vineri, septembrie 17, 2021

Felicitari, Cristian Preda! Stiinta politica si spiritul societatii deschise

Politolog de aleasa tinuta, respectat profesor, comentator si filosof politic, activ europarlamentar, format in traditia aroniana, discipol al lui Pierre Manent, Cristian Preda a publicat la Polirom o carte incitanta, temeinica si vie. Mi-a trimis manuscrisul in forma finala acuma cateva saptamani, l-am citit cu enorm interes, am scris cateva randuri care apar pe coperta a patra. Recomand cu caldura acest volum, o carte inteligenta, dezinhibata, onesta si de o indubitabila actualitate. Se intreaba Cristian Preda, si ne intrebam si noi impreuna cu el, cum pot fi “impacate” momentele de cezura, uneori brutala si violenta, chiar sub forma diktatului, a ucazului extern, cu cele de continuitate, de normalitate democratica? Sunt alegerile suficiente pentru a considera o comunitate politica drept democratica? Exista diferente substantiale, chiar calitative, intre electocratii si democratii?

Urmaresc scrierile lui Cristian Preda inca de inceputul anilor 90. Stiu ca avem de-a face cu un ganditor liberal in sensul cel mai autentic al cuvantului. Un ganditor care respinge apriorismele facile si cliseele sterile. Ceea ce-mi place in scrisul lui Cristian Preda este o seninatate calma, un refuz al stridentelor dogmatice, al lozincilor grabite si patimase. Asemeni lui Aron, pe care il admira, Cristian Preda este un spectator angajat. Nu-si tainuieste optiunile, dar este mereu deschis dialogului. Nu este un dezabuzat negativist, un cinic profesionist (si oportunist), ci un constructor, un om care crede in rationalitatea actiunii politice. Nu se aventureaza in generalizari, incarneaza exemplar spiritul societatii deschise. Om de centru-dreapta, stie sa nu devina profet, oracol ori guru. Se ocupa de, vorba lui Alexandru Paleologu, lucrurile intr-adevar importante, nu cade (o spun autocritic) in capcana polemicilor fara sens cu diversii nimeni.

Am scris aici despre Ovidiu Trasnea, despre compromisurile sale, despre abdicarile din epoca, despre mostenirea lasata in stiinta politica romaneasca, ca si despre efortul, din pacate nu tocmai reusit, de a mentine o minima demnitate epistemologica in conditii de suprema infamie. Cristian Preda vine din alta directie, alta a fost formatia sa, nu a avut de-a face cu “Stefan Gheorghiu”, a participat la geneza unei noi politologii, sincrona cu metodologiile occidentale, de-marxizata, dezideologizata si emancipata de balastul unui trecut ignobil. A fost un noroc istoric pe care l-a onorat. Asemeni profesorului sau, Pierre Manent, asemeni unor Pierre Hassner, Jeffrey Isaac, Claude Lefort, Cornelius Castoriadis, Mark Lilla, Marcel Gauchet si Piere Rosanvallon, Cristian Preda vede in chestiunea totalitarismului o tema decisiva a filosofiei politice. Aceasta noua carte confirma pe deplin vocatia unui politolog de exceptie.

Cristian Preda sondeaza relatia dintre vot si putere de la 1831 pina in prezent, evidentiind elementele care dau sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii si democratizarea. Adresat deopotriva politologilor si istoricilor, volumul depaseste registrul comparatiei dintre regimul actual si cele care l-au precedat, oferind raspunsuri la o serie de intrebari precum: ce sens au cele 101 alegeri organizate de la 1831 pina in zilele noastre? Ce legatura poate fi intre deputatii „tinutasi” din Regulamentul Organic si obsesia uninominalului din anii 2000? Arderea unui Regulament considerat prorus la 1848 si preambulul Constitutiei de la 1952 care aplauda victoriile URSS sint parte a aceleiasi istorii? Vidul constitutional de la 23 august 1944 si cel din decembrie 1989 sint oare comparabile ca efect? Dar influenta Palatului in vremea monarhiei si cea a Cotroceniului dupa 1989?

„Nimeni nu cunoaste mai bine si mai profund decit profesorul Cristian Preda aventurile spatiului electoral romanesc din ultimele aproape doua sute de ani. Inarmat cu o redutabila cultura comparativa, atent la detalii, dar si la semnificatiile de lunga durata ale diverselor momente istorice explorate, autorul ne ofera un fascinant si indispensabil manual interpretativ al vietii politice romanesti de la debutul modernitatii democratice si pina astazi.” (Vladimir Tismaneanu)

http://www.polirom.ro/catalog/carte/rumanii-fericiti:-vot-si-putere-de-la-1831-pina-in-prezent-4330/

http://cristianpreda.ro/2011/10/21/6806/

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Nu-l cunosc pe D-l Cristian Preda, am citit, aleatoriu, incidental (deci nemetodic) cite unele dintre ale sale aparute pe net; de aceea nu pot aprecia, nu ma pot pronunta in ce masura d.sa
    „incarneaza exemplar ceea ce Pascal numea esprit de finesse”. Ce pot sa spun insa , cu siguranta, este ca in viziunea pascaliana exista o differenta intre l’esprit de Géométrie et l’esprit de finesse si ca, luate individual, fiecare e incomplet, „pacatuieste” fata de un esprit de justesse. Ideal ar fi un mariaj al lor, aceste doua tipuri de spirit fiind intrucitva complementare. Personal n-as crede ca, in ordine pascaliana, atribuind cuiva doar calitatile unuia dintre aceste spirite celui in caz i s-ar face neaparat un compliment. Concret, iata cum Pascal insusi gaseste inconveniente unora inzestrati cu esprit de finesse: „…les fins qui ne sont que fins ne peuvent avoir la patience de descendre jusqu’aux premiers principes des choses spéculatives et d’imagination qu’ils n’ont jamais vues dans le monde et dans l’usage.” Parca nu suna tocmai a deplin compliment.

  2. Imi pare rau, domnule Tismaneanu. Cristian Preda nu este discipolul lui Pierre Mannet, ci numai unul dintre fosti doctoranzi a lui Mannent. Care este ” l’esprit de finesse” in cele trei-patru volume jurnalistice si atacuri de circumstanta care l-au consacrat pe Cristian Preda?

    • In primul rand, e vorba de Pierre Manent. Nu cunosc „atacurile de circumstanta”, am citit cartile si studiile lui Cristian Preda, inclusiv teza de doctorat despre Jacques Rueff si liberalismul disperarii. Viziunea lui Cristian Preda despre conditia tragica a liberalismului este de inspiratie aroniana, dar si inrudita cu ideile lui Manent ori ale ganditoarei americane Judith Shklar. Sper ca teza sa fie publicata cat mai curand in romaneste, este o lucrare deopotriva originala si substantiala. Ganduri bune.

  3. 1. Nu stiu ce a mai ramas sau ce va mai ramane din „spiritul societatii deschise”, in noile conditii, ale terorismului fara frontiere, ale crizei, devenite aproape fara frontiere pentru natiunile care s-au legat cu franghia globalismului sau dupa decretarea esecului multiculturalismului. Privind la cum unii s-au ferecat cu sapte lacate (si nu ma refer numai la problema vizelor), in timp ce aceiasi predica pentru altii ideologia societatii deschise, sincer, mi se pare ca aceasta a devenit mai mult o chestie speculativa, care tine de cinism si ipocrizie…

    2. „(…) nu cade (o spun autocritic) in capcana polemicilor fara sens cu diversii nimeni.” In timp ce democratia in mod cert nu este aroganta (este o conditie de existenta), se pare ca unii se revendica in mod fals de la spiritul puterii demos-ului, din moment ce se supraordoneaza unei pretinse „turme profane” (sau „stupid people”, cum parca am mai auzit, candva). La buna gandire!

    • „Franghia globalismului” este o metafora indrazneata, nu stiu daca si justificata semantic. Societatea deschisa, pe care unii ganditori o numesca societatea decenta, este aceea in care individul nu este umilit, ori mai precis spus, in care demnitatea sa este cat mai putin lezata. In textul meu ma refer la polemici sterile cu persoane care practica metoda distrugerii in efigie a preopinentului, atacul ad hominem, nicidecum la inutilitatea dialogului civilizat. Proba o gasiti chiar aici :)

      • 1. O.K., acceptand ca respingeti unul dintre cele trei argumente, raman celelalte doua, incontestabile si, prin urmare, deloc de neglijat. Totusi, v-as ruga sa observati ca nu am vorbit de globalizare, ca proces obiectiv (tehnologic, comunicational etc.), ci de globalism, care tine de subiectivitatea politica. Din acest ultim punct de vedere, cred ca veti fi de acord ca cele mai putin afectate de criza (pentru a evita sa vorbesc de cele grav afectate, pentru ca si pentru mine este stanjenitor sa le mentionez!) au fost si sunt tarile care si-au cultivat o identitate puternica, fara a-si multiplica excesiv dependentele de ceilalti, tocmai aceasta suma excesiva de legaturi reprezentand terenul pe care efectele de antrenare si de propagare ale crizei s-au manifestat nestanjenit.
        2. Ideile „societatii deschise” au avut rolul lor istoric in demantelarea totalitarismului, o stim prea bine de la Karl Popper, pentru a aminti doar un nume, dar, din pacate, conceptul nu mai este suficient pentru a explica remanenta sau recurenta unor stari injositoare la adresa omului inclusiv in acest tip de societate. Demnitatea, cum foarte bine ati observat, lipseste din ceea ce astazi numim drepturile omului, demnitate pe care capitalismul asa-zis liberal si statul minimal o refuza celor mai multi, sub aspectul unei vieti decente, al unui standard economic decent.
        3. Nu cred ca cei care nu ne impartasesc punctele de vedere sunt „diversii nimeni” si nici nu mi se pare onest sa le punem obiectiile pe seama unor pretinse atacuri ad hominem, cand de fapt acestea sunt reactii la idei, fapte sau, uneori, comportamente…

Dă-i un răspuns lui Vladimir Tismaneanu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România, septembrie 2021: radiografia unui impas

Septembrie 2021 este, în România, momentul unui alt impas istoric. Scenele de pugilat din Parlament, isteria mediatică, confuzia guvernamentală, toate acestea sunt...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

Era post-Merkel și soarta est-europenilor: continuarea integrării europene și restabilirea integrității teritoriale

Germania pășește inevitabil în direcția unei tranziții politice de importanță majoră, provocată de sfârșitul guvernării cancelarului Angela Merkel, care a durat neîntrerupt...

Fragilele promisiuni ale viitorului

"Domnule Președinte Klaus Iohannis,Romanian Business Leaders vă adresează această scrisoare în numele a peste 200 de antreprenori români, prezenți astăzi la cea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.