luni, mai 17, 2021

Fantasme imorale sau capacitati de ministeriat?

Mircea Dumitru a crescut în timp, fără salturi dubioase, de la funcția de asistent de logică al Facultății de Filosofie din București, la cea de profesor (după un doctorat în Statele Unite și altul în București), apoi a devenit și decan al aceleiași facultăți. Intră în politica Universității din București, unde obține, nu imediat și nu fără dezamăgiri față de luptele sistemului, funcția de rector. La o a doua candidatură are o prestație mult superioară contra-candidatei. Prin urmare, experiență de zeci de ani și continuitate în conducerea unei instituții. Precum în Sorel și fiul, un film de epocă de acum câțiva ani, domnul Dumitru a început cu munca cea mai de jos și a ajuns în mod continuu și natural din punct de vedere al experienței la funcția de Ministru al Educației.

M-am intersectat de mai multe ori cu Mircea Dumitru de-a lungul ultimilor 23 de ani. L-am cunoscut și ca asistent, și ca decan, și ca rector. Este o persoană inteligentă, interesată de ceea ce face, tenace și foarte serioasă în privința programului de muncă. Spre diferență de mine, care sunt un om al relației personale, el este un om mai accentuat orientat în zona funcționării publice, instituționale. Prin urmare, în timp a exersat calitățile potrivite unui organizator și conducător de instituție.

Domnul Victor Ponta lansează la alegerea domnului Dumitru ca ministru, pe pagina personală de Facebook, un semnal critic. Cum procedează concret Victor Ponta? Se interoghează el oare asupra calităților necesare pentru funcția de Ministru al Educației a candidatului? Nu, subiectul calităților reale în vederea ministeriatului nu-l preocupă deloc pe domnul Ponta. Aici cititorul ar putea să mă contrazică. Pe lângă numeroasele capacități organizatorice, de cunoaștere, de acțiune etc. ale unui ministru, trebuiesc numărate și cele morale. De acord. Putem acum considera că de la înălțimea unei instanțe morale deosebite, domnul Ponta alege să ignore orice calitate cerută, cu excepția virtuților. Să ne uităm concret însă cum procedează instanța morală.

În primul rând, pornește în acest atac cu o conștiință mai mult decât impură. Mircea Dumitru a regizat cu intenții perfect oneste și salvatoare pentru sistemul educațional conducerea în bune condiții a judecării plagiatului lui Ponta. Deci Victor Ponta vrea să i-o plătească noului ministru. Acest lucru este limpede pentru toată lumea. Mai departe: cum procedează? O intenție impură poate conduce la rezultate juste în final. Ponta ar fi putut scrie pe Facebook, în loc de însemnarea din 7 iulie, ora 9:54 a.m., ‘Noul ministru, care se erijează în judecătorul meu, trebuie el însuși judecat: apare ca traducător din limba germană, pe care, de fapt, nu o știe’. Ponta evită însă prima parte, care ar fi fost o recunoaștere onestă a motivului notei proaste de pe Facebook. Apoi, nu reproduce exact adevărul factual (ca în toate manipulările social-politice): Mircea Dumitru nici nu a tradus din germană (din păcate, Editura Humanitas nu a specificat exact complexitatea muncii celor trei de pe pagina de gardă) și nici nu era o foaie albă la capitolul germană. Cu siguranță că, la vremea traducerii, cursurile de la Goethe-Institut erau suficient de proaspete pentru a urmări cu dicționarul și textul german.

Sursa la care trimite Ponta, un articol din Cotidianul, este un text scris de un om care știe de la început că poți crește de la zero la o mie fără să ai calități, numai cu proptele. Să susții că Mircea Dumitru a avut un sprijin protector de orice tip la admiterea la o universitate americană sau la bursele pe care le-a luat este echivalent cu a fi complet în afara modului de competiție în astfel de cazuri. Conținutul și mai ales interpretarea articolului nu au legătură cu realitatea.

Ca în multe alte cazuri politice, există o incapacitate de trecere cu vederea a propriilor neajunsuri îndurate (mai ales când aceste neajunsuri provin din scăderi grave ale propriei persoane); în creștinism, aceasta s-ar numi incapacitate de pocăință. La aceasta se adaugă tulburarea apelor sociale cu incriminări fanteziste (sub care se ascunde numai propria ranchiună), ceea ce conduce la pierderea timpului public și conturarea unei imagini negative pentru cei care nu cunosc situația.

Marea metanoie a domnului Ponta ar fi aceea de a trece de la probleme ale suflețelului și inabilități reale, la o atitudine strictă de rezolvare a problemelor sociale. Această nouă atitudine ar implica judecata calităților necesare, în acest caz, pentru postul de ministru. Cu alte cuvinte, dela maxima de mahala ce subîntinde atitudinea lui Ponta: ‘mi-a făcut-o, i-o fac!’, ar merita să trecem la interogația asupra capacităților reale în raport cu funcția. Iar aceste capacități, în virtutea creșterii sale continue și fără niciun truc, de la salahoria asistentului la al doilea mandat de rector, în virtutea rectitudinii sale morale reale, Mircea Dumitru le posedă în mod maximal în raport cu orice alt posibil candidat. Dacă ar putea recunoaște acest lucru, domnul Ponta ar da dovadă nu numai de prestație politică reală, dar și de cavalerismul și noblețea celui care poate recunoaște un alt om de calitate.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Domnule Cioveie, cu multă eleganţă îl creditaţi pe Ponta cu prezumţia posesiei unui oarecare cavalerism şi nobleţe. Nu e cazul; cel mai slab (şi mai toxic) premier de după 1989, Ponta este o persoană de o nimicnicie abisală, de un hău intelectual fără fund şi de o josnicie egalată doar de unii fârtaţi din psd. Pur şi simplu nu se poate vorbi nicicum de Ponta în nuanţă pozitivă.

  2. Domnul, Ponta, ca orice politician roman post-decembrist ce se respecta, face declaratii pentru sustinatorii sai, pentru cei ce se uita in gura domniei sale. Nici nu-l intereseaza ce cred despre el alegatorii care sunt capabili sa-i disece spusele. Pentru ca acei alegatori, care nu se uita in gura sa, nu-l vor vota niciodata. Domnului Ponta i se cer declaratii pe la Antena 3 si pe la Romania TV. Acestea sunt canalele de diseminare ale inteleptelor sale alegatii. Deci pentru privitorii acestor posturi vorbeste domnul Ponta. Credeti ca pe acesti privitori ii intereseaza cine este, cu adevarat, domnul Mircea Dumitru? Bineinteles ca nu, ii intereseaza doar ce parere are domnul Ponta despre domnul Dumitru. :)

    Pe cat de fulminanta i-a fost ascensiunea, pe atat de adanca i-a fost coborarea, domnului Ponta. Domnul Ponta e istorie, asa ca sa lasam istoria in pace. Eu sunt cu ochii pe urmatoarea „cometa”: doamna Firea. :)

  3. Nu chiar asa: „Domnul, Ponta, ca orice politician roman post-decembrist”.
    Afirmatia nu e departe de sloganul de imediat dupa `90 „toti sintem vinovati” ori mai recentul „toati politicienii, aceiasi mizeri” , etc.
    Voit sau nu, vreti sa spuneti ca toata lumea e ca Ponta. Dece il mai criticati?

    • @ victor L

      Dupa ce ca ma citati trunchiat, imi faceti si procese de intentie. Aveti ceva cu mine?… :)
      Eu am scris „ca orice politician roman post-decembrist CE SE RESPECTA” si eram si putin ironic. Probabil ca ironia mea nu e evidenta sau unii cititori nu o percep.
      Trecand mai departe, n-am spus nimic de „aceleasi mizerii” sau „toti suntem vinovati” sau „toti am fost securisti”. :)
      Sunt foarte putini politicieni care transcend „bazinul lor electoral” si reusesc sa polarizeze oameni din „bazine” diferite. Si nu sunt sigur ca as putea gasi un exemplu de astfel de politician in politica romaneasca post-’89… Poate, Traian Basescu, la un moment dat… :)
      Adica, asa cum am spus, „orice politician […] face declaratii oentru sustinatorii sai”. N-o sa faca domnul Dragnea declaratii pe placul celor ce-au votat USB in Bucuresti, de exemplu.

      In concluzie, mentin ce am scris, dar resping interpretarea pe care ati dat-o dumneavoastra ziselor mele. Fie nu suntem pe aceeasi lungime de unda, fie suntem din „bazine” diferite, fie am eu deficiente de exprimare, fie aveti dumneavoastra deficiente de intelegere, fie incercati sa fiti rautacios s.a.m.d. Din punctul meu de vedere, ati „tradus” complet eronat ceea ce am scris eu.

  4. Sa o spunem de cate ori e nevoie: in aceasta istorie nu argumentele conteaza, ci acuza – acuza care murdareste. Cei care-l acuza pe d-l Mircea Dumitru nu sunt specialisti in Wittgenstein, ci specialisti in acuze si in murdarire. Si inca ceva: retragerea titlului de doctor nu e doar o masura administrativa; e o dezonorare publica.

  5. Domnul Mircea Dumitru pare un profesionist cu o bună capacitate de organizare.

    Cred că cei care au încercat să-l apere i-au făcut mai degrabă un deserviciu. Reproșul era că apare ca traducător din germană deși nu a tradus din germană. Acesta este însă un aspect asupra căruia traducătorul nu are control. Ar fi fost elegant din partea Editurii Humanitas să își asume public responsabilitatea pentru inadvertența respectivă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Valentin Cioveie
Valentin Cioveiehttp://contributors
Doctor în filozofie al Universității București în 2003, studii de fizică și teologie în Germania și studii postdoctorale (Fulbright) în SUA și în Germania. Cărți publicate : Impalpabila sferă a Realului. Modelul ontologic și aplicațiile lui în filosofia lui Mihai Șora (Eikon, 2011), Matricea Creației. Despre spațiu și timp. Istorie și distincții concenptuale (Edituta Universității Al. Ioan Cuza, 2013).

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

De ce a pierdut USR în sondaje după criza de la Ministerul Sănătății

Un studiu Avangarde a prezentat zilele trecute câteva date extrem de interesante. 52% dintre cei intervievați consideră USRPLUS drept...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro