Atenta cu falimentele altora, presa economica din Romania se ignora pe sine, pur si simplu refuza sa se considere un subiect.
Dar starea presei economice este jalnica. Ca vorbim de cotidiene, de saptamanale sau de reviste, e totuna: tirajele acestora au scazut simtitor, iar calitatea articolelor este in general sub nivelul marii.
Sa o luam cu revistele.
Intr-un post pe blog, dl. Petrisor Obae face o analiza seaca a caderii printului pe 2010, focusand pe Adevarul Holding. O sa revin la Adevarul Holding saptamana viitoare, destul sa observam insa ca celebra si mult marketata revista Forbes, ce apare cu licenta pe Adevarul Holding, a incheiat 2010 cu o medie de vanzari penibila – 4.500 de exemplare pe saptamana.
Aducerea lui Ionut Bonoiu pe postul de redactor-sef nu putea rezolva problema. Forbes a plecat gresit la drum inca de la inceput: cu redactori-vedete “importati” de la concurenta si platiti fara motiv in plus, dar de o lene si de o ingamfare superioara. Chiar daca mai variat ca Business Magazin, Forbes s-a bazat pe continutul editorial furnizat din teritoriu de ziaristii editiilor locale, si asa folositi ba la umplerea cu texte a Adevarului de Seara, ba la furnizarea de bombe pentru Click. Iar ziaristii “generalisti” nu aveau acelasi calibru.
In plus, Forbes a promovat, meteahna veche marca Money Express, articole despre prietenii redactorilor, tematici-cliseu (cine mai scapa de insolventa, ce mai face Leonardo, unde mai trage parturi Marius Ghenea), dar nu a generat in timpul scurs de la lansare nici macar un buzz editorial consistent, care sa ii faca pe toti sa preia si in alte zone editoriale informatia. Forbes e marea mea dezamagire, poate si pentru ca sunt obisnuit sa ma raportez la alte editii internationale.
Ultima “deschidere” din Forbes – “Regele Marului” – este o porcarie de marketing lamentabila: daca citesti acrosul, o sa crezi ca Horace Dediu, un blogger de origine romana care isi da cu parerea cel mai bine din lume despre evolutia Apple, a dezvaluit ceva “soc” despre viitorul acestui brand. Cand colo, articolul despre Horace Dediu e un ghiveci fara cap si coada, fara nimic solid, despre tagma consultantilor de Internet care-si dau cu parerea despre branduri si cat sunt ei de precisi si de tari si de mari fata de analistii platiti de case precum Goldman Sachs. Incredibil, daca nu citeam, muream prost!
Pai, daca dl. Dinu Patriciu admite sa sponsorizeze aceasta revista numai pentru a avea si el in portofoliu o publicatie economica, atunci il consider un Becali al mass-media, caci are aceeasi mentalitate. Iar daca agentiile de publicitate platesc mii de euro pe o pagina de reclama in aceasta revista care se vinde in numai 4.500 de exemplare, atunci ii acuz de lipsa de profesionalism, nesimtire si hotie.
Money Express parea sa fie revista cea mai solida si originala. Parea.
Caci incapand pe mana oamenilor lui Vantu, s-a dus dracului orice strategie. Si-a schimbat periodicitatea, a schimbat echipa de redactori, a diluat consistenta editoriala. Va spun sincer, in afara de articolele autorilor internationali, nu-l mai citesc decat pe Costi Rogozanu. Mereu proaspat si cu o idee in cap. Restul comentatorilor romani sunt plictisitori mai ceva ca o transmisiune de curling pe Eurosport duminica dupa-amiaza; pai, este acolo la rubrica IT/Internet un nene ce abia a descoperit Google si care scrie niste truisme de te doare pagina!
Plecarea Larisei Ghitulescu sau a Monei Dartu din Money Express a daunat grav editorialului. Ok, si inainte aveam multe comentarii, dar acum o regret. Money Express moare pe saptamana ce trece fiindca redactorii ei freaca Internetul in birouri si nu isi misca fundul pe teren.
Romania are atatia antreprenori interesanti, atatea afaceri realmente mari ce nu-s expuse in paginile lucioase ale acestor reviste, incat sunt realmente socat de incompetenta si lipsa de viziune a sefilor de asemenea publicatii.
Ca cititor, mai am ceva sperante de la Business Magazin. Dar mici, foarte mici. Desi are avantajul vechimii in nisa si al puterii trustului din care face parte, Business Magazin a apasat rau de tot pe frana. In trecut, imi venea sa vomit de ciclicitatea cu care acelasi si aceleasi personaje se perindau pe cover-page-urile revistei: tot la 2 luni, aflam ca Octavian Radu, patronul Diverta, mai are o viziune, mai trage un business, mai da o lectie antreprenoriala prostimii; tot la 3 luni, Calin Tatomir, fostul sef al Microsoft, mai tragea un bilant sforaitor, tot la doua luni, Popp de la Impact ne mai lumina cu cate un succes imobiliar. Sigur, acum Octavian Radu e in genunchi si vomita insolvente, Calin Tatomir a plecat “amiabil” de la Microsoft, dupa ce a fost prins cu cotcarii grave, iar Popp se ascunde de furia familiilor inselate si de picajul de pe Bursa.
De ce nu se publica anchete in presa economica romaneasca? De ce nu se publica texte despre plecarile intempestive ale unor grei din telecom, prinsi ca au furat corporatiile? De ce nu scrie nimeni despre cum ii rup in doua marii retaileri gen Carrefour si Cora pe cei ce vor sa intre in retele, despre cum pretind spagi si taxe abuzive pentru intrarea la raft sau, mai recent, despre cum s-au aliat marii furnizori impotriva smecherilor din retail si cum i-au pus cu botul pe labe?
Sa o luam la concret: cover-page in saptamana asta cu “Managerii Falimentelor”. Capete de afis – managerii firmelor de insolventa. Intre ei, patronii Casei de Insolventa Transilvania. Articolul e plin de informatii pe care aceeasi publicatie economica le mai furnizase recent: portofoliul CITR, cine e Andrei Cionca , cine e Radu Lotrean. As fi vrut sa citesc cateva chestii cu adevarat interesante din trecutul celor doi oameni de afaceri spalati de-o vreme incoace atat de frumos in presa economica glossy, as fi vrut sa stiu daca cei doi, care se ocupa de Diverta, Flanco sau Leonardo, accepta in unele cazuri de insolventa sa stea drept paravan in fata proprietarilor initiali, contra unor sume de bani, sau daca realmente intervin in business-uri si le insanatosesc. Cand colo, citesc povesti cu pesti.
La saptamanale, “Capital” e jale totala. Dupa ce au micsorat formatul, zau daca nu Capital-ul arata mai trist ca revista Formula As.
Hartie proasta, articole slabe, zero promovare, lipsa de pasiune, toate astea fac din Capital un zombie editorial ce-si asteapta sfarsitul. Nici nu ma mir ca Saptamana Financiara ii bate de-i usca la tiraje, chiar daca stim cum sunt facute abonamentele.
La capitolul cotidiene, Ziarul Financiar doarme in papucii vremurilor trecute, traind din amintiri. Cristi Hostiuc are toata admiratia mea pentru mintea fina si analitica, dar nu pot sa nu ii critic lipsa de putere in impunerea unui upgrade la ZF.
Ziarul Financiar este acum o minciuna de marketing. Influenta sa este mica, nu poti sa pretinzi ca esti influent cand tu tragi doar cateva mii de exemplare pentru toata Romania. Nimeni nu spune ca nu trebuie sa tintesti elitele, dar cred ca ai o problema reala cand, in 2011, nu targetezi si segmentul mijlociu si mic al businessului. Putinele articole despre businessul mic nu-s decat o amagire.
Ziarul Financiar isi minte in aceste momente viitorul. Cel ce era trend-setter chiar si pentru presa generalista, priveste acum in gol prin geamul termopan al redactiei. De unde nu se vad cu adevaratmintile noi ce apar in antreprenoriatul romanesc. De unde nu se vad dramele generate de criza. Unde nu ajung ideile generatiei mature de oameni de afaceri ce a supravietuit anilor. Unde nu se vad anonimii din patura medie a businessului care nu au vrut si nu vor vrea niciodata sa devina branduri nationale, dar care au sisteme de management ce si-au dovedit prin cifre eficacitatea.
La naiba cu Copos, Porumboiu, cu Dan Ioan Popp, cu Iordache de la Blue Air, aduceti nume noi pe scena, Romania are si in Bacau si in Satu Mare si in Arad si in Dolj nume interesante!
Nu pot vorbi nimic despre Financiarul lui Voiculescu. Am vazut acolo niste porcarii imense scrise pe genunchi care put de la o posta a “comenzi” si santaje. Iar “Bursa” este atat de in spatele vremurilor, ca nici nu merita mentionata.
Odata, am vazut cum arata cateva ore din viata unui redactor al ZF. Avea 10 intrebari cliseu (care a fost evolutia cifrei de afaceri, ce investitii veti face in 2011, ce numar de angajati preconizati in acest an), pe care le trimitea prin email tot la 3 luni la o lista de vreo suta de emailuri apartinand unor companii. Daca raspundea careva mai dornic de un PR moca, redactorul lua cu copy-paste intrebarile, mai baga “un becgraund” si alegea un titlu pompos: “Compania X – afaceri cu 230 la suta mai mari in criza”. Si gata!
As face un pariu cu oricine e considerat redactor bun in aceste publicatii. Ca eu, jurnalist de 32 de ani de provincie, pot genera in doua ore cel putin 200 de subiecte despre business-ul autohton, altele decat temele generice ale presei economice, si cu siguranta mai bune ca ale respectivului redactor!
Presa economica e in faliment. I s-au terminat aspiratiile, ambitiile, creativitatea, cash-ul, deschiderea catre nou.
Noi injuram tabloidele ca-s de rahat, si nu vedem ca presa serioasa are ciorapii rupti.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ma incadrez bine in profilul teoretic al „publicului-tinta” pentru presa economica, asa ca imi permit sa imi dau si eu cu parerea.
In primul rand confirm partea aceasta:
„Avea 10 intrebari cliseu (care a fost evolutia cifrei de afaceri, ce investitii veti face in 2011, ce numar de angajati preconizati in acest an), pe care le trimitea prin email tot la 3 luni la o lista de vreo suta de emailuri apartinand unor companii. Daca raspundea careva mai dornic de un PR moca, redactorul lua cu copy-paste intrebarile, mai baga “un becgraund” si alegea un titlu pompos: “Compania X – afaceri cu 230 la suta mai mari in criza”. Si gata!”
Fix asa este! Ad-literam. Nici macar regulat, de multe ori uita sa trimita emailul (sau ii e lene, se plictiseste).
Apoi, senzatia mea este ca lucrurile n-au fost niciodata mult diferite. Nu mi se pare ca e o mare prabusire a calitatii, ci mai curand a existat o vreme in care se vindea orice, sau macar se vindea mai bine decat acum, sau poate nici macar nu se vindea dar erau mai multi patroni dispusi sa piarda bani cu asemenea publicatii.
De aproape un an de zile lucrez de acasa si am relativ mult timp liber. Desi stau destul de mult cu nasul in calculator nu m-am lipit de vreun site al unei publicatii economice de pe la noi. De print nici nu mai vorbesc.
In schimb am inceput sa ma uit la Money Channel. La inceput nu imi placea deloc, prea multe fitze, PR, product placement, etc. Dar recent, de vreo cateva luni am inceput sa ma uit mai mult si mai atent. A devenit mai sobru, mai focusat, are mai mult continut si mai putina poleiala. Cred ca le-a prins bine criza.
Sunt curios daca mai are cineva aceeasi impresie?
@liviu alexa
te felicit pentru analiza. am lucrat si eu ca jurnalist, la mai multe publicatii economice, prin toate trusturile din capitala, timp de 4 ani. asa ca am cunoscut direct si indirect toate publicatiile amintite de tine. ai facut o descriere PERFECTA.
@joness
mie nu mi se pare ca s-a schimbat fundamental. in sensul ca este in continuare inutil. a fost gandit prost de la inceput, in sensul ca s-a pozitionat cu fundul in 2 barci. cica e o televiziune pentru oamenii de afaceri. totodata cica e o televiziune pentru potentialii antreprenori. pai cum vine asta? fiecare din cele doua publicuri necesita abordari diferite. nu gasesc aproape niciodata nimic interesant sau nimic pe care sa nu-l fi aflat deja din alte surse. ma refer la analizele de piata si la previziuni. nu scot stiri si nu sunt in stare sa creioneze nimic legat de viitor. adica nu fac cel mai important lucru pentru un jurnalist de business. mie nu-mi place :))
aferim !
Punct ochit – punct LOVIT!
:)
e bine ce scri tu acolo mai Liviule, dar nu te uiti la tine in ograda ca ti se transforma ziarul online intr-un cancan ieftin de provincie. ai pornit bine cu citynews.ro si am crezut ca va fi ceva de capul lui, dar ai dat-o in cancan luaind toti reporterii de duzina de la Clujeanul.
acuma ca ti-ai tras si televiziune sper sa nu te apuci sa o OTVizezi si pe aia ca ne ajunge ce ne arata Bucurestiul.
numa bine is misto, sa fiu in trend cu exprimarile alese de prin presa.
Foarte bun articolul. As mentiona ca …..nu e de mirare ca si bugetele de publicitate migreaza catre online in defavoarea printului
Pacat de saptamanalul Capital, la un moment dat era the best al presei economice romanesti.
Dar asta e istorie !
eu as numi economia romaniei – borta romaniei
:))