„Dacă (…) admitem că sectele își programau adepții să îndeplinească anumite acțiuni considerate, din punctul de vedere al bunului simț, drept aberante, imorale, scandaloase, distructive ori primejdioase pentru ordinea statelor, atunci trebuie să admitem și că orice altă instanță și instituție – să zicem Statul, ori Biserica – programează și ea indivizii, la scară de masă, pentru a se conforma unei scheme de gândire și de comportament generale și prestabilite. De aici decurge cu necesitate că un individ nesatisfăcut în așteptările create lui de un anumit program are să caute un program alternativ, din dorința de a se împlini mai deplin.” – Ioan Petru Culianu – „Tozgrec”, „Păianjenul Hermion”[1]
Din mai multe motive, zilele de weekend au fost plăcute. A strălucit cald și îmbietor un soare vesel de primăvară. Nu am putut refuza invitația luminii și am ieșit în grădină cu cazmaua în mână. Am folosit sau nu am folosit cazmaua, tot n-am reușit să-mi scot din minte gândurile despre perioada de istorie pe care o traversăm. După anul 1990, ne-am obișnuit să avem o democrație cu jumătate de măsură, bazându-ne pe Occident că, la o adică, va interveni și nu ne va lăsa în derivă, așa cum mulți oameni politici de la noi cu nostalgii național-comuniste autoritariste și etno-centriste și-ar fi dorit. Cu invazia Ucrainei și a doua descălecare a lui D.J. Trump & Co. la Casa Albă am intrat însă într-o cu totul altă realitate globală.
De la Woodrow Willson încoace, ne-am obișnuit ca Statele Unite să fie liderul lumii libere, adică al democrațiilor liberale. Din al doilea mandat al lui Donald John Trump, înțelegem că elitele care au pus stăpânire pe GOP, pe Casa Albă și ocupă în bună parte scaunele din Congresul Federal au o altă ambiție: America să fie liderul puterilor autoritare. Sigur că Europa este bulversată, România nu face excepție. Nu mai puțin bulversate sunt Moscova și Beijingul. Cel puțin Moscova, care după 1946 a considerat America rivalul care impune jocul democrației liberale și pe care a învățat să o contracareze, își vede acum inamicul mutându-se ideologic în propriul său teren. Ce poate fi mai inconfortabil?
Pericolul global este mare, pentru că realitatea nu mai este extrasă în analizele politice din examinarea rațională, sistematică a realităților, cu ponderările de rigoare pe regiuni, context și cutume, traduse pe înțelesul unei capitale sau a alteia, ci se modelează după narative agreate. Moscova construiește de exemplu un narativ: „Bucureștiul interzice candidatura la prezidențiale a lui Călin Georgescu. România, așadar, nu mai este o democrație, pentru că nu permite alegeri libere. Ca atare, Moscova nu va recunoaște alegerile din luna mai ac. de la București, pentru că este clar că nu sunt alegeri libere.” A zis-o Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin.
Dar și administrația Trump vine cu un narativ similar, pe care l-am auzit de la vicepreședintele J.D. Vance în discursul de la München (ambasada Statelor Unite de la București îl tot repostează pe paginile lor de social media, cu subînțeles) și este susținut de postările altor personaje influente ca Elon Musk. Acest narativ se întâlnește cu al Kremlinului în susținerea ideii că fără Călin Georgescu (iată, personajul cheie; faptul că există și o Diana Șoșoacă căreia i s-a barat candidatura nu pare să conteze) nici runda prezidențialelor din mai ac. nu va putea fi considerată democratică. Presupun că acest narativ va fi repetat cu obstinație până în zilele alegerilor.
Întrebarea care se pune în aceste condiții este cum se va putea diferenția procesul totuși legal, desfășurat în cadrul instituțional democratic, al barării candidaturilor a șapte candidați pentru runda din mai a prezidențialelor din România – Călin Georgescu, Diana Șoșoacă, Vanea Matei, Ispas Paul, Vieru Constantin, Remus Pricopie și Marcu Maria -, de ceea ce tocmai se întâmplă în Turcia, unde Recep Tayyip Erdongӑn s-a asigurat că principalul său rival politic, Ekrem İmamoğlu, liderul Partidului Republican al Poporului, nu va putea participa la viitoarele alegeri prezidențiale? Aceasta trebuie să fie preocuparea de căpătâi a leadership-ului politic democratic de la București.
Nu trebuie să ne preocupe că, previzibil, nici Moscova și nici Washingtonul nu vor pune presiune pe Erdongӑn să înceteze cu circul arestării lui Ekrem İmamoğlu. În schimb este musai să ne preocupe slăbiciunea statului nostru, care a ratat intervențiile preventive în apărarea democrației – bazându-se, cum spuneam, pe susținerea Occidentului, aliații noștri care nu ne vor lăsa la greu – uitând că Dumnezeu te ajută, dar nu-ți bagă în traistă. Cu o Americă trumpistă aliniată cu Rusia putinistă din motive care depășesc mizele mici dâmbovițene, vulnerabilitatea pe care am arătat-o ca stat la finele anului 2024 ajunge să ne coste usturător: politic, diplomatic, economic și, cine știe, poate că și militar[2].
În ceasul al doisprezecelea, am auzit de la Marcel Ciolacu o autocritică ce confirmă că modelul actual de leadership politic de la București este în criză profundă și că, din mai ac., este posibil să avem la Cotroceni un cu totul alt tip de personaj politic decât prototipul ultimilor 35 de ani: „Am greșit, domnule Antonescu. Eu, când am candidat, am greșit. (…) Ar putea cei care au sucit lucrurile, trebuiau să vină cu franchețe și să ne strângem cum ne-am strâns astăzi, la Suceava, și să hotărâm dom-le, nu-i bine nici președintele PSD-ului să candideze, nici președintele PNL-ului. Este bine să găsim o a treia persoană, un om pe care să-l susținem împreună. (…) Da, cu toții am greșit. Dar cu toții astăzi (…) am realizat greșelile făcute, am realizat, de fapt, mizele mici care ne-au despărțit în momentele cele mai importante în care trebuia să fim uniți. Am uitat că fiecare dintre noi suntem trecători și pe această lume, și în aceste funcții, și în aceste partide.”[3]
Este o recunoaștere, fie și în tușe ipocrite, pe măsura orgoliului politic la deloc modestului Marcel Ciolacu, că: (i) în PSD există o întreagă aripă, posibil majoritară, care nu ar fi deloc încurcată dacă la Cotroceni ar ajunge un personaj ca George Simion, care nu se deosebește prin nimic de prototipul activistului moștenit din național-comunism: gura mare, caracter infect, idei puține, dar fixe, viclenie pe măsură (considerată inteligență politică); (ii) și în PNL există o aripă semnificativă de admiratori ai extremei drepte, ortodoxiste și naționaliste, mai precis a neo-legionarismului, care nu vede nimic rău într-o guvernare autoritaristă, poate chiar militaristă.
ROMÂNI LA CUȚITE
O știre dintr-o lungă serie cu care ne-am obișnuit: „Pe rețelele sociale a devenit virală în acest weekend o filmare cu un bărbat agresiv care dă cu pumnii și picioarele într-o mașină. Imaginile au fost surprinse în parcarea Vivo Mall din Cluj-Napoca.”[4] Despre ce era vorba? Un individ în vârstă de 42 de ani, identificat între timp de polițiști, aflat într-un mic autoturism electric, se simte vexat de conducătorul unui alt autoturism cu care era cât pe ce să intre în coliziune, pentru că nu-i acordase prioritate. Accidentul a fost evitat, șoferul de pe sensul cu prioritate l-a evitat pe cel care a forțat regulile de circulație, dar în mod ciudat (oare?) tupeistul din autoturismul electric nu a fost nici rușinat și nici mulțumit. Așadar situația a degenerat.
Vinovatul din mașinuța electrică s-a îndreptat spre celălalt autoturism – aflat, repet, pe drumul cu prioritate și care a reușit să evite o coliziunea – și a început să lovească în caroserie cu palmele și picioarele strigând: „Era să intri în mine, bă! Ieși mă afară!” Nu este primul caz în care un vinovat cu tupeu se transformă în acuzator și vrea să-și regleze frustrările cu pumnii. Citim astfel de știri, ne indignăm, apoi ne liniștim la gândul că, poate, cu noroc, nouă nu ni se va întâmpla. Dar dacă ni se întâmplă?
Relatez cât pot de obiectiv, deși inevitabil iau în calcul să fiu acuzat de subiectivism, o întâmplare prin care am trecut și eu deunăzi într-un mall. Am avut de făcut un cadou simbolic și am hotărât să cumpăr pentru asta bomboane de ciocolată de la o insulă de pe culoarul principal din mall. Ajuns acolo, găsesc o notă că vânzătoarea lipsește zece minute. Nu-mi fac griji, ci încep să selectez bomboanele care-mi făceau cu ochiul și să le pun într-o pungă pe care am luat-o tot de la stand (unul cu autoservire, să nu omit amănuntul) ca să fac așteptarea productivă. În timp ce făceam treaba asta, un puști de vreo patru ani se înființează pe lângă mine, își înfige degețelele între bomboane, alege una și pleacă. Trei metri mai încolo îl aștepta mama lui, o femeie să zic de vreo 25 – 28 de ani.
Îi fac semn că puștiul a luat o bomboană, deși era evident că asistând la scenă văzuse și singură. Pare mirată, adică ce este? Verbalizez: „Sper nu veți pleca fără să plătiți bomboana.” După care continui cu treaba mea. Se înființează lângă mine, cu puștiul nedumerit de mână: „Ce, m-ai văzut că am plecat? Nici nu am văzut că a luat ceva de aici. Dar și dacă a luat, copilul meu nu este hoț! Dar tu de ce nu-ți vezi de treaba ta? Cum îți permiți să-mi faci copilul hoț?” Am privit-o și am ascultat-o amuzat, am văzut cum se aprinde programat, cu tactică, cam cum obișnuiesc unii concetățeni să facă prin străinătate exact în situații similare. Am început să înțeleg cu cine am de-a face.
Îi răspund: „În primul rând, nu-mi puneți cuvinte în gură. Eu am întrebat atât, dacă veți pleca fără să plătiți. Nu am acuzat pe nimeni de hoție.” Nu s-a lăsat, a ridicat vocea și mai mult, repetând acuzația că-i fac copilul hoț, copil care, nevinovat, a luat o bomboană, nu a furat-o. Se autosesizează un agent de pază sau este alertat, nu am observat, și vine să aplaneze conflictul. Îi face față cu greu domniței, care o ține langa cu acuzația că i-am făcut copilul hoț și că nu-mi văd de treaba mea. Între timp apare și vânzătoarea, amuzată, care-mi spune la ureche că are zilnic de-a face cu „din ăștia”. Apoi dă să-mi cântărească selecția de bomboane, la care domnița sare: „Nu, mie îmi luați întâi banii, că eu sunt cu copilul.”
Remarc și eu că spectacolul – în fond modest, în raport cu potențialul real – făcut de tânăra femeie cu copilul pofticios, adună lume. Vânzătoarea tot mai bine dispusă tratează cu domnița. Nu puteți plăti doar o bomboană, comanda minimă este de patru. Tânăra mai ia trei bomboane și verbalizează demonstrativ: „Că una a mâncat-o de poftă copilul. Noi nu suntem hoți cum ne acuză domnu’!” Apoi scoate o hârtie de 100 de lei, vânzătoarea îi spune că nu are să-i dea rest, după care o asigură pe tânăra mamă că este OK, i le face cadou.
Domnița ascunde în portofel bancnota și îmi atrage atenția de final, educându-mă: „Eu plătesc, nu suntem hoți! Ați înțeles? Ai înțeles, domnu’?”, insistă. „Și altă dată să-ți vezi de treabă!” Apoi pleacă, una din două: fie convinsă că m-a pus la punct, fie mulțumită că a făcut cât de cât spectacol. A fost instructiv. Am înțeles mai bine lumea în care trăiesc, România acestor zile. În fond, ce este civismul? Ajuns acasă citesc, pentru conformitate, definiția civismului în DEX: „Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetățean.” Sunt teoretic acoperit. În societate, însă… sunt vulnerabil.
Semnele divizării profunde din societate sunt vizibile peste tot. Am apreciat un excelent comentariu lăsat de un tânăr (pe care nu-l cunosc) pe o rețea social media dedicată profesioniștilor[5], care considera că există trei explicații principale ale „susceptibilității tinerilor la comunicarea politică agresivă”, respectiv: (i) „suntem grăbiți și nu avem răbdare”; (ii) „nu avem niciun fel de experiență sau knowledge” și (iii) „suntem «Noi» versus «Ei»”.
Ceva similar au descoperit în cercetarea lor amplă printre românii din diaspora și jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț: „În ianuarie 2019, când am început proiectul despre românii din diaspora, eram în Barcelona, la o petrecere cu români care lucrau majoritatea la corporații. Subiectul preferat a fost dezastrul politic, economic și social din România, care a acaparat întreaga seară, până când partenerul francez al unei românce a zis că n-a mai cunoscut niciodată o națiune care să-și vorbească propria țară de rău cu atâta pasiune cum o fac românii. (…) În Forlì, unde am documentat închiderea secției și anularea alegerilor prezidențiale, am vorbit cu Maricica, care lucrează de 17 ani ca badantă în Italia și vrea să se întoarcă în România, la Sascut, în județul Bacău, unde și-a cumpărat un apartament. Și-a exprimat imediat simpatia pentru Călin Georgescu, pe care a rostit-o ca pe o sfidare la adresa celor care au jignit-o pe grupul de Facebook «Românii din Forlì»: «De fiecare dată când postează ceva, din proști și din needucați nu ne scot». Maricica era plină de furie, în timp ce Ana Leahu, cetățean român și moldovean, de asemenea badantă în Italia, era plină de teamă: «Nu dați țara în mâinile rusului, că eu știu cât am suferit noi.» Una dintre româncele din Italia cu care ținem legătura, Anca Mihăescu, ne-a scris că «acum are loc o transformare a societății în haite», o observație care ne-a neliniștit. Tocmai de aceea ni se pare mai important ca niciodată să ascultăm și spunem poveștile oamenilor obișnuiți.”[6]
În prefața la „Patericul Franciscan”[7], Horia Roman Patapievici se oprește asupra dialogului Sfântului Francisc cu fratele Leon privind lucrurile cu adevărat importante, și conchide: „… dacă necesitatea nu se lasă înduplecată, atunci nu merită predicatul de adevăr! De coșmarul realității te eliberezi afirmând cu toată ființa bucuria vieții”. Ușor de spus, dificil de pus în practică. Agenții tensionării societății noastre, care niciodată nu a dat cu adevărat măsura unei înalte coeziuni și maturități, sunt atât de vizibili, de inventivi și de virulenți, încât este nevoie de un serios efort de voință să nu te lași contaminat.
„Diana Iovanovici-Șoșoacă, împreună cu mai mulți membri ai partidului SOS România, a depus lumânări și o coroană la sediul Curții Constituționale a României, într-un gest simbolic de protest. Șoșoacă a susținut un discurs în care a lansat invective și blesteme la adresa judecătorilor constituționali, înainte ca aceștia să înceapă ședința programată în care discutau contestația privind respingerea candidaturilor. «Praful și pulberea să se aleagă de voi. Blestemați să fiți. Îmbrăcați-vă cu toții în doliu, șoșocari, georgiști, auriști. …Putin a dat răspunsul că mă așteaptă la Moscova».”[8]
Sau:
„Lidera POT, Anamaria Gavrilă, a sunat la poliție susținând că se simte agresată de jurnaliștii din Parlament. Președintele Camerei Deputaților, Ciprian Șerban, a reacționat după ce Gavrilă a chemat poliția la Parlament. El spune că dreptul la liberă informare este stipulat prin lege (…) Având în vedere contextul politic, dar și candidatura la funcția de președinte al României a doamnei Anamaria Gavrilă, președinta POT, interesul presei pentru obținerea unei declarații este justificat. Inflamarea acestei situații este neplăcută, precum și apelul la 112 al doamnei deputat Gavrilă, mai ales în condițiile în care apartenența la viața publică aduce cu sine și expunerea în media.”[9]
Privit din afară, oricine ar putea afirma – și va putea cu greu să fie contrazis – că noi românii, între noi, suntem la cuțite.
PROIECTELE ALTERNATIVE PORNITE ÎN FORȚĂ LA ORA AFIRMĂRII
De ce, adică, am ajuns la cuțite? „Noi” sau „Ei” suntem de vină? Scriitorul Dan Stanca are o reflecție interesantă pe marginea celor care intră în categoria „Ei” (sau „Noi”?):
„… «Groapa» lui [Eugen] Barbu, în aceste momente ale istoriei contemporane, are și o altă semnificație. În roman erau în general prezentate cazuri de marginalizați, de persoane defavorizate, de oameni care acționau la limita legii, dar nu lipseau nici borfași, cuțitari, pegra societății. Numai că toți erau îmbrăcați într-o aură a pitorescului care-i făcea, culmea, agreabili și astfel ne închideau gura. (…) Din păcate, «Groapa»lui Barbu s-a întors. Tot electoratul lui Călin Georgescu este format din specimene care, fără niciun pic de îndoială, țâșnesc din aceleași străfunduri infecte. Este un adânc mocirlos care profită de actuala conjunctură confuză atât pe plan intern, cât și extern. (…) A existat de-a lungul timpului o Românie profundă compusă din cărturari și credincioși, din oameni harnici și destoinici. Odată cu ofensiva timpurilor moderne, această Românie, vai, s-a ocultat. Au ieșit la iveală pezevenghii, hoțomanii, demagogii și chiar și derbedeii. A ieșit la iveală o lume incomprehensibilă pentru orice minte normală. Este lumea pe care, din nefericire, o girează democrația așa cum e înțeleasă acum. Este electoratul lui Gheorghiu-Dej, al lui N. Ceaușescu, al lui Ion Iliescu și, vai, al lui Călin Georgescu. Este noua dictatură a proletariatului, dar, ha, ha, digitalizată. Fiindcă, fără tehnologie ultrasofisticată, nu ne stă bine în groapa în care am căzut. G.G, adică groapa lui Georgescu, nu e neapărat foarte adâncă, dar nici superficială.”[10]
Mai puțin drastici, Stere Gulea și Horațiu Mălăiele când se situează între „Noi” și „Ei” fac exercițiul de a înțelege, plecând de la un alt moment de criză în istoria recentă, adică transformările prin care a trecut societatea noastră după al doilea război mondial, odată cu ocupația sovietică și bascularea către totalitarismul de inspirație bolșevică – în care, să nu uităm, s-au salvat mulți dintre foștii legionari, agenți ai Siguranței, oameni politici oportuniști (prototipul lor: Petru Groza). Vorbim despre cum sunt descrise aceste momente în proza lui Marin Preda, marele singuratic: „Acolo, în «Moromeții I» e un moment – după toată povestea cu băieții care fug, cu bătaia și așa mai departe – când Ilie Moromete se duce la lotul lui, stă pe piatra de hotar și are, așa, o meditație, cum ar veni. E ceva foarte puternic, foarte profund: se întreabă cu ce a greșit el față de copiii lui. Ce n-a fost bine? Și zice la un moment dat: de ce ei s-au dus după alții, după mintea altora? Dacă ei cred că lumea după care ei s-au dus e «lumea care e așa cum e», atunci «ducă-se și ei, și lumea». E ceva de o drasticitate antică; un moment încărcat de un dramatism extraordinar.”[11]
Plecatul razna după mintea altora este ce vedem astăzi peste tot în jurul nostru. Oameni pe care nu-i cunoaștem, identități care pot foarte bine să fie – și de multe ori se dovedește că așa și este – niște roboți programați să ne sucească mințile, reușesc să ne ancoreze într-o realitate, o ideologie și un comportament după planurile făcute de nu știm cine pentru nu știm ce scop, din cauză că: (i) suntem grăbiți și nu avem răbdare; (ii) nu dovedim că suntem educați și în lipsa educației nu înțelegem lumea și nu percepem avatarurile ei și (iii) pe cale de consecință ne poziționăm ca „Noi” versus „Ei”. Păcătoasă treabă, nu-i așa?
Într-o societate sănătoasă, coezivă, devin stridente personajele și comportamentele care sunt nocive. Ideile nocive sunt anume cele care vor să fragmenteze societatea, să o ducă pe terenul nesiguranței continue, unde individul devine dintr-o dată vulnerabil. La scară globală, o lume fragmentată, în care marile puteri își permit prin forță orice tip de remodelare consideră a le fi „de interes strategic”, transformă toate celelalte națiuni în entități vulnerabile, iar cei care au de suferit vor fi popoarele acestora. Cazul cel mai evident din imediata noastră proximitate este cel al Ucrainei.
Este de înțeles dorința de schimbare, este firesc ca după aproape două decenii de Românie integrată într-o uniune suprastatală de anvergură continentală să ne dorim ajustarea serioasă a modelului politic, care trebuie să devină de departe mai fiabil și mai apropiat de nevoile națiunii. Ceea ce nu poate fi înțeles, este ca această nevoie să fie deturnată de agenții patogeni ai extremismului și populismului politic în acțiuni care să slăbească coeziunea națiunii și să ne pună în pericol ca stat.
Dacă aceasta este limita până la care schimbarea în societatea noastră, în contextul mondial actual, poate fi considerată acceptabilă din perspectiva unei majorități, atunci unele concluzii se detașează de la sine. Cea mai importantă dintre ele este că instituțiile statului au o arie limitată de acțiune, care trebuie pe mai departe confirmată, întărită de (re)exprimarea voinței națiunii. Prin alegeri. Prin activism civic. Prin exprimarea hotărâtă a voinței. Prin fagocitoza care consumă „corpurile străine”, pentru a le elimina din organismul națiunii.
Care sunt corpurile străine, prin urmare? „Șoroșiștii!”, strigă grupurile de presiune ale Restaurației, aliată natural și instinctiv cu autoritarismele care ne amenință regăsita cultură a democrației: putinismul și, mai nou, trumpismul. Aceste grupuri de presiune – or fi plecate din „Groapa” lui Eugen Barbu sau nu, nu știm încă, rămâne de văzut – vor să-și impună cu forța proiectul lor alternativ, pretinzând că s-au săturat de democrația europeană. Și au adepți destui, fie că aceștia înțeleg ori nu la ce au aderat; important este că sunt vehemenți și dornici să de o revanșă de tip violent.
Există și o parte a națiunii, sperăm că majoritară încă, ce vede ca pe corpuri străine tocmai agenții putinismului, cărora li se aliniază acum și cei ai trumpismului. Sunt oameni care au trăit în dictatură, dar și alții care, dacă nu au trăit-o, au decența și inteligența să înțeleagă cât de gravă ar fi reîntoarcerea la violența unei societăți controlate, închisă. Nu se pronunță la fel de vehement, dar au la dispoziție votul care încă mai contează. Ei nu sparg vitrine, nu folosesc cuțite, macete și nu adună arme de foc în pivnițe, nici nu fac liste negre, dar pot ieși în număr mare la vot, ca să arate cum vrea națiunea să arate statul român în viitor. Fagocitoza lor este una dezirabilă, naturală, civilizată. Este actul nonviolent la care ader.
Cum ar spune Costin Enache[12]: „Să sperăm că o scoatem la capăt, ca să nu o luăm iar de la capăt.”
[1] „Tozgrec”, roman – Ioan Petru Culianu, Editura Polirom, 2023
[2] https://hotnews.ro/i-au-cerut-lui-trump-sa-retraga-trupele-de-la-baza-kogalniceanu-afirmatia-ca-romania-e-mai-sigura-ca-niciodata-e-ridicola-si-iresponsabila-1929775
[3] https://hotnews.ro/marcel-ciolacu-regreta-candidatura-la-prezidentiale-eu-am-gresit-1930988
[4] https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/scene-socante-in-parcarea-unui-mall-din-2429037.html
[5] https://www.linkedin.com/posts/alex-g-tanase_de-ce-tinerii-voteaz%C4%83-cu-george-simion-%C8%99tiu-activity-7309138543421906944-KxSO?utm_source=share&utm_medium=member_desktop&rcm=ACoAAAW5ZxoB4wCTwx-nM5ZseLMM3aJAeg3Ro0Y
[6] https://hotnews.ro/o-romanca-din-diaspora-descrie-momentul-istoric-prin-care-trecem-acum-are-loc-o-transformare-a-societatii-in-haite-1929924
[7] Editura Humanitas, 2024
[8] https://ziare.com/diana-sosoaca/scene-halucinante-sediul-ccr-diana-sosoaca-haine-cernite-lumanari-blestemat-judecatori-1929978
[9] https://www.digi24.ro/alegeri-prezidentiale-2025/anamaria-gavrila-a-chemat-politia-sustinand-ca-e-agresata-de-jurnalisti-politistii-au-sanctionat-o-insa-tot-pe-ea-3164147?__grsc=cookieIsUndef0&__grts=58090675&__grua=3fa31b52dd6ebc517e5492d43d77e61c&__grrn=1
[10] https://romanialiterara.com/2025/03/groapa-lui-georgescu/
[11] https://romanialiterara.com/2025/03/stere-gulea-in-dialog-cu-cristian-patrasconiu/
[12] Realizatorul emisiunii de weekend „Vatra luminoasă” la Radio România Actualități
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
SUA nu au devenit liderul lumii libere de la W. Willson. SUA au intrat in primul razboi mondial datorita scufundarii Lusitaniei. Si istoricii germani il acuza pe unul Churchill ca ar fi manipulat declaratiile supravietuitorilor, sa cada vina pe germani. Ceea ce a stirnit o minie fara margini in SUA si au determinat iesirea din neutralitate. Cazul e intens dezbatut in articolele de specialitate, merita sa va aruncati un ochi pe ele.
In continuare, W.W. si SUA au facut numai prostii la tratativele de pace. (Vezi si nerecunoasterea unirii Basarabiei cu Romania, de exemplu.)
In perioada interbelica, aparatorii democratiei erau UK si Franta,
Locurile au fost schimbate de FDR. Dupa atacul japonez de la Pearl Harbor. (Si despre acest eveniment exista o bogata literatiura, care arata ca FDR a vrut sa tina baza militara in ceata, sa fie atacata de japonezi. Pentru a scoate populimea din nefasta dpctrina Monroe.)
In ceea ce priveste alegerile de la noi… cred ca este o mare manipulare. In mod ciudat, fiecare candidat care ar putea obtine majoritatea, si ne-ar mentine orientati spre Europa, are un contracandidat care ca-i fure voturile. Obligatoriu sa iasa Simion sau Pinnocchio! (Chiar si „europenii” nostri…. hm.)
In ce-l priveste pe Trump… confunda politica internationala cu prostiile lor extremiste din interior. Nu stim daca e timpitel sau agent SVR/GRU. E clar ca vrea sa se retraga din pozitiile detinute de SUA dupa 1945. Si prin asta, nu va face America mare, din nou. Dimpotriva. O va transforma intr-o putere provinciala, continentala. Adio, marea America! Au devenit slugile imperialismului rus.
@mongolul _ „Adio, marea America! Au devenit slugile imperialismului rus.”
Rusia este vasala Chinei. Orice ar stabili D Trump cu V Putin și ce cadouri teritorial-strategice i-ar face SUA Rusiei, Rusia rămâne o putere regională. Adevărata putere globală este China. China a trimis Rusia și Iran „la înaintare” pentru a testa și a diminua forța Occidentului.
Deși, probabil, D Trump nu conștientizează pe deplin situația, are dreptate atunci când vede în China adevăratul rival. Doar că, slăbind influența SUA în lume, dar și acasă, prin subminarea propriei democrații, D Trump prefigurează victoria Chinei în Al Treilea Război Mondial. Care va fi peste ani, decenii, secole, nu știm dar spre asta ne îndreptăm.
Inclin sa va dau dreptate
În legătură cu „pacea” de după WW1, SUA are și ea dreptatea ei, „pacea” a fost IMPUSĂ de alianța Franța+UK care au impus condiții umilitoare Germaniei și nu au acceptat Rusia la tratative. Wilson a și spus-o: o pace fără Rusia( țară aliată care „ținuse” singură tot frontul de Est, inclusiv un front secundar în Caucaz contra Turciei) este inadmisibilă. „Pacea” nedreaptă anglo-franceză a motivat apoi revanșa Germaniei și URSS. Referitor la „unirea” Basarabiei cu România( de fapt a fost o alipire”), SUA nu a ratificat tratatul pe motivul că o țară aliată cu Rusia( adică România) și care luptaseră împreună nu poate la sfârșitul războiului să ia teritorii de la aliatul său. Aceasta a făcut ca Stalin să pară îndreptățit ca în 1940 să-și ia Basarabia înapoi, bașca Bucovina de Nord, bașca tezaurul. Apoi, după WW2, să se răzbune pe România decimând toate elitele politice românești.
Bateti campii!
Domnule, acesta este adevărul istoric, fie că ne place sau nu.
„SUA au intrat in primul razboi mondial datorita scufundarii Lusitaniei”.
Nu, au intrat în război după interceptarea telegramei dintre Germania și Mexic, prima îndemnând pe a doua să atace dinspre sud America.
Populatia -si mass-media- a explodat, si a renuntat la izolationism, dupa scufundarea Lusitaniei.
Restul e doar pretext diplomatic.
Cel puțin Moscova, …., își vede acum inamicul mutându-se ideologic în propriul său teren”
Oare merita citit un articol care contine ca idee principala aceasta perla?
Restul articolului…. bleah
Într-adevăr, am fost preocupați să mimăm că ne dorim democrația, mai degrabă, decât să ne-o dorim. Sub onor-pro-sovieticul FSN-FDSN-PDSR-PSD, începând de la Ilici Iliescu și anularea Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, am ținut-o tot într-o simulare. ”Tovarășii” au prins țara în gheare și n-au mai lăsat-o. Au devalizat-o, au distrus educația și învățământul, au promovat corupția și incompetența, au distrus justiția, au instaurat cleptocrația, au evitat să construiască / modernizeze căi de comunicație strategice, au încurajat șmechereala și eludarea legii. Astăzi, suntem unde suntem, iar lumea se reașează „seismic”, în jurul nostru. Și ne găsim în poziția de a răspunde la o întrebare incomodă: Înțelegem, ne dorim și merităm democrația sau nu?
@Decebal _ „Înțelegem, ne dorim și merităm democrația sau nu?”
Bineînțeles! Vă asigur că o doresc și cei care-l votează convinși pe C Georgescu/altul ca el. Iar de „meritat” toate popoarele merită să trăiască în libertate și prosperitate.
Manipularea reprezintă acțiunea de a determina o persoană ori un grup să acționeze contrar voineței și intereselor lor. Adică, a influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități.
Iar manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Asta depinde doar de suma investită.
Românii au votat conform interesului lor și au avut pentru scurt timp un guvern care a inițiat reformele necesare.
Dar atunci când Vlad Voiculescu a organizat concursuri transparente pentru managerii de spitale și a denunțat contractele din industria farmaceutică, atunci când Stelian Ion a organizat concursuri transparente prntru ocuparea posturilor de șefi ai Marilor Parchete, atunci când Cătălin Drulă a transparentizat licitațiile, iar când s-a încercat mituirea sa a anunțat procurorii să instaleze tehnică operativă în propriul birou etc. guvernul a fost răsturnat cu ajutorul Președintelui Republicii Klaus Iohannis.
De ce?
Pentru că ne aflăm în IMPOSIBILITATEA înlăturării cleptocrației de sorginte securisto-comunistă care conduce România de fapt, de peste 35 de ani.
@Constantin
Dacă, așa cum s-ar deduce din comentariul dvs., vârful de lance al luptei împotriva cleptocrației este USR (partidul condus de Elena Lasconi), sunt de acord cu dvs.: e imposibil!
Prestația TUTUROR partidelor post-decembriste din România este principalul motiv pentru care un candidat precum Călin Georgescu a adunat două milioane de voturi, anul trecut.
Dar se pare că nu există un duș suficient de rece, încât să trezească la realitate onor-partidele din România.
Ca să arate că mai are o fărâmă de scânteie în el, USR ar trebui să fie primul partid care să dovedească, fără echivoc, că vrea să se reformeze. Orice altceva, e doar gargară.
@Decebal _ „…principalul motiv pentru care un candidat precum Călin Georgescu a adunat două milioane de voturi…”
…Motivul este manipularea electoratului. Sau, marketingul politic, dacă preferați formularea aceasta.
PSD a cedat voturi, iar PNL a finanțat campania online a extremiștilor pro-ruși, pentru a pune în aplicare „Schema Hrebenciuc” și a reedita condițiile de la alegerile din anul 2000. Desigur, Rusia lui Putin s-a folosit de „idioții utili”, „cozile de topor” și „cârtițele” pe care le-a găsit în România.
Iar mesajele de tipul „Toți sunt la fel”, sau „Nu avem cu cine vota”, ori „Eu nu merg la vot” sunt de fapt părți ale narativului marionetelor cleptocrației PSD PNL, care doresc o rată de participare la vot cât mai redusă. Astfel sunt avantajate „partidele-sistem”, ai căror votanți sunt mobilizați prin aparatul de partid și rețelele de interese. Adică, PSD PNL:
Cred ca acest comentariu este foarte corect. Cuvinte putine si grele.
Foarte buna analiza dlui Felea. Dar eu am constatat de gradarea societatii romanesti in toti acesti 35 de ani. Aceasta pt ca nu am avut o legea a lustratiei. In acesti ani s- a mimat democratia, reformele si s- au perpetuat institutii ale statului ca forme fara fond. Minciuna, hotia, smenurile mici si mari, coruptia si au slefuit metodele. Coeziunea si civismul sunt egale cu zero. Guvernarile si partidele au fost interesate de legi cu dedicatie, afaceri si voturi pt functii si putere, parvenire fara scrupule. De aici migratia a 4- 5 milioane de romani. Nici acum nu se doreste altceva. Exemplul dat cu acel copil, acum a luat o bomboana, sau mai multe, maine loveste un invatator sau bate alt copil ca i se permite, devine interlop sau hot. Nu va intelege ca acea bomboana cere timp si munca, energie si materii prime. Nu avem politie, justitie de actiune. De aceia acum fiecare traieste doar in grupul lui de familie si de interese, adica in haite, restul poate sa moara oricand si oricum. Sa imi fie bine mie si haitei mele. Si de aceea, in viitor, toti mai multi romani vor trai si muri tot mai singuri.
Prea mult bine duce la decadenta, decadenta duce la decadere, decaderea duce la haos, haosul duce la ordine.
Articolul poate fi citit ca fiind pentru in toate tarile democratice dezvoltate, nu numai pentru Romania.
Noua ordine mondiala, grefata pe controlul corporatiilor asupra statului, nimic nou nu se intampla de fapt, istoria se repreta intotdeauna.
Decadenta e valabila doar pentru patura bogata, acele citeva procente din populatie ce conduc societatea, restul de abia se ajung de la o luna la alta.
Oare cum ar puteau sa fie democratie -poporul conduce, decide- daca cei mai saraci, ce reprezinta peste jumatate din populatie, platesc taxele cele mai mari iar cei mai bogati taxele cele mai mici sau deloc? Orice teorie care nu are acoperire in practica este doar literatura.
Tema expusă este valabilă cam peste tot, dar da, în România există niște agravante în plus. Principalele agravante ar fi:
– lipsa unor valori morale și sociale.
– lipsa de educație cetățenească dar și a educației în general.
– apariția rețelelor sociale care fac ca orice individ să devină un mic „influencer” scăpat de sub orice control social, ca urmare agresiv și potențial periculos social.
Nenorocirea este că există vreo 30-40% populație TÂNĂRĂ formată doar prin educația de pe rețelele sociale. Care populație are forță politică, iată că avem TREI partide politice extremiste în Parlamentul României, ba poate vom avea chiar și un Președinte de aceeași culoare.
S-au făcut mari erori la nivelul instituțiilor de stat, mass-media, religiei și elitelor culturale. Acum ne minunăm ce a rezultat și nu ne vine să credem dramatismul situației. De fapt, nu ne mai putem apăra nici democrația, nici națiunea și poate nici Statul. Somnul națiunii/rațiunii naște monștri.
Exista un cântec:
Au făcut copiii noștri dinți,
Mușcă din bunici și din părinți.
Ne cam merităm soarta. Am scos Istoria din școli și am introdus Religia. Acum… să ne salveze Dumnezeu…
@Lucifer _ „Tema expusă este valabilă cam peste tot, dar da…”
Nope!
Este valabil în democrațiile disfuncționale. Permiteți-mi, vă rog, câteva argumente…
Îndrăznesc să încalce legea fără rețineri cei care știu că nu vor fi sancționați pentru asta, sau că beneficiul încălcării legii este mai mare decât riscul pedepsei. Aceasta „este valabilă cam peste tot” și se numește hazard moral.
Concret, pentru a exemplifica, poliția folosește radare mobile, dar nu-i mai oprește pe cei care depășesc viteza legală, cu „Body Cam” șamd., ci trimite amenzi doar unora, după ce verifică a cui este mașina și cine o conduce, iar altora mustrări duioase.
De ce? Păi, pentru că ai putea, ca polițist, să oprești spre exemplu pe procurorul Daniel Horodniceanu pentru depășirea vitezei. Dacă ai îndrăznit, ca polițist, să oprești o persoană din „clasa conducătoare”, apropiată cleptocrației, vei fi sancționat, pentru că aceasta spune pe bună dreptate „Eu sunt în măsură să fac orice!”.
În consecință, sindicatul polițiștilor reacționează, în mod justificat, iar cazul ajunge în presă. Desigur, în cele din urmă, apropiatul cleptocrației nu pățește nimic, iar polițiștii sunt sancționați.
Așadar, pentru a evita astfel de situații (domnule, ca asta sunt nenumărate, să ne-nțelegem!) poliția NU mai oprește pe cei depistați că depășesc viteza legală.
În societățile democratice nimeni nu se află deasupra legii, statul este unul de drept, iar Justiția este independentă. Acestea sunt FUNDAMENTELE democrației, pentru că cetățenii care pot deveni victime ale unor abuzuri din partea celor care au putere (sub diverse forme) fac recurs la Justiție, care este INDEPENDENTĂ.
Atât timp cât în România Justiția este doar o sculă a cleptocrației, există o clasă socială ai cărei membri pot spune „Eu sunt în măsură să fac orice!”. Precum Horodniceanu. Și chiar pot face [aproape] orice, în funcție de evaluarea de risc despre care am scris mai sus.
Nicio democrație nu este perfectă și nici nu poate să fie.
Adevarat nu este perfecta,, dar este perfectibila!! La noi nici macar in plan real, democratie nu este, daca dai la gunoi doua refrendumuri din 2009 si 2024.
Ca să înțeleagă democrația unii au trecut prin revoluții, războaie civile, lovituri de stat, etc. A durat sute de ani până și-au găsit o formă adecvată de democrație. Noi suntem o democrație tânără, încă nu am asimilat-o la nivel cetățenesc și statal.
Probabil ca cetateanul agresiv cu masinuta electrica era un fel de ecologist „verde”. Este un fapt dovedit ca acesti indivizi cu masini electrice (nu majoritatea, desigur) considera ca au toate drepturile in trafic, pot sa parcheze oriunde, pot ignora prioritatile, si asa mai departe, doar pentru ca ei se considera „salvatorii planetei”. Sunt oameni spalati pe creier de noua ideologie „verde”, unii dintre ei radicalizati si dominati de ura fata de toti ceilalti care folosesc masini pe benzina, care zboara cu avioanele, etc.
In ce o priveste pe „doamna cu bomboanele”, comportamentul ei reprezinta efectul deceniilor de educatie deficitara, de petrecere a timpului doar pe retele sociale, de respingere a lecturii si cartilor, in sfarsit este influenta noii ideologii „woke”. Pentru tanara mamica, probabil ca nu exista diferenta prea mare intre degustarea unei bomboane de ciocolata intr-un mall si degustarea unei boabe de struguri in piata, la o taraba. Diferenta este ca bomboana este fabricata prin procese complexe, iar strugurele este creat de natura. Poate asa trebuia sa-i explicati de ce trebuie platita acea bomboana.
@mike, ăla cu mașina electrică era de fapt Musk și exersa un nou fel de salut cu palma pe capotă. Geniu neînțeles!
Iar tipa aia cu copil cu autoservire nu putea să fie uouk, căci ăștia sunt cu ochii pe tot ce mișcă, n-au timp de făcut copii. Așa scrie la manualul propagandistului incorect politic.
„După anul 1990, ne-am obișnuit să avem o democrație cu jumătate de măsură, bazându-ne pe Occident…”
NU avem o democrație, nici măcar cu jumătate de măsură, ci o guvernare cleptocratică de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este trecerea unei cantități cât mai mari de resurse din averea publică în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora, fără a fi sancționați legal.
Priviți realitatea, vă rog, pentru a identifica răspunsurile la întrebările dumneavoastră. Altfel, situația va părea mereu inexplicabilă.
Pentru a păstra puterea, cleptocrații își pun la conducerea statului marionetele, mimând democrația. Și fac aceasta având la dispoziție toate resursele statului, resursele financiare, instituțiile de forță, Justiția, legislativul, mass-media…Totul.
Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Călin Georgescu a confirmat ceea ce am spus în numeroase comentarii, anume, că dacă se investește suficient, labradorii domnului Dan Voiculescu, spre exemplu, ar putea fi aleși „democratic” în Senatul României.
Este cât se poate de firesc să apară conflicte sociale. Pentru că nu sunt chiar toți românii „duși cu capul”, acceptând bazaconiile guvernamentale care spun că României îi merge prost, are un deficit bugetar uriaș și nu este admisă în Visa Waiver pentru că Marte este retrograd și conjunctura astrală ne este nefavorabilă.
„Stabilitatea” jefuitorilor averii publice la conducerea României este o imensă vulnerabilitate! Iar în condițiile internaționale de mare instabilitate în care acum trăim, înlăturarea cleptocrației este o necesitate imperioasă.
Mai concret, cu hoții la guvernare, în cazul unui atac din partea Rusiei, România pur și simplu nu mai există!
De acord! Singura observatie e ca nici o rrepublica actuala nu e democratie autentica, in care poporul decide. Sint doar oligarhii, unele prezentind aspecte democratice iar altele nu. Se vede asta din taxele platite, majoritatea saraca plateste cele mai multe taxe iar cei mai bogati platesc foarte putin sau chiar deloc. Faptul ca unii afirma ca asta e democratie nu le face onoare de loc, caci o teorie e valabila doar daca este confirmata in practica.
Suntem o națiune și o tara mica și poziționată în bătaia vânturilor istoriei. Dar, comparativ cu Măreață UȘA, pe care am ajuns să o cunosc mai bine după mai mulți ani la fata locului, încep să “simt”, cum un local brânzoi-diplomat recent trimis la Moscova ne explica cum “simte” el ca Puțin vrea pace, ca “la americani e putred mărul” ! Păi după ce o ceata de haidamaci a “cucerit” fără mare efort arme Congresul UȘA !!!, cum să nu rad când Mr. Vance VP declara ca în Roma ia nu e democrație, dacă cu câteva sute de mii de dolari “negrii” este pusa democrația în pericol ? Păi de-ar Yes-mân Vance, in USA cucerirea Congresului – înaltul for legislativ – și atacarea directa a bazei democrației s-a făcut GRATIS, ba și televizată, ca să vadă tot natul ! Adevarul este ca după umila mea părere individul este o nulitate, un Yes mân, are nu merita atenție și considerație. Faptul ca Ambasada UȘ repeta ad nădușeam discursul individului ne confirma ca democrația este în UȘ în puternic regres și ca libertatea cuvântului și puterea legii sunt atacate – așa cum de fapt se începuse încă de pe vremea Obama (inclusiv Biden, jalnica păpușele trasa pe sfori tot de Obama) As înclină ca România să nu răspundă la atacurile trepădușilor lui Trump, să nu explice și justifice și să-si urmeze politica internă și externa adecvată situației din Europa. I-am așteptat mulți, mulți ani pe americani, veniră, dar veniră și rușii lui Puțin prin apropiere, dar Mr. Trump se declara “pretin” cu banditul și spera să și-l facă…. aliat, contra lui Xi-chinezul !!!! A mai fost un mare idiot prin 1938, cara a VÂNDUT Cehoslovacia lui Hitler și spunea ca a asigurat pacea pe 1000 de ani – și cum bine i-a spus Churchill, și-a asigurat rușinea,dar va avea și războiul ! În aceasta tristă amintire voi probabil obligat să ofer un miel, chiar dacă numai virtual (date fiind legile americane are interzic importul de carne și produse de carne) și-l voi boteza Trumplain !
„”Dacă ei cred că lumea după care ei s-au dus e „lumea care e așa cum e”, atunci „duca-se și ei, și lumea””.
Ce ne facem când oameni politici, mult spus, din cauza ordinăriilor mizerabile au creat, după 35 de ani monștri teribili precum Șoșoacă și Simion care și-au făcut prozeliți dintre foști pesediști și peneliști sub ochii îngaduitori ai Serviciilor, aflate în treabă. În treabă cu cine? Cu Rusia lui Georgescu? Nu mai vorbim de furtuna planetară iscată de un tiran și un urechist al democrației.
Și o altă problemă a românilor o reprezinta sindromul caprei râioase, cea care ține coada sus.
Vă mulțumesc pentru articolul complet și la obiect.
într-un magazin de bricolaj, duminică, un pasionat de verdeață și o precupeață de scule se certau violent pe o drujbă ‘de firmă’ dar chinezească. În momentul ăla, că până atunci nici măcar nu suspectam ceva, mi-a devenit clar că bunii rumâni nu pun preț pe maniere și că convingerile lor solide sunt intr-o ciocnire catastrofală. Apoi, pentru că drujba nu era făcută in UE și antagoniza populația fiind și o armă periculoasă, am concluzionat că Trump visează să devină tartorul tiranilor de pe planetă și să abolească definitiv democrația și să înlocuiască liderii aleși cu marionete. Am simțit cum bate la ușă sfârșitul lumii libere pentru că in timp ce cugetam in stația de autobuz 3 gospodine se răsteau una la alta din cauza unei telenovele turcești. M-am frecat la ochi și totul se făcea limpede: nici ușa nu mai era unde trebuia.
Democrația și statul de drept îi încurcă pe șmecheri nu numai la noi dar și la alții mai civilizați decât noi. Bugetele publice sunt din ce în ce mai consistente și bătălia pentru controlul banilor publici și resurselor naturale este nemiloasă. Plutocrații vor control absolut și impunitate. Exemplele Chinei și Rusiei demonstrează că se poate.
Nici SUA nu este mai prejos. Vrea 1/3 din resursele Ucrainei, plus Groelanda cu Arctica europeana. Acum este care pe care….si de abia este inceputul…..
„Au făcut copiii noștri dinți,
Mușcă din bunici și din părinți.”
Se nasc datori si obligati să plătească pensiile și datoriile făcute din bani inventați (inventați doar pentru cei care sunt agreați) ! Cresc fără speranță și obligați să vă plătească cheltuielile cu bolile (pe care majoritatea le-ați fi putut preveni dacă ați fi ținut cont de obligația morală pe care o aveți de a vă menține sănătoși!). Se nasc într-o lume care bagă banii în biserici fără număr și renovează clădirile bugetărimii ineficiente dar unde nu mai există case de cultură și ale tineretului (fără bani). Energiile consumate fără rost de către intermediarii ineficienți (mulți inutili) sunt sustrase și debalansează alte părți care necesitau atenție. Pâinea e una. Cum o împarți e alta. Sâ-l adulezi pe âla cu cuțitul e o tragedie!