vineri, martie 29, 2024

Faza cu cresele. Optiuni pentru guvernantii fara idei

Anul trecut, într-un proiect de consultanță având ca beneficiar Secretariatul General al Guvernului am făcut tangențial o evaluare ex-ante încercând sa vedem care ar fi cea mai buna soluție pentru politica de educație timpurie a Ministerului Educației. Am cules date cu carul, din care, câteva vi le voi împărtăși mai jos. Am fost pe teren la creșe private si de stat în București și în țară, am cules date despre felul și calitatea serviciile pe care acestea le oferă, am vorbit cu primari și funcționari care au in gestiune creșe finanțate de la bugetul local, am vorbit cu instituțiile interesate de subiect (Min. Sanătății, Protecția Copilului) și cu ONG-uri focusate pe acest segment de vârstă. Am vorbit cu directoare de creșe, părinți și puericultoare (cum li se spune educatoarelor de creșă). Așa se fundamentează serios deciziile și politicile publice, pe teren nu doar in birou.

Câteva cifre pentru început

Cererea depăşeşte cu mult oferta de locuri disponibile în creşe. De pe vremea comuniștilor și până astăzi, s-au desfiinţat foarte multe creşe: înainte de 1989 erau 902 de creşe cu aproximativ 90.000 copii, în prezent noi am numărat 287 creşe cu aproximativ 11.000 copii.

Creșele se aflau înainte sub Ministerul Sănătății dar din 2001 au trecut în subordinea autorităților locale care ar trebui să livreze aceste servicii cetățenilor din aria lor. Acum , toate cheltuielile pentru creșele de stat (infrastructură, salarii, etc) sunt suportate de bugetul local. Numărul foarte mare de cereri ale părinţilor – comparativ cu locurile disponibile duce la supraaglomerarea grupelor de copii. Astfel, numărul de copii înscrişi în creşe variază de la 14 (creşe particulare) la 200 (creşe de stat). Rezultă că la stat sunt înscrişi mai mulţi copii (15 – 20 la o grupă sau mai mult de 20 la o grupă), clasele pot deveni supraaglomerate atunci când părinții își aduc zilnic la creșă. Supraaglomerarea grupelor se asociază cu frecvente îmbolnăviri ale copiilor.

„Cererea pentru servicii de tip creșa este imensă.  Avem liste de așteptare duble raportate la numarul de creșe pe care ni-l permite. În sectorul 6 avem 3 creșe și un numar total de 600 de locuri, ceea ce înseamnă aproximativ 200 de locuri per creșă. Totul este raportat la o populație de 400.000 de locuitori.” (Bucureşti)

Serviciile creșelor private pe care le-am vizitat arătau mult mai bine decât cele ale creșelor de stat. O îngrijitoare era responsabilă pentru 4-5 copii la privat. La stat aveau câteodată si peste 25 de copii în grija.

Și costurile sunt pe măsură. O creșă particulară în buget costă un părinte de la 250 la 390 euro/ lună: sunt oferite şi servicii de transport, precum şi consilierea părinţilor sau consiliere psihologică, asistenţă medicală din partea unui medic pediatru.  La stat părinţii plătesc pentru masa copiilor: suma variabilă între 5-6 Roni pe zi. Conform legii se aloca în 2009 pentru hrană suma de 6 lei pe zi. Legea prevede și faptul că în măsura în care consiliul local își permite și dorește suplimentarea bugetului pentru hrană, atunci poate să o facă. Consiliul Local al sectorului 6 a crescut costul alocat hranei pe copil 10 lei pe zi, cu plus 4 lei contribuție de la bugetul local.

În România părinții nu sunt interesați pre mult de alte servicii ale creșelor. Ei vor doar un mediu sigur în care să-și lase copii. Nu conștientizează importanța imensă a educației timpurii de la 0 la 3 ani (voi reveni pe acest subiect!).

„La noi creșa asigură o componentă socială majoră. Motivația părinților atunci când apelează la creșă este că nu au cu cine sa-i lase când sunt nevoiți să se întoarcă la serviciu. Cei angajați în domeniul privat nu beneficiază de înțelegerea patronilor care le cer să vină la serviciu. În lipsă de alternative, convenabile economic, se îndreaptă spre creșe. (Administrație locala, București)

Am observat (fără sa trec in raportul oficial) că acces la creșele de stat au tot copii părinților care stau ceva mai bine  financiar: ei au relații la primărie, la consiliu local, la creșa sau își permit să mituiască directoarele.

Ce ar fi de făcut

Opțiunile de politică publică sunt următoarele:

Opțiunea 0: nu faci nimic, reduci concediul maternal și pui un stres imens pe tinerii părinți activi.

Opțiunea 1: construiești creșe noi cu bani de la bugetul de stat sau din fonduri structurale (se finanțează cu bani europenei infrastructura socială si pregătirea personalului creșelor). Asta ia timp. Să construiești de la zero capacități, ia timp la noi la români.  Și oricum costă ceva si bugetul și suntem, fatalitate, în criză.

Opțiunea 2: încerci să creezi o piață a creșelor private prin stimulente pentru investitori. Oricum cererea e imensă. Cum poți face asta? Câteva idei pentru oamenii care ar trebui să aibă idei și sunt în pană:

–          Vauchere (tichete de creșă). Și așa nu costă foarte mult aceste servicii daca sunt oferite de stat. Tichetele e poată fi folosite  si decontate inclusiv de creșele private, iar ce nu acoperă acestea să fie suportat de părinți. (acum exista o forma foarte greoaie a acestei abordari)

–          Stimulente fiscale pentru companiile mari sau parcuri de birouri in care activează populația tânără cu copii. Comuniștii nu erau chiar proști când creau creșe pe lângă întreprinderi precum APACA sau altele din industria ușoară.

–          Deduceri din impozite pentru cei care investesc direct în acest serviciu social pe care statul nu e în stare să-l ofere la un nivel acceptabil cetățenilor săi.

Opțiunea 3: construiești anexe pe lângă grădinițe pentru ca acestea să poată prelua copiii de la vârsta de 1 an, de când mamele trebuie să se întoarcă la muncă. Problemele ar fi asemănătoare cu cele de la opțiunea 1.

Oricum, administrația locală nu e în stare azi să furnizeze aceste servicii, cu atât mai puțin în mediul rural. Trebuie să avem o politică asumată la nivel central.

Eu, om de dreapta, care crede în soluții de piata recomand opțiunea 2 pentru început. În același timp să se urmărească temeinic folosirea fondurilor structurale pentru dezvoltarea de capacități noi pentru creșe. Urgent este să luăm din stresul ce se află pe umerii populatiei tinere si active, urmand ca ulterior să dezvoltăm temeinic servicii de educație timpurie.

Studii si date pentru fundamentare deciziei avem. Problema este ca ori sfârsesc în sertare ori nu ajug de la funcționărime la politicienii decidenți, din vina ambelor părți.

Cercetarea la care am făcut referire am derulat-o împreuna cu Catalina Ulrich,  care a avut meritul principal pentru designul cercetării și redactarea raportului. Pozițiile mele personale din acest articol nu o implică în nici un fel pe Cătălina Ulrich.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Crezi ca o mana de oameni care dezbat problemele astea pe net , fac diferenta ? Suntem extrem de minoritari . Majoritari sunt cei cu 600 Ron indemnizatoe de crestere copil , cu parintii fosti lucratori la Apaca carora le vor arunca plodul , care se intorc la munca ( la negru , bineinteles ) , din primele luni dupa nastere si carora nu le pasa de crese . Ei reprezinta 90% din populatie , demonstreaza , asculta manele , sunt ajutati de stat , de parinti , de cei ca ei , si copii lor nu au nevoie de crese . Si ..apropos ..copii lor o sa ii bata pe ai nostrii care , crescuti in crese , cu bone , cu bunici absenti , inca activi vor fi mai timorati … Idiocracy . Vedeti filmul .

    • Pai in logica asta nu ne ramane decat sa mergem sa ne culcam. Eu cred ca lucrurile trebuie discutate, inclusiv pe net. Orice are un inceput. Nu putem spera la imbunatati in societate daca nu discutam macar. Asa de „extrem de minoritari” cum suntem, avem avantajele noastre: suntem educati, activi, unii suntem decisi si avem diferite instrumente si resurse pe care altii nu le au.

      In rest incerc sa nu vad lucrurile de genul noi si ei, copiii lor / copiii nostri ci vad doar un tot format din „noi” si „ai nostri”. In logica acesta eu, copil fiind, ma calificam probabil la „copiii lor”.

      • Pai din pacate este vorba in mare parte despre acea lupta de clasa mai apriga ca niciodata dar purtata cu mare perdea si nu fatis , din cauza ca , din pacate patura medie de acum e formata din „copii lor ” de acum 30 de ani . Hai sa fim seriosi si sa recunoastem ca lupta de clasa exista de la cei care te privesc urat cand te intorci incarcat de la metro … pana la bataia pe locurile de parcare . Vedeti Idiocracy … Repet .

      • Corect. Cam cu prejudecata comentariul lui @Eu. Daca tara asta ar fi compusa doar din persoane cu facultate, care lucreaza la birou la caldurica, cine ar mai construi masini, autostrazi sau ar lucra la mall/ul de unde, noi astia minoritarii, am cumpara produse.

  2. Stimate domn expert,

    Proiectul dvs – extrem de interesant – de anul trecut cu centrul de politici publice al Guvernului s-a adresat Ministerului Educatiei cu date concrete si optiuni politice extraordinar de elocvente si care, intr-o desfasurare normala a lucrurilor, probabil ca ar fi fost foarte utile celor din MECTS care, prin lege, ar trebui sa aiba preocuparea fundamentarilor tuturor acestor politici – ma refer la Departamentul de politici publice.
    Dar, ca sa vezi, acolo sunt ocupati cu …iata ce spunea presa clujeana in luna septembrie, citez:
    din dosarul „Mita la Bac” ies la iveala mai multe suspiciuni asupra unor angajati din cadrul MECTS, care ar fi luat parte la fraudarea examenului. Potrivit unor inculpati, un sef de serviciu din minister ar fi primit 2.000 de euro pentru ca a ajutat la fraudarea examenului – si citez in continuare: numele lui Valentin Popescu, seful Unitatii de Politici Publice din cadrul MECTS apare in majoritatea declaratiilor etc.”
    Asa ca vedeti bine, E TREABA GREA LA POLITICI PUBLICE!
    (a propos, de ce nu se afla acest proiect pe masa de lucru a ministrului? sau nu am inteles bine? sau de ce nu sunt publice rezultatele – o fi fost pe bani privati?!)

    • Studiile acestea sunt de obicei facute pentru sau impreuna cu functionarii de exectutie carora li se deleaga sa se ocupe de astfel de munca. Dupa cum ati precizat si dvs., unii funtionari de conducere au cam alte preocupari. Acum va dati si dvs. seama ca un astfel de studiu nu poate ajunge de pe biroul functionarului de executie pe biroul premierului. Desi, atunci cand apar astfel de prioritati exact acest lucru ar trebui sa se intample.

      Studiul a fost facut din bani europeni (Phare), deci bani publici. Daca ar fi dupa mine eu as da o lege prin care toare studiile si cercetarile efectuate din bani publici sa fie publicate automat pe un site dedicat acestui lucru. Sunt multe astefl de cercetari.

      Noi oengistii ne publicam pe site toate studiile si chair si intreg bugetul. Vezi http://www.crpe.ro

  3. Fara suparare, da’ solutiile propuse sunt absolut hilare.
    La ce ma incalzesta ca-mi da statul 6 lei pe zi ca sa-mi duc copilul la cresa privata?
    adica in loc sa platesc 10 milioane platesc doar 9?
    Stimulente fiscale pentru companii?
    bun, deci pe de o parte statul taie din indemnizatie ca sa faca economii,
    iar pe de alta pierde bani cu facilitati fiscale?
    ba chiar mai multi, pentru ca la o companie mare,
    un procent cat de mic de scutire inseamna sume foarte mari,
    raportat la cheltuielile de maternitate.
    si oricum multe din companiile mari deconteaza o suma semnificativa pentru gradinita/cresa.
    Nene, economiile totale vizate prin reducerea concediului sunt de 250 milioane de euro pe an!
    adica cam cat a platit statul pentru 2 sali de sport in mediul rural
    (utile pentru ce? de ce n-au facut cresa?)
    una in satul lui Boc si una in Cornu’ lu’ Bombo …
    futu-i salile de sport, ca asta ne ardea pe noi acu’ …

    • Aveți un simt al umorului foarte fin dacă opțiunile de mai sus va provoacă rasul. Nu am înțeles daca toate sau doar o parte. Ar fi interesant sa ne prezentați o soluție care sa nu fie hilară.
      Nu am intrat in amănunte de design specific pentru fiecare opțiune de politici, din lipsa de spațiu. Evident ca o astfel de măsura ar fi mai eficace dacă suma ar fi suplimentata, astfel ca valoarea tichetelor sa ajungă spre 300 de Roni sau chiar 400.

      Da, facilitați fiscale intr-un cuantum proporțional cu investiția făcută. Aceste lucruri sunt de la sine înțeles. Nu există opțiune de politică care sa nu poată fi interpretată așa… in doi peri și să ne facem că nu înțelegem. Eu am dat opțiunile sub formă de direcție generală. Doar nu aveți pretenția să creionez aici, sistemul de-a gata, implementabil, scalat și eventual și pilotat.

      Nene, total de acord cu comentariul asupra sălilor de sport. Unde nu-i corupție habar n-avem să prioritizăm. Așa ca… si din partea mea aceleași urări!

      • pai tocmai asta incerc sa spun, ca tot scandalul a plecat de la reducerea perioadei de plata a indemnizatiei .
        prin care statul ar urma sa economiseasca fabuloasa suma de 250 milioane pe an.
        la asa o suma NU SE MERITA … orice alta masura, cu crese, vouchere, stimulente etc ar fi mai costisitoare.
        in plus, nu poti oferi „acoperire” nationala, copii o sa faca si femeile din Cucuieti care lucreaza
        la magazinul, scoala, dispensarul, primaria din comuna, la abatorul/atelierul din comuna/oraselul din apropiere etc…
        si atunci ce facem, deschidem cresa in tot satucul sau le cerem femeilor sa faca naveta cu copilul dupa ele?
        bun, de acord, daca disociem problematica de contextul actual, desigur ca ne putem gandi la solutii pe termen mediu/lung.
        intrebarea e: atata timp cat marile companii sunt majoritatea cu capital strain, si in context de criza economica,
        cate vor fi dispuse sa faca investitii „institutionale” la noi? daca maine se decide relocarea activitatilor spre alte zari mai calde,
        isi iau si cresele dupa ele?

        • De creșe era si este nevoie si fara scandalul cu plata indemnizatiei. Patronii isi cer angajatii mai repede la serviciuș salariatii in 2 ani se dprofesionalizeaza si nu mai sunt competitivi, etc.

          Eu nu pun in balanta in acest articol indemnizatiite versus crese.

    • De cand prestarea de servicii publice pentru stat este o idee comunista? Cele mai avansate si civilizate state capitaliste au servicii publice foarte bine puse la punct.

      Statul nu trebuie să ne dea. Statul trebuie să vina in intamplinarea nevoilor cetatenilor sai. Si este clar ca a-ti lasa copilul in siguranta este un serviciu foarte cerut. Ca poate fi oferit si ca serviciu social, asta este alta idee.

  4. Ceva lipseste din analiza:
    „încerci să creezi o piață a creșelor private prin stimulente pentru investitori. Oricum cererea e imensă”
    Pai daca-i asa de mare cererea, de ce mai trebuie sa dai stimulente ca sa se dezvolte niste afaceri private; logic ar fi sa se dezvolte singure, conform cu cererea de pe piata.

    Sau poate ca e acelasi lucru cu cererea de locuri de parcare, ne plangeam ca nu vin investitori privati sa le construiasca si, cand au fost construite, stau mai mult goale ca toata lumea prefera alternativa parcarii „gratis”.

    • Da, asa pare. Exista insa o explicatie. Cateodata piata pur si simplu nu se porneste singura daca nu exista un model de business validat de altii. Oamenii cu bani care-si permit investitii nu intodeauna intra pe nise, nu se vor pionieri. Pe de alta parte, afacerea pare riscanta. E vorba de ingrijit copii mici si fragili care pot avea de la 4-5 luni la 3 ani.

      In ceea ce-i priveste pe cei care n-au multi bani dar ar putea fi interesati, cel putin in orasele mari pare greu din cauza chiriilor foarte mari, crescute inainte de criza economica total artificial.

      De aceea cred ca staul ar putea da un mic imbold pentru ca sa apara modele de business de succes si sa capete curaj si cei care-si risca toata agoniseala intr-o asfel de afacere.

  5. Ma scuzi daca sunt pe dinafara, dar.. chiar sunt pe dinafara. Totusi, am ramas blocat la primele cifre legate de numarul creselor si al copiilor.

    Citez: „înainte de 1989 erau 902 de creşe cu aproximativ 90.000 copii, în prezent noi am numărat 287 creşe cu aproximativ 11.000 copii.”

    Hai sa socotim: 902 crese cu 90.000 copii inseamna 99,78 copii/ 1 cresa; 287 crese cu 11.000 copii inseamna 38,33 c opii/ 1 cresa.

    Asadar: daca inainte de 1989 erau locuri, astazi cum de nu sunt locuri ? Singura explicatie logica ar fi ca aia 90.000 copii erau de fapt „doar” vreo 9.000. :)

  6. Eu am vrut sa infiintez o cresa cu fonduri structurale. Mi s-a spus ca nu am nicio sansa in mediul urban. Deci nici UE nu da fonduri pentru asa ceva. Atunci ce sa mai asteptam de la stat? Bancile nici nu vor sa auda de astfel de proiecte. Mai bine dau bani pentru nevoi personale decat pentru astfel de afacere. Ce se mai poate spune in astfel de conditii. Macar daca ar exista un cadru legal si o metodologie clara de infiintare a creselor. Exista ceva initiative in acest sens-o deputata PDL-dar ma tem ca va ramane la acest stadiu.
    Eu am facut un imprumut pentru nevoi personale -cand nu erau taiate salariile la bugetari-si am infiintat un spatiu de petrecere pentru copii. Mai departe nu s-a mai putut.
    Nu cred in parteneriatele privat-public pe acest segment. Mediul public nu este serios

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro