vineri, mai 7, 2021

Fără mânie despre revistele culturale

După emoția stârnită de aplicarea Legii 136/2015, care stabilește cum se acordă revistelor culturale subvenția de stat, l-am întrebat pe Mircea Mihăieș, redactor-șef la ”Orizont”și fost vicepreședinte ICR, cum stau în realitate lucrurile.

Trebuie subvenționate sau nu revistele culturale?

Întrebarea e pieziș-stângistă. Cum să nu fie subvenționate?! Am auzit-o până la sațietate când lucram la ICR. Și atunci, după ce instituția funcționase cincisprezece ani, sub Buzura, fără ca vreun „vigilent” să se întrebe ce se întâmpla în Aleea Alexandru, s-a pus brusc problema dacă nu cumva banii ar trebui redirecționați spre zonele de prediclecție ale politicienilor români: protecția socială, „investițiile fistichii”, instituțiile militarizate etc. După plecarea echipei Patapievici, s-a revenit la atitudinea binevoitoare.  Nimeni nu mai suferă că banii sunt „risipiți”, că se dau salarii pentru „sinecuri” etc.  Revistele culturale sunt subvenționate absolut peste tot în lume. Vreau să spun, în lumea civilizată. E drept că finanțările provin în cele mai multe din cazuri din surse private. Acest lucru e posibil deoarece, pe de o parte, în Occident chiar există „surse private” legitime (acolo, lumea se îmbogățește mai rar prin potlogării), și, pe de alta, legislația încurajează cu generozitate acțiunile de mecenat.  În România, unde statul e atotputernic și unde, paternalist, practică pe scară largă „sufocarea prin îmbrățișare”, e normal ca el să-și asume și astfel de îndatoriri, nu doar să spolieze cetățeanul.

Care e acum mecanismul juridic de finanțare?

Mecanisme — e cam mult spus. Mai degrabă, improvizații. O categorie privește publicațiile locale sau județene. În cazul lor, finanțarea e asigurată de către primării sau consiliile județene, așa cum e asigurată cea a teatrelor, filarmonicilor, muzeelor, caselor memoriale etc. Revistele profesioniștilor n-au fost incluse, practic, în niciun sistem de finanțare oficial. Abia începând cu vara lui 2015 există o lege de finanțare a revistelor culturale, Legea 136. http://lege5.ro/Gratuit/gy4teobrha/legea-nr-136-2015-pentru-finantarea-revistelor-de-cultura-reprezentative-din-romania.

Trebuie subliniate două aspecte. Primul: legea nu se referă în exclusivitate la revistele uniunilor de creație, ci și la revistele așa-zicând independente. Al doilea: nu e vorba de o finanțare de sută la sută. Între 30 si 40 la sută din fonduri provin din alte surse: programe de finanțare locale, sponsorizări, vânzarea revistelor etc.

Care este metabolismul revistelor culturale în era noilor tehnologii? În ce măsură și cum le influențează existența mediul online, rețelele sociale, Internetul?

Este dincolo de orice dubiu că mediul online a dinamizat și domeniul revistelor culturale. Informația e mai rapidă, reacțiile cititorilor sunt și ele cvasi-instantanee. În schimb, a coborât foarte mult ștacheta valorică. De regulă, dialogul e înlocuit de o cacofonie dizgrațioasă, în care nu există nicio responsibilitate pentru ceea ce scrii. E un efect pervers al „democratizării” mass-media, care se traduce prin permanenta prăbușire a nivelului intelectual și ideatic. Dar probabil că nu e nimic de făcut în această direcție. Acesta e drumul pe care a luat-o întreaga civilizație occidentală, al relativismului iresponsabil.Există însă un alt dezavantaj, ignorat cam de toată lumea: publicațiile electronice „durează” atâta vreme cât rezistă site-urile care le găzduiesc. Am asistat în ultimii ani  la „aneantizarea” (cuvântul e cât se poate de adecvat) unor reviste excepționale, dispărute din radarul motoarelor de căutare de parcă n-ar fi existat niciodată. Promovarea unei duble identități — o variantă electronică, alta tipărită — e o soluție nesperat de bună pentru revistele culturale. Dar, vorba francezului: pourvu que ça dure!

Ca studiu de caz, cum supraviețuiește  revista ”Orizont” din Timișoara?

Printr-o echilibristică incredibilă între diverse sindromuri.Cel mai deprimant e sindromul „Madame Bovary” (suntem mereu înglodați în datorii — nu mari, dar suficient de             neplăcute pentru a ne arunca periodic în nevroze). Trăim, de la număr la număr, între extaz (uf, am reușit să mai trimitem abonaților încă 32 de pagini lunare!) și agonie (de unde scoatem banii pentru ediția viitoare?) Din fericire, în condițiile incredibil de dificile ale ultimilor ani, am găsit un prieten adevărat al culturii în primarul Timișoarei, dl. Nicolae Robu, ca și în membrii consiliul muncipal. Totodată, eforturile supraomenești ale Uniunii Scriitorilor ne-au ajutat să ieșim la liman. La începutul anilor ’90 au existat câteva fundații culturale internaționale al căror ajutor a fost, de asemenea, providențial. M-am ferit să apelez la „oamenii de bine” din Timișoara sau din țară, pentru că bănuiam că, mai devreme sau mai târziu, se va dovedi că sunt bani murdari. Sună groaznic, dar, din păcate, realitatea mă confirmă întru totul. Prefer să am de-a face cu isntituții antipatice, decât cu inși care-au călcat peste cadavre pentru a se îmbogăți.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro