duminică, mai 22, 2022

Felicitari, Cristian Preda! Stiinta politica si spiritul societatii deschise

Politolog de aleasa tinuta, respectat profesor, comentator si filosof politic, activ europarlamentar, format in traditia aroniana, discipol al lui Pierre Manent, Cristian Preda a publicat la Polirom o carte incitanta, temeinica si vie. Mi-a trimis manuscrisul in forma finala acuma cateva saptamani, l-am citit cu enorm interes, am scris cateva randuri care apar pe coperta a patra. Recomand cu caldura acest volum, o carte inteligenta, dezinhibata, onesta si de o indubitabila actualitate. Se intreaba Cristian Preda, si ne intrebam si noi impreuna cu el, cum pot fi “impacate” momentele de cezura, uneori brutala si violenta, chiar sub forma diktatului, a ucazului extern, cu cele de continuitate, de normalitate democratica? Sunt alegerile suficiente pentru a considera o comunitate politica drept democratica? Exista diferente substantiale, chiar calitative, intre electocratii si democratii?

Urmaresc scrierile lui Cristian Preda inca de inceputul anilor 90. Stiu ca avem de-a face cu un ganditor liberal in sensul cel mai autentic al cuvantului. Un ganditor care respinge apriorismele facile si cliseele sterile. Ceea ce-mi place in scrisul lui Cristian Preda este o seninatate calma, un refuz al stridentelor dogmatice, al lozincilor grabite si patimase. Asemeni lui Aron, pe care il admira, Cristian Preda este un spectator angajat. Nu-si tainuieste optiunile, dar este mereu deschis dialogului. Nu este un dezabuzat negativist, un cinic profesionist (si oportunist), ci un constructor, un om care crede in rationalitatea actiunii politice. Nu se aventureaza in generalizari, incarneaza exemplar spiritul societatii deschise. Om de centru-dreapta, stie sa nu devina profet, oracol ori guru. Se ocupa de, vorba lui Alexandru Paleologu, lucrurile intr-adevar importante, nu cade (o spun autocritic) in capcana polemicilor fara sens cu diversii nimeni.

Am scris aici despre Ovidiu Trasnea, despre compromisurile sale, despre abdicarile din epoca, despre mostenirea lasata in stiinta politica romaneasca, ca si despre efortul, din pacate nu tocmai reusit, de a mentine o minima demnitate epistemologica in conditii de suprema infamie. Cristian Preda vine din alta directie, alta a fost formatia sa, nu a avut de-a face cu “Stefan Gheorghiu”, a participat la geneza unei noi politologii, sincrona cu metodologiile occidentale, de-marxizata, dezideologizata si emancipata de balastul unui trecut ignobil. A fost un noroc istoric pe care l-a onorat. Asemeni profesorului sau, Pierre Manent, asemeni unor Pierre Hassner, Jeffrey Isaac, Claude Lefort, Cornelius Castoriadis, Mark Lilla, Marcel Gauchet si Piere Rosanvallon, Cristian Preda vede in chestiunea totalitarismului o tema decisiva a filosofiei politice. Aceasta noua carte confirma pe deplin vocatia unui politolog de exceptie.

Cristian Preda sondeaza relatia dintre vot si putere de la 1831 pina in prezent, evidentiind elementele care dau sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii si democratizarea. Adresat deopotriva politologilor si istoricilor, volumul depaseste registrul comparatiei dintre regimul actual si cele care l-au precedat, oferind raspunsuri la o serie de intrebari precum: ce sens au cele 101 alegeri organizate de la 1831 pina in zilele noastre? Ce legatura poate fi intre deputatii „tinutasi” din Regulamentul Organic si obsesia uninominalului din anii 2000? Arderea unui Regulament considerat prorus la 1848 si preambulul Constitutiei de la 1952 care aplauda victoriile URSS sint parte a aceleiasi istorii? Vidul constitutional de la 23 august 1944 si cel din decembrie 1989 sint oare comparabile ca efect? Dar influenta Palatului in vremea monarhiei si cea a Cotroceniului dupa 1989?

„Nimeni nu cunoaste mai bine si mai profund decit profesorul Cristian Preda aventurile spatiului electoral romanesc din ultimele aproape doua sute de ani. Inarmat cu o redutabila cultura comparativa, atent la detalii, dar si la semnificatiile de lunga durata ale diverselor momente istorice explorate, autorul ne ofera un fascinant si indispensabil manual interpretativ al vietii politice romanesti de la debutul modernitatii democratice si pina astazi.” (Vladimir Tismaneanu)

http://www.polirom.ro/catalog/carte/rumanii-fericiti:-vot-si-putere-de-la-1831-pina-in-prezent-4330/

http://cristianpreda.ro/2011/10/21/6806/

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Nu-l cunosc pe D-l Cristian Preda, am citit, aleatoriu, incidental (deci nemetodic) cite unele dintre ale sale aparute pe net; de aceea nu pot aprecia, nu ma pot pronunta in ce masura d.sa
    „incarneaza exemplar ceea ce Pascal numea esprit de finesse”. Ce pot sa spun insa , cu siguranta, este ca in viziunea pascaliana exista o differenta intre l’esprit de Géométrie et l’esprit de finesse si ca, luate individual, fiecare e incomplet, „pacatuieste” fata de un esprit de justesse. Ideal ar fi un mariaj al lor, aceste doua tipuri de spirit fiind intrucitva complementare. Personal n-as crede ca, in ordine pascaliana, atribuind cuiva doar calitatile unuia dintre aceste spirite celui in caz i s-ar face neaparat un compliment. Concret, iata cum Pascal insusi gaseste inconveniente unora inzestrati cu esprit de finesse: „…les fins qui ne sont que fins ne peuvent avoir la patience de descendre jusqu’aux premiers principes des choses spéculatives et d’imagination qu’ils n’ont jamais vues dans le monde et dans l’usage.” Parca nu suna tocmai a deplin compliment.

  2. Imi pare rau, domnule Tismaneanu. Cristian Preda nu este discipolul lui Pierre Mannet, ci numai unul dintre fosti doctoranzi a lui Mannent. Care este ” l’esprit de finesse” in cele trei-patru volume jurnalistice si atacuri de circumstanta care l-au consacrat pe Cristian Preda?

    • In primul rand, e vorba de Pierre Manent. Nu cunosc „atacurile de circumstanta”, am citit cartile si studiile lui Cristian Preda, inclusiv teza de doctorat despre Jacques Rueff si liberalismul disperarii. Viziunea lui Cristian Preda despre conditia tragica a liberalismului este de inspiratie aroniana, dar si inrudita cu ideile lui Manent ori ale ganditoarei americane Judith Shklar. Sper ca teza sa fie publicata cat mai curand in romaneste, este o lucrare deopotriva originala si substantiala. Ganduri bune.

  3. 1. Nu stiu ce a mai ramas sau ce va mai ramane din „spiritul societatii deschise”, in noile conditii, ale terorismului fara frontiere, ale crizei, devenite aproape fara frontiere pentru natiunile care s-au legat cu franghia globalismului sau dupa decretarea esecului multiculturalismului. Privind la cum unii s-au ferecat cu sapte lacate (si nu ma refer numai la problema vizelor), in timp ce aceiasi predica pentru altii ideologia societatii deschise, sincer, mi se pare ca aceasta a devenit mai mult o chestie speculativa, care tine de cinism si ipocrizie…

    2. „(…) nu cade (o spun autocritic) in capcana polemicilor fara sens cu diversii nimeni.” In timp ce democratia in mod cert nu este aroganta (este o conditie de existenta), se pare ca unii se revendica in mod fals de la spiritul puterii demos-ului, din moment ce se supraordoneaza unei pretinse „turme profane” (sau „stupid people”, cum parca am mai auzit, candva). La buna gandire!

    • „Franghia globalismului” este o metafora indrazneata, nu stiu daca si justificata semantic. Societatea deschisa, pe care unii ganditori o numesca societatea decenta, este aceea in care individul nu este umilit, ori mai precis spus, in care demnitatea sa este cat mai putin lezata. In textul meu ma refer la polemici sterile cu persoane care practica metoda distrugerii in efigie a preopinentului, atacul ad hominem, nicidecum la inutilitatea dialogului civilizat. Proba o gasiti chiar aici :)

      • 1. O.K., acceptand ca respingeti unul dintre cele trei argumente, raman celelalte doua, incontestabile si, prin urmare, deloc de neglijat. Totusi, v-as ruga sa observati ca nu am vorbit de globalizare, ca proces obiectiv (tehnologic, comunicational etc.), ci de globalism, care tine de subiectivitatea politica. Din acest ultim punct de vedere, cred ca veti fi de acord ca cele mai putin afectate de criza (pentru a evita sa vorbesc de cele grav afectate, pentru ca si pentru mine este stanjenitor sa le mentionez!) au fost si sunt tarile care si-au cultivat o identitate puternica, fara a-si multiplica excesiv dependentele de ceilalti, tocmai aceasta suma excesiva de legaturi reprezentand terenul pe care efectele de antrenare si de propagare ale crizei s-au manifestat nestanjenit.
        2. Ideile „societatii deschise” au avut rolul lor istoric in demantelarea totalitarismului, o stim prea bine de la Karl Popper, pentru a aminti doar un nume, dar, din pacate, conceptul nu mai este suficient pentru a explica remanenta sau recurenta unor stari injositoare la adresa omului inclusiv in acest tip de societate. Demnitatea, cum foarte bine ati observat, lipseste din ceea ce astazi numim drepturile omului, demnitate pe care capitalismul asa-zis liberal si statul minimal o refuza celor mai multi, sub aspectul unei vieti decente, al unui standard economic decent.
        3. Nu cred ca cei care nu ne impartasesc punctele de vedere sunt „diversii nimeni” si nici nu mi se pare onest sa le punem obiectiile pe seama unor pretinse atacuri ad hominem, cand de fapt acestea sunt reactii la idei, fapte sau, uneori, comportamente…

Dă-i un răspuns lui Vasile C. M. Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro