vineri, aprilie 23, 2021

Fatalități folclorice sau pățania ‘celui mai cinstit guvern’

A da cu oiștea în gard. Puțin folclor nu strică. Bun, cine cunoaște zicala știe că asta e pățania haiducului Irimia care fură o caruță cu cai. Nu prea știu de ce potera ajunge pe urmele lui, oricum Irimia se precipită și își încheie furtunoasa călătorie stupid, intr-un gard. Nu e prea clar dacă numele eroului nostru e sau nu o alterație a lui haramir, adica hoț de codru sau haiduc, în orice caz povestea lui e povestea ageamiului, a prostănacului fără pereche, a celui care doar pentru că e din cale afară de idiot i se întâmplă una ca asta.

De ce a ajuns Irimia de pomină? Să explorăm puțin situația. Irimia e fără îndoială un mare tâmpit. E un hoț, dar nu unul obișnuit. Generează aproape cu bună știință o încurcătură, dar e complet incapabil să o gestioneze. Nu-i lipsește curajul, clar, dar pare lipsit de orice urmă de talent. O să spuneți că ce i s-a întâmplat lui Irimia, i se poate întâmpla oricui. Ei bine, nu. Vreau să vă uitați puțin la altceva. Cuvintele oiște și gard sunt cuvinte care vin din bulgară și albaneză. Sunt uzuale în special în zonele Olteniei și Munteniei unde ai sate așezate pe spații mari, cu case și curți întinse și străjuite de garduri dure din ulucă, drumuri ceva mai spațioase etc; în Ardeal pățania lui Ieremia n-ar avea sens, cine a văzut satele de acolo știe de ce: casele sunt lipite unele de alte, drumurile înguste, deci condițiile astea ar fi făcut fără haz povestea; iar în Moldova sunt curente cuvinte ca tânjală (a te lasa pe tânjala, de aici vine pentru cine nu știe vorba asta), prigon, zăplaz, târcol etc în loc de oiște sau gard (satele se aseamănă în schimb cu cele din Muntenia/Oltenia). În orice caz, e o configurație a satului românesc via satul devălmaș (vezi H. Stahl dacă e nevoie, unde combinația obștească de proprietate colectivă și individuală, adică vatra satului, pădurea și izlazul, centura de terenuri agricole colective din jurul satului, zona privată din jurul casei etc) care explică configurația internă a satului românesc, adică spațiile mari dintre case, dintre curți și drumuri etc. Ei, a da cu oiștea în gard ca Irimia abia acum reflectă întreaga savoare anecdotică. Cu case si garduri care nu doar că nu dau direct în drum, dar uneori e nevoie de drumuri mai mici laterale pentru a face legătura cu drumul principal, doar cea mai neagră fatalitate mai poate explica un astfel de final. Ca să nu mai lungesc vorba, povestea lui Irimia e povestea ageamiului, a prostănacului fără pereche, a idiotului incurabil. De n-ar fi așa, sarcasmul și imaginația populară nu s-ar fi activat, iar noi n-am fi știut/avut nimic azi.

Să extrapolăm acum exercițiul. Ca Irimia altădată, cel mai cinstit guvern post-decembrist a ajuns de pomină. E de necrezut că i-a luat mai puțin de două luni pentru asta (Iliescu-Nastase a avut nevoie de mult mai mult). De exemplu, toată presa internațională vuiește de plagiatul dlui Ponta. Asta dacă te oprești aici. Dacă mergi mai departe, începe să ți se încețoșeze privirea. Unii care au făcut carieră din contre anti-Basescu ani la rînd caută acum analogii cu nazismul (1933/4) pentru USL, un prieten îl compara pe Ponta cu Lukașenko, eu însumi m-am gandit la guvernarea Năstase-Iliescu 2000/4 (daca vreti o mica comparatie, dl Pop e un excelent Tanase Joita al Educatiei), iar altii s-au gandit la mineriadele si FSN-ul lui Iliescu. Vrei nu vrei, e ceva bestial cu Guvernul asta. Ei, nu e asta situatia lui Irimia? Ia uitați-vă putin. Fură căruța și caii, sarcina lui principală în aceste conditii e de a rămâne obscur, or exact asta nu-i reușește. Potera se pune pe urmele lui, iar restul îl cunoașteți. Ca Irimia bunăoară, Guvernul Ponta e plin de belele, adică de la falsuri și greșeli absurde în CV, de la plagiate și situații incredibile de impostură academică mușamalizate la modul ordinar pînă la cele mai intempestive lovituri de pumn aplicate ca la box în bărbia ICR-ului, a ISC-ului, a Comisiilor (ANCS si Ministerului Educatie -CNATDCU), a MO, a CNSAS-ului, a CCR, a MCV (acum) etc. Or, exact astea scoală din somn potera din pățania lui Irimia. Ei, cum să nu vezi că schimbarea Comisiei de Etică în preziua analizării capodoperei lui Mang îl salvează pe marele Mang de la un zbang, zdrang (cum zicea cineva)? Cum să te faci că nu vezi că modificarea atribuțiilor/compoziției CNATDCU exact în preziua analizării tezei de doctorat a lui Ponta e pleznită pe același calapod (vrei nu vrei, coincidență sau nu, îi salvează prețiosul fund)? Cum poți să înghiți o chestie ca trecerea MO de la Parlament la Guvern prin ordonanță de urgență, când de pe urma ei beneficiază direct Ponta (pleacă la Bruxelles peste CCR și în locul lui Băsescu) și Voiculescu (vrei nu vrei, scapă de Înalta Curte unde Năstase se arsese rău), iar pe termen lung, Guvernul (care poate interveni acum în activitatea editorială a MO -a si făcut-o, de exemplu Ordinul ministrului Pop apare vineri 29 iulie in MO în jurul orei 11.00 pentru a face ilegala CNATDCU care analiza taman atunci acuzațiile de plagiat aduse lui Ponta, dar hotărârea puțin mai veche a CCR care tranșa diferendul dintre premier si președinte pe reprezentarea la Bruxelles nu)? Ei, cum să nu te apuce plânsul când vezi ce au devenit instituțiile și legile și ordonanțele și hotărârile în mâinile acestei teribile trupe de șoc? Cum să nu te crucești când ești confruntat cu facondele agramate încurcate în justificări nerușinate ale ministrului Educației și/sau impunitatea fără margini a premierului? Cum să nu te îngrozești când toți acești mari democrați strigau în iarnă ‘jos cu tiranul’, iar acum ei dau unul din cele mai furibunde atacuri la adresa instituțiilor statului pe care le-a cunoscut Romania post-decembristă? În sfârșit, cum să nu-ți pui mâinile în cap, să nu plângi, să nu albești, să nu te trezești vorbind singur când toată această mașinărie a voracității, nerușinării și cinismului te sfidează de sus cu rânjetul inept al unui interlop care s-a trezit nu știu de ce stăpân pe situație?

Nu cunosc finalul pățaniei lui Irimia, dar cred că memoria populară vrea să credem că gardul s-a interpus decisiv între el și libertatea lui. Oricum ar fi, Ponta și compania reproduc pățania. În presa internă/internațională cel puțin asta e situația. Ponta a dat cu oiștea USL-ului în gard. Oricât de împielițați pot fi oamenii lui Băsescu, căruța lui Ponta tot furată rămâne. Vorba cuiva, ‘singurul adversar al dlui Ponta rămâne teza de doctorat’. Indiscutabil, Irimia e eroul acestor zile fierbinți de vară.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. „Ponta a dat cu oiștea USL-ului în gard” … Sincer, nu prea avea cum… Din simplul motiv ca gardul nu mai era acolo… A fost daramat demult de oistea PDL-ului… care e urmarit acum de potera alegerilor…De unde si disperarea si isteria reactiilor din ultima perioada…

    • Pt tine, ceea ce se intampla la noi e asa, frectie la piciorul de lemn, disperare pdlista, halucinatie nationala etc, adica democratia e in regula, institutiile si ele, doar strainatatea bate camp, iar ceilalti sufera de isterie etc. Ce sa fac dle, ce pot sa-ti spun? Dolce far niente, baby doll etc, asta e lumea si conexiunile tale cu ea. Nu e nimic de facut aici, vezi daca nu ma crezi Baby Doll a lui Elia Kazan (1956) :)

      • Cateva chestiuni minore:
        Numaratoarea voturilor comisa de matematiciana Anastase a fost un exemplu de democratie in actiune ?
        Cand presedintele a spus ca indiferent de ce hotaraste CCR-ul nu sunt bani, era OK, CCR-ul nu mai avea atatea sensibilitati ?
        Cand s-au repetat voturi in Parlament pana a iesit rezultatul dorit de PDL a fost la fel, un exemplu de procedura democratica ?
        Ar mai fi extrem de multe exemple, dar n-am timp si nici chef sa le inventariez pe toate. Ideea e ca pentru orice actiune actuala a USL-ului se gaseste cu usurinta cel putin un contraexemplu apartinand PDL-ului sau presedintelui. E adevarat ca „abuzurile sunt evidente dar ne socheaza ca patru ani de tampenii si abuzuri primesc replica in doza soc, intr-o luna ?” :) Am citat aproximativ un comentariu din alt articol, sa nu fiu acuzat de plagiat :). De asta e patetica, penibila si cum vreti dumneavoastra, toata isteria asta ( nu-mi permit sa va tutuiesc, nu ne cunoastem si nu stiu daca ma ridic la nivelul dvs. intelectual :) ).
        Momentul adevarului va fi la alegeri si la referendumul de suspendare. Ar mai fi multe de spus, dar chiar am treburi mai urgente in momentul de fata, oricum sper c-ati inteles ideea, daca nu, e vina mea :)

        • adica puteti compara chestiile alea cu pensiile sau numaratoare voturilor cu puciul parlamentar de acum, adica chestiile astea sunt penibile, patetice, isterice etc etc? Clar, ceva nu e in regula cu judecata asta, imi pare teribil de rau s-o spun

  2. @incomod: Esti copil
    @Constantin Balasoiu
    Eu nu stiam povestea cu Irimia si oistea in gard. Chiar m-a bucurat introducerea; am mai aflat om poveste savuroasa.
    Cat despre setea si foamea de tot a lui Ponta si a gastii lui, mai am o speranta: lacomia te lasa intai inert si apoi te ucide.

      • Bataios copil, clar. Ei, cauta ca intre raspunsuri cocosesti sa adaugi si putina luciditate, niste infomatii de presa (nu interna, ca asta e a lui Base, internationala) -asta daca imi permiti sa-ti fac niste sugesti. Adica daca tot ne dam cocosi, sa ne mai uitam putin si la ce spunem :)

  3. Nu stiu de ce povestile noastre acorda personajului negativ o anumita circumstanta implicita de nevinovatie. Adica – E adevarat ca face prostii, dar e totusi om. Haideti sa-l intelegem si sa-l iertam! Ma intreb daca rudele celor doua milioane de cambodgieni asasinati de regimul rosu instituit de Pol Pot – un Prim Ministru lasat in voia lui – gândesc la fel?

  4. @ Cornel

    Ei, sa fim seriosi: Ponta nu ar putea ajunge niciodata, in Europa de azi, nici macar un mini-Pol Pot.
    Cu toate acestea, ceea ce se intampla depaseste orice imaginatie intr-o tara (pretins) civilizata. Si poate ca exact aici este diferenta dintre o tara europeana si una …mai putin civilizata: ar trebui sa fim revoltati si de incercarea de musamalizare a unui plagiat sau de nerespectarea deciziei CCR, nu doar daca Ponta ar incepe sa bage oameni la puscarie si sa-i asasineze.
    Acest atac furibund pentru schimbarea celor incomozi este atat de nerusinat, atat de „pe fata”, intr-un timp atat de scurt, incat orice om de bun simt ar trebui sa se intrebe: „astia chiar ne cred fraieri ?” Si de la aceasta intrebare ar trebui sa porneasca multe altele cu privire la calitatea oamenilor aflati azi la guvernare, a ideilor si obsesiilor etalate de ei…
    Si pentru ca veni vorba de folclor, cum vi se pare zicala „din lac in put” ?!…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Constantin Balasoiu
Constantin Balasoiu
Master in stiinte politice (la FSPUB), a publicat articole la Idei in Dialog (2006-9) si Revista 22 (2011)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Narațiunile apocaliptice actuale despre Armagedonul climatic conțin mai multe scenarii de groază, dintre care topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanic ocupă un...

Distrugerea ICR. Final de drum

Ce veste proastă - și ăsta e un understatement. De fapt, e o veste oribilă: s-a ajuns la cel mai prost scenariu...

Simptomele marilor europeni după 7 ani de Rusia în Ucraina

Acumularea militară rusă în estul Ucrainei este apreciată în diverse cercuri de expertiză occidentală...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro