marți, aprilie 16, 2024

„Fălcile” puterii

Modificările marca Florin Iordache la legea ANI care îi exonerează pe parlamentarii aflați în conflict de interese în perioada 2007-2013 tocmai au trecut de comisia juridică a Parlamentului, prin invocarea unei decizii mai vechi a CCR din care ar reieși că „fapta de conflict de interese nu exista în materie civilă pentru deputați și senatori și nu se aplică parlamentarilor”. Aferim! După ce președintele Iohannis a respins modificarea și a trimis legea înapoi spre reexaminare, motivîndu-și gestul prin nevoia de a menține standardele de integritate pentru demnitari, comisia parlamentară a respins respingerea, albindu-i astfel de parlamentarii care și-au angajat rudele în Legislativ în perioada 2007-2013.

De curînd, prin Parlament au trecut în mare viteză și cele trei legi ale justiției, în formele dorite de PSD-ALDE. Aceste legi reduc considerabil atribuțiile președintelui, instituie o instanță de control care poate deveni arbitrară asupra magistraților, permit pensionarea rapidă a judecătorilor și procurorilor riscînd să producă un impact negativ asupra întregului sistem juridic ș.a.

La această șarjă legislativă se adaugă și o lege ce a trecut anul trecut aproape neobservată prin Parlament: noua lege a ONG-urilor made by Pleșoianu, menită să restrîngă activitățile asociațiilor civice – o lege care amenință societatea civilă, resuscitînd spectrul totalitarismului. De menționat ar fi că această lege a primit, în 2017, aviz negativ din partea Guvernului și că un ministru PSD al Consultării Publice și Dialogului Social de atunci, tînărul Gabriel Petrea, și-a dat seama de enormitate și a pregătit, tot în 2017, un proiect de lege mai prietenos cu ONG-urile. Între timp, Petrea a plecat din Guvern – imediat după ce Dăncilă a fost numită prim-ministru.

Urmează probabil și legea împotriva „defăimării țării” pentru ca toți cei care au ceva de spus împotriva marionetelor executive și legislative ale „barosanului” sau a lui însuși să poată fi executați pe bandă rulantă. S-a creat deja un procent scandalos cînd eurodeputatul Cristian Preda a fost convocat în fața Consiliului de Onoare al Ordinului „Steaua României” pentru că ar fi „defăimat țara” – eurodeputatul nu făcuse decît să rezume, într-o expunere de 60 de secunde, cîteva neajunsuri ale politicii Guvernelor PSD-ALDE, fără ca acea intervenție să fi avut vreun impact asupra modului cum se raportează UE la România. Abia acum, după audierea sa de către numitul Consiliu, începe să aibă un impact, dar nu în sine, ci cumva lateral. Impactul este produs chiar de această convocare aiuritoare: Antonio Tajani, președintele Parlamentului European tocmai a trimis un mesaj de susținere a colegului său în care afirmă răspicat că tentativele de a-l intimida și a-i murdări reputația „sunt inacceptabile”. Oare lacheii și iordăcheii lucrează deja la schițarea legii în discuție sau se gîndesc la vreo comisie care să îi poată executa pe combatanți, chiar și fără o lege?

Peisajul legislativ românesc începe să semene cu un faimos rîu african ce oferă un habitat optim pentru crocodili. În locul marelui prădător, avem aici o colecție de „fălci” umanoide, dar hotărît oponentofage. Pentru a-și păstra scaunele și rolurile în partid, „fălcile” sunt pregătite să muște și să devoreze tot ce mișcă independent și critic.

Cele mai multe dictaturi se bazează, în ultimă analiză, pe frică. Probabil cel mai înfricoșat om din România anilor ’80 era paranoicul Ceaușescu. Înfricoșați erau și politrucii din camarila lui, care puteau fi destituiți sau eliminați dacă făceau vreo greșeală. Sună cunoscut? Daddy tremură de frica justiției. Afișează însă o forțată nonșalanță, condimentată cu zîmbete enigmatice pe sub mustață. Nici cei care îl înconjoară la ora asta nu sunt mai destinși. Ei știu că pot fi concediați la fel de ușor ca Mitralieră, Codrin și doamna Cati. Mai face Daddy un congres și rezolvă, cît ai bate din palme, orice tensiune și nemulțumire din partid.

Lui Daddy îi e evident frică și de vocile percutante ale opoziției și societății civile. Se teme de „amazoane” ale Justiției „gen Monica Macovei” și Codruța Kövesi. Îi sunt pe plac numai docilele lui „sînziene” agramate de la Videle, care dau cuminte ordine de protejare a ordinii publice prin amendarea „cu nume și pronume” a surdo-muților și îi suspectează că ar fi „autiști” pe criticii și opozanții cei mai vocali.

Jocul crocodililor legislativi care vor să restrîngă libertățile și să scape basma curată cu toate nelegiuirile lor e imund și grotesc. Și, la fel ca și semenii lor din apele Nilului, și aceștia au gene preistorice, provenind din altă eră. Era cînd nu existau libertăți, drepturi și opozanți oficiali – ultimii fiind de obicei la arest. Era cînd „fălcile” Securității amuțeau cu succes orice voce critică. Era cînd defăimarea țării cu ecou extern era, firește, un act criminal. Cînd Partidul era în toate și „inima” lui (Departamentul Securității Statului) „bătea” cu putere. Era marilor sarcosuchus și rhamphosuchus ce sunt strămoșii dinozauri ai crocodililor de azi. De la marele Iulian Vlad la „fălcile” de azi a mai trecut o eră. Dar ADN-ul e neschimbat.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Erată: „S-a creat deja un precedent scandalos cînd eurodeputatul Cristian Preda a fost convocat…”.

  2. in curind KWI reintors din vacanta sau din obisnuitul weekend sibian va constata ca i s a furat patul de la cotroceni. unde sa mai doarma ? alt invins de „sistem”

  3. Eu cred că lui Daddy nu-i e frică de nimic pentru că și-a făcut socotelile. El e băiat de la țară, obișnuit cu greul și cinci ani de pușcărie pe hîrtie dintre care vreo trei făcuți efectiv, pe cameră, sînt floare la ureche pentru el. Banii îl așteaptă pitiți bine, oferta de tinere pe care le recomandă vocea și talentul e bogată, chiar nu înțeleg de ce nu se dă prins odată și mai pierde vremea p-afară în loc să-și ia o grijă și să-și vadă dup-aia liniștit de bătrînețe, cum face Cocoș acum, după ce a fost pedepsit exemplar cu un an de ocnă pentru că a furat zeci de milioane.
    Deși mandatul de isprăvniceasă al armazoancei Kovesi e pe ducă, nu cred că omul din Teleorman o să scape. Prea i-a călcat pe cap pe mulți, iar Băsescu e un exemplu viu care arată cam ce pățesc jucătorii ăștia care se apucă și bat geamparalele peste o țară întreagă.

  4. Când se va termina balada mioritică dâmboviţeană cu dictatură, naţionalism etnic izolaţionist? Cât timp mai rămâne pentru „reformarea patriei” (Kogălniceanu 1848)?

    … „… Cele mai multe dictaturi se bazează, în ultimă analiză, pe frică. Probabil cel mai înfricoșat om din România anilor ’80 era paranoicul Ceaușescu. Înfricoșați erau și politrucii din camarila lui, care puteau fi destituiți sau eliminați dacă făceau vreo greșeală. Sună cunoscut? Daddy tremură de frica justiției. … „…

    Am trăit aceasta perioadă de spaimă (Patria mea a fost un sâmbure de măr, Regel se închină și ucide, Pe treptele vântului, Vânt de la potrivit la tare, Constrângerea memoriei) ca elev și student, sper că azi e numai un trecut recent. Cu umbre care nu sunt….

    Putem lăsa secolul 20 pe seama scriitorilor și istoricilor?

  5. Si presedintele Iohannis (fostul primar de Sibiu) a fost exonerat de incompatibilitate la schimb cu un post la CCR.
    Pe asemenea precedente se bazeaza GIO de la guvernare. Greselile se razbuna.
    In plus, seful statului a fost dovedit de 3 instante ca a obtinut un bun cu acte false, nu cu meditatii.
    Si atrunci dece le cerem hotilor sa fie cinstiti?
    Dece le tot cerem hotilor sa fie corecti cind un sef de institutie a fost dovedit de CCR ca a incalcat de doua ori Constitutia?
    Daca nu le vedem si pe astea, nu ne ramine decit sa ne jelim estetic.

  6. „Falcile puterii: Vorbiti cu atat incrancenare despre „falcile” puterii de parca statalitatea si guvernarea nu ar fi cele mai mari inventii politice protective, in slujba individului si a societatii. Reamintesc, statul si guvernul sunt cele mai largi si reprezentative organizatii politice ale unui popor sau ale unei natiuni, cu roluri protective impotriva unor adversitati multiple si de diverse naturi, din interiorul si din exteriorul comunitar. Necesitatea de a maximiza punctele tari ale statalitatii si guvernarii si de a le minimiza sau exclude pe cele slabe nu trebuie demonstrata.

    • E vorba aici concret de puterea politică deținută de partide cu gene comuniste ca PSD&ALDE. Nu de stat și guvernare în general.

      • Puterea politică deținută de partide cu sau fara gene comuniste (nu doar de la noi, ci din aproape tot Occidentul) e limitata la chestiuni domestice insignifiante, iar gradele de libertate ale politrucilor de virf (sefi de partide, ministri, presedinti) nu sint cu mult mai multe decit ale marionetelor de la Teatrul Tandarica, restul figurantilor de pe scenele politice avind doar rolul sa ridice miinile cind li se cere votul pentru a se intretine iluzia colectiva ca popoarele se conduc – prin reprezentantii lor alesi – asa cum au ele chef, fara nici un amestec in „treburilii interne, tovarasi”.

        Toate articolele care il toaca marunt pe Dragnea azi, asa cum i-au tocat pe Iliescu, Nastase, Vacaroiu etc. la vremea lor, nu fac nici ele mai mult decit sa intretina iluzia respectiva, ridicind nori uriasi de praf care sa-i mascheze pe cei din spatele lor, cei care au sforile in miini si toata puterea.

        Un singur exemplu: acum un an sau doi, Dragnea a „impins” in parlament un proiect de lege scoasa din palarie pe care o voia votata cit mai repede fiindca, zicea el ca argument major, el personal tine foarte mult ca legea respectiva sa treaca(!). Era o lege absolut dementa despre serviciile secrete, supravegherea totala a populatiei,… ceva orwellian. Am citit proiectul pe hotnews si am fost frapat de evidenta faptului ca textul respectiv era o traducere in romana din engleza, vizibil facuta in graba si cam neglijent de vreo activista de partid, sau poate de cineva care a cam uitat limba romana de cind a plecat peste mari si tari. Dar ce m-a frapat cel mai mult e ca NIMENI din presa sau din politica nu l-a intrebat pe Dragnea de unde are textul respectiv fiindca, dincolo de originalul in engleza, care nu putea fi conceput de el, continutul si ideile diabolice care, odata votate, ar fi dus la instaurarea statului politienesc in Romania, nu aveau cum sa iasa din creierul unui taran cu cravata, indiferent cit de smecher si mustacios ar fi fost el.

        E cineva pentru care nu e evident ca Dragnea e o drona? E cineva care crede ca Dragnea e de capul lui in politica?

        Si-atunci, de ce sa scrii saptaminal cite un articol in care sa stergi pe jos cu el? La ce bun? Ne facem ca muncim?

        Chiar nu ne intereseaza sa ii identificam pe sforarii din spatele lui? Sintem mai in siguranta raminind cu capul in nisip si cu fundul in sus?

        • Dece? chiar nu iti imaginezi?
          Istoria are nevoie de nume pentru a le inregistra la dizidenti si luptatori curajosi impotriva … a ceea ce simte orice roman chiar fara facultate. Si o spune zilnic si fara teama.
          Si pentru vorba aia „ce le-a mai zis-o cutare”!
          Ca pe timpul comunismului, cind sopirlitele lui Caragiu (si ale altora) reuseau sa treaca.de cenzura, cum se mai intimpla si pe Contributors cind nu esti pe „linie”.

      • Toti urmasii esticilor care au fost supusi criminalului experiment occidental al comunismului vor avea pentru eternitate genele de memorie ale acelei perioade de sclavizare prin comunizare. Pentru genocidul comunist pe care capitalismul vestic l-a finantat prin marile sale banci, istoric documentate cu denumiri concrete si nume si prenume de bancheri, care s-au impletit strans cu nume de guverne si politicieni din Vest, tarile din ECE ar trebui sa ceara despagubiri, pentru toti cetatenii lor care au fost comunizati sau urmasii acestora.

    • @ Vlad: daca nu sunteti dispus sa dati curs semnalelor de alarma consemnate de autoare (pe scurt, nu este un atac cu condeiul asupra puterii, ci semnalarea derapajelor, abuzurilor si fraudelor celor care au vremelnic puterea de a decide in numele unei majoritati mai mult sau mai putin reale), macar incercati sa intelegeti ce se intampla in aceste cazuri citind sectiunea Regi in Vechiul Testament.
      Separatia puterilor in stat nu inseamna doar separarea de Biserica, ci si a Legislativului de Justitie (controlul executivului de catre legislativ in Romania nu mai poate fi ascuns in conditiile in care partidul unic a schimbat 2 guverne fara explicatii in cateva luni)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro