Fatalități folclorice sau pățania ‘celui mai cinstit guvern’

A da cu oiștea în gard. Puțin folclor nu strică. Bun, cine cunoaște zicala știe că asta e pățania haiducului Irimia care fură o caruță cu cai. Nu prea știu de ce potera ajunge pe urmele lui, oricum Irimia se precipită și își încheie furtunoasa călătorie stupid, intr-un gard. Nu e prea clar dacă numele eroului nostru e sau nu o alterație a lui haramir, adica hoț de codru sau haiduc, în orice caz povestea lui e povestea ageamiului, a prostănacului fără pereche, a celui care doar pentru că e din cale afară de idiot i se întâmplă una ca asta.

De ce a ajuns Irimia de pomină? Să explorăm puțin situația. Irimia e fără îndoială un mare tâmpit. E un hoț, dar nu unul obișnuit. Generează aproape cu bună știință o încurcătură, dar e complet incapabil să o gestioneze. Nu-i lipsește curajul, clar, dar pare lipsit de orice urmă de talent. O să spuneți că ce i s-a întâmplat lui Irimia, i se poate întâmpla oricui. Ei bine, nu. Vreau să vă uitați puțin la altceva. Cuvintele oiște și gard sunt cuvinte care vin din bulgară și albaneză. Sunt uzuale în special în zonele Olteniei și Munteniei unde ai sate așezate pe spații mari, cu case și curți întinse și străjuite de garduri dure din ulucă, drumuri ceva mai spațioase etc; în Ardeal pățania lui Ieremia n-ar avea sens, cine a văzut satele de acolo știe de ce: casele sunt lipite unele de alte, drumurile înguste, deci condițiile astea ar fi făcut fără haz povestea; iar în Moldova sunt curente cuvinte ca tânjală (a te lasa pe tânjala, de aici vine pentru cine nu știe vorba asta), prigon, zăplaz, târcol etc în loc de oiște sau gard (satele se aseamănă în schimb cu cele din Muntenia/Oltenia). În orice caz, e o configurație a satului românesc via satul devălmaș (vezi H. Stahl dacă e nevoie, unde combinația obștească de proprietate colectivă și individuală, adică vatra satului, pădurea și izlazul, centura de terenuri agricole colective din jurul satului, zona privată din jurul casei etc) care explică configurația internă a satului românesc, adică spațiile mari dintre case, dintre curți și drumuri etc. Ei, a da cu oiștea în gard ca Irimia abia acum reflectă întreaga savoare anecdotică. Cu case si garduri care nu doar că nu dau direct în drum, dar uneori e nevoie de drumuri mai mici laterale pentru a face legătura cu drumul principal, doar cea mai neagră fatalitate mai poate explica un astfel de final. Ca să nu mai lungesc vorba, povestea lui Irimia e povestea ageamiului, a prostănacului fără pereche, a idiotului incurabil. De n-ar fi așa, sarcasmul și imaginația populară nu s-ar fi activat, iar noi n-am fi știut/avut nimic azi.

Să extrapolăm acum exercițiul. Ca Irimia altădată, cel mai cinstit guvern post-decembrist a ajuns de pomină. E de necrezut că i-a luat mai puțin de două luni pentru asta (Iliescu-Nastase a avut nevoie de mult mai mult). De exemplu, toată presa internațională vuiește de plagiatul dlui Ponta. Asta dacă te oprești aici. Dacă mergi mai departe, începe să ți se încețoșeze privirea. Unii care au făcut carieră din contre anti-Basescu ani la rînd caută acum analogii cu nazismul (1933/4) pentru USL, un prieten îl compara pe Ponta cu Lukașenko, eu însumi m-am gandit la guvernarea Năstase-Iliescu 2000/4 (daca vreti o mica comparatie, dl Pop e un excelent Tanase Joita al Educatiei), iar altii s-au gandit la mineriadele si FSN-ul lui Iliescu. Vrei nu vrei, e ceva bestial cu Guvernul asta. Ei, nu e asta situatia lui Irimia? Ia uitați-vă putin. Fură căruța și caii, sarcina lui principală în aceste conditii e de a rămâne obscur, or exact asta nu-i reușește. Potera se pune pe urmele lui, iar restul îl cunoașteți. Ca Irimia bunăoară, Guvernul Ponta e plin de belele, adică de la falsuri și greșeli absurde în CV, de la plagiate și situații incredibile de impostură academică mușamalizate la modul ordinar pînă la cele mai intempestive lovituri de pumn aplicate ca la box în bărbia ICR-ului, a ISC-ului, a Comisiilor (ANCS si Ministerului Educatie -CNATDCU), a MO, a CNSAS-ului, a CCR, a MCV (acum) etc. Or, exact astea scoală din somn potera din pățania lui Irimia. Ei, cum să nu vezi că schimbarea Comisiei de Etică în preziua analizării capodoperei lui Mang îl salvează pe marele Mang de la un zbang, zdrang (cum zicea cineva)? Cum să te faci că nu vezi că modificarea atribuțiilor/compoziției CNATDCU exact în preziua analizării tezei de doctorat a lui Ponta e pleznită pe același calapod (vrei nu vrei, coincidență sau nu, îi salvează prețiosul fund)? Cum poți să înghiți o chestie ca trecerea MO de la Parlament la Guvern prin ordonanță de urgență, când de pe urma ei beneficiază direct Ponta (pleacă la Bruxelles peste CCR și în locul lui Băsescu) și Voiculescu (vrei nu vrei, scapă de Înalta Curte unde Năstase se arsese rău), iar pe termen lung, Guvernul (care poate interveni acum în activitatea editorială a MO -a si făcut-o, de exemplu Ordinul ministrului Pop apare vineri 29 iulie in MO în jurul orei 11.00 pentru a face ilegala CNATDCU care analiza taman atunci acuzațiile de plagiat aduse lui Ponta, dar hotărârea puțin mai veche a CCR care tranșa diferendul dintre premier si președinte pe reprezentarea la Bruxelles nu)? Ei, cum să nu te apuce plânsul când vezi ce au devenit instituțiile și legile și ordonanțele și hotărârile în mâinile acestei teribile trupe de șoc? Cum să nu te crucești când ești confruntat cu facondele agramate încurcate în justificări nerușinate ale ministrului Educației și/sau impunitatea fără margini a premierului? Cum să nu te îngrozești când toți acești mari democrați strigau în iarnă ‘jos cu tiranul’, iar acum ei dau unul din cele mai furibunde atacuri la adresa instituțiilor statului pe care le-a cunoscut Romania post-decembristă? În sfârșit, cum să nu-ți pui mâinile în cap, să nu plângi, să nu albești, să nu te trezești vorbind singur când toată această mașinărie a voracității, nerușinării și cinismului te sfidează de sus cu rânjetul inept al unui interlop care s-a trezit nu știu de ce stăpân pe situație?

Nu cunosc finalul pățaniei lui Irimia, dar cred că memoria populară vrea să credem că gardul s-a interpus decisiv între el și libertatea lui. Oricum ar fi, Ponta și compania reproduc pățania. În presa internă/internațională cel puțin asta e situația. Ponta a dat cu oiștea USL-ului în gard. Oricât de împielițați pot fi oamenii lui Băsescu, căruța lui Ponta tot furată rămâne. Vorba cuiva, ‘singurul adversar al dlui Ponta rămâne teza de doctorat’. Indiscutabil, Irimia e eroul acestor zile fierbinți de vară.