vineri, martie 29, 2024

Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor

Ieri o mamă s-a sinucis împreună cu cei trei copii ai ei. Rectific: O MAMĂ ȘI-A UCIS COPIII, APOI S-A SINUCIS.

Împărtășesc viziunea lui Hegel cum că omul nu este proprietar al vieții sale, deci nu poate renunța când vrea la ea (Hegel, „Principiile filosofiei dreptului”, 1820, para. 70, adaos; pentru o viziune opusă – dar  vizând doar eutanasia în caz de boală gravă – a se vedea Curtea Supremă a SUA, cauza Cruzan v. Missouri, 497 U.S. 261). Proprietatea poate viza numai lucruri exterioare omului, pe care acesta și le apropriază. Deoarece omul nu este stăpân pe viață întrucât ea nu este exterioară lui – ci viața este însăși întreaga sa activitate, întreaga sa personalitate –  nu există un drept de a-ți lua viața. Deci, NU EXISTĂ DREPTUL DE SINUCIDERE. De altfel, există doar „dreptul la viață”, consacrat în convenții și constituții, dar nu și un „drept la moarte”; iar în România art. 190 Codul penal interzice eutanasia.

Cu atât mai mult nimeni nu are dreptul de a lua viața altor ființe umane. Oamenii nu pot fi proprietari ai altor oameni – numai sclavii puteau fi obiect al proprietății, dar ei erau considerați lucruri. Or, indivizii care au drepturi sunt persoane, iar persoanele nu pot fi deținute ca proprietate de cineva. Așadar, COPIII NU SUNT PROPRIETATEA PĂRINȚILOR, astfel că părinții nu pot să facă ce vor ei cu micuții! Când e vorba de viața unui om, nu se aplică zicala „eu te-am făcut, eu te omor”.

Dar, pe noi nu ne preocupă lucrurile astea. Unii cred că educația juridică nu e importantă ca nu cumva să îi învățăm pe copii ce drepturi au, respectiv pe părinți și restul societății ce îndatoriri au față de aceștia. Trăim cu senzația că încă îi mai putem prosti pe micuți, spunându-le că ei nu contează și că părinții au drepturi absolute. Pentru noi, azi pare mai important să cerem statului să intervină în viața adulților pentru a le spună pe cine au voie să bage în pat și ce acte să dețină pentru aceasta, decât să milităm ca statul să organizeze educația juridică, educația sexuală și educația parentală pentru copii și tineri.

În timpul acesta, cifrele oficiale  – disponibile aici și aici – sunt înfiorătoare (și sunt convins că încă nu reflectă realitatea): 43.000 de copii sunt azi în instituții de ocrotire, fiind abandonați sau abuzați de părinți; 80.000 de copii au un părinte sau amândoi părinții plecați în străinătate la muncă; 6 din 10 copii declară că sunt bătuți de proprii părinți și 40% din aceștia din urmă chiar recunosc asta; un copil pe lună moare în bătaie în propria familie, la fiecare patru zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată în familie; anul trecut 8 minori au fost omorâți de proprii părinți, alți 5 au fost victimele tentativei de omor din partea acestora și alți 12 au fost omorâți de frați; anul trecut 44 de copii minori au fost violați de proprii părinți și alți 6 de frați; doi din 10 copii români abandonează școala;  iar patru din 10 copii care merg la școală nu înțeleg ce se întâmplă acolo (sunt analfabeți funcțional)…

Românii trebuie să știe că există o lege privind drepturile copiilor – Legea nr. 272/2004. Iar Codul penal prevede sancțiuni mărite cu o pătrime pentru cei care își agresează membrii de familie –  art. 199.

ARHIVĂ:

Partea întâi: Reglementarea familiei în legislația României;

Partea a doua: Morala ca argument împotriva formelor „netradiționale” de familie;

Partea a treia: Revizuirea Constituției pe tema căsătoriei.

Distribuie acest articol

111 COMENTARII

  1. „COPIII NU SUNT PROPRIETATEA PĂRINȚILOR !”
    Dar cei nenascuti, domnule Danilet?
    Sau argumentatia dumneavoastra nu este valabila si pentru cei care sunt „pe partea gresita a pantecelui mamei”?
    Dubla masura, arbitrariul, acestea sunt normele astazi ?
    Acestea sunt intrebari retorice. Nu doresc raspuns explicit la ele.

    • Da de ce discriminezi spermatozoizii d-le Valentin ? Intrebare retorica bineinteles , nu ma intereseaza parerea dumitale cum nu ma intereseaza nici oroarea cum ca nu sunt eu propriul proprietar al vietii mele . O eroare pusa in evidenta de faptul ca daca iau decizia finala si o execut nimeni n-are cum sa previna si sa pedepseasca fapta . Aici legea inca contine fosile cu origini religioase .

      • E o chestiune de resurse ca sa fie prevenita, nu e o imposibilitate. Poate fi pedepsita tentativa, ori membrii familiei … trebuie putina creativitate, e adevarat.

        • 1 Tentativa se autopedepseste deja , dintr-o tentativa de-asta executata prost aproape iesi mai rau decat un supravietuitor de la Auschwitz .
          2 Pedepsirea familiei este o oroare judiciara cu radacini in gandire preistorica … Nu pot sa imi inchipui cum poti sa concepi asa ceva . Ce vina au membrii familiei ?
          3 Maniacii pro life uita ce inseamna om atunci cand pun eticheta asta pompoasa pe doua celule contopite sau o adunatura de organe care inca nu respira , nu are amintiri ,ratiune , vise sau dorinte . De dragul acesteia din urma insa sunt in stare sa riste si sa provoace neplaceri evidente unor fiinte umane complete (hmm aproape … ca sigur nu-au prea multa minte nici cei ce „gresesc” cu cate-o sarcina nedorita )

          • Dar argumentul dvs. era ca nu se poate povestea aia. E fals; ganditi-va la spitalele de psihiatrie, la alte legislatii blabla, cu oroare sau savoare, dupa caz
            Si ce se intampla cu o tentativa executata bine?! Scapa si gata; nu tine nici faza cu autopedepsirea – oricum era ceva ciudat.

            • Deci in lumea reala nu se poate si basta . Daca e nevoie sa inventam o politie a gandurilor si sa ne inchipuim ca prima tentativa e mereu facuta de un incompetent care apoi e tinut restul vietii la psihiatrie intram in SF si deformam argumentul . E un caz clasic de strawman .

            • ti-am spus ca e o problema de resurse. nu o imposibilitate. stiu ca-ti place sa crezi ca te poti sinucide cand vrei, iar pe asta sa-ti intemeiezi niste credinte. nu e adevarata asumptia. te tin legat si stau cu ochii pe tine ca pe butelie, asa de-al dracu’. deci nu ai o putere intrinseca asupra propriei tale vieti. bad luck.
              strawman e cd atac o pozitie pe care tu nu ti-ai asumat-o. tu ai spus clar – nimeni nu poate sa previna fapta.
              chestia cu lumea reala e weak, ce am propus nu e o imposibilitate fizica. ori te opui oricarui argument de tip contrafactual?! o pozitie ciudata pt cineva care vrea sa fie lumea altfel.
              tot ce vreau sa zic e daca ai cere un drept la moarte ori, in cazul tau, sa se renunte la un atavism, iti trebuie o poveste mai frumoasa; caci altfel, daca toti au deja puterea asta, discutia e fara sens. adica ai produs un argument circular, de genul, vreau lucrul asta pt ca-l am.
              dar sunt convins ca nu ai cum sa te fi inselat si tb sa fie ceva ce mi-a scapat mie. de obiecei, outcomeul asta e cel mai probabil.

    • Problema de fapt e unde tragem linia. Probabil dl Danileț (și cei mai mulți juriști) consideră copilul ca persoană după naștere.
      Dacă considerăm copilul persoană și înainte vom avea problema: ejacularea în prezervativ e tot crimă?
      Sau la cât timp după fecundare e ovulul o persoană? Cum stabilim?

      • Discuția despre momentul când începe viața este interminabilă: biserica, medicii și juriștii au viziuni diferite. Vorbind legal – singurul domeniu în care pot spune că mă pricep vizavi de această discuție – fătul aflat în pântecul mamei nu este o persoană, deci nu este investit cu drepturi. Femeia nu are un „drept la avort”, dar se consideră că are dreptul la propriul său corp, astfel că dacă întrerupe sarcina până în 14 săptămâni cu asistență medicală, fapta sa nu este ilegală.

        • Asa spune legea, nu-i asa?
          Oare care este nota de fundamentare a acestei legi?
          Oare, nu arbitrariul?
          Atunci de ce va luptati pentru schimbarea legii?
          (Aveti o serie intreaga de articole, care asta fac, pregatesc constiinta publica pentru schimbarea legii, nu-i asa domnule Danilet?)
          Probabil ca legea aceasta nu se potriveste cu gusturile sau preferintele cuiva?
          Legea a picat „din cer” ?
          Este legea imuabila?

        • Medicii, biologii si embriologii stiu foarte bine cand incepe viata. Doar ca cei politic corecti, cand sunt intrebati, parasesc domeniul stiintei si se refugiaza in discutii filozofice despre statutul de persoana. Aici le sar in ajutor juristii. O mana spala pe cealalta.
          Nu cred ca veti gasi vreun medic care sa afirme ca viata incepe in momentul nasterii. Veti gasi doar medici care fug de intrebare, recurgand la tactica de mai sus.

          • Medicii si biologii samd stiu foarte bine ca a intreba cand incepe viata e similar cu a intreba daca a fost intai oul sau gaina.

            N-o sa gasiti o definitie fixa a vietii – probabil ca cea mai buna definitie cu care lucram acum e capacitatea ADN-ului de a se reproduce imperfect. Oricum n-are de-a face cu subiectul de fata, noi ca oameni nu protejam viata in nici un fel, ba dimpotriva. Incepand cu tantarii, continuand cu antibioticele, samd.

            Protejam sisteme nervoase capabile sa simta durerea si sa inteleaga, si nivelul acesta de protectie creste de la protectia animalului pana la protectia adultului.

            Limita este, din cate stim conservatoare; sarcina se intrerupe si la varste mai mari daca e periculoasa pentru viata mamei. Asta nu-l face pe medic ucigas.

            Si, fireste, limita este arbitrara, ca orice limita legala. Nu e o diferenta semnificativa intre adolescentul de 18 ani fara o zi, care nu prea are drepturi civile si adultul de 18 ani care are. In afara de limita arbitrara.

            • Hotarati-va ce vreti sa argumentati: ca medicii nu stiu cand incepe viata sau ca nu e important.
              Daca prima, este evident ca domnul Danilet si eu ne referim la cand incepe viata unui organism, ori in cazul asta nu e vorba de nici un ou sau gaina. Tocmai definitia data de dvs contrazice aceasta analogie.
              Daca a doua, faceti exact ce am prevazut in comentariul initial, si il contraziceti si dvs. pe domnul Danilet.

            • @AT

              Nu argumentez nimic, doar v-am aratat cateva din greselile foarte evidente pe care le-ati facut in doar 7 randuri de text.

              Ca sa putem avea o argumentatie, trebuie sa cunoasteti macar superficial domeniul: ce inseamna viata, de ce gametii sau zigotul nu sunt tot una cu fiinta umana (protejata de lege), pana la ce varsta a embrionului apar avorturi spontane, cam care este frecventa acestora, de ce o intarziere de ciclu nu e sarcina, de ce protejam sisteme nervoase, care sunt criteriile pentru inteligenta respectiv perceptia durerii si discomfortului, de ce mama primeaza in fata fatului chiar si la nastere, samd, samd. Ah, si de ce exista praguri in codurile de legi.

              Faptul ca va doriti sa existe raspunsuri simple si clare nu face acest lucru o realitate.

            • Viata unui organism incepe la conceptie. Indicati-mi un om de stiinta care sa sustina contrariul. Nu va obositi cu argumente legislative, morale, semantice, despre fiinta umana, persoana, drepturi sau orice altceva. Aici e vorba de stiinta.

            • Fireste ca NU incepe la conceptie. Daca amestecam spermatozoizi cu ovule nu avem automat viata – indiferent daca treaba asta se intampla in vitro sau in vivo.

            • Pai inseamna ca nu stiti ce inseamna conceptie. Inseamna fertilizare, nu doar amestec.

            • Fertilizat, domnule, fertilizat!

              Cam jumatate din ovulele fertilizate natural se „avorteaza” la fel de natural, doar ca nimeni nu foloseste cuvantul – pentru ca nu e cuvantul potrivit.

              Dintre cele fertilizate in vitro, procentul de conversie la „viata” e si mai scazut.

            • Probleme cu citirea, cu intelegerea, cu asimilarea sau cu acceptarea?

              (Pentru cultura generala termenul medical este „respinse de organismul mamei”)

            • Nu mor. Isi dau benevol demisia; considera ca mai bine asa decat sa capete viata si dupa aia sa citeasca aberatii din astea pe forum…

        • Asadar la 13 saptamini si sase zile e corpul mamei (dreptu’ ei) iar la 14 saptamini si o zi devine o criminala?

          Daca avortul se produce la EXACT 14 saptamini (in masura in care este posibil sa se determine asta, poate prin consultarea jurnalului amoros al femeii) cum e legea?

          Nu militez intr-o directie sau alta a propos de dreptul la avort, dar cum putem ignora ambiguitatile si stupiditatea fundamentala a unei astfel de legislatii?

          • Nu stiu daca sunteti la curent, suntem in 2017! Deci, nu mai e necesara investigarea jurnalului amoros, medicina e capabila sa dateze exact varsta embrionului, respectiv a fatului. Legea e facuta in acord cu medicina, cu scopul de a prezerva sanatatea mamei! In general, adica in statele de drept, legile reglementeaza vista in societatile umane! Nu embrionare, nici ipotetice sau probable, ci umane. Atat!

          • Ca sa fie ambigua, ar trebui sa se intample ce spuneti. F putin probabil; si acelasi timp de argument se poate construi pt orice interval temporal.

        • …iar prin aceasta Legea incearca sa protejeze viata viitoarei mamici. Deoarece in luna a patra apare un risc – egal = cu cel din momentul nasterii!, mai mult sau mai putin normale, la un anumit termen… – din cauza ca incepe sa functioneze sistemul circulator propriu, al fatului. Asta nu-l face insa, inca, PERSOANA UMANA, ci un soi de Delfin!
          Unele femei se intampla sa mai si moara, atunci cand dau nastere, din cauze absolut naturale – unele riscuri fiind imposibil de anticipat, deocamdata -, iar aceasta inca de cand exista specia!
          Drtept urmare ?etica impune cuprinderea fenomenului intr-o lege pentru a proteja mama, in primul rand.

  2. Dincolo de tragedie, eu cred ca statul si noi, societatea, am omorat acea mama si acei copii. Nu are sens sa intram in argumentatie si discutii. Si este doar parerea mea. Dar si noi suntem vinovati, pentru ca stam, comentam la articole de pe net, cum fac eu acum, si nu zgaltzaim din temelii statul incapabil sa asigure ajutor.

    • Comentariul dvs. e atat de ciudat, incat tin sa va spun ca nu ma consider in nici un fel vinovat, absolut deloc. Statul si societatea nu e ceva utopic, e format din noi toti si chiar nu avem raspunderea asupra fiecarui individ.

      • Culpa morala pe care o resimte autoarea de mai sus e una din cauzele tuturor aberatiilor stangii progresiste de azi. Același sentiment , de data asta fata de dramele emigrantilor, ii face pe vestici sa isi suspende setul de valori iudeo-crestine pe care s a clădit întreaba civilizatie occidentala, sau pe vegetarienii Militanți sa ii atace virulent pe cei care consuma carne. Aceasta vinovatie inventata e semnul omului modern, dovada unei fracturi grave a fundatiei pe care se dezvolta Modernitatea. Porneste de la Iluminism, de la Rousseau, de la uciderea divinității din inima omului. Sunt peste 200 de ani de inginerie socială, si deja lupta e pierdută. Uimitor e ca exista încă oameni ca dvs., care nu si au încărcat constiinta cu vinovatii ale unor fapte de care nu sunt responsabili.

      • E cam ciudat felul in care repetați, in majoritatea comentariilor, ceea ce stipulează legea. Dupa mintea mea, rostul unor astfel de articole pe acest site e dezbaterea sensului unor legi, altfel e doar o lecție de Legislație cu elevii.
        Presupunând ca sunteți o persoana onorabila, competenta si curajoasa, așa cum pareti, v ați putea ridica stacheta si ați putea dialoga cu comentatorii despre rostul, oportunitatea, sensul Legii. Asta pare ca așteaptă mulți comentatori de la dvs.

        • Eu nu am sesizat ca asta ar astepta comentatorii de la mine. Am postari legate de evenimente sociale sau politice care se rezuma strict la indicarea si explicarea legii. Asta pentru ca eu am sesizat ca foarte multi cetateni romani, inclusiv din randul comentatorilor pe Contributors, nu stiu lucruri banale despre dreptul pozitiv (legea in vigoare). Sa vin acum si sa pun in discutii aspecte care tin de filosofia dreptului nu este adecvat. Iar la gradul de prejudecata religioasa si indoctrinare de la santaj.tv, demersul meu nu ar avea sanse la populatia adulta.

          • Io am banuit mereu ca astia care citim Contributors suntem cam inapoiati asa (cu cateva notabile exceptii). Domnule Danilet, faceti pustiul asta de bine si hai sa mai vorbim si de altele, nu doar de legea stricata din Romania. Daca vreti sa ajungem noi, astia prostii, sa o reparam vreodata, trebuie, zic eu, sa intelegem de de e asa si cum ar putea fi altfel. Poate, cine stie, opinia vreunui cioclobaur de pe aici o ajunge vreodata sa conteze.

  3. Un text foarte util pentru cei care nu cunosc cele de mai sus.Desigur ca in aplicarea lui concreta si eficienta ar putea aparea nele probleme si dispute dar articolul nu pune in discutie acest aspect decat in mod implicit.

    PS.Dar intrucat din cauza modului in care se vad paginile unde postarile unui autr snt mai dese si ar trebui sa apara doua pe aceiasi pagina repostez un comentariu facut pe firul anteriior si afla inca in moderarare acolo referitor la o diacutie intre dnii Svejk si Alexandru:

    Sveik,
    Nu cred ca Alexandru are vreo treaba cu referendumul propus de CpF, dar are dreptate in cele ce le spune despre limitele care este normal sa si le impuna o majoritate si exemplele date de el cred ca sunt concludente.
    Asa cum scopul nu scuza orice mijloc(propozitia asa imi apartine, o revendic) nici nu scuza nici orice vot care ar putea fi si majoritar.
    Traim intro lume cu limite si este bine sa fie astfel ca altfel….

  4. Nici institutiile ordinare ale statului nu au drept de viata si de moarte asupra copiilor . Daca un parinte isi asuma responsabilitatea deciziei de a nu vaccina copilul si functionarii ordinari ai statului trebuie sa isi asume responsabilitatea vaccinarii . Mai concret : daca un copil ramine cu sechele sau moare in urma vaccinarii , medicul care a vaccinat , seful DSP judetean , ministrul sanatatii sa plateasca in solidar . Toti sa fie dati afara din sistemul bugetar pe viata si sa fie obligati sa plateasca material ( nu din incasarile institutiilor unde au avut functii ci din veniturile proprii ). Sint satul de functionari publici platiti regeste dar care nu isi asuma responsabilitati . In Romania sint prea multi ( scumpi si ineficienti ) functionari publici .

    • În contrapartidă ar trebui ca și părinții care refuză vaccinarea și ai căror copii au apoi de suferit să plătească pentru că au aruncat la coș viitorul copiilor lor, nu? Sau în cazul în care părintele nu e în stare să spună că al lui copil de 4 ani e alergic la ou!
      Nu doar statul are o responsabilitate!

  5. Daca nu aparțin familiei, copiii aparțin statului.

    Iată statisticile in US:
    “There are 500,000 kids in foster care today. I was astonished to find out that 70 per cent of the inmates in prison across this country have touched the foster care system and 80 per cent of the people on death row were, in some point and time, exposed to the foster care system. Fifty per cent of these kids will not graduate high school and 95 per cent of them will not get a college degree. But the most staggering statistic that I found was that foster care children are four times more likely to be exposed to sexual abuse.”
    http://globalnews.ca/news/3251001/ashton-kutcher-testifies-before-u-s-senate-committee-on-human-trafficking/

    Si in Canada: http://globalnews.ca/news/3658469/homeless-youth-foster-care-report/

    Sau încercați sa va folosiți de un accident tragic ca sa va dovediți ideile pe care le-ați susținut in cazul familiei Bodnariu ? Chiar dupa ce Norvegia si-a recunoscut greseala si i-a înapoiat pe copii familiei ?
    Înțeleg ca in contextul românesc e nevoie de educație in sensul asta. Dar de ce o judecați pe mama asta deja moarta, si nu pe tatăl care se pare ca a provocat situația ?

    In disperarea si depresia ei, mama a știut ca nu poate lasă trei copii in urma sa fie victimele tatălui ori ale statului. E o drama umană, n-o mai intelectualizati.

    Doar nu credeți ca statul roman o sa fie mai puțin viclean decât cele occidentale cand e vorba sa se folosească de serviciile de „protecția” copiilor in interese politice. Ex.: noile legi din Canada care-i permit statului sa-i ia pe copiii din familiile care nu-i voteaza pe liberali, adică acelea care nu sprijină agenda LGBT ori care-i duc pe copii la biserica.

    • Nu mai veniti cu povesti raspandite de // din CpF! In Canada votul e secret – NU are statul cum sa „ia copiii celor care nu voteaza cu liberalii” pentru simplul motiv ca NU au de unde sa stie cine cu cine voteaza!

      • Codruta, poate n-ai vazut linkurile spre articole din Global News. Sau nu te uiți niciodata la GlobalTV ? Crezi ca statisticile nu sunt corecte ? Despre asta vorbim : vor romanii un stat care-si pregătește toate instrumentele prin care sa-i poată ridica pe copii de la părinți cu cât mai multă ușurintă ? Despre „les enfants de Duplessis” ai auzit ?
        Nici nu stiu ce vrei sa spui cu CpF. Vrei sa zici ca partidele (din orice tara) nu stiu pe ce electorat pot sa se bazeze ? Mai ales cum, cand miza alegerilor in occident e mai degrabă ideologica.

        • Tu ai citit acele articole? Se pare ca nu, vorbesti doar ca sa apui ceva, si inca fals. In primul e vorba de trafic de persoane umane, deci nicidecum de copii care apartin statului dupa cum spui. Iar asta exista peste tot in lume, inclusiv Romania. Dar atat Romania, cat si Canada si toate tarile civilizate fac tot posibilul sa il elimine. In al doilea e vorba de copii fara casa (homeless) dar iarasi NU DE COPII ai statului, ci de cei care au iesit din grija acelor „foster family” (familii platite si de stat pentru a avea grija de copii care sunt in grija statului din diverse motive – fara parinti, din familii dezbinate care nu au grija de ei, etc.). Deci oricum nu de copii aflati INCA in grija statului.

    • Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat clar în text și e regretabil că vedeți ceea ce doriți dvs.
      În cazul Bodnariu statul norvegian nu a recunoscut că a greșit (nu există nicio poziție exprimată public de Norvegia pe acest caz, fiind interzis de lege să fie comentat un caz despre minori, tot ceea ce știu românii fiind doar de la familia respectivă), ci în baza unei înțelegeri cu familia a înapoiat copiii în anumite condiții. Așa se face potrivit legii de acolo: în urma unei investigații ca urmare a unei plângeri pentru violență domestică, copiii sunt luați rapid din familie după care, în familia este avertizată și conștientizată cu privire la cele întâmplate și, dacă este de acord să se supună unui regim de supraveghere, copiii sunt lăsați în grija familiei.

      • Domnule Danilet, daca copii nu sunt „proprietatea” parintilor – lucru adevarat – ce facem atunci cu „proprietatea intelectuala” a unui individ care de exemplu scrie o carte, inventeaza, canta ? De ce nu putem avea in vedere ca materialul genetic al doi indivizi, material unit, poate fi considerat, daca nu proprietate, macar un drept al celor doi genitori. V-ar conveni sa va fure cineva ideile ? NU, imediat propuneti „copyright”. De ce nu au voie cei doi genitori sa isi pastreze materialul genetic si rezultatul acestei uniuni ? Suntem doar animale bune de prasila ? Unde este demnitatea umana si unde sunt drepturile omului ?

    • Pe ce lume traiti??? Cum adica „Daca nu aparțin familiei, copiii aparțin statului”??? Suntem in secolul 21 iar sclavagism nu mai exista (cel putin in tarile civilizate, cum se pretinde si Romania) de cel putin o suta de ani…. Deci un om nu poate apartine unui alt om, grup de oameni, institutii! INDIFERENT de varsta! In ce priveste ce spuneti despre mama, ca nu-si putea creste copii, cine a obligat-o sa faca atatia? Ca, cel putin deocamdata, nu stiu ca acei copii sa fi fost rezultatul unui viol. Si nici nu a deschis vreun proces impotriva tatalui… In ce priveste alocatiile si ajutoarele de stat, stiu ca sunt mici, dar nu numai pentrru ea, ci pentru toata lumea. Si iarasi nu am auzit ca mii de mame (sau tati) singuri sa-si omoare copii din aceasta cauza. Ca doar nu o fi fost singura in situatia asta… Iar despre Norvegia, cititi raspunsul d-lui Danilet sau daca aveti vreo dovada ca ce spuneti e adevarat, prezentati un link, ceva, la un site oficial unde se arata ca intr-adevar statul norvegian si-a recunoscut greseala.

      • „In ce priveste ce spuneti despre mama, ca nu-si putea creste copii, cine a obligat-o sa faca atatia? Ca, cel putin deocamdata, nu stiu ca acei copii sa fi fost rezultatul unui viol. Si nici nu a deschis vreun proces impotriva tatalui… ”
        Pare clar că tatal, societatea, prejudecățile și lipsa banilor a obligat-o să aibă atâția copiii.
        Așa cum explică domnul Danilet, chiar legile spun clar că nu suntem proprii noștri stăpâni, că nu avem drepturi asupra noastra decât cele conferite legal. Femeia din familia clasica românească s-au supus societății, bărbatului, dogmelor religioase, oricui altcuiva decât sie însăși. Până a cedat psihic.

        • Ha! Ha! Daca da, poate tatal sau prejudecatile (si in acest caz cine e de vina? – suntem in secolul 21 totusi) faptul ca societatea sau lipsa de bani a obligat-o e chiar hilar. Cine e „societatea” si cum a obligat-o? Iar lipsa de bani iarasi, cum? Toata lumea stie ca intretinerea si cresterea unui copil te costa mult mai mult decat alocatia sau chiar pensia alimentara. Si atunci?

    • Uite, mai spun un lucru și-mi vad de treburi, ca la mine e inca dimineața. Tot e sociologia la moda si instrument marxist: adaptați legile la societatea romaneasca. Se stie ca romancele in general sunt mame dedicate, iar bărbații, tot in general, niște brute – fără supărare, dar o spun străinii pe unde s-au dus romanii sa trăiască. Dați legi, si aplicati-le, pentru pedepsirea abuzului conjugal ; imbecilul sa fie obligat sa stea departe de familie si sa nu se mai apropie. (In cazul asta, poliția ar avea nevoie de educație.)
      Daca femeia simte cea mai mica amenintare ca ar putea sa i se ia copilul din cauza atmosferei conjugale neprielnice, nu se mai duce veci sa-l denunțe pe bărbat si suferă, impreuna cu copiii, in mizerie, ani de zile. Iar la disperare se mai întâmpla si tragedii ca aceea despre care vorbim aici.

      • Avem astfel de legi in Romania. Dar ele nu sunt cunoscute pentru ca: educatie juridica in scoli nu se face, singurul manual existent pe piata pus la dispozitie in mod gratuit este ignorat http://www.educatiejuridica.ro/carti/romana/romana.pdf; Romania e tara traditiilor, unde femeia asculta de barbat si copiii sunt proprietatea parintilor; unde vecinii, nici politia chiar, nu se baga in familia omului; si unde a face plangere la politie e considerata delatiune.

  6. Corect pina la durere.
    „să milităm ca statul să organizeze educația juridică, educația sexuală și educația parentală pentru copii și tineri.”
    Cele 3 ” educatii” trebuie organizate pentru parinti intii; si apoi, eventual, pentru copii.
    Da, stiu, copiii vor deveni parinti, dar pina atunci parintii de azi nu trebuie nesocotiti.
    Se intimpla prea multe acum.
    O lege aspra, dar dreapta, ar fi necesara.
    Dar daca o asteptam de la Liviu ot Teleorman si a lui ceata, mai va. Astia sint chititi sa fure.

      • Scriind „fascism” la comentariul meu, m-ai blocat.
        Era o simpla opinie, de unde ai scos „fascismul”?
        Da, si insist sa afirm ca cele 3 „educatii” sint necesare si parintilor, nu doar copiilor.
        In rest, daca nu ai argumente, „fascismul” aruncat la plezneala e cool :P

          • @ AT,
            in loc sa arunci vorbe la plesneala cautind nod in paputa, mai bine erai atent la titlu: „Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor”
            Nu au drept de viata? cum adica, nu au dreptul de a da viata copiilor? sint adusi de barza?

            • “să milităm ca statul să organizeze educația juridică, educația sexuală și educația parentală pentru copii și tineri.”
              Asta e tot ce contest

      • @ AT,
        citatul pe care il reproduci nu imi apartine; cred ca ai vazut ghilimelele :P
        Ca atare nu imi contesti nimic, ci arunci vorbe la adresa mea.

    • Exact! Singura solutia este educatia, prin toate metodele posibile, numai sa fie eficace!
      De acord si cu legile aspre, dar clare si clar explicate tuturor!
      Fiecare dintre noi poate da o mana de ajutor. Da, e mai usor sa fim Gica contra si sa ne multumim cu mediocritatea pe care o cunoastem, dar nu e correct fata de tinerele generatii!

    • Legea spune nu-i asa?
      A picat aceasta lege din cer?
      Nu a fost data de oameni, nu ?
      Toate legile au fost corecte, morale (inclusiv cele date de comunisti), nu-i asa stimate „DreptulRoman”?

      • Ba da, a fost data de oameni. Dar nimic nu interzice ca trei milioane de oameni interesati in ultima vreme de familie sa ceara modificarea Codului civil si, de ce nu, a Constitutiei: sa scrie acolo ca viata incepe inca de cand sufletul din Rai coboara in burta mamei. Pana la urma, daca asa va scrie in lege, noi toti ceilalti o vom respecta.

      • Iarasi tipic romanesc… Da, legea a fost data tot de oameni. Poate nu e corecta, dar invatati o data ca legea TREBUIE respectata asa cume e, buna, rea. Daca e rea, de acord, trebuie militat si facut totul pentru a o schimba. Dar, inca o data, atat timp cat e in vigoare TREBUIE respectata!

          • Nu, nu mi-a scapat, dar vreau sa cred totusi ca nu traim intr-o dictatura. Evident ca atunci s-ar aplica alte reguli. Nici macar a majoritatii, cum le-ar place unora.

            • nu stiu ce-ti place tie sa crezi, ai spus: „o legea TREBUIE respectata asa cume e, buna, rea.”. si ca sa tina, acum adaugi ca o lege trebuie respectata blabla daca traim intr-o democratie.
              poate democratic, majoritatea vrea sa te omoare asa de-a-n bascalea. ori iti aduce un prejudiciu mult mai mare respectarea legii decat incalcarea ei, fiindca e idioata. pe bune,
              probabil ca sunt si alte scenarii. sunt convins ca tie nu ti-a scapat niciunul.
              si de unde si pana unde un regim nedemocratic, sa zicem monarhie absoluta, e imoral si legile lui nu ar trebui respectate?! e asa evidenta chestia asta.
              eu iti propun cand trantesti ceva sa versi si argumentele pe acolo, ca sa nu dau la ghici.

            • @baraka: E chiar asa de greu de priceput?? Am spus ca legile trebuie respectate asa cum sunt. Indiferent de regim. Modalitatile de a actiona pentru schimbarea lor insa difera de la regim la regim. In privinta datului la ghici, n-am ce face, mai trebuie ca unii sa-si si foloseasca capul, mijloacele de informare, nu e loc aici, la comentarii, sa scrim tratate de drept sau de fapt in orice domenii.

            • si ce faci cu legea care nu-ti da voie sa militezi intr-un regim absolutist?! pe bune, te-ai inselat si gata, ce atata drama.

  7. Principala problema a comunicarii intre oameni este ca nimeni nu mai asculta (citeste) ca sa inteleaga ce spune celalalt, pentru ca fiecare e preocupat exclusiv de replica pe care o pregateste, in timp ce interlocutorul vorbeste.
    Sa fie taioasa! Sa-l dea gata! Sa se afirme…cumva!
    La acest instructiv si extrem de binevenit aticol, interventiile sunt elocvente…
    Dar avortul? Dar vaccinul? Dar homosexualii? Dar interesele ascunse ale autorului?…bref.
    Dar ceea ce propune, concret, autorul chiar nu merita atentia noastra ?
    „Să milităm ca statul să organizeze educația juridică, educația sexuală și educația parentală pentru copii și tineri.” vi se pare banal, facultativ, inutil?
    …sau, prea greu?

    • Pentru adulții de astăzi, cele propuse de mine sunt inutile. Doar ei au crescut așa, crezând că au fost aduși cu barza, că unde dă tata crește, că bătaia e ruptă din rai…De ce nu ar crește si alții tot așa?!

      • . N-am de gând sa folosesc pt copilul meu nici macar bătaia cu palma la fund, desi e nu e pedepsita de lege nici in Canada, nici in alte tari (spanking, la fessée). Nu sunt de acord cu nicio violenta. Dar cum ar fi fost ca aceia din generația mea care au mai fost si bătuți de părinți, sa fi crescut in orfelinatul de la Obreja, Sâncrai sau altele, unde copiii se atacau si se abuzau intre ei sub ochii supraveghetorilor ? La centrul pentru copii nevazatori din Arad, daca mai exista, probabil copiii inca se mai supun unii pe alții unor perversiuni sexuale din cele mai înfiorătoare, fără sa le pese educatorilor. Stiu ca s-a schimbat sistemul de „protecție” a copiilor. Am lucrat si eu, de mult, intr-o casa de copii mai modernă si, tocmai de aceea, stiu ca nimic nu înlocuiește familia, oricât de disfuncționala ar fi ea. In niciun caz nu-l iei pe un copil de-acasă pentru un bătut la fund. Din cercetările mele asupra sistemului carceral si a statului disciplinar am învățat cel puțin un lucru : acolo unde e vorba de instituționalizarea unor persoane care nu se pot apăra (copii, deținuți), vor fi si abuzuri.
        Si un ultim lucru : autorul articolului deține o funcție importanta in stat, pe care mulți ne-am dorit sa și-o mențină. Perspectiva sa poate sa dea o direcție felului in care se vor legifera de-acum încolo relațiile in familie. Vb de perspectiva, approach. De asemenea, aroganta asta tipica intelectualului roman ma dezgusta. Ca si ironiile subtile ale altora.

  8. Uau, nu avem dreptul de sinucidere, scris cu litere mari! Nu avem drept de proprietate asupra unei persoane, deci nici asupra noastră înșine!
    E o problema aici, cred că legislația ar trebui să se actualizeze la vremurile moderne. Noi suntem proprii noștri stăpâni, avem drepturi asupra noastră înșine ( desigur, dacă un legiuitor nu stabilește că suntem iresponsabili).
    Dacă nu avem drept de viață și de moarte asupra noastră insine, orice alt drept este interpretabil. A, plus ca celelalte drepturi ni le conferă doar statul: dreptul de vot, dreptul de vaccin, dreptul la … Prin urmare, cel care ne conferă drepturi e un fel de stăpân peste noi. Mai mare decât dreptul nostru asupra noastra.
    Da, dacă limitam legal dreptul de viață și de moarte asupra noastră, nu mai avem nici un drept, noi asupra noastră înșine.
    Uau, un fel de Ev Mediu modern. Cred că trebuie revizuita legislația și acordat mai mult respect persoanelor/individului, nu statului. În statele civilizate, dreptul de sinucidere este legalizat decent.

    • Orice persoana responsabila are dreptul sa se sinucida. Dar statul decide cine e responsabil. Prin urmare, statul decide cine are dreptul sa se sinucida.
      Normal ca sunt interpretabile, ce crezi ca sunt divine?!
      Din momentul in care se vorbeste despre „un drept” mi se pare ca deja e necesar un acord cu ceilalti. E o chestie pragmatica; vreau dreptul asta ca sa…., fiindca e in concordanta cu drepturle…., ma rog, ce argumentatie imi trece prin cap.

    • Generalizati si va inselati! Eutanazia nu e legala in toate tarile civilizate, ci mai des in cele protestante, si foarte rar in catolice!
      Proprietatea asupra altor persoane se numeste sclavagism, si e interzisa prin lege mai pests tot! Se mai practica mutilarea sau uciderea propriilor copii, dar numai prin ceva triburi africane, pe care nu le vad in model de civilizatie.
      Aveti insa depline drepturi in ce va priveste, cu conditia sa nu incalcati aceleasi decline drepturi ale oricarui alt om.
      Numai bine!

    • fiind un animal eminamente social, prioritar nu este dreptul individual cit responsabilitatea individului fata de individul sau grupul de indivizi proxim..mai toate religiile nu se refera in esenta la tine cit la atitudinea ta fata de ceilalti…apoi, din punct de vedere al dinamicii sociale si complexitatii relatiilor interumane, prioritare sunt atitudinile, normele si legile care sa complementarizeze actiunile individuale cu ale celuilalt…atunci cind prioritar devine dreptul si opinia exclusiva a unui individ, norma sociala poate fi suspendata si apare pericolul anarhiei si dictaturii…razboaiele, pogromurile, toate pornite din viziunile unui lider providential, o demonstreaza pe deplin.

    • Faptul ca n-ai dreptul la sinucidere nu înseamnă că n-ai voie:). Înseamnă printre altele că: a) dacă încerci în mod ‘responsabil’, fără a cauza pagube umane și materiale, nu e infracțiune, deși te paște ceva supraveghere medicală sau trecerea într-o categorie ‘protejată și administrată’ de adulți, b) că dacă încerc să te opresc eu nu comit o infracțiune, și c) că dacă te ajut posibil (probabil? mi-e neclar acum) să comit totuși o infracțiune. Bucățica asta a discuției e mai plictisitor metafizică decât discuția despre legalizarea drogurilor sau a prostituției, chiar dacă unii libertarieni au încercat să argumenteze pentru ultimele folosind exact această particulară reducere la absurd. Pe de alta parte cred că au fost ceva filme distopice în care statul garanta, ocrotea și chiar asigura acest drept :D. Un subiect mult mai suculent.

      M-a deranjat însă un alt comentariu p-aici, ș-anume idea că grija și responsabilitatea față de Celălalt este fundația progresismului corect politic și a exceselor stângiste sau comunistoide. Post-materialist values, relative values trump reason and logic, pot accepta multe argumente libertariene aparent dar pe ăsta nu.

      Susțin si eu ideea responsabilității individuale, dar:
      1. Dacă acelei persoane i-au fost încălcate niște drepturi*, și statul, ca enforcer al legilor, și societatea, ca origine ideală a lor, nu au reușit să-i facă dreptate și au contribuit la disperare? Buna funcționare a statului este și o responsabilitate cetățenească.
      2. Dacă persoana care și-a ucis copii suferea de probleme mentale și nu a fost tratată corect/complet sau declarată incompetentă ca părinte, faptul că dreptul la viață al acelor copii, ca persoane cu statut special de protecție (ne-adulți) a fost încălcat nu este până la urmă și o responsabilitate a societății?
      Printre altele legea este un bun public al societății, care ține democratic vorbind de o majoritate** mai degrabă decât unanimitate a cetățenilor. Și chiar și fără unanimitate, atunci când legile nu sunt aplicate sau sunt rele în formă sau chiar intenție, există totuși, oricât de slabă și oricât de libertarian ai fi, și o responsabilitate colectivă.

      *de exemplu dacă persoana era într-o situație de ”sclavie funcțională” într-o familie tradițională a unor cetățeni români de altă etnie și forțată să producă ‘motive’ pentru alocație de la stat.
      ** și niște constrângeri necesare:)

      • Înțeleg că am voie. Dar nu este legal. Dreptul asupra propriei vieți este ilegal. Că și masturbarea. A, ca și preferință sexuală. Sunt ilegale orice deviații pentru că noi nu avem drept de proprietate asupra vieții noastre și nu putem face ce vrem cu ea. Atavic! E legal doar ceea ce ne permite legiuitorul: dreptul la …bla, bla. Nici macar nu știu ce libertăți și drepturi sunt conferite cetatenilor în legislația română (poate ne ajută domnul Danilet).
        Cât despre capcana societății, eu cred că este vorba de responsabilitatea statului. Responsabilitate care nu este legiferată in Ro. Cetățenii care reprezintă statul în interacțiunea cu cetățeanul nu au nici o responsabilitate. Ei nu sunt trași în nici un fel la răspundere pentru meseria lor, astfel că statul (prin funcționării lui angajați) nu este responsabil.

        Particularizând, femeia a fost de câteva ori sub tratament pentru depresie. Pariez că medicul de familie (angajat al statului) nu i-am urmărit starea și evoluția, cu toate că se știe despre depresie că nu se vindeca niciodată
        Avea deja 3 copii, al 4-lea era pe drum. Erau săraci că nu și-a permis bani pentru o întrerupere de sarcină. Oare asistenta sociala (care reprezintă statul), avea în evidențe familia și situația sa economica? S-au oferit să introduca copiii intr-un sistem de ajutor gen „burse pentru școlarii” sau „tichete de grădiniță”?
        Primarul care le platea ajutoarele sociale pentru copii și mama (înțeleg că doar tata lucra) a făcut vreodată investigație asupra familiei și stării economice /sociale /psihice?
        Probabil se va spune că asistentul social știa că totul e bine, că educatoarele nu aveau cui raporta starea precară a copiilor, că primarul are de făcut festivaluri, nu consiliere psihologica. Așadar, statul (prin reprezentanții/angajații lui) nu are nici o responsabilitate în relația cu individul. Dar are drepturi în ceea ce privește individul (dacă omul nu are drepturi asupra lui, înseamnă că statul are drepturi asupra omului, drepturi conferite legal și restricții stabilite legal). Atavic, da!

  9. Cred ca exista totusi un drept implicit la moarte si/sau sinucidere pentru ca – in caz contrar – si tentativa de suicid ar fi pedepsita prin codul penal, similar tentativei de omor. Presupun ca aici actioneaza art. 26 alin 2 din Constitutie (persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi)

    Dar cum se impaca aceasta (dreptul la moarte consfintit de facto/jure prin absenta pedepsei in cazul tentativei de suicid) cu art 190 care interzice eutanasia – si ea tot o manifestare a unui drept de dispozitie asupra propriei persoane?

    • Cred ca sinuciderea nu e considerata un soi de eutanasiere. Eutanasia pp ca persoana care face actiunea si persoana asupra careia se actioneaza sunt diferite.

    • Spusele d-voastra sunt un exemplu tipic de scoatere a unui text , din context ,asa cum au procedat si Coalitia pt. familie in sesizarea adresata CCR , pentru organizarea unui referendum inutil si pagubos mai ales, celor ce se plang de saracie !Va recomand tuturor sa cititi -pe internet despre drepturile omului la care face referire si Constitutia Romaniei la art.20.
      Cunoscandu-le veti acorda mai multa atentie demnitatii umane si ati intelege mai bine corelarea intre legislatia unui stat laic si morala crestina care de altfel se refera tot la aceiasi demnitate umana propovaduita de Dumnezeu ,sub forma credintei ,ca responsabilizare individuala in fata Creatorului.

  10. Si eu care voiam sa ma sinucid, noroc ca am aflat la timp ca e ilegal….. va dati seama ce era sa fac ?! Sa incalc legea !

    • :)
      „Se sinucid numai optimistii, pentru ca nu mai au ce sa spere…Pesimistii, care deja n-au niciun chef sa traiasca, de ce ar avea chef sa moara?” / E.M.Cioran

    • @ Gheorghita P (18/08/2017 la 20:52)

      „Si eu care voiam sa ma sinucid, noroc ca am aflat la timp ca e ilegal….. va dati seama ce era sa fac ?! Sa incalc legea !”

      Si daca chiar te sinucideai ne informai si pe noi ca ai facut-o ? Intreb doar asa ca sa fiu in „ton” cu logica postarii tale ?

  11. Problema de logica in articol: Modificarea constitutiei promovata de Coalitia pentru Familie nu urmareste interventia statului pentru a spune oamenilor pe cine sa bage in pat si ce hartii sa detina, ci tocmai NEinterventia statului in aceste probleme, daca nu este absoluta nevoie (violenta, etc, lucruri deja reglementate). Este o masura in spirit liberal clasic (wikipedia.org/wiki/Classical_liberalism). Reglementarea opusa, legalizarea casatoriei homosexuale ar fi masura interventionista, in care statul se baga im dormitorul oamenilor si le emite hartii – doar pentru a le satisface mandria homosexuala chiar daca aceasta nu are nicio relevanta, impact sau valoare adaugata pentru interesul public (apropo, familia traditionala nu e o chestiune de pura mandrie personala, ci are un impact major asupra interesului public, via nasterea de copii, ceea ce justifica o interventie a statului).

    /

    • Logica nu e numai una…De aceea e bine sa existe legi care sa reglementeze societatea heteroclita in care traim, dincolo de sensibilitati exacerbate si alte influente corporatiste.
      Ceea ce numiti interventionism (a se revizui proprietatea termenului), nu este de refuzat prin definitie, adica fara un minimum de judecata, in opinia mea.
      De ex, acordarea dreptului de vot la femei, a fost puternic combatut in toata lumea civilizata, barbatii de la putere considerand inacceptabil acest „interventionism” al legislatorului, care venea sa le deranjeze ordinea prestabilita, din totdeauna…Astazi mentalitatile au evoluat, nimeni nu mai sare ca ars cand femeile voteaza si sunt votate!
      La fel va fi si cu casatoria homosexualilor, atunci cand judecata calma va inlocui isteria. E o simpla chestiune de educatie civica, pe care unii o invata mai repede decat altii.
      Paradoxul este ca, aceiasi care militeaza contra avortului, de ex, se opun cu indarjire acordarii de drepturi egale tuturor oamenilor care s-au nascut!
      Motivele invocate, ca scaderea natalitatii sau prozelitismul homo care ar produce o „pandemie’ de homosexuali, sunt atat de absurde incat nu merita discutate, pentru cine are un minimum de cunostinte medicale…
      Cred ca tot autorul are solutiile juste : educatia, educatia si educatia! Numai asa oamenii vor intelege ca au tot interesul sa RESPECTE, „fara motiv”, orice alt om, doar pentru ca este OM.

    • dar care e problema de logica alta decat aia ca incepi sa spui ca urmeaza una si cand citesc, surpriza, nu-i niciuna. ce gay people n-au voie sa fie socialisti?!
      apoi ti se raspunde, coerent, cum altfel, ca logica nu e numai una.
      o sa meditez asupra problemei. thx.

  12. Nici o tragedie nu trebuie lasata sa iasa din atentia publicului avid de singe inainte de a fi exploatata ideologic pina la ultima consecinta.

    • Asa este…Numai ca trebuiesc trase niste invataminte care sa evite reproducerea tragediilor.
      Pentru ca, cu siguranta ca mai sunt multe mame disperate si neajutorate, si pentru ca serviciile sociale sunt deseori, ori absente ori incompetente, tocmai in aceste cazuri de profunda promiscuitate, trebui tras un semnal de alarma!
      Desigur, sunt si multe recuperari abuzive ale acestei tragedii, dar esentialul este, cred eu, sa se invete ceva.

  13. Corect, copiii nu sunt proprietatea parintilor. Problema e ca statul răstoarnă logica acestei limitări a puterii parintilor, si pe existența unor părinți care isi distrug copiii isi bazează argumentul ca el, statul, devine proprietarul de facto al cam tuturor copiilor.
    Bref, in cazuri ca cel din text, statul mult-iubit al autorului zice: „Copiii nu sunt proprietatea parintilor, si iată ce a făcut aceasta mama dementa. Da ți mi mie mai multe drepturi asupra copiilor, dragi părinți, pt ca eu știu mai bine ca voi ce le trebuie copiilor vostri.”
    Si culmea e ca parintii renunța, aplaudand cu ambele mâini, la propriile drepturi de a decide asupra interesului copiilor, in favoarea statului. Simpla acceptare de catre părinți a introducerii in programa școlara a unor cursuri demente, precum „Educatie in democratie” sau „educație pt drepturile copiilor” e un argument elocvent.
    Revenind, copiii nu sunt proprietatea parintilor, dar parintii sunt singurii indreptatiti sa ia decizii in interesul copiilor.

    • Banuiesc ca pana acum nu ati auzit de Legea 272/2004. Eu plang: nu sunteti singurul, cel putin 3 milioane nu au auzit, iar inca pe atatia nu o respecta.

      • Va multumesc pentru info. Exact la aceasta lege ma refeream, am citit o „din scoarta in scoarta”. Consider ca legea, desi probabil bine intentionata, e pur si simplu o declaratie de razboi la adresa parintilor copilului. Voi reveni diseara cu explicatii.

        • Stimate domn , daca v-asi spune ca respingand necesitatea educatiei de toate tipurile ,in aceasta tara , sunteti un „primitiv”( adica un om care se comporta conform propriilor instincte) , in mod sigur m-ati injura , in gand sau in scris (sau ambele) . Nu-i asa ?
          Poate va linisteste faptul ca si Liviu Dragnea isi cunoaste programul de guvernare „din scoarta in scoarta” si sperati sa o ducem mai bine din punct de vedere moral ?!

        • Art. 28, alin. 2: „Libertatea copilului de a cauta, de a primi si de a difuza informatii de orice natura, care vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si mentala, sub orice forma si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabila.”

          DE ORICE NATURA: Altfel spus, dreptul parintelui de a decide ce literatura are voie sa citeasca copilul la o anumita varsta e anulat de legiuitor, care transmite copilului acest drept, transformandu-l in libertate. Pe scurt, asta deschide calea unei tiranii a copilului, sub pretextul „promovarii sale morale”, prin care un copil poate decide sa citeasca la 10 ani o revista porno. Daca parintele interzice revista porno ceruta de copil, ramane la latitudinea unui judecator sa decida daca revista porno promoveaza sau nu „bunastarea morala” a copilului.
          Deci oricum ati intoarce-o, tot acolo ajungem: statul presupune ca parintii in general sunt niste idioti, astfel ca statul le ia parintilor puterea de decide interesul copilului, pe care si-l aroga el, statul. Intr-acolo ne indreptam oricum de 200 de ani incoace, nu-i nici o surpriza. Si dupa aia oamenii rezonabili se mira cum ajunge tot romanul sa aiba pretentia ca statul sa ii rezolve toate problemele!

  14. Sunt „proprietar” pe viata mea si fac ce vreau cu ea, aici nu e loc de diacutie. Sa presupunem ca am cancer in stadiu avansat, ce fac petitii la parlament sa adopte legislatie ca in Olanda?! Nu, n-am timp pentru asa ceva; strang bani si ma duc in Elvetia sau procur binecunoscutul medicament(dificil, dar nu imposibil) de pe piata neagra.

    • de ce, n-ajunge gravitatia la etajul unde locuiesti?! Io zic sa te faci bancher si sa arzi faza cancerelor avansate.
      dar e bine ca dupa nu mai e loc de discutie urmeaza o discutie.

  15. „să milităm că statul să organizeze educația juridică, educația sexuală și educația parentală pentru copii și tineri.”

    Oamenii cât de cât educați/informați în ceea ce privește dreptul constituțional, filozofia politică, politologia și istoria ideologiilor moderne știu că toate statele totalitare au organizat educația juridică*, educația sexuală** și parentală, transformînd școlile publice în instrument al represiunii și îndoctrinării, fabrici unde omul-nou trebuia sa fie produs pe banda-rulanta.

    *în regimul comunist: disciplina și manualul Constituția RSR pentru clasa a VIII-a
    ** în regimul comunist: disciplina și manualul Anatomia, fiziologia și igiena omului pentru clasa a VII-a

    Din păcate:
    1] Statul român nu a renunțat decât parțial la elementele și apucăturile sale totalitare, așa cum rezultă clar din Constituția actuală [unde se autodefinește ca stat social – eufemism pentru socialism] și din maniera de guvernare a tuturor guvernelor postdecembriste ce nu au încetat nicio clipă experimentele și ingineriile lor asupra școlilor-lagăre;
    2] „Educația” în sfera umanistă în școlile publice românești nu este o formă dinamică de cunoaștere, ci un difuzor de teze și informații alcătuite/acceptate de o mână de birocrați nealesi, deci o mașinărie propagandistică; este cu atât mai grav în sfera dreptului unde difuzorii sunt amprentati deja din fragedă pruncie de ideologia comunistă și ca atare tinerii studenți în științe juridice sunt „educați”, recte zdrobiți mental, de niște dinozauri siniștri care printre altele au contribuit la elaborarea legislației actuale extrem de nocive, prolixe, contradictorii, ambigue, stufoase, inutile care distruge psihic și economic cetățenii României. Niciun respect pentru Legea emanată de acești politruci! asta ar trebui să învețe copchii noștri, nicidecum lăsați pradă comandourilor politico-ideologice pe care le organizează acum pentru a fi plasate iarăși în școli. Ne plângem că nu există respect pentru Lege? Incredibil! Păi cum ar putea cineva să respecte unealta asupritorilor, șperaclul pe care și l’au meșterit tâlharii ca să dea buzna de câte ori doresc în ogrăzile noastre că să’și ridice birurile aberante și să se asigure că nu ne ridicăm din iobăgia instituționalizată statal? chiar așa de spălați pe creieri credeți că ar trebui să fim? Aaah, dacă în licee s’ar organiza dezbateri asupra legilor, dacă ar fi încurajate gândirea critică și impulsul de a compara norme, cutume, idei politice, dacă măcar s’ar face lecturi din autori prestigioși occidentali din sfera filozofiei juridice, dacă s’ar propune jocuri și practică judiciare cu spete fictive în care copchii să’și aroge diverse roluri pe rând [magistrat/avocat/reclamant/pârât etc] da, ar fi altceva, dar nu e cazul în România. În România nici măcar învățământul universitar din sfera dreptului nu oferă nimic de genul ăsta [si o spun în deplină cunoștință de cauză ca absolvent al Facultății de Drept a Universității București].

    Și de aceea susțin că oamenii educați și bine informați sunt extrem de reticenți în a acorda și mai multe drepturi Statului român, darmite în a milita pentru așa grozăvie.

    • Sint pe aceeasi lungime de unda cu tine si de data asta, iar in privinta statului romanilor, convins inca din tineretea-mi antibolsevika (am avut rude care au facut canalul, care au fost date afara din facultati, care au fost jefuite de averile acumulate prin munca mai multor generatii) ca acesta va fi un etern stat esuat oscilind dintr-o extrema in alta dupa cum vor bate vinturile in regiune, incurajat si de parinti sa plec si sa nu ma mai uit inapoi, mi-am pus traista in batz la prima ocazie care mi s-a ivit si dus am fost. Noapte buna, naciune!

      Am totusi o obiectiune, insa poate ne referim la editii diferite ale manualului de Anatomia si fiziologia omului pentru clasa a VII-a: manualul respectiv, cel din care am invatat eu anatomia si fiziologia omului, nu continea nici un singur cuvint si nici macar o virgula cu vreun bias idelogic, iar doctorul care ne-a tinut cursul „a ratat” la milimetru puscaria in 1956 fiindca nu s-a mai dus, student fiind, acasa la Iuliu Hatieganu, la un cocktail la care fusese invitat impreuna cu mai multi colegi medicinisti. Era dupa revolutia din Ungaria si toti studentii prezenti au fost zburati din facultate si arestati. Nu a fost deloc un manual de educatie sexuala pervertit ideologic, dimpotriva, intreaga problematica a aparatului reproducator (mi se pare ca asa se numeste) era tratata – cred ca intr-o singura lectie – strict anatomic si fiziologic, iar notiunea neomarxista de „gen” nu exista. Existau doar doua sexe, iar despre altfel de relatii sexuale decit cea normala nici macar nu se pomenea. Din manualul asta am invatat cum se numeste fiecare oscior si muschi din corp, cum functioneaza inima, plaminii, rinichii, ochii, urechile, unde e hipofiza, tiroida…

      Exceptind manualele de matematica si fizica, „Anatomia si fiziologia omului” a fost singurul cu adevarat util din toata scoala generala si din liceu. In rest, dresura de copii, spalare de creiere, uniformizare, indoctrinare, terorizare si „grija deosebita” a statului de a le ocupa elevilor tot timpul cit nu dorm cu indiferent ce bullshit numai sa nu le ramina timp sa citeasca SI altceva si sa inceapa sa gindeasca singuri.

      • Ai invatat cum functioneaza inima, ochii, urechile?!!! Nu cred ca manualul ala amarat contine asa ceva. Deci scrii despre un singur lucru despre care as putea avea o parare, si e desigur ceva gresit.

      • multam pentru aprecieri
        In ceea ce priveste manualul comunist “Anatomia si fiziologia omului” dar si vizavi de orice manual din categoria „educatie sexuala”: eu nu am pus in discutie nici continutul acestor materiale furnizate de state, nici valoarea lor de adevar ori utilitatea publica a informatiilor ori calitatea scriiturii si a surselor utilizate [de altfel ma depaseste subiectul], ci obligativitatea disciplinei si metodologia utilizata de scoala publica rumaneasca.

        Si eu am citit acel manual si’l consider mult mai putin daunator pentru adolescenti decat actualul curs de educatie sexuala care se numeste „Religie”. Asta ofera statul roman astazi copiilor in pragul pubertatii – cenzura si culpabilizare a sexului prin prozelitismul popilor implantati in scoli. Asta nu inseamna ca gasesc fericit modelul opus, de la extrema cealalta, de pilda cel danez:

        http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19555613-danemarca-putea-introduce-studiul-filmelor-porno-scolile-publice.htm

        Probabil ca ar trebui sa existe o cale de mijloc in ceea ce priveste continutul unui astfel de manual, dar cursul ar trebui sa fie facultativ, parintii consultati in temeiul articolului 48* din Constitutie [ca tot se cere respect pentru Lege, nu?], iar programa flexibila si supusa anual dezbaterii la nivel de scoala-comunitate [difera foarte mult mentalitatea intre sat si oras, intre capitala si provincie, intre vest si est in Romania; ca atare pentru a evita conflictele societale e nevoie de o minima adaptare a scolii la moravurile si sensibilitatile zonei; in plus parintii, daca au macar senzatia ca pot fi implicati in aspectele delicate ale educatiei, vor fi mult mai iute convinsi in ceea ce priveste introducerea acestei materii in scoli]].

        *”(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

  16. Sugerez combatantilor de pe acest thread, autorului articolului in primul rind, sa citeasca un scurt articol scris de dl prof. Bogdan Glavan, mai ales paragraful extras din „Doctrina fascismului”:
    logec.ro/ce-este-fascismul/

    • nu ca nu ti-as fi recunoscator ca mi-ai aratat un art scris de un dl. prof. si nu unul oarecare de pe wiki, dar as fi mai interesat de altul care sa-mi explice cum sa fac sa nu curga gemul din gogosi.
      am dat search prin pagina si am gasit doar intr-un loc pomenit fascismul, ceva legat de stat si educatie, iar cineva chiar spunea ce zici prin linkul atasat. deci, ce vrei sa zici?, daca ai o pozitie nu crezi ca merita sa o mentionezi si sa o aperi?! asa cum procedezi, nu se intelege mare lucru, sorry.

  17. Cazul de la care se pleaca pentru a argumenta importanta educatiei juridice e fortat. Mama in cauza era bolnava, e greu de stiut cat de stapana era pe mintea ei. Daca e plauzibil ca drama copiilor ( macar a celui de 10 ani ) putea fi evitata prin implicarea statului in informarea lor despre drepturile lor, la fel de bine acesta putea actiona la fel de eficient in mod particular, prin consilierea si supravegherea copiilor care traiau cu o mama bolnava psihic.
    De ce sa universalizezi niste nevoi care ar putea fi particulare? In plus mai este si pericolul ca generalizand problema sa fie banalizata.

    • Nu pentru a argumenta educatia juridica am scris acest editorial. Ci pentru a demitiza conceptia cum ca parintii sunt proprietarii copiilor si au drept de viata si de moarte asupra lor.

  18. De ce nu cereti si parerea unor experti..mircica badea sau mana lui ciutacu, sau, de ce nu, dragoteasca in tandem cu ciuvica? sau mama lui mitoseru in tandem cu bolcas si dobritoiu ca general? cereti parerile morsei, guzganului, joitei, vacaroiului, tamarei …dar nu-l uitati pe mircica..si nu uitati ca el face spagatul pentru ca in cazul lui aceasta pozitie este pe deplin posibila…spagatul pe problemele de fond ale tarii..pai da.

  19. Acum cred ca este necesar ca #REZIST sa se mobilize si sa apere cat vor putea independenta justitiei si presedintele tarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristi Danilet
Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro