sâmbătă, august 15, 2020

Fără inconștienți în viața politică a țării oare se poate?

Mi se pare lipsită de orice miză discuția dacă scoaterea la iveală a videoclipului din anul 2018 avându-l drept protagonist pe insul care răspunde la numele de Ariel Chiș și care se autodefinește drept “mica sirenă cam oligofrenă”, a fost făcută ca urmare a anunțului că respectivul a fost plasat pe poziția a doua din lista candidaților USR la Consiliul General al Capitalei. Și că s-a urmărit compromiterea prin aceasta domnului cu pricina.
Nu mă interesează deloc dacă a fost vorba despre mâna dușmanilor politici ai USR, fie ei din PSD, PNL sau PMP. Am urmărit, nu doar dezgustat, ci și personal jignit jalnica evoluție comico-penibilo-artistică a individului cu pricina pentru simplul motiv că cel puțin pentru el, dacă nu cumva și pentru alți juni din același partid politic, campania Fără penali în funcții publice a fost nu doar o jucărea, o ghidușie, un mod de a face să treacă timpul, ci chiar o nesimțită bătaie de joc la adresa unor fraieri ca mine care am crezut sincer în necesitatea, utilitatea și valoarea morală a demersului.
Îmi amintesc, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri, că îndată ce am aflat de campanie și de momentul (ziua, ora, locul) în care începea strângerea de semnături pentru ca inițiativa în cauză să ajungă pe masa Parlamentului, de abia am așteptat să îi găsesc pe reprezentanții inițiatorilor. Am dorit să mă număr printre primii pe lista aderenților din Oradea. I-am așteptat răbdător pe respectivii în dimineața în care s-a dat startul „acțiunii”, am privit cu îngăduință și cu scuza bună la toate, “sunt tineri”, că nu au fost tocmai punctuali la întâlnire.
Toate ca toate, dar să afli că cineva care, pesemne, era socotit un membru de seamă al USR se dedă la o asemenea bășcălie, fie chiar inconștientă, fie sperând că astfel ar putea fi simpatic, la adresa unei campanii care atunci ca și acum mi s-a părut de o importanță maximă și ale cărei rezultate tare aș vrea să le văd puse în practică, echivalează cu un afront în lege. Toată tărășenia mă duce cu gândul că ar fi neapărat nevoie și de o campanie a cărei miză să fie eliminarea inconștienților din viața politică a țării.
În momentul în care, colac peste pupăză, am aflat și că domnul cu nume de detergent, fapt care nu l-a ajutat defel să își ascundă natura de dalmațian, adică de dulău cu pete, a trecut, înainte de a se prezenta drept virgin la USR, și prin mizerul, transpiratul pat al PSD, partid căruia i-a sacrificat fecioria sub pretextul că doar astfel ar fi putut fi acceptat în lumea politică laburistă în vremea când își făcea pe banii babacului studiile la Londra m-a umplut de dezgust.
Să fiu bine înțeles. Nu ader la aberațiile cuprinse în textul d-nei Alina Mungiu-Pippidi publicat săptămâna trecută pe site-ul România curată, preluat și pe blogurile adevărul.ro. Încropeala nevrotică cu pricina nu servește decât celor care țin să acrediteze ideea că USR ar fi un partid al odraslelor de securiști. Mai mult. Lasă impresia că marea politologă care predă nu știu ce la o Universitate din Germania a primit ordin să îi pună la zid pe cei cu studii în străinătate. Și nu dovedește decât că doamna Mungiu a trecut, deocamdată doar cu gândirea și cu sufletul, de partea celor care fac belle figure la Antena 3 și sunt pe placul lui Dan Voiculescu. Poate foarte curând, după cum evoluează lucrurile, o vom vedea pe insa în cauză comentând ceva în duet cu doamna Sorina Pintea.
Dar nici nu pot accepta naiv, ca să nu zic prostește, explicațiile rizibile ale doamnei Ioana Lupea referitoare la circumstanțele în care s-a consumat inconștiența domnului Chiș.
Încă două-trei glume ca astea, încă un set de ezitări ale domnului Dan Barna și nu e deloc exclus ca USR să nu mai poată să atingă pragul minim necesar în vederea intrării în Parlament.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Imi pare rau sa constat ca, din 1992, de cind am incetat sa ma „exprim politic” (a se citi a vota), nu s-a schimbat mare lucru in politica romaneasca si dl. Chis tocmai mi-a demonstrat cu prisosinta acest lucru.

    Indiferent daca prenumele dinsului provine de la detergent, de la mica sirena a lui Disney sau de la cine stie ce asociatie stranie de idei facuta de parinti, fapt este ca nu prea vad o apropiere de „politica laburista” la care dinsul pretinde ca a vrut sa acceda, de unde si compromisul „nedorit” cu umbrela PSD.

    Folosirea, total neinspirata a prenumelui in acest „videoclip” (astazi, datorita tehnologiei oricine poate realiza un asemenea clip acasa) pare a fi mai degraba o gluma studenteasca demna de o fratie din campusul universitar, decit un instrument pentru promovarea unei initiative politice. Acesta initiativa avind scopul nobil de a schimba in bine viata celor multi care voteaza si care, pina la urma, depind de cei pe care i-au votat.

    Personal, consider ca acesta ar trebui sa fie obiectivul suprem al activitatii oricarui om politic.
    Din pacate, pina acum cel putin, acest obiectiv este „sublim, dar lipseste cu desavirsire”.

    Politica romaneasca este si acum, la 30 de ani de libertate de exprimare, populata de o sub-specie de om politic care, indiferent de pozitia declarata in spectrul politic sau doctrina politica sau educatie sau diplome sau experienta sau orice alt criteriu, are ca principiu suprem „Mie ce-mi iese din asta?

    Iar unica metoda de a atinge acest obiectiv este „Sa dam cu sutul la glezne adversarilor!„.

    De aici si dramoleta lacrimogena ieftina cu aparitia videoclipului si retragerea „demna” din cursa pentru premiul politic …

    Cit despre doamna Mungiu-Pipiddi …. apartenenta la arborele genealogic care il include pe Nicolae Iorga intre stramosii dinsei nu presupune automat ca si eruditia si gindirea marelui savant si om politic s-au transmis la dinsa.

    Dimpotriva, de la distanta apare ca si cum activitatea curenta a doamnei se circumscrie metodei mentionate mai sus. Cit despre virulenta, pare sa fie de vinzare si se aplica dupa circumstante.

    Cu stima,
    Un anonim

  2. Propun campania „Fără virgulă între subiect și predicat”. Ori suntem filologi, ori nu mai suntem?

    Că, vorba aia, l’effet de spectacle de diderot à plm: dacă nu suntem în stare să gestionăm fraze lungi, zic să le facem mai scurte.

    Comentarii răutăcioase, este că? :D

    • Da, insa se pare ca Dvs. de fapt propuneti campania: „Fara legatura intre comentariu si subiectul articolului”.

      Asa este sau este doar un comentariu … à … ?

  3. Mai înainte de a arunca la pubelă afirmațiile dnei Mungiu-Pippidi, poate n-ar strica să le examinăm mai pe-ndelete. Poate că …
    Ce-ați alege dintre un colonel de securitate conștient, cu convingeri peneliste solide și un inconștient ca Ariel? Și dacă v-ați simțit atât de jignit de mini-videoclipul care va fi uitat într-o săptămână, cum v-ați simțit când ați aflat că Băsescu e Petrov, de fapt, că PNL-ul l-a înfiat pe Chirica, că președintele numai echidistant nu este, că Chițu și firma lui au lucrat cu CJ Teleorman în vremuri de tristă amintire etc. etc.?
    Nici să râdem, nici să plângem – mai bine să încercăm a înțelege. Sine ira et studio. (N-o s-o vedeți în veacul vecilor pe dna Mungiu-Pippidi lângă Pintea în studio la A3, totuși)

  4. Vai, dar ce tragedie! Unul face bascalie dar in acelasi timp pune si umarul la stat in strada ore intregi, unde , la fel ca multi altii , si-a luat bascalie de la zeci de oameni care ii luau in deradere si uite ca au reusit. Au strans semnaturile, chiar daca unii ca dumneavoastra regreta.
    Pe de alta parte tin sa va aduc aminte de o vorba inteleapta a unui mare ganditor din zilele noastre, spusa catre fiul lui „I WAS VERY DUMB WHEN I WAS 14 NO TWITTER NO FACEBOOK SO I WAS DUMB IN PRIVATE” WILL SMITH . Sunt sigur ca dumneavoastra nu ati gresit si nu ati facut nici o chestie care v-ar „dezgusta” sau i-au „dezgustat” pe altii la timpul respectiv. Noroc ca nu erau telefoane sau facebook sa va inregistreze.
    Pe de alta parte , noroc cu premierul canadei ca s-a vopsit pe fata negru sau cu Iordache care s-a inregistrat cantand despre diaspora. Sa nu mai zic de Pintea cantareata mitomana autoimuna. Astea nu stiu daca v-au mahnit, dar regretati o chesti stupida a unui copil uitand ca multe alte zeci de mii au pus umarul in campania respectiva. Toti cu ganduri bune dar sigur le gasim noi o meteahna.
    Lasa , ca mai bine punem din astea care ne fura profesionist, care nu fac bascalie decat in parlament luandu-se de verdeata dintre dintii unei colege parlamentar sau zicandu-i alteia sa ii suga organul cand ii inmaneaza o carte … Si pot sa mai dau un milion de exemple.
    La final , aduc aminte de vorba unui mare nene: Cel fara de pacat sa dea primul cu piatra!

  5. …se va putea când alegătorii vor fi ei conștienți de puterea lor.
    Pâna atunci, avem parte de efectul pervers al Votului Universal într-o societate necoaptă pentru asa ceva: «Geniu sau un bou de turmă. tot același vot la urnă!»

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gaslighting și puterea manipulării

But I saw you with my own eyes! Well, who you gonna believe?

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Zâmbetele peste deşert şi improbabila solidaritate (câteva gânduri despre deschiderea şcolilor)

V-au spus cu un zâmbet hotărât că şcoala va în-ce-pe pe 14-septembrie! Cu-copiii-în-clase. Că aşa e normal. Că numai ce se desfăşoară...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.