Fantezii primejdioase

Au cam trecut vremurile în care „maestrul” Ion Cristoiu poza necondiționat în Gică Contra. Suntem departe de anii 1997-1998, atunci când, după ce îl susținuse cu mare asiduitate pe dl. Emil Constantinescu în cursa în vederea câștigării cursei prezidențiale, directorul cotidianului Evenimentul zilei și-a făcut cunoscută cu mare tam-tam decizia de a ieși țâfnos din presă, cuprins, pesemne, de lehamite. Dar și supărat că Emil Constantinescu nu l-a recompensat cu șefia TVR.
Ne-a îmbrobodit atunci „maestrul” exhibându-și sentimentele de inutilitate și de lehamite. A simulat constatarea faptului că politicienii ar fi aceiași, toți o apă și un pământ, preocupați de propria parvenire, de binele propriu și nu de binele țării. Drept pentru care dl. Ion Cristoiu, precum cărturarii de odinioară, a ales drumul zilnic la Biblioteca Academiei și soluția recluziunii în Găgeștiul natal. Nu a fost decât o păcăleală fiindcă la scurtă vreme i-a cam trecut noseaua, antidotul fiind emisiunile (vă mai amintiți de Ziarul lui Cristoiu?) și atmosfera pure de la OTV-ul lui Dan Diaconescu.
Refuznicului de odinioară i-a luat acum locul aplaudacul de profesie. Omul care face ce face și ba pe blog, ba în tot mai fetidul Evenimentul zilei, ba în aparițiile pe la televiziunile puterii (indiferent că ele se cheamă România tv, TVR 1 cu a sa murdară Românie 9, sau recent regăsita Antena 3) laudă faptele și zicerile PSD-ului și ale președintelui acestuia, penalul Liviu Nicolae Dragnea.

Reamintindu-și anii tinereții când, din paginile Scânteii tineretului elogia independența politicii externe a celui care îl făcuse om- Nicolae Ceaușescu- dl. Cristoiu scrie puzderie de editoriale în care laudă clarviziunea d-lui Liviu Dragnea, decizia acestuia impusă guvernului Dăncilă, de a muta ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. România, edictează dl. Cristoiu, ar fi pe punctul de a-și regăsi gloria de odinioară, atitudinea de țară independentă, autoare a unei politici externe proprii grație curajoasei inițiative a d-lui Dragnea. Numai că țării îi vrea răul președintele Iohannis. Cam aceasta este ideea obsesivă din scrierile din ultima vreme ale editorialistului de la Evenimentul zilei.
Degeaba, specialiști redutabili în politica externă (până și dl. Adrian Năstase căruia îi putem reproșa multe numai că nu ar avea pricepere în domeniu, nu) au adus nenumărate argumente că decizia mutării ambasadei înseamnă o acțiune imprudentă. România este membră NATO, legată cu mii de fire de țările europene din cadrul respectivei alianțe militare, este și membră în Uniunea Europeană. Or, aceasta înseamnă rsspectarea unor obligații auto-asumate. Situația de astăzi este radical diferită față de aceea din vremurile apartenenței României la Pactul de la Varșovia și la CAER. Acolo am intrat cu forța, obligați, având în coaste revolverele și tancurile Moscovei, în NATO și în UE am dorit să intrăm știind că ne asumăm și o seamă de delegare de competențe.
Că dl. Liviu Dragnea încalcă legile țării, angajamentele ei internaționale, uită că nu are nici un atribut în conturarea politicii externe este și nu este treaba domniei-sale. Președintele PSD încalcă grav prerogativele președintelui pe care oricum vrea să le diminueze și litera și spiritul Constituției. La fel face și neștiutoarea doamnă Viorica Vasilica Dăncilă ajunsă prim-ministru al țării. Spre nefericirea acesteia. Că un obosit, expirat, compromis lider de opinie nu are ce face și scrie pe blog, în compromisul Evenimentul zilei, și dă din gură pe televiziunile fetide treacă-meargă.
Însă viitorul României nu ține nici de capriciile și ambițiile de Popriscin ale lui Liviu Dragnea care, precum eroul lui Gogol, are toate șansele să sfârșească într-o celulă. Poate chiar în închisoarea la domiciliu de week end. Nici de puțina minte a doamnei Dăncilă.
Viitorul țării este o chestiune serioasă cu care nu au dreptul să se joace politicienii. Este nevoie de prudență și de înțelepciune. Nu de avânturi iresonsabile și de aplauze interesate.