joi, martie 28, 2024

Extremism criminal si extremism satiric

Uciderea jurnaliştilor, la Paris ca şi în Libia este abominabilă. Islamismul radical şi terorist, cu atentatele şi execuţiile sinistru spectaculoase pe care le practică stîrneşte oroare. Grupările lui fanatizate de casapi sînt condamnabile indiferent că îşi îndreaptă violenţa împotriva Occidentului liberal sau împotriva unor ţinte din zonele musulmane. De vreme ce crima şi teroarea îi slujesc drept program, el urmăreşte să submineze în fond orice societate, fie ea modernă sau tradiţională. Eticheta religioasă sub care îşi pune actele teroriste aduce islamului ofense mai grave decît caricaturile din gazetele europene. Deviază credinţa musulmană în ideologie de luptă pentru un proiect totalitar. Vrea să-l ia pe Dumnezeu complice la grozăviile pe care le comite, să facă din el un asasin, dictatorul sîngeros al unui lagăr.

În ce îl priveşte, Occidentul a perceput pe drept cuvînt atentatul de la Paris ca un atac la principiile lui fundamentale: libertate de exprimare, democraţie, siguranţă a cetăţeanului. Autorităţile, media, opinia publică îşi manifestă din plin hotărîrea de a apăra aceste drepturi care fac parte din identitatea noastră, din modul nostru de viaţă, din valorile noastre. Reacţie legitimă, necesară, salutară. În marea lor majoritate, comentariile care umplu acum presa insistă pe libertatea de exprimare, căreia se cuvine să nu i se impună nici o limită. Ea este valoarea cheie în care Occidentul se simte atacat, prin care se simte definit. Ea este indicatorul unei societăţi care respectă diversitatea poziţiilor şi a manifestărilor publice, care asigură loc dezbaterii, criticii, confruntării opiniilor, varietăţii expresiilor, pe scurt libertăţii de gîndire. Iată un drept fundamental care dă însuşi chipul unei societăţi liberale. Un drept la care noi, cei de Estul european sîntem cu deosebire sensibili după decenii de cenzură comunistă.

Aşadar un drept fundamental, un drept definitoriu. De acord. Dar un drept, ca să fie onorat cum se cuvine, ca să fie apărat cum se cuvine, implică şi o responsabilitate pentru beneficiarul lui. Statul democratic occidental garantează dreptul liberei exprimări. Îi asigură condiţiile de exercitare. Cît priveşte „responsabilitatea de exprimare”, ea cade în sarcina individului, a membrilor societăţii liberale. Actorilor din spaţiul public le revine responsabilitatea pentru felul în care folosesc acest drept, pentru ceea ce formulează, pentru modul cum îşi manifestă atitudinile. Nu legea, ci buna cuviinţă cere ca figurile şi simbolurile unei religii – ale oricărei religii – să nu facă obiectul unor glume groase, al ofensei, al injuriei, al scenariului degradant. Nu legea, ci tocmai acel respect faţă de diversitatea culturală, religioasă şi de convingeri, care e un bun al societăţilor liberale – un respect ce se cuvine interiorizat de actorii publici – cere ca Iisus şi temele creştine, Profetul şi semnele islamului, simbolurile iudaismului să nu fie batjocorite. A pune libertăţii de exprimare limita respectului şi a bunei cuviinţe nu e semn de cenzură. E semn de responsabilitate civică. E semn de civilizaţie. A-ţi exercita un drept în mod extremist, călcînd peste dreptul celuilalt la respect pentru identitatea lui profundă nu e o atitudine liberală. Îţi poţi manifesta anticlericalismul creştin, poţi critica devierile islamului şi altfel decît schimonosind figurile care stau în inima acestor credinţe.

Nu cred că există o relaţie cauzală directă între caricaturile din Charlie hebdo şi atacul fanaticilor islamişti. În lipsa caricaturilor, ei ar fi găsit un alt pretext, un alt suport simbolic pentru a-şi manifesta agresivitatea faţă de Occident. Charlie hebdo şi caricaturile lui le-au furnizat o emblemă printre altele.

Dar tot o emblemă a devenit Charlie hebdo pentru masiva solidaritate – presă, opinie publică – în jurul valorilor Occidentului. Je suis Charlie afişează nenumăraţii manifestanţi din oraşele europene. Compasiunea pentru victimele atentatului – gazetari şi poliţişti – este firească, legitimă, admirabilă.

Dar identificarea cu Charlie? Nu e totuşi stînjenitor ca stindardul de apărare a valorilor Occidentului să devină o gazetă de umor strident, gras, unde credinţele religioase sînt luate în tărbacă? Se identifică oare manifestanţii şi cu extremismul satiric al gazetei? Cu agresivitatea ei imagistică şi verbală faţă de religii? Nu cumva je suis Charlie ne arată faţa riscantă, exacerbată, neraţională ori pur şi simplu necuviincioasă a dreptului nostru la libertatea de expresie? E un averstiment care merită, cred, să fie luat în seamă.

Distribuie acest articol

105 COMENTARII

  1. Cred ca merita sa repostez si aici o concluzie de etapa:

    „Spuneam alaltaieri ca aceasta intamplare oribila poate ca va declansa si ca de fapt trebuie sa declanseze o discutie rationala, carteziana cu cartile pe masa si fara ipocriziile corectitudinii politice si daca vad ce se intampla doar aici pe aceata platforma pot sa sper ca asa ceva se va intampla adica sa fie ceva mai mult decat un motiv pentru ca Big Brother sa se umfle si mai mult decat ese azi umflat.
    Si daca va fi asa si cum eu cred din ce in ce mai mult ca cei ucisi care spusesera mai demult ca stiu la ce sa se astepte, sperasera ca sacrificiul lor (incep sa privesc moartea lor chiar ca pe un sarificiu) nu va fi fost inutila sau chiar nefericita pentru viitorea evolutie a civilizatiei., moartea lor nu va fi fost doar absurda si inutila. Acesta este intr-un fel singurul raspuns la o intrebare pe care mi-am pus-o imediat ce am aflat de aceasta “crucificare” a ziaristilor francezi.
    Dumezeu sa-i odihneasca in pace.”

  2. Je suis Charlie inseamna solidarizarea nu cu continutul revistei – care poate fi discutabil in functie de gusturile fiecaruia – ci cu DREPTUl celuilalt de a fi vulgar, necuviincios, exagerat, irational etc. Si spun asta in calitate de catolica practicanta. Libertatea poate lua si formele astea care noua nu ne plac, necuviinta, vulgaritate, stupiditate. Da, sunt solidara cu charlie hebdo nu in ciuda, ci tocmai pentru agresivitatea ei verbala si imagistica fata de religii, pentru extremismul ei irational – pentru ca toate astea imi garanteaza si mie dreptul de a-mi exprima credinta fara teama, de a fi poate, uneori, irationala si stupida fata de cei care cred altfel decat mine.

    • Sigur ca ai dreptate.
      „Je suis Charlie” inseamna „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune”.
      Dar mai inseamna si altceva. Insemna ca, daca tu ai murit spunand lucrurile respective, le voi spune eu in locul tau.
      Chiar daca nu sunt de acord cu ele. Le voi spune din spirit de fronda. Ca o dovada a faptului ca libertatea nu poate fi asasinata.

      • “Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune”.

        Extrapolezi un principiu si il aplici la niste mizerii. Principiul e bun, doar ca noi nu vorbim aici despre CEEA CE spui, ci despre CUM spui. Poti sa nu fi de acord si fara violenta verbala, poti sa satirizezi si fara obscenitati si bataie de joc. N-a zis nimeni ca trebuie interzise remarcile sau caricaturile anti-religioase, dar asta nu inseamna ca trebuie publicata chiar orice abjectie si obscenitate. Fiecare avem valorile noastre si punctele noastre sensibile. De ce trebuie sa provocam si sa cautam conflicte inutil?

        Vei apara „pana la moarte” dreptul de a publica niste mizerii, dar cum vei apara libertatile mult mai importante pe care le vom pierde ca urmare a acestor atentate?

        Fiecare vrem „libertate” pentru ce ne convine noua si privare de libertate pentru ce nu ne convine.

        • Libertatea de exprimare este fundamentul libertatii. Nimeni nu ii obliga pe musulmani sa cumpere Charlie Hebdo.
          Legea franceza ii apara si pe musulmani (de insulte aduse pe strada, de perturbarea serviciului religios in moschei etc.)
          Dupa atentate ar trebui sa existe rubrici permanente de caricaturi cu Mahomed in toate mass-media. Pentru a „banaliza” religia islamica. Pentru ca musulmanii sa inteleaga ca publicarea acestora nu e sfarsitul lumii.

          • Vad ca tot mai multi oameni fie au dificultati de citire si intelegere a unui text simplu, fie sunt atat de impietriti in prostia lor incat nu ii intereseaza decat sa-si afirme propria apartenenta la galeria echipei preferate.

            Iarasi, am toata compasiunea pentru victime, dar tot dispretul pentru ce faceau la acel ziar. Degeaba incercati sa innobilati un rahat. Si ucigasii au murit pentru ce au crezut, dar asta nu ii face eroi. Nici moartea nu ii face eroi pe caricaturisti si nici nu le innobileaza mizeria de ziar.

            Ia cititi cam pana unde mergea „libertatea de exprimare” la ei in redactie:

            http://anonhq.com/charlie-hebdo-fired-anti-semitic-cartoonist-ridiculing-judaism-2009/

  3. Libertatea de exprimare e fie totala, prin definitie, fie deloc. Contra exprimarii care aduce atingere altor oameni, culturi si credinte se poate raspunde pe calea justitiei, nu prin crima.

  4. Povestea leului și a tigrului…

    Un leu s-a întâlnit, pe o potecă ingustă de munte, cu un tigru. Leul nu nu a vrut să se dea înapoi – cum să dea înapoi regele animalelor? Tigrul nu a vrut nici el să cedeze calea – cu ce este el mai prejos decât leul? Așa că s-au încăierat, pe viață și pe moarte, căzand ambii în prăpastie. Un stol de vulturi se bucură acum de o cină copioasă…

    Extremismul ateu (intolerant, imoral, spurcat la gură) s-a întâlnit cu extremismul islamic (sălbatic, intolerant, sangeros). Iar rezultatul îl vedem care este. Există o vorbă ințeleaptă: DACĂ NU IȚI SCHIMBI CALEA VEI AJUNGE EXACT ACOLO UNDE TE ÎNDREPȚI…

    • Am priceput cine este leul si cine este tigrul. Nu am priceput cine sunt vulturii, dar daca gasesc motiv de bucurie in tragedia asta nu mi se par demni de luat in discutie.

      • Bună întrebarea! Vulturii sunt persoanele oportuniste care abia așteaptă ocazia de a avea un câștig (din orice, chiar și din piatră seacă). În cazul de față: revista CH se vindea până acum într-un tiraj de 60 000 de exemplare, acum au de gând să tipărească 1 milion de exemplare (în colaborare cu ziarul Liberation – în franceză se scrie cu „a„ cu accent din câte îmi aduc aminte)! Pe sângele și moartea unor oameni se pot face bani frumoși. Sigur nu va recunoaște nimeni acest lucru, lucrurile vor fi prezentate cât se poate de frumos ca o luptă pe viață și pe moarte, necesară pentru promovarea libertății de exprimare, nicidecum pentru încasarea unui camion plin cu euroi…

    • Si unde gasira-ti „extremisti atei” domnule „Coane Fanica”?
      Ori ati fi vreun extremist verde, viu si orrrrrtodox…cam „intolerant, imoral, spurcat la gură & sălbatic, intolerant, sangeros”?

      • Ce ți-e și cu libertatea aceasta de ”exprimare”?! Uite este bună, uite nu mai este bună!

        În funcție de poziția ”geografică” în care te afli față de băț, viața se pare că se vede în culori total diferite. Dacă capătul fix al bățului este în mâna ta, iar capătul mobil în capul altuia, atunci viața se vede (cel puțin pentru jegoșii nesimțiți) în culori cât se poate de roze (totul este numai distracție, veselie și voie bună, ”libertate de exprimare” și ”democrație” – numai lucruri ”nobile”, nimic rău și malefic nici că s-ar putea găsi în ceea ce fac cu atât entuziasm și dedicare demne de o cauză mai bună). În schimb, atunci când capătul liber al bățului aterizează cu putere pe capul tău, de vezi stele verzi pe pereți, atunci viața începe să capăte culori dramatice. Și uită-te strigând din toți rărunchii ca din gură de șarpe. De data aceasta nu mai este fun, nu mai este distracție, iar libertatea de exprimare nu mai este libertate de exprimare, ci lașitate care provoacă dezgust.

        Morala: ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Iar dacă alegi totuși să nu tragi învățăminte din toate acestea, dacă în ciuda oricărei raționalități și a bunului simț optezi pentru a duce o viața de fiară să știi: pentru orice fiară, oricât de rea și de fioroasă, se găsește, mai devreme sau mai târziu, o altă fiară, la fel de rea, la fel de fioaroasă, care îi va sparge dinții și îi va lua beregata. Aceasta este legea junglei. Dacă alegi să trăiești după legea junglei vei și muri după legea junglei…

        • Mneata ai poluat practic acest articol cu comentariile.
          Un zgomot inutil…si fundamentalist. Pt mine asta e o alta definitie pt ineptie. Nu-ti spun sa ne lasi, sunt convins ca adrenalina „luptei” te va readuce pe acest site.

  5. „A pune libertăţii de exprimare limita respectului şi a bunei cuviinţe nu e semn de cenzură. E semn de responsabilitate civică. E semn de civilizaţie. A-ţi exercita un drept în mod extremist, călcînd peste dreptul celuilalt la respect pentru identitatea lui profundă nu e o atitudine liberală”.
    Cel mai frumos si justificat argument legat de cea ce s-a intamplat in timp despre una (caricaturi) si despre alta (atac).

  6. Oamenii se identifica cu Charlie, europeanul, bun sau rau, injust sau just, canalie sau nu. Europeanul care are dreptul sa se exprime asa cum crede de cuviinta si bineinteles sa suporte consecintele, aprecierea sau critica membrilor grupului din care face parte.

  7. Intr-un regim constitutional pluralist ideile nu sunt doar concurente ele sunt inevitabil sursa de conflict si chiar de conflict dur, profund, imposibil de mediat. Domnia legii trebuie insa sa asigure ca aceste conflicte se duc cu stiloul (sau cu tastatura) si nu cu sabia.

    Vorbiti de identitate si respect. Dogma iudaica, islamica si crestina privind homosexualitatea (si sexualitatea in general) este pentru o parte importanta a societatii civice un scuipat pe umanitate, un exemplu monumental de prostie si ura. De fiecare data cand un preot ortodox pronunta fraza „barbatul sa fie cap femeii” el imi injura mama, sotia, sora si fiicele dar cine poate obiecta?

    De fiecare data cand se trezeste cate un zalud sa scoata o carte de genul „Lumina divina in biosfera” prin care dogma unor crescatori de capre vine peste stiinta ca o balega trebuie sa tacem. Eu, in identitatea mea de mamifer placentar hominid, produs a milioane de ani de evolutie sunt profund ofensat de prostia crasa a creationismului erijat in stiinta universala peste geologie, biologie si chimie care vrea sa ma trasca literalmente in noroi. Ce sa fac? Sa fac apel la bun simt?

    Sa inteleg ca un desen in care tatal, fiul si fantoma sunt angajati intr-o orgie este ofensator, depaseste bunul simt? In schimb copiii din Romania trebuie expusi de mici la istorioara unui individ care, auzind voci, isi ia cutitul si se duce sa isi asasineze copilul cu sange rece. Ma intelegeti asta din urma e spiritualitate, e altceva.

    Nu intotdeauna m-am identificat cu Charlie Hebdo. Imi placeau foarte mult desenele lui Cabu. Nu eram de acord cu toate luarile de pozitie, nu impartaseam viziunea economica a lui Bernard Maris. Ce importanta are? Cand am iesit in strada am facut-o nu doar pentru memoria victimelor ci pentru identitate, pentru libertate. Pentru identitatea unei Republici in care religia nu mai cantareste decat pentru cei care aleg sa o imbratiseze. Pentru libertatea de a rade sau de a nu rade de desenele lui Cabu si Wolinski fara sa cer permisiunea celor care aleg sa se tarasca pe coate in jurul manastirilor sau se dea cu capul de pardoseala.

    Je suis Charlie.

    • Întrebare (ținând cont de faptul că ziceți că sunteți familiarizat cu caricaturile revistei Charlie Hebdo): ați văzut caricaturi în revistă care își bat joc de adepții următoarelor 3 religii: evoluționiste, feministe, ateiste?

      • În calitate de ateu evoluționist și feminist, deci membru al tuturor celor 3 biserici, voi aprinde o lumânare pentru dvs. la bustul lui Darwin.

        Bun, și-acum serios: criticarea ateismului, a evoluționismului și a feminismului nu este interzisă în Franța sau altundeva în lumea civilizată, așa că… Sunt idei într-atât de ridicole (precum cea că lipsa credinței sau o mișcare socială fundamentală pentru civilizație sau o teorie științifică certă sunt religii) încât sunt eliminate din discursul public mainstream pur și simplu prin hohote de râs. Cenzura e inutilă în asemenea cazuri.

        • În calitate de fost ateu (actualmente creștin cu fruntea sus) sunt nevoit să insist pe întrebarea mea: În cazul concret al revistei charlie hebdo există sau nu există caricaturi batjocoritoare la adresa religiilor menționate (ateistă, evoluționistă, feministă) și a ”valorilor” promovate de acestea? Absența caricaturilor ar spune foarte clar, dacă ar mai fi nevoie, că revista are în mod evident O AGENDĂ de ”promovat” (a se înțelege spălare pe creier, manipulare și propaganda non-valorilor). Nu mă interesează dacă, la modul teoretic, acestea pot fi criticate/batjocorite, ci dacă CHIAR au fost supuse și ele aceluiași ”tratament”, fără discriminare, ca și religiile monoteiste.

          Faptul că dvs nu le recunoașteți calitate de religie celor 3 mari curente filosofico-ideologice amintite nu le schimbă cu nimic natura religioasă. Pentru mine acest lucru este foarte ușor de explicat: the best way of deceiving others is to deceive yourself first (cea mai bună modalitate de a-i amăgi pe alții este să te amăgești mai întâi pe tine însuți).

          Amintesc, cu titlul de mic inventar, ”valorile” promovate de ”triada necurată” :):):)

          ateism – abandonarea logicii și a gândirii raționale, altfel ateismul nu poate fi susținut (aceasta a și fost o cauza majora care cel puțin pe mine m-a determinat să-l arunc fără de părere de rău la groapa cu gunoi);

          evoluționism – pornind de la ”dovezi” cât un purice se trag concluzii cât un elefant, printre care și descendența omului din maimuță (mă rog, în limbaj ”științific” ideea se formulează un pic altfel) și faptul că prostia (adică ”mutațiile aleatorii” în păsăreasca ”științifică”) a transformat, cu ajutorul lipsit de minimă inteligență a lui madam ”selecția naturală”, microbul în microbiolog) – dacă și aceasta nu este religie, atunci ce este?!

          feminism – promovează credința că prin curvărășie, dezmăț, trădări/divorțuri, avorturi, natalitate scăzută etc poți să atingi ”nirvana” sexuală a fericirii pline de extaz aici pe pământ (cu condiția desigur să nu fii nevoit, din cauza natalității extrem de scăzute, să ”imporți” populații străine, cum ar fi cele musulmane, ca să-ți susțină sistemele economice și sociale, care alminteri, din lipsă de brațe de muncă, ar avea extrem de mult de suferit – intensitatea ”nirvanei” sexuale se duce vertiginos la vale într-un astfel de caz, fiind înlocuită de frică și neliniște, așa cum se vede în zilele acestea în Franța).

          Micul inventar făcut de mine sugerează cât de ușor s-ar putut găsi niște idei pentru niște caricaturi (să vezi ce hohote de râs ar mai fi răsunat în toată lumea). În fine: unde sunt caricaturile? Am o mare poftă pentru râs, abia aștept să le văd. Mă ajută cineva să le găsesc???

          • Sa zicem ca e vreun pic de adevar in descrierea asta. Unde sint caricaturile cu sfinta treime, au barem cu apostolii, din publicatiile BOR?

            • ”Sa zicem ca e vreun pic de adevar in descrierea asta.”
              Să zicem că este un PIC mai mare.

              ”Unde sint caricaturile cu sfinta treime, au barem cu apostolii, din publicatiile BOR?”
              Răspunsul mi se pare evident. Însă, pentru cei ceva mai grei de minte, voi oferi un răspuns și mai evident. Caricaturi cu Sfânta Treime poate să facă doar cineva care nu are toate doagele la mansardă (precum caricaturiștii de la revista CH – la ce le-a folosit? unde sunt acum acei caricaturiști???). Un om întreg la minte nu ar face așa ceva niciodată, cu atât mai puțin un creștin care are cunoștință de conținutul poruncii a 3-a:

              ”Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” Exod 20:7

              Cine ca cine, însă un creștin știe că nu te poți juca cu Dumnezeu precum șoarecele cu pisica.

              ”Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. ” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Galateni 6:7

            • Barbosii din Romania (cu sutana si fara) si colegii lor din orientul apropiat ar putea arunca o privire in revista Etudes, editata de iezuiti, si care reproduce caricaturi in care Charlie Hebdo isi bate joc de crestinism si de Biserica Catolica.

            • @altVasile
              O postare facuta la ora 12:00 il citeaza pe clericul musulman Anjem Chourday : ” … potentialele consecinte ale insultarii profetului Mahomed sunt cunoscute …” .
              Salut fericita intalnire ( ecumenica ) a marilor spirite .
              Cu observatia ca A C ( macar ) nu foloseste nickname .
              Va admir lipsa de inhibitie in etalarea pretioaselor dv. judecati de valoare , care sunt – evident – rodul unui intelect remarcabil .
              Si taria convingerilor .
              Pot spera ca ( macar dv. ) nu sunteti doctor ( in filozofie ) ?
              ” Fericiti cei saraci cu duhul , … „

            • Paul Butoi, recunosc, cu sinceritate, că nu am putut urmări până la capăt firul logic al adresării dvs. Am mirosit ceva apropouri pe acolo, însă nefiind sigur de poziția adoptată de dvs mă abțin de a da un răspuns. Un lucru însă este sigur: puteți să dormiți liniștit, nu sunt doctor în filosofie :)

              Referitor însă la ”Fericiți cei săraci cu duhul„ aș vrea să fac un mic comentariu. Nu de alta dar, din experiența pe care o am, am constat că ateii înțeleg din Biblie cam tot atât cât înțelege și mâța când se uită la calendar. Iar când spun din ”experiență” chiar la asta și mă refer (am bătut și eu un număr de ani bunișori cărarea ateismului, i-am mâncat pâinea amară, îi știu efectele pe propria-mi piele). Deci de ce sunt fericiți cei săraci cu duhul? Pentru răspuns voi folosi o ilustrație din natură, astfel încât să pot simplifica lucrurile atât de mult încât să poată pricepe chiar și un ateu. Ce se întâmplă cu copac care la un moment refuză să mai crească? Păi, copacul care nu mai crește se usucă și moare (putrezește). La fel se întâmplă și cu oamenii. Un om mândru, ”atotștiitor”, plin se sine, un ”bogat” care le are pe toate nu mai are nevoie de nimic, fiind incapabil să mai învețe, să descopere, să se bucure de viață. Ori bucuria vieții tocmai în asta consta: în posibilitatea de a crește, de a descoperi lucruri noi care să vină în completarea celor vechi. Așa cum ne învață de altfel Isus Hristos:

              ”Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.””

              Observați, vă rog, ce scoate cărturarul (omul căruia îi place cartea) din visteria sa: lucruri NOI și lucruri VECHI. Observați, vă rog, și ordinea. Mai întâi scoate lucrurile noi, apoi pe cele vechi. Aceasta este formula!!! Din aceasta îmi și place să fiu creștin, ”sărac cu duhul” cum ați zis, pentru că doar așa pot să cresc…

            • @altVasile
              Va multumesc pentru ingaduinta crestina manifestata in efortul dv. de a -mi impartasi Adevarul .
              1 . Lucrul nou pe care il scoateti dv. – carturarul – din visterie este ca un crestin cu fruntea sus poate asculta selectiv de Cele Zece Porunci ; in cazul de fata , poate sa ignore netulburat Porunca a VI-a – ” Sa nu ucizi ” .
              Cand citati ( doar ) Porunca a III-a , dv. sugerati ( transparent , cu o admirabila sinceritate ) ca Raul suprem este sa iei in raspar numele Domnului , uciderea semenilor tai fiind , in acest caz , cel putin motivata ( daca nu cumva chiar acceptabila / scuzabila ) .
              Daca faceti un mic efort intelectual , sunt sigur ca puteti sa sesizati tulburatoarea coincidenta a opiniilor dv. de crestin ( cu fruntea sus ) cu opiniile adevaratilor credinciosi musulmani ; de asta am salutat fericita intalnira ( ecumenica ) a marilor spirite .
              Pentru mine , este incredibil ( si abject ) faptul ca o persoana poate sa caute motivatii acomodante pentru uciderea unor oameni lipsiti de aparare ; totusi , asta este Realitatea .
              Din pacate , nu sunteti – deloc – singurul care face aceasta eroare (???) impardonabila .
              2. In intelegerea mea , ” atotstiitor ” pot fi doar Cei Alesi , care au scapat de indoieli gratie revelarii Adevarului .
              Oamenii obisnuiti nu pot fi ” atotstiitori ” niciodata , deoarece lor – din nefericire – le sunt inaccesibile certitudinile revelate ; oamenii obisnuiti incearca , bietii de ei , doar sa inteleaga , cat de cat , Realitatea .
              3. Unii presupun ca fericirea celor saraci cu duhul este determinata , mai ales , de lipsa indoielilor .
              4. Se spune ca exista o diferenta semnificativa intre cunoasterea Dogmei si Cunoastere .
              5. ” … ateii inteleg din Biblie cat … ”
              Asta nu e oare semn de trufie ?
              Mda , nu e lucru usor sa mimam smerenia / bunacuviinta .
              Nici macar daca ne declaram crestini cu fruntea sus .

            • Paul Butoi,

              ”ca un crestin cu fruntea sus poate asculta selectiv de Cele Zece Porunci” – unde am afirmat/sugerat eu așa ceva??? Unde am spus eu că poți să ignori netulburat porunca a 6-a ”Să nu ucizi?” Caricaturile celor de CH m-au ofensat și pe mine, ca și pe mulți alți creștini. Nu am pus însă mâna pe Kalașnikov, nici nu i-am îndemnat pe alții să facă acest lucru. De ce? ”Răzbunarea este a Domnului” – spune Biblia – lucrurile sunt clare, nu am nimic de adăugat în această direcție. Aceasta însă nu înseamnă că mi-am pus capul în nisip, refuzând să văd realitatea așa cum este ea. Dacă cineva nu are ceva mai bun de făcut decât să ațâțe un leu, chiar și atunci când observă că ușa de de la cușcă este deschisă, nu are decât să facă ceea ce-l duce mintea. Însă eu nu voi ezită să numesc acest lucru pe numele său: PROSTIE cu ”P” mare. O spune și Biblia: ”Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.” Proverbe 27:12

              În rest, vă rog frumos, judecați-mă și confruntați-mă, cu toată vigoarea de care puteți da dovadă (nu am nimic împotrivă), însă faceți-o strict pe baza celor afrimate de mine, nu pe bază unor lucruri pe care dvs vi le închipuiți că le-aș crede eu. Este prea mult ceea ce cer?

              Înțeleg că va cam necăjit afirmația ”ateii înțeleg din Biblie cam tot atât cât înțelege și mâța când se uită la calendar”. Vă place, nu vă place, această afirmație se bazează atât pe o lungă experiență în dialogul cu ateii (îmi place de ei, chiar dacă le mai dau câte un bobârnac din când în când :)), cât și pe propria MEA EXPERINȚĂ (am fost și eu cândva ateu). Iar dacă veți citi cu atenție Biblia veți observa expresii și mai tari decât cea folosită de mine: ”pui de năpârci”, ”du-te și spune vulpii aceleia”, ”peșteră de tâlhari”, ”morminte văruite”. Creștinismul se pare că nu este neapărat chiar atât de diplomatic și de finuț cum ar vrea să ni-l prezinte unii (în varianta creștinismului feminizat, zic eu, însă aceasta este o cu totul altă discuție). Nu căutați în mine un adept al ”corectitudinii politice”.

              Și, da, mă declar ”creștin cu fruntea sus”, în sensul că mie ”nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…” Rom. 1:16 Dacă unora (care se cred descendenți din maimuțe) nu le este rușine de religia lor „științifico-fantastică de rit neo-darwinian” :), mie de ce mi-ar fi rușine de religia mea atunci când știu că la baza ei stă persoana cea mai măreață care a bătătorit vreodată acest pământ: Mântuitorul Isus Hristos?!

  8. Cum puteti scrie asa ceva ? Libertatea de exprimare tocmai atunci trebuie aparata, cand poate jigni si ofensa, nu atunci cand toata lumea este de acord cu ce este exprimat. Este oribil ca cineva poate sa se gandeasca in acest moment sa acuze VICTIMELE! Este ca atunci cand o femeie violata este acuzata ca s-a imbracat provocator! Suntem oameni, sau animale? Toti ne simtim cateodata jigniti, provocati, dar nu toti actionam in mod criminal ! Daca acceptam cenzura la adresa simbolurilor religioase, maine o vom accepta la adresa simbolurilor nationale, apoi la adresa institutiilor nationale, apoi la adresa persoanelor care sunt in aceste institutii, si asa mai departe, pana la un sistem de tip Coreea de Nord. Tocmai acum trebuie sa ne decidem: vrem libertate de expresie, sau totalitarism. Se pare ca nu mai exista cale de mijloc.

    • Inteleg ca autoarea articolului vorbestre de autocenzura, nu de cenzura impusa de stat. Aceasta autocenzura este sinonima cu bunul simt: cei care il au degaja un farmec aparte, dar nu exista legi impotriva celor care nu-l au, doar consideratii critice personale din partea altora cu acelasi drept de cetateni ca ei, critici in limitele bunului simt si cu nimic mai nocive decat lipsa de bun simt a primilor. Exprimate in mod atent, criticile pot de fapt sa fie constructive.

      Critica la adresa unei victime care si-a provocat singura agresorul dar nu vrea sa constientizeze acest lucru nu e neaparat o greseala, daca e formulata intr-un mod in care nu scuza absolut cu nimic vina agresorului si nici nu provoaca suferinte suplimentare victimei care si asa la ce sa mediteze. Gandeste-te ce i-ai spune copilului tau dupa ce provoaca un caine si este muscat.

      • Pai aici e problema, ca omul nu este caine. Omul este om, deci are ratiune care poate controla impulsurile instinctuale. Daca acceptam ca impulsul este de necontrolat, acceptam ca acesti indivizi nu sunt oameni, ci animale, si ca responsabilitatea pentru comportamentul lor este strict a noastra, ceilalti. Nu poti avea drepturi de om, dar nu si reponsabilitati de om, dar se pare ca unii asta vor: drepturi cu gramada, responsabilitati zero.

        • Asta se subintelege, de fapt am exprimat un punct de vedere care „nu scuza absolut cu nimic vina agresorului”. Totusi subiectul comentariului era bunul simt, autocenzura si o observatie asupra responsabilitatii victimei care provoaca. Nu uita ca nu traim intr-o lume ideala si oricat ne-am opinti nu vom reusi sa facem vreodata una, oricate utopii au teoritizat filozofii.

        • „Pai aici e problema, ca omul nu este caine. ”

          Pai aici este problema, ca fiecare vrem ca CELALALT sa se controleze, CELALALT sa se schimbe. Daca ne consideram o societate mai „inteligenta”, mai „evoluata”, care se poate „controla”, de ce nu putem sa ne exprimam dezacordul fara jigniri, bataie de joc si obscenitati?

          De ce avem atitudinea „eu am dreptul sa ma exprim cum vreau EU, nu ma intereseaza daca iti convine sau nu, dar tu esti obligat sa te exprimi doar asa cum vreau EU.”

          Ce mare pierdere a „libertatii de expresie” era daca dezacordul cu islamul se exprima in mod civilizat?

  9. Doamna, nu va pot raspunde mai bine, dumneavoastra si tuturor celor care ne sfatuiesc sa ne cenzuram exprimarea, decat printr-un citat din Orwell, prefata originala la Ferma Animalelor (pe care va indemn calduros sa o cititi, sau recititi, pentru actualitate): „Daca libertatatea inseamna ceva, atunci inseamna dreptul de a spune celorlalti ceea ce nu vor sa auda”.

    • Ironic e ca nu vedeti ca pentru „dreptul” de a publica niste obscenitati ne pierdem libertati mult mai importante si ajungem mai rau ca in Ferma animalelor.

  10. Excelent articol! Felicitari pentru ca ati ridicat o problema ignorata in efuziunea emotionala din jurul atacului! Nuantele se pierd adesea in astfel de ocazii!

  11. Valabil si pentru dvs., dna. Manolescu.

    Satira și drumul crucii

    Am fost dezamăgit să-l citesc pe Andrei Pleșu spunînd ieri, într-un interviu acordat RFI, că, „atunci când ştii că pe lume există asemenea fanatici, e lipsit de înţelepciune să îi provoci, jucându-te cu simbolurile lor… Nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi.” Opinii asemănătoare au fost enunțate și de alții, neîncetînd să suscite, acolo unde am sperat la mai mult, un sentiment de jenă. Sînt, pentru mine, trei probleme în aceste luări de poziție.

    În primul rînd, nu e nimic frivol sau nonșalant în satiră. A pune sub semnul întrebării, eventual în limbajul accesibil al imaginii, atașamente și solemnități de tot felul e terapeutic și, cu minimă inteligență, profund. Reacția violentă la virulența satirei arată tocmai cît de serios atinge aceasta. Iar spiritul se naște și din a face spirite.

    În al doilea rînd, libertatea de a rîde în fața zeului e sacră în “viața spirituală a unei întregi comunități”. Poate ar fi mai ușor pentru dl. Pleșu să-și înteleagă eroarea dacă ar privi caricaturile din CH ca pe niște icoane – obiecte de cult sfințite de o tradiție a rîsului caustic, înlesnind împărtășania din trupul fragil al libertății de conștiință (care e, înainte de toate, libertatea de a nu crede). Atacul criminal de la Paris a profanat un templu al negării echidistante a tuturor fidelităților transcendentale.

    În al treilea rînd, colaboraționismul “înțelept” cu demența fanaticului e necreștin. Isus și Pavel n-au ezitat sa meargă pe drumuri despre care știau că duc la moarte. Și pentru ce? Pentru a contesta valori și simboluri religioase. Apostolul înfiera o intreagă tradiție identitară, recomandîndu-le celor care se taie puțin să taie mai mult. Iar Isus s-a specializat, în scurta lui carieră, în a scandaliza: “peșteră de tîlhari”, “morminte văruite”, “pui de năpîrci”, “aveți ca tată pe diavolul”, “înainte de Avraam sînt eu” etc. Ce altceva decît caricaturi sînt multe dintre pildele lui? Nu toți preoții trec nepăsători pe lîngă omul căzut între tîlhari, și nu toți samarinenii se opresc să acorde ajutor. Nu toți cerșetorii ajung în sînul lui Avraam, și nu toți bogații sfîrșesc în iad. Cît despre vicleanul care își ingroapă circumspect talantul, afară cu el!

    Unora ne-a fost dat harul necredinței și lumina ironiei. N-o să le dezmințim nici măcar în umbra crucii.

    • In primul rand infierarile pe care le dai ca exemplu se adresau nu paganilor, ci celor care aveau o anumita cunoastere, ceea ce ii facea responsabili. Atunci cand paganii erau trasi la raspundere, avertizarile si reprosurile tineau cont de cunoasterea lor mai limitata.

      Modul crestin de a contesta simboluri si valori religioase gresite nu a fost luatul in zeflemea ci o mustrare directionata sobru spre problema in sine. Cel mustrat nu era privit NICIODATA dispretuitor, oricat de ferma trebuia sa fie mustrarea. Mustrarile aveau intotdeauna ca motivatie si fundament DRAGOSTEA pentru cel gresit, niciodata deriziunea. Oricat de mult ii detestam noi pe farisei, ei erau mustrati cu iubire, cu lacrimi in ochi, cu durerea cutremuratoare a tatalui care isi vede copiii aproape pierduti in pacat.

      Cel mustrat era privit ca fiind potential recuperabil (acesta era de fapt scopul mustrarii!). Asta includea chiar restaurarea onoarei celui gresit si care se caia de faptele lui. Deriziunea era absolut incompatibila cu scopul si spiritul mustrarii. Uluitor si de neconceput pentru astazi! Acesta era spiritul crestin adevarat si e putin prezent acum printre crestinii (si desigur necrestinii) care critica!

      Si in multimea pestrita care se aduna in acele vremuri erau unii care cautau spectacolul. Spectatorii de azi desconidera mustrarea crestina ferma dar care vine din dragoste, in timp ce se lasa distrati de criticile batjocoritoare facute intr-un spirit care darama si ingroapa pe cel criticat.

      • Asa cum se vede chiar din textele canonului crestin, deriziunea NU este incompatibila cu „scopul si spiritul mustrarii”. Iar comunitatea ateilor considera, cu dragoste, ca toti avem azi acces la cunoastere – ceea ce ne face responsabili. Fata de adevar, nu fata de mit si superstitie. Sa continuu?

  12. Orice obscurantismul merita ridiculizat. Charlie Hebdo nu i-a tratat diferit pe musulmani fata de crestini, evrei, etc. Au fost ironizati fanaticii, care inainte de a trai conform cu propriile principii, incearca se le vire pe gitul celorlalti din jurul lor.

  13. Doamna Anca Manolescu,

    In opinia dumneavoastra, identificarea cu Charlie ar fi ramas problematica daca ar fi fost vorba de o gazeta de umor fin, elevat, unde credintele religioase ar fi fost luate in tarbaca? Ar fi putut o asemenea revista sa devina stindardul de aparare a valorilor occidentului?

  14. Anca…de acord cu tine.

    Lumea (de la neica nimeni si pana la presedinti) se solidarizeaza in fel si chip cu o publicatie de care pana ieri nu stiau ca exista. Un foc de paie care va disparea la fel ca ice bucket challenge.

    Trist este si ca noi, „civilizatii” suntem in prezent atat de sensibili incat media trebuie sa ne blur-uie filmul (secventa in care cel de pe trotuar este impuscat in cap) evenimentelor pentru a nu „suferi emotional”. Asta in timp ce copii de pana-n 10 ani din diverse tari „democratizate” vad zilnic si in direct oameni omorati de gloante, rachete, drone, etc.

    Din pacate nu mai suntem decat niste oi. (BUG Mafia)

  15. Dna Manolescu aveti „dreptate” si va confirma ideile chiar un imam, zisul „profet” a fost „batjocorit” de catre „necuviinciosi”.. Ne-ar fi util sa ne definiti limitele „cuviintei” si „batjocurei”, pentru ca inevitabil le „interiorizam” diferit, mai ales cand venim din culturi diferite.

    Clericul radical britanic Anjem Choudary a scris un articol de opinie cu privire la atacul terorist din redactia revistei satirice franceze Charlie Hebdo.

    Articolul intitulat „Oamenii stiu consecintele: O opinie contrara” a fost publicat joi, scrie Washington Times.

    „Contrar parerii populare gresite, islamul nu inseamna pace, ci supunere doar ordinelor lui Allah.
    Asadar, musulmanii nu cred in conceptul de libertate de expresie, intrucat discursurile si actiunile lor sunt determinate de revelatia divina si nu bazate pe dorintele oamenilor”, scrie Choudary.

    „Intr-o lume tot mai instabila si nesigura, potentialele consecinte ale insultarii profetului Mahomed sunt cunoscute atat musulmanilor, cat si celor care nu sunt musulmani”, mai scrie acesta.

    La scurt timp dupa publicare, articolul a devenit viral pe Facebook.

    • Bine de stiut: http://www.usatoday.com/story/opinion/2015/01/07/islam-allah-muslims-shariah-anjem-choudary-editorials-debates/21417461/

      Foarte muti oameni nu stiu ce scrie in Coran si ce presupune religia asta. Daca europenii ar citi un pic din Coran ar fi mult mai lamuriti de ce se intampla asfel de lucruri. Citez: the Messenger Muhammad said, „Whoever insults a Prophet kill him.” Musulmanii care chiar sunt religiosi si cred o iau de buna. Ma

      Nu am auzit de budisti care sa puna bombe sau sa omoare in numele religiei. Cei care spun ca musulmanii care omoara in numele islamului si al lui Allah nu au legatura cu islamul refuza sa priveasca adevarul in fata. Teroristul care omoara e profund religios, e musulman nu budist sau crestin. Omoara in numele lui Allah dupa ce a citit din Coran si a devenit total devotat. Sa spun ca asta nu are legatura cu islamul e absurd. Europeni ar trebui sa citeasca din Coran si apoi daca mai au chef sa fie polically correct. Islamul e incomatibil cu democratia. Vezi statele musulmane: nu prea exista democratie si cu se pune mai mult accent pe religia islamica cu atat drepturile si libertatea oamenilor din acele tari e mai mica.

  16. Stimată doamnă, dar dumneavoastră credeți că libertatea de expresie este importantă pentru părerile comode și conformiști? Sau pentru opiniile cu care suntem de acord?

  17. Excelent punctat, da, acest terorism religions aduce mai multe daune islamului decat caricaturile.
    Cat despre identificarea cu Charlie, cred ca este ceva similar cu vorbele lui Ion Ratiu : „Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange, ca sa ai dreptul, sa nu fi de acord cu mine”.
    Mie-mi place sa fac bascalie, si ma simt confortabil sa se faca bascalie chiar si de mine. Cateodata bascalia este de prost-gust pentru unii oameni, sau de bun gust pentru altii.
    Oricat de prost-gust ar fi o bascalie, contrazi omul care o face, injura-l, da-l in judecata, dar totusi, sa-l omori ?!?
    Satira are bunul obicei de a arata defectele cuiva sau a ceva, si prostul obicei de a irita pe cei care sunt tinta acelei satire, de bun sau de prost gust.

  18. Un articol echilibrat. Sunt foarte curios ce reactii va starni.
    Sunt categoric impotriva metodelor terorismului si deplang ceea ce s-a intamplat in Franta. Dar nu cred ca as merge pana acolo incat sa-mi pun pe piept „Je suis Charlie”. Pur si simplu, nu cunosc publicatia respectiva si nu stiu daca m-as putea identifica cu valorile ei.
    Vorbind la modul general, ma ghidez dupa „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”. Nu sunt bigot, dar cred ca m-ar deranja daca cineva ar face bascalie de crestinism, Iisus etc. In consecinta, n-as putea face bascalie de o religie si de simbolurile sale. Oricum ar fi, nu pot accepta ideea de a ucide pentru un Dumnezeu, oricare ar fi acesta.
    Omeneste, nu pot gasi o justificare onorabila pentru marirea exponentiala a tirajului unei publicatii care tocmai a trecut printr-o tragedie ca cea din Franta si sper sincer sa fie doar un zvon tirajul de un milion de exemplare.

    • @Decebal, tirajul viitor de 1 milion de exemplare nu este un zvon, ci o promisiune, o consecinta fireasca (!) a intransigentei si solidaritatii francezilor, atunci cand vine vorba de apararea valorilor si identitatii lor nationale!
      „Liberate, Egalitate si fraternitate” nu sunt vorbe in vant decat poate, uneori, pe timp de pace! Or, acum nu mai este pace, barbaria a declarat razboi Frantei, si una din riposte este rezistenta!
      Niciun jurnalist francez nu v-a accepta auto-cenzura sau moderatia sugerata „curajos” de unii intelectuali prafuiti, iar majoritatea poporului cautioneaza si sustine aceasta atitudine, mai mult ca oricand si indiferent de orice considerente de ordin personal!
      Zeci de mii de oameni s-au abonat ieri la o revista care avea ~15000 abonati pana acum, altii au platit in avans sau au facut donatii pentru ca tirajul sa atinga 1 milion…este un simbol al rezistentei, al consideratiei pentru memoria celor executati, al solidaritatii! Le doresc sa reuseasca!

      • Probabil ca „valorile” societatii moderne mi-au pervertit gandirea, fiindca anuntul tirajului de un milion de exemplare m-a dus cu gandul la „any publicity is good publicity”. Mea culpa.

        Deocamdata, se pare ca avem teroristi cu pregatire militara care-si lasa actele pe unde apuca, se prezinta cu voce tare si spun ca fac parte dintr-o anume organizatie terorista si dintr-o anume tara, avem un politist participant la ancheta sinucis si mai multe semne de intrebare.

        Dupa ce (in decembrie 1989) am iesit in strada convins fiind ca particip la o revolutie, dupa ce (in aprilie-mai 1990) am iesit in strada ca sa recastig o revolutie, dupa ce am vazut cum s-a declansat razboiul mondial impotriva terorismului, am devenit mai circumspect.

        Fara discutie, libertatea de expresie trebuie sa existe, in limitele moralitatii si bunului simt. In limitele lui „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”.

  19. am parcurs ceva articole din romanica
    parca se aseamana mai mult cu cele aparute in Orientul Apropiat;nu i de mirare ca mindrul popor rumin este unde este
    a ironiza nu trebuie sa insemne un act de curaj,indiferent de subiect

    • Pentru Dușu-Bacsi:citește-le și pe cele din hungărica orbanistă: se aseamănă cu cele din Putinistan! Dar vajnicul popor hungaro-orbanist, campionul libertății, apărătorul dintotdeauna al creștinătății va știi ce să facă, nu-i așa duszu-bacsi??

  20. Orice idee, de orice fel – artistica, stiintifica, filozofica, religioasa – poate fi atacata in orice fel. Discutia ideilor este baza progesului. Interdictia de a discuta (ataca) ideile religioase arata doar cit de retrograde sint religiile. Daca aceasta interdictie s-ar fi aplicat inainte de aparitia iudaismului acum nu am fi discutat de crestinism si islamism. Ceea ce nu este permis este atacul personelor care isi exprima o idee sau alta indiferent de modalitatea (uneori artistica). Nimeni nu trebuie sa se simta ofensat de faptul ca cineva ii ataca credinta. Mai ales ca atacurile sint si in sens invers. Se poate simti ofensat daca ii este atacata persoana (sub orice forma).
    Afirmatia:
    „Deviază credinţa musulmană în ideologie de luptă pentru un proiect totalitar.” nu este adevarata din punctul de vedere al celor care o fac. Cei ce folosesc religia ca ideologie de lupta (sa nu uitam ca si crestinii au facut-o la un moment dat) fac asta pentru asta este credinta lor. Este credinta dumneavostra ca religia nu este ideologie de lupta pentru impunerea dominatiei si aveti dreptul la ea. Asta nu inseamna ca este un adevar universal. Ca religia nu ar trebui sa fie folosita astfel este un ideal cam utopic.

    • Ideile transmise prin credinta si care se manifesta prin dogmatism sunt inatacabile. Fie crezi in ele, fie nu. Nu te obliga nimeni sa crezi … Aparatul rational nu functioneaza in cazul dogmatismului. Acelasi lucru e valabil intr-o forma mai rafinata in societatea moderan in promovarea codurilor etice. Excluderea se manifesta de la majoritate la minoritate si se bazeaza pe lipsa de conformitate. Codul etic nu se impune dar nici nu se discuta, fie il accepti si aderi la el fie nu-l accepti si in acest fel esti respins. Ii putem spune fundamentalism etic ?

      Conditionarile transmise prin dogmatism cum ar fi religiile se dizolva in timp si tin de vointa proprie a oamenilor.

  21. Nu cred ca e o diferenta marcanta intre atitudinile extremiste: fie ele ideologice, nationale, religioase.

    Asimilarea manifestarilor extremiste cu terorismul nu este valabila intotdeauna dar se induce si popularizeaza aceasta echivalenta. UE spre exemplu este fundamentata ideologic: bazata pe o lista de valori impuse minoritatilor prin referendum national. Opunerea atitudinilor statale asa zis pro-europene celor etnice cum e cazul Ucrainei degenereaza in fascism.

    Asumarea Statului ca si conditie sine qua non a existentei civilizate a tuturor oamenilor este expresia fricii in masa ca si manifestare a luptei impotriva terorismului. Legile de monitorizare in masa isi gasesc suportul in frica colectiva. Este momentul oportun de acaparare totala a individului si de deposedare a lui de orice fel de libertati si drepturi care il mai separau de o masa amorfa. Rezultatul este o conducere tiranica in care orice actiune care justifica pastrarea sigurantei si ordinii este permisa. Impotriva individului, potential suspect, se poate folosi orice: istoricul personal, atitudinile prezumtive si potentiale. Individul cu alte cuvinte nu mai are dreptul la viata decat in masura in care Statul ii garanteaza acest drept.

    Mult mai periculoase sunt fenomenele violente nihiliste cum ar fi knockout game.

  22. Nu cred ca aveti dreptul sa presupuneti ca acei agresori ar fi avut motive ca sa ucida, si nici sa le prezumati intentia de a ucide cu orice motiv, doar ca scop. In aceasta materie, certitudinea este argumentul!
    Dincolo de aceasta mica corectie (si singura, de altfel), trebuie mentionat un lucru: musulmanii sunt prezenti in Europa, din vremea oraselor barbarilor romanizati, si a romanilor barbarizati (sirieni, palestinieni, …etc.). Totodata, erau prezenti si evreii, tocmai pentru incurajarea comertului si mentinerea contactului cu Orientul ..
    Dupa cucerire Ungariei si asediul Vienei, prezenta musulmanilor a crescut foarte mult, Frederic cel Mare avand un batalion de musulmani in componenta armatei sale. Nu are sens sa va scriu unde au fost ucisi vinovatii pentru pogromul turc, impotriva armenilor, dupa I-ul razboi mondial.
    Islamistii au patruns in Europa masiv, in zilele noastre odata cu proiectul european al multiculturalismului. Si mai exact, in 2003, odata cu „amprenta apasata” a globalismului, amprenta ce a fost vectorul multiculturalismului european. In ultima parte a anului 2004, si in 2005, toti sefii de state nou votati (Basescu, Merkel, Ianukovitch, presed Georgiei, al Frantei, … etc.) s-au aratat multumiti de „foaia de parcurs a muticulturalismului european”. Revedeti numai in ultimii 10 ani cati irakieni, cati iranieni si cati sirieni au fost „adoptati” de Statul german (Baden Wurtenberg, Bavaria, Hessa, … etc.), in contextul in care s-a refuzat acordarea de cetatenie turcilor ce lucrau in Germania de peste 20 ani ! Dupa care, brusc, prin 2012, in ultima parte a anului, dna. Merkel se arata dezamagita (fara sa se si explice), de esecul multiculturalismului european .
    Unul din efectele acestui proiect, pur european era transferul din si in ambele sensuri, de cultura, civilizati si stiinte, pana la uniformizarea populatiei europene. Coeziunea populatiei europene, era scopul final al acestui proiect, sens in care, s-a acceptat nonimpunerea de valori, aceasta, urmand a sa face [rin transferul de civilizatie, cultura si stiinta, din amabele parti, care celalalt .Sincer, terenul15 ani pentru o omogenizare culturala, este infim. Trebuie generatii pentru un astfel de proiect, si mai mult, vointa. Cu atat mai mult cu cat se stia clar, ca pe areale mici, efectul poate fi atins (zona Burgenland-Au, sudul Frantei, Spania, … etc.) – date existente la nivelul anilor 87′-93′.
    Nu critic nici desenele, si nu afirm nimic despre crimele din redactia ziarului – pana cand anchetele nu vor fi finalizate (si ce bine ar fi ca procesele sa fie pubice!). Totusi, musulmanii europeni, nu sunt musafiri, si nici nu sunt in trecere prin Europa, sunt elemente ale Europei. Nu pot sa nu le impun reguli – valabile pentru toti cetatenii Europei, dar nici nu pot sa ignor numarul lor, cultura lor (deseori antagonica cu normele si valorile nostre morale), civilizatia si identitatea lor. Nu in ultimul rand, indiferent de dorinta mea ca jurnalist de a obtine venituri nemarginite prin publicarea diferitelor caricaturi, respectul pentru cei din jur si a valorilor lor, nonconflictuale, este un semn de maturitate si un semn de civilizatie.Noi condamnam conflicul, iar nu credinta si ideile religioase .
    Ceea ce in mod corect (si fin) ati observat !

  23. Intr-un stat de drept functional oricarui drept ii corespunde o obligatie, e o conditie esentiala a echilibrului arhitecturii unei societati juste.

    Conditiile exercitarii drepturilor sunt asigurate de catre autoritatile etatice, ele sunt cele care permit si conditioneaza exercitarea drepturilor individuale si colective, in asa fel incat acestea sa nu isi suprapuna limitele in mod contradictoriu, antagonist.

    Exercitarea dreptului nu e obligatorie, e doar o potentialitate, o permisiune acordata si protejata. Exercitarea dreptului la libera exprimare e una protejata intr-o societate de tip european.

    Care este obligatia corespunzatoare dreptului la libera exprimare?
    Este aceea de a nu incalca prin ea legile organice si legea fundamentala. Atat.

    Nu exista alta obligatie legala. Statul, autoritatea publica ce dispune de forta constrangerii, e interesat de corecta aplicare a legii, ea insasi rezultatul dezbaterii societal-politice, legitimata de Parlament, organul ales suveran si independent de catre o majoritate de cetateni in urma unor alegeri libere.

    Orice alta „lege”, morala, religioasa, culturala, cutumiara, instituita de biserici, organizatii culturale, traditii, obiceiuri sau simpli cetateni „ofensati”, nu reprezinta o obligatiune echivalenta unui drept, ci doar o atitudine etica/morala individuala sau colectiva. Atat.

    A incalcat „Charlie Hebdo” vreo lege a statului francez? Sau vreo directiva a UE? Nu. Asta e relevant.
    A fost „excesiv” ziarul satiric in ce priveste critica religiei, conservatorismului, etc? Da, pentru unii. Nu, pentru altii. Deci e irelevant, nu putem circumscrie precis ce este si ce nu este „nesimtit” sau „necuviincios” in satira si pamflet. Deci nu putem invoca asa ceva in fata unui tribunal just si echitabil.

    Ceea ce ramane e autocenzura. Pentru ziaristii si cetatenii care vor sa o practice. E ceva practicat? Da. Doar ca e variabil, adaptat moravurilor si epocii, adaptat nivelului de educatie, celui de credinta/superstitie, experientei personale, temerilor si complexelor, etc.

    O societate de tip european nu ingradeste libertatea de exprimare decat daca gaseste ingradirii o virtute mai mare, aceea a supravietuirii libertatii.
    De aceea, in unele societati democratice, libertatea de exprimare e limitata, nu se admite propagarea ideilor care promoveaza ideea distrugerii libertatii.

    E liber in Europa sa propagi ideile naziste sau cele /religios/etnic-genocidare ? Nu, e interzis si reprimat penal, pentru ca ele ataca insusi fundamentul existentei libertatii de exprimare !

    Este islam-(ism)-ul (pentru ca e un „ism” si el, o ideologie) un pericol pentru libertatea de exprimare? Mi se pare ca da, recunoscut ca atare chiar de teologi musulmani, pentru ca „islam” in limba araba inseamna „supunere”, fata de dogme. Atentie, nu doar a musulmanilor, ci supunere a tuturor, inclusiv a ateilor. Oricand si oriunde.

    Remarcati va rog, ca in acest moment, islam(ism)ul este in razboi efectiv cu toate culturile/civilizatiile. Nu unul ideatic, ci unul purtat cu gloante. Impotriva Europei, a USA, a Chinei, a Indiei, a Israelului, a unor tari africane animiste, etc.
    Exista cel putin o ramura a islamului, numita „wahabism”, oficiala ca religie in Arabia Saudita, care e finantata si propovaduita peste tot in lume si care conduce la conflict violent.

    Propagarea islamului radical, politizat, ar trebui strict interzisa in Europa, prin lege, cu aceeasi determinare pe care o avem fata de nazism, pentru ca avem de-a face cu o forma de fascism, cu un autoritarism care se foloseste la nevoie de crima pentru a-si atinge obiectivele religioase.

  24. „Nu cumva je suis Charlie ne arată faţa riscantă, exacerbată, neraţională ori pur şi simplu necuviincioasă a dreptului nostru la libertatea de expresie?”

    Nu! Caricaturiştii s-au adresat unei audienţe care le gustă glumele şi nu şi-a propus să mulţumească pe toată lumea. Dar de la a eşua în a mulţumi până la „a instiga” o mână de dezaxaţi e cale lungă. Iar cei care se simt jigniţi ar trebui să-şi dezvolte un simţ al umorului (mai divers) sau să-i ignore, pentru că nu le bagă nimeni pe gât caricaturile şi nu-i hărţuieşte nimeni cu nişte desene intenţionat amuzante şi nu denigratoare.

    „Nu legea, ci tocmai acel respect faţă de diversitatea culturală, religioasă şi de convingeri, care e un bun al societăţilor liberale – un respect ce se cuvine interiorizat de actorii publici – cere ca Iisus şi temele creştine, Profetul şi semnele islamului, simbolurile iudaismului să nu fie batjocorite.”

    Aici e o problemă de interpretare subiectivă. Care e definiţia între glumă şi batjocorire? Dacă o persoană e caricaturizată înseamnă că e batjocorită? Dacă acceptă gestul înseamnă că nu are respect de sine? Apoi, caricaturile politice implică batjocorirea instituţiilor reprezentate de oamenii desenaţi? Întreb pentru că ori puneţi la îndoială discernământul victimelor şi al celorlalţi din breaslă ori nu sesizaţi că unii au alt simţ al umorului decât al dvs., drept pe care-l au implicit într-o societate liberă. Ca să nu zic că impunerea unei cenzuri bazate pe „bun simţ” şi corectitudine politică poate naşte uşor precedente, fiindcă afectează întreg spaţiul public şi ne trezim iarăşi în era samizdatelor.

  25. Nu e totuşi stînjenitor ca stindardul de apărare a valorilor Occidentului să devină o gazetă de umor strident, gras, unde credinţele religioase sînt luate în tărbacă?

    Dimpotrivă, asta e chiar esența mișcării. Mă identific nu cu rumegătorii de platitudini, ci cu cei mai toxici, cei mai scabroși, ci mai vehemenți, cei care chiar exercită substanța dreptului de exprimare. #JeSuisVadimTudor, #JuSuiAlăCareOînjurăPeMama imediat când cineva le pune pistolul la ceafă.

    Altfel totul e o ipocrizie sinistra, ai dreptul să zici ce vrei, dar … Dar de fapt nu ce vrei, ci ceea ce e acceptabil social, inorogi roz care mănâncă trandafiri. Dacă jignești și ridiculizezi atunci încalci dreptul celor mulți la… La ce ? La confort emoțional și respect necondiționat ? Și dacă inventăm un asemenea drept, mai e doar un pas pănă cineva hotărăște să restabilească „dreptatea”.

    Există limite ale dreptului la liberă exprimare, dar Charlie Hebdo nu le-a încălcat. Limitele dreptului la liberă exprimare nu țin de sensibilitățile maselor furioase, ci de protejarea individului vulnerabil, de viața privată, de incitarea la violență, cel care nu se poate apăra, care nu are AK47.

  26. aceasta opinie contine jumatati de masura: „un drept fundamental, primesc, dar sa fie onorat cum se cuvine”. („Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!” )

    in realitate, pentru a ridica intrebarile care chiar merita puse, trebuie sa intri in polemica, sa indraznesti, sa fii radical. in numele libertatii. jesuisCharlie reprezinta tocmai acea intransigenta si negare in principiu a oricaror bariere puse libertatii de exprimare. si poti sa te identifici foarte bine cu aceasta pozitie chiar daca nu esti fan al satirei extreme.

  27. Terorismul cu fundament religios care are adepti in randul practicantilor islamisti are la baza intelegerea gresita a termenului Jihad care e inteles si aplicat ad literam. Jihadul, in fapt, e transformarea de sine si iubirea aproapelui, practic aceleasi concepte care apartin tuturor religiilor.

  28. Au fost multe iesiri pe tema asta in ultimele doua zile, incercand sa plaseze vina si responsabilitatea tragediei in diferite moduri. Cred ca acest articol se pozitioneaza cel mai bine si ajunge la cele mai bune concluzii de pana acum.

  29. Si inca ceva: titlul unui articol care alatura si nu contrapune victimele si criminalii este strident, gras, lipsit de cea mai elementara buna cuviinta, mult mai scarbos decat cea mai birjareasca injuratura. Senzatia fizica pe care am resimtit-o citindu-va a fost cea a unei flegme pe o obraz si a fost atat de pregnanta inncat m-am sters cu dosul manecii.

    Dar intr-o scietate libera, indiferent cat de puternice iti sunt credintele si valorile personale trebuie sa accepti riscurile de a fi scuipat de Charb, Cabu, sau Anca Manolescu.

    Ganduri bune.

  30. Pentru cei care striga cel mai tare in sprijinul „dreptului la libera exprimare”, dar sunt incapabili sa accepte ideea ca un sistem de valori incompatibil cu cel al asasinilor poate fi, in acelasi timp, incompatibil si cu cel al jurnalistilor:

    „Western society has chosen for itself the organization best suited to its purposes and one I might call legalistic. The limits of human rights and rightness are determined by a system of laws; such limits are very broad. People in the West have acquired considerable skill in using, interpreting, and manipulating law (though laws tend to be too complicated for an average person to understand without the help of an expert). Every conflict is solved according to the letter of the law and this is considered to be the ultimate solution. If one is risen from a legal point of view, nothing more is required, nobody may mention that one could still not be right, and urge self-restraint or a renunciation of these rights, call for sacrifice and selfless risk: this would simply sound absurd. Voluntary self-restraint is almost unheard of: everybody strives toward further expansion to the extreme limit of the legal frames.

    On the other hand, destructive and irresponsible freedom has been granted boundless space. Society has turned out to have scarce defense against the abyss of human decadence, for example against the misuse of liberty for moral violence against young people, such as motion pictures full of pornography, crime, and horror. This is all considered to be part of freedom and to be counterbalanced, in theory, by the young people’s right not to look and not to accept. Life organized legalistically has thus shown its inability to defend itself against the corrosion of evil.”

  31. Tocmai ce am terminat o şedinţă fulminantă de spiritism. Am apelat la mediumul meu -Merlin Olimpicu- pentru a lua legătura cu răposatul Bulă din 1989 pentru a mă lămuri asupra câtorva evenimente şi poziţii vizavi de cercurile transcendentale din anii 80. in loc să mă informeze cum se cuvine, Bulă s-a dat iarăşi in stambă, l-a ciupit in continuu pe Merlin, i-a tras chiloţii peste cap, şi, in final, m-a anunţat ritos că, citez: „Nu există extremism in satiră, nu există extremism satiric, nu există satiră altfel decât vulgară pentru că se adresează vulgului, iar unul din scopurile ei e să vulgarizeze, să desacralizeze figurile şi simbolurile unei ideologii, ale unei elite false, ale unei religii. Iar cine nu mai e capabil să râdă la glumele obraznice şi farsele triviale ce batjocoresc politica şi politicienii, clerul şi religia, aristocraţii şi sângele albastru s-a lăsat scopit de oamenii negri sau s-o scopit singur, din exces de zel in activitatea tradiţională de conformare.”
    Nu ştiu ce o fi vrut să spună Bulă cu mesajul ăsta, dar in momentul in care am dat peste articolul comentat m-a frapat coincidenţa tematicii. Şi autoarea şi Bulă vorbesc despre extremism şi satiră. M-am gândit că poate s-or găsi cititori mai perspicace decât mine care să elucideze apariţia şi elucubraţiile misterioase ale duhului lui Bulă.

    PS Merlin Olimpicu s-o opărit rău şi e şi acum mofluz. zice că mi-a suspendat programările pe cel puţin o lună. păcat. vroiam să-l convoc pe profetul Machomad să aflu dacă se face brânză din laptele de cămilă…şi, eventual, dacă numărul de virgine se confirmă.

  32. de acord cu autorul ca nu exista o relatie cauzala intre caricaturile din charlie si uciderea ziaristilor.

    nu sunt insa de acord cu ceea ce se spune despre granita trasata de buna cuviinta. buna cuviinta este o notiune burgheza, conservatoare, un set de reguli impuse de majoritate prin traditie.

    un individ poate sa aleaga, si trebuie sa fie liber sa aleaga, intre a urma majoritatea sau a naviga in paralel cu ea, a o intriga, provoca, a-i pune, si vulgar, sub semnul intrebarii valorile. cultura si civilizatia europeana datoreaza mult, cred, si unui tip de individ si celuilalt. necuvinciosi au fost, relativ vorbind, socrate, voltaire, nietzsche, flaubert, baudelaire, giordano bruno, boccacio etc etc etc. pana si iisus o fost necuvincios prin prisma ortodoxiei evreiesti.

    nu imi plac caricaturile din charlie. sunt de prost gust si fara umor. dar nimeni nu ma obliga sa ma cert cu zarzavagii in piata sau sa ascult glume de autobaza, si nici prin cap nu imi trece sa le cer zarzavagiilor si glumetilor de autobaza sa aiba buna cuviinta.

  33. Restrangandu-ne strict la productia Charlie Hebdo, lucrurile nu tin numai de gust. Acele productii ataca nu institutiile credntei, ci ultragiaza direct sentimentul religios al oamenilor (fie ei musulmani, crestini sau mozaici). Si il ultragiaza in forme din cele mai abjecte.

    Precizez ca sunt ateu.

  34. Dar oare sa acuzi persoanele decedate de lipsa de bun-simt, respect si civilizatie cand nici n-au fost bine ingropate crestineste nu e tocmai o lipsa de bun-simt, respect si civilizatie?

    Sau triada, foarte occidentala de altfel, se aplica doar in respectarea credintei (indiferent care e ea)? Respectam (cu bun-simt si civilizatie!) si mortii si familiilor ca simple fiinte umane respectand suferintele lor individuale, sau nu?

  35. Doamnelor si domnilor, am inteles:

    1. Cand Antena 3 ne deranjeaza cerem inchiderea acesteia, fara a fi precupati de libertatea de exprimare.

    2. Cand se doreste publicarea unor studii (stiintifice sau mai putin stiintifice) care demonstreaza ca negrii au o capacitate intelectuala medie mai scazuta decat a albilr le interzicem, fara a fi precupati de libertatea de exprimare (nici macar de cea stiintifica).

    3. Cand afirmam ca persoanele obeze deranjeaza in spatiul public (cine n-a stat vreodata intr-un avion langa o persoana de vreo 160kg, la clasa economy, este rugat sa nu comenteze) suntem dati in judecata, fara a fi precupati de libertatea de exprimare.

    4. Cand atragem atentia ca practicile homosexuale conduc la boli specifice (inclusiv SIDA) care greveaza bugetul asigurarilor medicale suntem acuzati de homofobie, de multe ori in termeni ireventiosi, fara a fi precupati de libertatea de exprimare.

    5. Cand negam Holocaustul si ne intrebam cat vom mai avea de platit/tolerat pentru ceea ce s-a intamplat acum mai bine de 70 de ani suntem amendati (ba chiar condamnati la inchisoare, in unele tari), fara a fi precupati de libertatea de exprimare.

    6. Cand scriem cele de mai sus – intr-un limbaj decent – este posibil ca textul nostru sa fie cenzurat, fara a fi precupati de libertatea de exprimare.

    Dar avem voie, cu totii, sa ne manifestam „creativitatea artistica” si libertatea de opinie prin insultarea credintei a sute de milioane de oameni (!?)

    De curiozitate, IPCRITI avem voie sa fim?

    • Antena 3 este inca deschisa, nici un „basist” nu a fost prins incercind sa il impuste pe Mircea Badea. A fi dat in judecata nu este acelasi lucru cu a fi asasinat. A compara negarea celui mai documentat fenomen genocidar din istorie cu „insultarea” unui personaj sinistru din secolul VII este absurd. La fel de absurd cu a pune in ecuatie victimele crimei si asasinii si a trasa o echidistanta.

      Da, in mod evident puteti fi ipocriti. Nimeni nu are dreptul sa va impuste pentru asta. Si da, libertatea de opinie poate implica lipsa de respect pentru credinta a bazilioane de oameni. Nici o credinta nu este mai presus de gluma iar o credinta care crede ca isi poate apara „onoarea” in fata unei glume (nu conteaza cit de bun gust sau de prost gust este gluma) prin omor merita sa fie ironizata, din nou si din nou, pina proponentii ei ajung la o maturitate, macar asa, de secol XVIII, sa nu mai vorbim de XXI.

      • Eu nu fac comparatii si nici nu aprob asasinarea celor care vorbesc liber (ca libertarian consider ca „dreptul la imagine” este o absurditate). Ma intreb doar de ce unele forme de critica sunt interzise prin lege in timp ce altele sunt tolerate?
        De exemplu, de ce am dreptul sa afirm ca Mohamed a fost un criminal pedofil dar nu ca Malcolm X a fost un cioroi imputit? De ce am dreptul sa afirm ca musulmanii gresesc atunci cand omoara femeile adultere cu pietre dar nu am dreptul sa afirm ca statul Israel omoara palestinienii prin expropriere si infometare? De ce am dreptul sa afirm ca Dumnezeu a avut dreptate cand a condamnat camataria dar nu am dreptul sa afirm ca a avut dreptate cand a condamnat homosexualitetea?

        Nu vi se pare un standard dublu? Nu credeti ca libertatea de expresie ar trebui garantata si aparata indiferent de ceea ce spunem?

        P.S. Desigur ca o condamnare penala nu se compara cu uciderea, dar eu vorbeam de PRINCIPII: am dreptul sa vorbesc liber si sa-mi exprim opiniile prin orice mijloc si despre orice, sau sunt subiecte „tabu” pe care nu am voie sa le ating? Si daca da, pe ce baza au sost ele stabilite si ce garantie am ca nu se vor extinde?

        • Foarte bine spus.

          Nu numai ca nu aveti garantia ca nu vor fi extinse ba mai mult nu veti sti nici care sunt. ORICE se decide ad-hoc poate fi folosit pentru a pastra ordinea.

    • domnule iosip, cine sunt „ei”, ipocriţii? şi, o curiozitate, vă includeţi şi dumneavoastră in grupul de ipocriţi sau chiar credeţi in libertatea de exprimare şi consideraţi că e dreptul meu să insult religiile şi bigoţii lor? că eu personal
      1. nu am cerut niciodată inchiderea antenelor
      2. nu am interzis studiile rasiste şi nici nu am cerut interzicerea lor
      3. nu am nicio problemă cu retorica homofobă atâta timp cât nu incită la violenţă impotriva homosexualilor
      4. dispreţuiesc negaţioniştii holocaustului şi nostalgicii regimurilor totalitare, dar nu le interzic să-şi dea cu opinia şi nici nu-i denunţ la poliţie de câte ori aberează pe temeleastea -şi se intâmplă frecvent- deşi faptele lor sunt incriminate penal, ci, dacă am chef şi timp, îi combat sau ironizez şi atât
      5. nu cer interdicţii pentru comentariile deplasate, antisemite, homofobe, negaţioniste, rasiste, vexatorii ce apar pe platformă, dar respect dreptul moderatorilor de a bloca orice comentariu, in mod discreţionar, fără să ofere nicio explicaţie, pentru că nimic nu-i obligă să promoveze balivernele unor anonimi, iar ceea ce se publică aici nu este jurnalism, ci dezbatere, iar dacă atmosfera se deteriorează şi dialogul are de suferit, aşadar ceea ce numiţi cenzură nu poate fi definit, in mod logic şi legal, ca fiind cenzură, căci nu există temei pentru aşa-ceva [e ca şi când m-aţi acuza de cenzură in ipoteza in care v-aş da afară pe uşă după ce mi-aţi urlat in sufragerie despre principiile constituţionale ce validează discursul instigator la ură al fundamentaliştilor şi totodată limitează ţintele unor graficieni şi interzic băşcălia in comentariile asupra religiilor]

      deocamdată blasfemia este legală şi am un chef de nestăvilit să iau in tărbacă religiile, in special islamul. exact asta e ideea: să insult milioane de drept-credincioşi, să le cobor in derizoriu credinţele primitive, să le miştocăresc idolii şi să le reliefez deşertăciunea ritualurilor. Şi nu, nu mă deranjează nici eventuala dumneavoastră opinie in sensul cenzurării textelor mele incendiare, tulburătoare pentru bieţii habotnici loviţi la sufleţel.

      • @euNuke, nu tin minte sa ma f referit la dumneavoastra si nici ca textul meu sa fi fost postat ca raspuns la comentariul dumneavoastra. Deci despre ce vorbim?

        Cat despre reactia criminala a islamistilor, o condamn si eu la fel ca toti oamenii civilizati, am vrut doar sa subliniez ipocrizia miscarii (atitudinii) PC

    • Eu n-am auzit inca de un comando de obezi care sa fi atacat cu kalasnikoave pe cineva. Nici de atacuri cu bombe comise de homosexuali ultragiati. Mai lasati-o cu ofensele aduse oamenilor credinciosi. O credinta care nu rezista in fata unor desene fara sa pune mana pe arma e patologica. Nu-ti place charlie hebdo? Nu-l citesti.

      E obscen sa blamam acum victimele pentru ca, vezi doamne, nu au fost suficient de cuviincioase. Nu, domnule, victimele nu sunt vinovate de nimic. Vinovati sunt asasinii si cei care le-au spalat creierele si i-au transformat in monstri,

      • 1. Nu am blamat victimele si nici nu sunt de acord cu actiunile criminalilor, am evidentiat doar faptul ca exista un dublu standard la nivelul societatii occidentale.

        2. Nu, nu exista comandouri de obezi sau homosexuali, exista doar actiuni in instanta (deschise impotriva liniilor aeriene, respectiv impotriva celor care refuza sa ofere bunuri sau servicii in cazurile casatoriilor homosexuale) – sunt convins ca stiti la ce ma refer!

        3. Pe de alta parte, daca indraznesc sa afirm ca negrii sunt inferiori altor rase (din punct de vedere intelectual) chiar risc sa ma trezesc „usor” asasinat.

        In toate cazurile, este foarte probabil sa-mi pierd serviciul, doar din motive de corectitudine politica.

  36. Manifestantii “Je suis Charlie” nu se identifica cu extremismul satiric. Pentru multi dintre ei caricaturile sunt, intelectualiceste, prea groase. Dar ei (Charlie Hebdo, tipul, nu revista asta, anume) au dreptul sa actioneze cum vor atata timp cat nu limiteaza actiunea altora. Niciun drept la practicarea vreunei religii (dintre cele satirizate) nu a fost afectat. Toate, inclusiv Islamul, sunt libere. Chiar si alaturarea celor dous “extremisme” e respingatoare. Sunt foarte diferite. Trebuie comparate doar comparabilele.
    In fine, Franța ANUME are o foarte lunga tradiție a satirei (foarte) corosive. Care e un agent extrem de important de educatie civica. Sa-l vezi pr Mitterrand in chiloți (in “Lui” in anii 90) sau moartea lui De Gaulle ca pe “bal tragic la Colombey” elibereaza spiritul. La fel si pe Fecioara Maria după un ipotetic avort. Trebuie o privire partcularmente incuiata si sigura de sine, si pana la urma lipsita de SMERENIE ca sa iei aceste lucruri drept “blasfemii”. Nimeni nu e posesorul Adevarului intr-atat incat sa decida daca ceva e blasfemiator sau nu. Trebuie invatata MODESTIA.

    • Traditia caricaturii e milenara. Capitolul 13 din Apocalipsa este integral, si in cel mai literal sens al cuvintului, o caricatura. Odata cu popularizarea tiparului in Europa, caricatura, asa cum o cunoastem azi, a jucat un rol proeminent in cultura vestului. Virulenta gravurilor protestante impotriva Romei, si invers, e bine documentata. Etc.

      • A, nu! Nu asta am vrut sa spun (daca are vreo importanta. In fine… o scriu, totusi). In caricaturile acelea NU zeul e pus in cauza, ci CREDINCIOSUL cu certitudini ieftine. Credinciosul care decide ca este„blasfemie” este prezumtios: are pretentia ca-l apara pe Dumnezeu. Se supraevalueaza. Dumnezeu nu are, cu certitudine, nevoie sa fie aparat de el. Nu imaginea in sine a zeului (ca in Apoc.13) e pusa-n cauza, ci calitatea celui care vrea sa decida el daca ea e justa sau nu.

  37. Felicitari pentru interventia de bun simtz, doamna Manolescu. Caricaturile anti-religioase de acum au desigur un public al lor, asa cum se vede si din comentarii, dar si caricaturile din Der Stuermer-ul lui Streicher aveau publicul lor. Departe de religii si ideologii criteriul de judecata al nostru, al oamenilor normali, trebuie sa fie BUNUL SIMTZ. Cine are asa ceva nu va „gusta” niciodata nici „caricaturile” din Charlie Hebdo, nici „caricaturile” din Der Stuermer, Pur si simplu asta inseamna sa fim OAMENI.

    • Nimeni nu este arbitrul bunului-simt. Cit despre analogia cu totul inapta cu Der Stuermer, a caricaturiza personajul „profestic” violent si insetat de putere din secolul VII, pe linga care Gingis Han era un cavaler al dreptatii, nu are nici o legatura cu a pleda pentru masacrarea genocidala a unui intreg popor.

      Ca sa nu mai vorbim ca aici cei „insultati” au fost asasinii, nu ziaristii. Au atacat cu mitraliera, in stil exact nazist, oameni „inarmati” doar cu umor si cu un creion. A-i declara pe ucigasi victime si pe caricaturistii mascrati nazisti in aceasta situatie este o culme orwelliana a cinismului, o viziune despre lume intoarsa pe dos, precum in Alice in tara minunilor.

  38. Sunt de acord cu autorul. Exista niste limite. Unul si-a exersat libertatea si si-a onorat valorile cu creionul. Altul cu kalasnikovul. Libertate contra libertate. Valori contra valori. Ura contra ura. Unde iubire nu e nimic nu e.

    • Mda.

      Din pacate cind cineva echivaleaza creionul cu kalashnikovul, risul cu omorul, iconoclasmul cu masacrul…. aceasta forma de ura (fie ca se defineste drept musulmana, crestina sau, absurd…. „iubire”) este extraordinar de iresponsabila.

      Redefineste justificarea luarii unei vieti, sau a multor vieti, drept orice i se nazare unui fanatic.

      Este nu numai pagubos dar si rusinos dincolo de inchipuire.

  39. cand se vorbeste despre libertatea de exprimare se are in vedere doar facebook-ul si compunerile despre vacanta a bunci ignorandu-se sensul EXPRIMARII. dragi premianti, faratii kouachi s-au exprimat liber intr-un cadru democratic… notiunea de libertate sufera, si sufera groaznic caci prin aceasta am ajuns sa intelegem doar ce intelegem fiecare, separat si plini de sine, autoindreptatiti de propriile noastre slabiciuni.
    je ne suis pas Charlie, aujourd’hui je suis Iisus!

    • „faratii (sic – fratii?) kouachi s-au exprimat liber intr-un cadru democratic … je ne suis pas Charlie, aujourd’hui je suis Iisus!”

      Extraordinar. Pot sa-mi imaginez ca in perspectiva ortodoxa „Iiiisus” era un criminal care ar ucide pe cineva, sau poate chiar pe multi, pentru o gluma. In lumea reala insa, „Iiiisus” nu are nici o legatura cu acest gen de „iubire” legionar-ortodoxa. Imbratisarea mortii. Cultul distrugerii si al razbunarii care conecteaza etica legionara cu cea islamista.

      Pe de alta parte, „profetul” Muhamad” are. Legatura.

      Nu stiu daca platforma Contributors permite sa oferim „links”.

      In caz ca nu permite, va rog cautati pe google singuri „List of Killings Ordered or Supported by Muhammad” si veti vedea cit de extinsa este lista celor asasinati de „profet” si cum multi poeti si umoristi se gasesc printre cei schingiuiti si ucisi de el.

  40. @autor, Plesu, CTP etc
    Ati dat cu bata in balta si sper sa va ganditi cu rusine la reactiile avute „la cald”. Daca doreati fine analize ale problematicii satirei in presa puteati sa le faceti inainte sau sa mai asteptati un pic. Si tuturor celor care se bat cu caramida in piept ca nu sunt Charlie: a fi Charlie nu inseamna a fi fan al acelor caricaturi ci al sistemului care le face posibile si a simti aproape pe cel care si-a dat viata pentru acest sistem. Problema nu e cu doua sensuri, nu trebuie pus nimic in balanta si orice om normal se pozitioneaza fara rest de partea care trebuie. S-a abuzat de cuvantul „dar” zilele astea, pus grabit dupa formulele seci de „resping categoric…”. Nu exista niciun „dar” aici.

    • @ Alfred Singer

      Nu prea va inteleg indignarea. „Libertatea de expresie” poate fi si „nu sunt Charlie, DAR nu aprob terorismul”. Fiindca vorbiti despre o balanta (cu doua talere), inteleg ca cine nu e Charlie, e anormal? Nu vi se pare usor extremista, pozitia dumneavoastra? Il scoatem pe „dar” din uz?

      In a fi „fan al sistemului”, eu nu vad nimic magulitor. Sistemul nu este perfect, e perfectibil. Iar schimbarea sa in bine nu poate veni de la „fani”, ci de la cei ce-i pot vedea hibele si le pot expune, uzand de libertatea de expresie.

      Eu zic sa asteptam, cu calm si luciditate, limpezirea apelor si evenimentele ce vor urma.

    • Nu si-a dat nimeni „viata pentru acest sistem”. Viata le-a fost luata. Sunt niste victime, dar nu sunt in nici un caz eroi. N-a fost absolut nimic nobil sau principial in ce au facut. Au castigat bani din glume proaste, vulgare si obscene si au declansat un conflict inutil in urma caruia au murit oameni si o sa mai pierdem niste libertati.

      • @Mens Insana/Lucid: n-ati inteles mare lucru ma tem. N-au cistigat mari bani, nu pentru bani faceau ei asta. O gluma proasta, vulgara si obscena, ba si imensa pe deasupra este o religie – orice religie – care adora un criminal in masa si il propune drept „profetul” lui „Dumnezeu”.

        Au facut ceva extrem de nobil si de principial pentru ca, chiar sub amenintarea mortii, nu si-au tradat meseria si libertatea de constiinta. Lumea este mai urita si mai saraca fara ei.

        „Conflictul” nu a fost declansat de ei ci de ucigasii insisi.

  41. Total de acord cu materialul de mai sus.

    E uman să fii solidar cu cei afectaţi şi îndurerat că asemenea evenimente mai au, din păcate, loc, însă oamenii respectivi nu sunt Charlie, ci avea fiecare câte un nume. Charlie e o publicaţie de o calitate îndoielnică, departe adesea de a oferi satiră (care implică şi o intenţie de a reliefa derapaje şi poate a îndemna corectarea lor) şi îndreptată mai degrabă spre violenţă simbolică gratuită, de natură să lezete intimitatea spirituală a multor comunităţi.

    Sângele vărsat, în cazul de faţă, naşte false probleme şi valori prin conţinutul exact al mesajului de solidaritate adoptat fără prea multă analiză de mulţi dintre noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Anca Manolescu
Anca Manolescu
Anca Manolescu este doctor in filozofie al Universitatii din Bucuresti. A fost cercetator la Muzeul Taranului Roman, departamentul de antropologie culturala. Este acum cercetator independent. Domenii de interes: antropologie religioasa, studiul comparat al religiilor. Este alumna New Europe College. Institut de Studii Avansate din Bucuresti, cercetator si editor al Arhivei André Scrima de la Colegiul Noua Europa. A publicat: „Locul călătorului”. Simbolica spaţiului în Răsăritul creştin, Bucureşti, Paideia, 2002. Europa şi întîlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Iaşi, Polirom, 2005. Jurnal de inactualităţi, Bucureşti, Paideia, 2006 Nicolas de Cues ou l’autre modernité, Paris, L’Harmattan, 2010. Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Iaşi, Polirom, 2011.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro