joi, iulie 18, 2024

Față în față cu celălalt

Câți dintre noi nu hotărăsc cursul unei dezbateri încă de la primele schimburi de cuvinte? Fie interlocutorul nostru este de acord cu opinia noastră, fie nu merită să mai discutăm. Îl invităm cu respect să ia cuvîntul, să-și prezinte părerile, dar cu cît argumentele lui sunt mai în răspăr cu afirmațiile noastre, cu atât îi reproșăm mai mult că anamorfozează procesul (normal) de gândire. Apelăm la o interpretare idiosincratică a fenomenologiei lui Husserl. Pentru că interlocutorul nostru nu înțelege numen-ul, adică lucrul în sine, se învîrte in jurul lui, vede doar manifestarea lui exterioară, un fenomen, o aparență. Nu a pătruns în miezul lucrului (nostru) și, ca urmare, argumentația lui e găunoasă.

De cîte ori nu alunecăm în comoditatea acestei reflecții atunci cînd semenul nostru ne dă peste cap adevărul frumos expus, fixat în certitudinea lui? E mult mai simplu să credem că avem dreptate și să primim like-urile de rigoare decît să ne supunem veleităților celorlalți de tatonare a altui adevăr. Mulți preferă o reinterpretare subiectivă a filozofiei lui Descartes, pentru care îndoiala era esențială. Se îndoiesc de tot ce zic ceilalți, dar nu de propriul sine gînditor.

Adevărul e smerit, respectuos față de fapte obiective, supus privirilor critice. Nu adevărul per se duce necesarmente la discordii, năvale de sudălmi, injurii misogine, rasiste, etc, ci felul în care jonglăm cu el. Presărăm frînturi de realitate ici și colo, cîte o judecată cu iz intelectual, o evidență numerică care e menită să taie avîntul dezacordului, zîzaniei (gratuite), și pe baza lor fundamentăm un sistem complet al adevărului (personal). Cu fond și formă, ne zicem răspicat. Un idealism monistic. Absolut, unic. Adevărul nu mai e în proces de descoperire, creare, precum omul în sens heideggerian. E un lucru definit, cu o existență prestabilită. Afirmațiile potrivnice devin fapte alternative, iar autorul lor e supus oprobriului public, emoticoanelor, fețelor îmbufnate, roșii de furie, fețelor uimite, rîsului isteric, batjocoritor, dezonorant. Dacă mai apare și cîte o somitate care să ne prindă ego-ul într-o îmbrățișare măgulitoare, hipocoristică, e o dovadă în plus că raționamentul nostru e irefutabil. Trecem lesne cu vederea faptul că părerea, simpla încuviințare a unui mahăr, a unei persoane de vază în domeniul public, nu se transformă numaidecît în adevăr. O fi aserțiunea noastră mai populară, mai panașată cînd ipse dixit (“el însuși a spus-o”), dar validitatea ei nu e asigurată. De ce? Pentru că apelul la autoritate, ad verecundiam, o eroare logică à propos, riscă să țină criticismele (plebei) sub obroc. În cel mai bun caz ele devin ușoare adieri de gînduri. Pe moment băgate în seamă, expeditiv ignorate. Nu contează că persoana publică nu intervine în domeniul ei de competență, important este ca prezența ei să producă valuri cât mai zgomotoase. Infailibilitatea autorității prevalează. La fel și raționamentele noastre.

Pe linia gîndirii lui Paul Ricoeur, e nevoie de existența unei societăți fracționate, de păreri divizate, contradictorii pentru ca dezbaterea, chibzuirea să-și aibă rostul, și luarea unei decizii să fie fezabilă. Dezbatem pe baza diviziunii pentru a lua o decizie, cu scopul de a ține motorul democrației în mișcare. Să dez-batem, să nu ne mai batem, e năzuința, preocuparea multora dintre noi. Dar pentru asta trebuie să acceptăm diversitatea, opoziția, pluralitatea, prezența celuilalt în toată complexitatea lui. Nu să barăm fîlfîirea fasoanelor celuilalt doar pentru a lăsa loc fandoselilor proprii. Nu să ne complacem în propriul rezon, să bagatelizăm deliberația prin recursul la judecăți de valoare cu tendințe maniheice, presărate cu afronturi care mai de care mai inventive, și apoi să decidem unilateral că avem dreptate. Nu există dezbateri fără opinii contradictorii. Dacă am fi cu toții de acord, nu ar mai fi nevoie de discuții în contradictoriu, de nevoia de a ajunge la un consens asupra unor probleme importante ale societății. Dar atunci nu ar mai fi nevoie nici de un sistem democratic.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. ..long time no see, cu angoasele asociate.. :)

    Orice eveniment cotidian plonjează în oceanul memoriei noastre și produce un ecou (mai mult sau mai puțin plăcut) în conștiință. Pentru că memoria produce și așteptări, care pot fi (sau nu) satisfăcute. E un proces influențat hormonal. Ce ne-am face fără.. ?

    Totul este legat și de secreția de dopamină (produsă cu ocazia respectivă) în zona de recompense (plasată strategic aproape de zona memoriei..)
    De notat că centrul plăcerii e situat la una din extremitățile zonei de recompense. De aici și reacția de acceptare sau de respingere, de disconfort. Zona raționalului e plasată binișor mai sus, în cortexul prefrontal.. Parc-am fi niște mașinuțe cu chipset-ul bine garnisit.., nu găsiți ?

    O discuție civilizată presupune un control eficient al cortexului prefrontal, cel care analizează consecințele și dictează deciziile raționale. El ne spune ce să facem. Inhibă comportamentul sugerat de circuitele recompensei, dacă a luat decizia că acesta e inadecvat. Consumul de droguri, spre exemplu, reduce atât volumul cortexului prefrontal, cât și activitatea neuronală asociată. Men sana.. și alte lactate..

    E bine așadar să avem grijă cu cine stăm la taclale. Nu zic să punem apriori fiola interlocutorului, dar dacă se vede de la o poștă că e cu capsa pusă, mai bine pas..

    Cât despre adevăr, cine-l caută își asumă riscul de a-l găsi (pur și simplu.., deși asta e ceva mai greu, dacă e să ne luăm după Oscar Wilde..)

  2. Totul se rezuma la un cuvint, atit de drag mie si ale carui multiple fete le-am vazut in mai toate momentele ale existentei umane NEPUTINTA .Neputinta de a intelege , cu toate formele ei conexe .A intelege pe cel de linga tine , a intelege societatea in care te misti si iti desfasori existenta , a intelege modalitatea de functionare , in cazul nostru , al unei societati democratice , a intelege si a accepta diversitatea fintei umane si nenumaratele ei forme de existenta , a intelege ceea ce inseamna legaturile de tot felul intre oameni , a intelege ca individul nu este posesorul uni adevar de necontestat ca dealtfel si multiplele institutii ale statului ce ar sustine asta , a intelege ca cum esti un efemer traitor pe Planeta si cum singura ta viata trebuie pusa in centrul tuturor lucrurilor , a intelege cit de mult rau poate face un razboi , asa cum avem chiar acum in fata ochilor nostri , a intelege si a accepta ASTA si multe altele te fac ceea ce noi oamenii numim animalul OM. Neputiinta de a intelege si de a accepta tot ceea ce te inconjoara si imposibilitatea ta , ca persoana , de a iesi din propria carapace si din automultumirea numita adevar personal , distruge tot ceea ce o societate , cu partile ei de rau si de bine , incearca sa aduca , in final si anume omul la starea lui de animal inteligent si asta face chiar acum UE prin a incerca si a respecta toate aceste drepturile numite ale omului ca singura masura valabila ce sprijina omul in scurta lui existenta .

  3. Fata in fata cu celalat, fizic, astazi tot mai putin folosit datorita noilor technologii de comunicare care permit tinute si discursuri, mai noi chaturi, care nu mai sunt la inaltimea a ceace ne-am dori.
    Aceste technologii au produs sub impactul anonimatului dezinhibari, au scos la iveala aspectele intunecate ale firii umane scapate de multe ori sub control.
    In acest context daca in urma unor imprejurari se ajunge intradevar fata in fata se poate ajunge in situatia unor conversatii care scapa e sub control, nu de multe ori putem observa aceste manifestari, in direct la TV, penibil, sau deunazi in parlament, mai penibil si dezonorant pt institutie.
    Pentru unii e greu sa-si tina impulsurile sub control ei avand inpresia daca racnesc mai tare si injura mai mult sunt luati in seama, efectul este contrar insa atata timp cat sunt bagati in continuare in seama ei vor continua, atentia primita nefiind altceva decat confirmarea manifestarilor de multe ori chiar asociale, violente.
    Degradarea conversatiei civilizate incepe de acasa, multi aruncand vina pe scoala, nimai in parte adevarat, daca in primii ani ai vietii esti confruntat zilnic cu derapaje de tot felul le ce te poti astepta de la un tanar si ulterior adult ?
    Ce ne ramane de facut ? greu de explicat si anticipat atata timp cat intoxicatiile mediatice, intoxicatiile urma „technologiilor avansate” produc efecte pe care le vedem zilnic, peste tot, din paiat si pana in parlament.
    Vorbim de civilizatie, care sa fie ea daca o turma de maimute ajunge sa fie mai „civilizata” decat muiti bipezi.

  4. Orice confruntare de opinii presupune, inerent, puncte de vedere diferite. Diferența semantică survine necesar din traiectorii diferite de viață. Între o polemică principială de idei și o ceartă ca la ușa cortului e o distincție care e legată de cât de atașat e oricare dintre preopinenți de ce susține și implică argumente specifice educate de istoria confruntărilor anterioare ale fiecăruia.
    Astfel de atașamente duc la conflicte ireductibile, pentru că subiecții nu pot trece de bariera punctelor personale de vedere, pentru că identifică punctul propriu de vedere cu sinele.
    Proiecția personală devine subiect, capătă o viață proprie, printr-o anamorfoză (peștera lui Platon?), iar sensurile subiective sunt ridicate la rang de „numen”, ie dogmă divină revelată, nu lucru în sine (care ar fi acela?). Adevărul devine personalizat, deci trebuie respectat, care trebuie să impună smerenie și frică, de parcă ar fi absolut, și conflictele religioase sunt gata! Restul este o chestiune de organizare și un pic de interferență a unor oameni care înțeleg să profite din aceste diferențe.
    Oamenii care educați-înclinați să speculeaze mai fac și unele sofisme (ad verecundiam, non sequitur, tu quoque etc.)…
    De la Monadologia lui Leibniz la interpretările din filosofia politică… fiecare alege să înțeleagă ce-i convine, emoticoanele sunt tot o proiecție distorsionată pe planul percepțiilor fiecăruia… care caută confirmări, nu spirit critic. Facilitarea comunicării cibernetice emulsionează opinia publică în microbule de opinie care sunt mai ușor de manipulat operațional și statistic decât erau pe vremea războaielor religioase. Relativizarea criteriilor, inclusiv de autoritate științifică, duce la nihilism și anarhie pe stil nou. Pierderea de credibilitate topește formele de solidaritate socială-politică-economică în afara microbulelor. Un efect pervers este că tocmai politicienii care folosesc astfel de metode pentru control pierd transmisia, le sare lanțul de la bicicletă.
    Fight Club! Homo homini lupus… Leviatanul… iar incendiatorii se întorc ca pompieri, pentru reclădirea încrederii.
    Și o luăm de la capăt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Margareta Hanes
Margareta Hanes
Margareta Hanes a obtinut doctoratul in filozofie politica la Vrije Universiteit Brussel. Principalele ei pasiuni sunt filozofia morala, temele existentialiste si interculturalismul. Este vorbitoare a mai multor limbi straine (engleza, germana, franceza, maghiara, olandeza), iar momentan locuieste la Bruxelles.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro