USL trăieşte- nimic mai adevărat decât sloganul cu care PSD a împânzit România,spre a pregăti triumful electoral ce anticipează încoronarea prezidenţială a lui Victor Ponta. USL trăieşte şi întreaga energie care a prezidat la naşterea acestui proiect politic este intactă, conservându-şi toxicitatea pe care a probat-o vara teribilă a lui 2012. Da, USL trăieşte, iar ura, resentimentul, demagogia, ostilitatea faţă de domnia legii sunt, după doi ani, mai puternice ca oricând.
Şi ca şi în 2012, “duşmanii poporului ” sunt cei fără de care această montare populistă nu poate avea loc. Gestul premierului de a refuza să contrasemneze decretele prezidenţiale de decorare a fostei conduceri ICR, din mandatul Horia- Roman Patapievici, a fost ocazia de a reafirma, fără echivoc, continuitatea în ostilitate şi în aversiune faţă de cei pe care primul guvern al domniei sale i-a epurat, în numele noii lupte de clasă useliste.
Chiar şi răpuşi, chiar şi marginalizaţi, chiar şi supuşi insultelor mediatice, cei are au condus ICR până în 2012 sunt inamicii a căror denunţare este necesară, spre a întări vigilenţa poporului muncitor. Ei sunt risipitorii banului public, ei sunt cei care au calomniat valorile naţionale, ei sunt care au întinat mândria de a fi român, mândrie restaurată în fine de cei care sunt acum majoritari în Camere şi în Guvern.Mai mult decât atât, ei sunt un cuib periculos de fascişti şi de sabotori. Violenţa de limbaj a premierului evocă linşajul mediatic la care a fost supus Andrei Pleşu de către „Antena 3”. Mircea Mihăieş devine acel “fascist bătrân”, exponent al unei ideologii criminale, întruchipare a urii şi a intoleranţei.
Solidaritatea cu Mircea Mihăieş este, în acest context, o manieră de a reafirma centralitatea demnităţii intelectuale. Cu câteva decenii în urmă, în cea mai dreaptă dintre lumile posibile, Mircea Mihăieş ar fost parte a unui lot,onorat cu atenţia unei curţi militare şi condamnat în uralele naţiunii isterizate. Desigur, în România de astăzi, locul tratamentului expeditiv al exterminării este luat de execuţia mediatică şi de invectiva politică . Cel care a apărat spiritul critic cu tenacitate, în atâtea ocazii, este “fascist”, cel care a participat la edificarea unei instituţii este un duşman odios care se cere insultat în impunitate.Solidaritatea cu Mircea Mihăieş este alternativa la tăcerea ce anunţă cedarea şi laşitatea.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Bine-bine, cine-i cel ce aduce asemenea acuzatii unor Mihaies ori Patapievici? nu e cumva plagiatorul prim ministru?!
S-a dat cumva cu burta de pamint „demnitatea intelectuala” reprezentata de Antonesei, Iaru Teodorescu ori, o spun cu parerea de rau, dl Serban Foarta, degraba semnătoriu de apeluri contra dictaturii?
De fapt, eu chiar aud soapte” mai da-i dreaqului, bine le-a facut, ca merita”. Si cind li se va spune si lor, nu va mai fi nimeni sa protesteze.
Sint cumva obraznic? sa mi se demonstreze cu fapte, de filipice sint sătul.
Acuzatia de fascism e grava si se supune unei legi speciale. Se justifica cu probe in fata judecatorului. Asa ca Ponta are probleme grele daca Mihaies depune actiune
Sesizarea presedintiei se refera la NEMOTIVAREA refuzului. Asa ca Ponta mai are o problema: sa scrie si sa aiba RESPONSABILITATE pentru ce scrie. Inclusiv acuzatia de fascism.
De altfel opiniiile de extrema dreapta nu sunt interzise in RO. Dovada Vadim.
Desăvârșitul neadaptat la un loc de muncă onestă, micul procuror la fără frecvență, și-a uzat grețoasa placă de patefon „eu am fost procuror” – argumentul suprem al neadaptatului – și i-a mai rămas să se lupte cu propria criză de identitate.
Cu materialul clientului Nicolae Văcăroiu și-a găsit capetele de acuzare din Curtea de Conturi, cea mai credibilă sursă pesedistă din toate timpurile.
„Fascismul” l-a descoperit din surse mai sigure.
Dle Stanomir,
Este inafara subiectului dar dvs sunteti constitutionalist asa ca va supun atentiei urmatoarele consideratii prezentate intrun mod mai special intrun dialog imaginar:
Veti intelege mai bine ce sustin, din acest dialog imaginar intre Presedinte si un ziarist , fiind mai usor ptr mine sa explic astfel:
ziaris: Dle Presedinte ce parere aveti de sezizarea CCR facuta de dl Ponta cu referire la ceva ce dlui considera o incalcare a constitutiei de catre dvs(chestia cu tricoul de pe plaja)
T.B. Pai am o parere destul de una caci daca cei care au dorit sa ma demita in 2007 si 2012 ar fi intrebat intai CCR probabil ca nu si-ar mai fi peris sa declanseze suspendari considerate faraobiect de CCR si astfel se evita incercarea de lovitura de stat esuata din 2012
ziarist : OK. Dar dl Ponta a spus ca dupa ce CCR se va pronunta in cazul in care i se da dreptate poate sa aiba in vedere eventualele sanctiuni , ori cu totii stim ca fata de dvs singura sanctiune este suspendarea si ce urmeaza acesteia. Ce credeti de asta?
T. B. Aici dl Ponta iese din cadrul rational si etic. Desigur ca o majoritate parlamentara in raport de suspendare, am vazut in doua randuri ca poate sa faca ce doreste fara nicio sanctiune in caz de infirmare deci de fapt fara responsabilitate juridica ignorand avizul consultativ al CCR. Dar in acest caz, avizul nu este unul dat in cadrul unei proceduri de suspendare si deci doar consultativ ci unul obligtoriu pentru viitor. Rezulta ca nu se aplica ptr trecut si este si normal caci asa cum dl Ponta nu a stiut exact cum stau lucrurile si de aceea a si apelat la consultarea CCR, este de presupus ca nici Presedintele care chiar a spus ca nu considera neconstitutional ce a facut, nu considera ca ar incalca constitutia.
Adica doar in viitor daca CCR ar considera neconstitutionala o situatie similara cu cea de pe plaja si eu as comite-o as fi susceptibil de sanctiune.
ziarist: va mutumesc dle Presedinte pentru clarificarile pe care le-ati adus
Numai bine
Dle pragmatic-la- extrem
Pentru aceasta speta gandim la fel si daca citeam inainte ce ati scris nu postam observatia mea care insa poate fi vazuta pe alte bloguri de cca una doua ore. Dar numai doua batai strica asa ca :)
Numai bine.
Pai daca stergeti comentariul facut de mine si la care ma refer in ce-i comunic dlui pragmatic atunci de ce nu ati sters si ce i-am scris ca nici dlui nu va intelege despre ce este vorba asa ca sunt obligat sa repostez:
Stiti de ce Ponta nu a motivat in scris nesemnarea decretului? Pentru ca risca sa junga la puscarie daca semna motivarile ce le da prin viu grai cu fascist si chestii de astea sau in orice caz sa fie nevoit sa-si ceara scuze publice.