Acum aproape trei ani, când profesorul Cezar Mereuță lansa un volum-sinteză a rezultatelor cercetărilor sale derulate timp de mai bine de două decenii și aniversa totodată o vârstă deosebit de rotundă, academicianul Emilian Dobrescu spunea: „Pentru a-l felicita la aniversare şi omagia cu acelaşi prilej pe profesorul Cezar Mereuţă prefer să folosesc termenul francez quatre-vingts, adică de patru ori douăzeci, deoarece exprimă mult mai bine vitalitatea spiritului său analitic şi creator, rămas neştirbit cu înaintarea în vârstă”.
Academicianul a avut dreptate. Profesorul a continuat să creeze.
La aproape 83 de ani, pe care-i va împlini luna viitoare, Cezar Mereuță a avut bucuria lansării volumului „Some microeconomic landmarks of the transition process in Romania”, eveniment care a prilejuit un seminar la Centrul de Modelare Macroeconomică și Institutul de Prognoză Economică. Au participat unii dintre cei mai reputați specialiști în domeniu: membri și membri corespondenți ai Academiei Române, profesori universitari și coordonatori de studii doctorale, cercetători. Cu toții au fost de acord că valoarea incontestabilă și originalitatea cercetărilor profesorului Mereuță sunt date de profunzimea analizei în domeniul microeconomiei aplicate după criterii multidisciplinare.
Numeroase premiere științifice au rezultat din analiza structurală a 1.009 piețe clasificate în perioada 1995-2012. Metodologic, cercetările au utilizat o abordare multidisciplinară, folosind conceptul de analiză nodală specific sistemelor energetice și o aplicare strictă a principiilor taxonomiei – știința clasificării. Rezultatele au fost fascinante.
Analiza nodală defineşte companiile noduri ca acelea care, pe o piaţă clasificată acoperă împreună 80 % din cifra de afaceri totală a pieţei. Ea a relevat gradul uriaș de concentrare din economia românească, în care în medie doar 10% din companii realizează 80% din cifra de afaceri pe fiecare piață clasificată. Lumea economică și de afaceri este familiarizată de decenii cu faimosul Principiu Pareto, cunoscut și ca regula 80/20, conform căruia, pentru multe evenimente, 80% din efecte sunt produse de doar 20% din cauze. Profesorul Mereuță demonstrează cu argumente de necontrazis că într-o întreagă economie națională principiul se adâncește la dimensiuni nebănuite și este convins că demonstrația poate fi extinsă la scară internațională, pentru a pune în lumină noua dimensiune a globalizării la mai bine de 100 de ani după elaborarea principiului de către savantul italian. Similaritățile personajelor citate sunt uimitoare: ca și Vilfredo Pareto, Cezar Mereuță este un inginer cu contribuții remarcabile în știința economică și astfel este mai ușor de înțeles de ce a aplicat cu atâta abilitate un concept provenit din energetică, „meseria” sa inițială.
Știința clasificării a permis elaborarea timp de 15 ani, sub directa coordonare a lui Cezar Mereuță, a „Topului 100” al companiilor din România, care a estimat calitativ corect în toată perioada rezultatul brut al exercițiului obținut de ansamblul sistemului național, dar și modificarea structurii de proprietate a companiilor. Analiza nodală a permis identificarea aportului filialelor companiilor multinaţionale la valoarea adăugată brută a României, estimată la circa o treime. Tot ea a permis, prin identificarea repartiţiei teritoriale, determinarea fără echivoc a cauzelor inegalităţii economice a regiunilor de dezvoltare din țară. Dinamica performanţelor companiilor noduri pe pieţe clasificate a permis identificarea modelului de creştere a PIB în diverse perioade de timp.
Toate aceste rezultate au fost trecute din nou în revistă cu apreciere de cei prezenți. Profesorul Marin Dinu, editor al volumului și fondator al Editurii Economice, a ținut să sublinieze îndrăzneala de a merge „pe contrasens” a lui Cezar Mereuță, în condițiile în care toată lumea se concentrează pe studiile macroeconomice. Dar a accentuat și că, acolo unde a existat o decizie în favoarea microeconomiei, unde sistemul de companii a fost coloana vertebrală a economiei, lucrurile n-au luat o întorsătură cu adevărat gravă în timpul recentei crize economice. Cu atât mai mare i-a fost satisfacția de a produce ediția în limba engleză a „Operei Omnia” a autorului de care-l leagă o veche prietenie, ca un răspuns la excesul de interes pentru publicațiile din străinătate. Au mai rostit cuvinte de apreciere profesorii Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române și director al Institutului de Economie Națională, Florin Pavelescu, Ioan Pandelică și Corneliu Rusu.
Iar academicianul Emilian Dobrescu, fondatorul Centrului de Modelare Macroeconomică, a sintetizat opinia generală: viitorul cercetării economice nu poate fi decât pe canale de comunicare eficiente și logice între micro- și macroeconomie. În condițiile în care ultimele decenii au reliefat escaladarea unui real conflict între capitalul din economia reală și cel financiar, în condițiile expandării artificiale a ultimului cu deznodămintele cunoscute, cercetarea microeconomică aduce „sânge proaspăt”, oxigen necesar dezvoltării unor teorii care n-au putut fi atinse de cercetarea macroeconomică.
Desigur, cercetările profesorului Mereuță vor fi o bază solidă de pornire spre faimă academică pentru mulți tineri cercetători. Ei vor reuși, poate, să construiască și căile de afirmare mai puternică a companiilor cu capital autohton pe piața proprie și pe cele internaționale, să oprească migrația puternică a forței de muncă dintr-o țară cu creșterea economică „cea mai mare din Uniunea Europeană” și să readucă în Top 100 companii românești din industrii și din servicii creative. Dar să lăsăm pe altădată aceste subiecte incitante și să-l lăsăm și pe Cezar Mereuță să savureze în liniște binemeritată cealaltă mare pasiune a sa: tenisul. Doar și acolo are mult de studiat: gradul de concentrare este halucinant, numai vreo patru din cei peste 1.000 de jucători au adunat peste 90% din titlurile de Mare Șlem în ultimii 15 ani…
Exceptional articol!
Mă întreb ce ar revela o astfel de analiză în legătură cu îngrengătura/rețeaua de firme de partid abonate la fondurile bugetare?
Mai nimic. Sunt prosti, dar nu chiar atat de prosti incat sa fure via un singur vehicul urias, vizibil de pe luna.
Tactica e sa picuri banul public catre propriile buzunare prin cat mai multe capilare subtiri, ca o retea, ca un paienjenis. Pica unul, nu-i bai, raman celelalte 9 sau 99, pe cand daca oamenii rai de la DNA sau de aiurea iti taie singura conducta…
Nu degeaba PSD, in nemarginita sa intelepciune colectiva, a pus limita aia de ciordeala la 100 sau 200000 lei. O suta de mii de ici, o suta de mii de colo… las-ca-i bine.