – Dumneavoastră jurați cu mâna strânsă pe drapelul RSR, al României, că echipa aleasă din Secția Laseri a INFLPR ca să-i transpună în practică ideile Premiului Nobel Georges Mourou, a fost și este formată din oameni care nu au scris vreodată vreun angajament sau vreo informare, ca membri PCR cu oarece funcții, la fosta Securitate?

  22. Draga Cristi,
    Eu personal cred ca ar fi extem de utile o serie de seminarii cu discutarea deschisa a cestor aspecte, in contextul ultimelor evolutii in domeniul aplicatiilor laserilor de foarte mare putere. Astept cu interes un prim seminar organizat de IFIN-HH ! Pana atunci, ar trebui sa nu uitam si lucrurile bune (cel putin din punctul meu de vedere):
    https://www.linkedin.com/posts/mihai-ganciu-40b14651_laser-petawatt-lasertechnology-activity-6709899186223013888-jSSm?lipi=urn%3Ali%3Apage%3Ad_flagship3_messaging%3BiKRU4vMxS8aIIdSwDCBtfg%3D%3D

Dă-i un răspuns lui Johnny The Kidd Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Mihail Teodorescu
Cristian Mihail Teodorescu, născut la București în 1966. Studii: Liceul de matematică-fizică “Gheorghe Lazăr” București, 1984; Facultatea de Fizică, Universitatea București, secția Fizică Tehnologică, 1990; Université Paris Sud, doctorat în Chimie Fizică, 1995; Universitatea București, Facultatea de Fizică, abilitare de conducător de doctorate în Fizică, 2015. Premiul III la Olimpiada Internațională de Fizică 1984, Sigtuna, Suedia. Premiul “Radu Grigorovici” al Academiei Române în 2015, Premiul Ad Astra pentru Excelență în Cercetare, Științe Fizice și Chimice, 2018. Între 1991 și 2002 a lucrat în străinătate (Franța, Germania, Regatul Unit). Autor a cca. 150 de articole științifice în reviste cotate ISI, peste 2500 citări, indice Hirsch 32 pe Google Academic și 27 pe Web of Science (2019). În prezent, Cercetător Științific Gr. 1 și Președinte al Consiliului Științific la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor. Profesor universitar asociat Școlii Doctorale de Fizică a Universității București. Conducător de proiecte de cercetare în valoare totală de peste 10 milioane Euro. Conduce un grup de cercetare de cca. 25 de persoane. Scriitor de literatură science fiction, trei volume publicate: “SF unu” (Editura Bastion, 2008), “SF Doi” (Editura Bastion, 2010), “Senzoriada” (Editura Nemira, 2014). Premii literare: Premiul Helion în 2007, Premiul “Ion Hobana” în 2011 pentru Cartea Anului, Premiul “Vladimir Colin” în 2014 la categoria Cel mai bun volum de povestiri. Membru fondator (2009) și Președinte (din 2011) al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro