joi, martie 28, 2024

Felicitari, Dan Tapalaga! Un spectator angajat la ceasul bulversarii valorilor

Dan Tapalaga este un spectator angajat, in sensul dat acestui concept de Raymond Aron. Observa si judeca atent politica, dar o face crezand intr-un set de valori, anume valorile societatii deschise. Refuza falsele echidistante, obiectivismul ostentativ care nu are nimic de-a face cu obiectivitatea. Sanctioneza Raul oriunde si oricand il depisteaza. Ma bucur din suflet pentru faptul ca a primit Premiul GDS si il asigur de incasabila mea prietenie.

Cand atatia fac matanii imposturii si turpitudinii, Dan Tapalaga este un model de rezistenta la ispitele puterii si banului. Cand atatia se rinocerizeaza, Dan Tapalaga este un model de onestitate, probitate si curaj. Cand atatia musamalizeaza ticalosia, Dan Tapalaga o denunta neobosit. Formula sa, revolutia borfasilor, despre tentativa avortata de lovitura de stat din 3-6 iulie 2012, va ramane, nu ma indoiesc, in istoria presei democratice romanesti. Cand se ajunge la situatii extreme, cand taberele sunt departajate categoric, cand polarizarile nu mai pot fi ignorate ori incvaluite prin dubioase sofisme, Dan Tapalaga nu se fereste, ba chiar dimpotriva, sa spuna lucrurilor pe nume. O face deschis, se situeaza fara echivoc de partea statului de drept, a valorilor autentic liberale. Cartea sa de convorbiri cu Daniel Morar este exemplara din acest punct de vedere.

Iata mai jos textul “Argumentului” pe care l-am scris pentru volumul sau “Bulversarea valorilor”, aparut la Humanitas in 2010.

Atunci cand este practicat cu franchete, onestitate si har, jurnalismul este o arta. Fac parte dintre cei care il citesc pe Dan Tapalaga cu cu mare atentie, cu admiratie si mai ales plin de respect. Pentru ca avem de-a face cu un jurnalist total, cu un om care refuza aprioric conditia ancilara. Carte pe care o propune acum, o selectie din scrierile sale pentru Hotnews (comentarii si eseuri) este deopotriva caleidoscopica si de o impresionanta coerenta launtrica. Organizata tematic, subiectele ei centrale sunt suferintele unei tranzitii ce refuza sa se incheie, abdicarile clasei politice, compromisurile ignobile ale unor jurnalisti infeudati intereselor mogulocratiei, situatia geopolitica a Romaniei si pariurile politicii ei externe.

Verbul lui Tapalaga este incisiv si lucid, pasionat si realist. Scrisul sau este alert, imprevizbil, polifon si totusi de o consecventa unica. Nu vreau sa minimalizez contributiile altor ziaristi independenti (nu sunt atat de multi, din nefericire), dar pentru mine comentariile lui Dan Tapalaga sunt exemplare ca luminozitate morala. Am auzit pe unii reprosandu-i tocmai acest lucru. In ce ma priveste, il vad pe Dan Tapalaga drept un ziarist din stirpea nobila ilustrata candva de George Orwell, Albert Camus si N. Carandino: el spune ceea ce gandeste, nu in mod frivol, narcisist ori capricios, ci pe pe baza a ceea ce se cheama l’esprit de sérieux. Nu are timp de comicarii burlesti. Nu pactizeaza cu Raul si repudiaza rationalizarile specioase ale celor care o fac. Reactiile sale in raport cu infrangerile morale ale presei romanesti anexate intereselor oligarhice se nasc dintr-o imensa tristete. Diagnosticheaza sindromul (pe care eu il numesc”voluptatea ticalosiei”) si cauta solutii. Uneori le gaseste, alteori nu. Nu dispera, merge inainte, convins ca daca noi tacem acum, nu va avea cine si cum sa vorbeasca maine. Gratie lui Dan Tapalaga descoperim lucruri ascunse sub invelisul duplicitatilor culpabile. Este un revelator al adevaratelor stari de lucruri, un adversar al mirajelor propagandistice, al dantelariilor sofiste si al evazionismelor bine-remunerate. Detesta dublul discurs, capcanele dublelor standarde, psihologia contorsiunilor justificatoare pentru servilisme abjecte. Cititi ce are de scris despre vedetele mediatice ale acestui „timp al dispretului” (spre a relua termenul lui Malraux), analizele fara cususr ale ramificatiilor tentaculare ale mafiilor financiare dintr-o Romanie debusolata. Dan Tapalaga este cronicarul intristat si demn al patologiilor etice ale tranzitiei romanesti. Ceea ce ne ofera aici (inclusiv prin includerea unor reactii simptomatice din partea cititorilor) este radiografia inclementa a culturii politice din Romania de dupa comunism. Scrie cu vibranta compasiune despre angoasele acestor timpuri. Le simte, le cunoaste, le explica.

Dan Tapalaga exploreaza cu un ochi patrunzator esecurile atator promisiuni politice. Sustine statul de drept si identifica originile aversiunii in raport cu acesta. Nu stiu un alt comentator roman care sa fi scris mai pertinent, mai indignat si mai indurerat despre atacurile impotriva demersului de condamnare a dictaturii comuniste din Romania drept ilegitima si criminala. Dar Tapalaga stie ca suntem prinsi in ceea ce putem numi o batalie culturala (Kulturkampf), ca sufletul omului in post-comunism este asaltat din varii directii, de la populismul etnocentric la demagogiile unei apocrife „Noi Stangi”. De aici si invitatia sa catre o elita fatalmente minoritara „de a se bate mai departe–individual sau asociati in proiecte noi si credibile—pentru principii democratice, pentru o economie de piata reala, si pentru un stat functional, chiar daca activistii progresului cocheteaza cu abandonul. Ceilalti nu obosesc niciodata”.

Aici gasesc eu cheia interventiilor lui Dan Tapalaga, in acest liberalism ultragiat, in revolta neostenita impotriva obscurantismului de orice fel, a tribalismelor colectiviste si a imposturii agresive. Cand scrie despre SOV, CTP, Nistorescu ori despre mineriadele din presa din ultimii ani, cuvantul lui Dan Tapalaga este transant precum un bisturiu chirurgical. El probeaza, dincolo de criticile pe care le formuleaza la adresa unor decizii ale lui Traian Basescu, ca acesta este tinta atacurilor furibunde tocmai pentru ca sustine statul de drept. De aceea vorbesc despre revelatorul Tapalaga: basescofobia nu provine din simple alergii psihologice, din incompatibilitati individuale, ci din dorinta de revansa a oamenilor sistemului Iliescu in raport cu cel care le-a zdruncinat netrebnicul confort. Intr-un timp al unor aiuritoare schimbari la fata, al unor dezvaluiri socante despre trecutul colaborationist al unor personalitati culturale respectate, al mercenarizarii unor intelectuali influenti de catre diverii falsi Mecena, Dan Tapalaga este un partizan al claritatii morale. Este un moralist in lupta cu teratologia amorala si cu politicanismul umoral. Intensitatea emotionala a scrisului sau este intotdeauna balansata de o rationalitate consecvent asumata. Eseul despre Adrian Paunescu („Mortul invingator. Bulversarea valorilor”) sintetizeaza exemplar convingerile democratice ale acestui indragostit de adevar, legalitate si transparenţa. La un ceas in care atatia au capotat penibil, acceptand sa devina lacheii noilor potentati, Dan Tapalaga stie sa apere, cu nobil orgoliu, dreptul său si al nostru la verticalitate.

http://www.humanitas.ro/humanitas/bulversarea-valorilor

Pretul adevarului. Dan Tapalaga in dialog cu Daniel Morar

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Stimate domnule Tismăneanu,

    Este pe undeva de înțeles laudatio-ul dvs. la adresa dlui. Tapalagă pentru faptul că domnia sa conduce acest site care vă găzduiește. Pe de altă parte, mutatis mutandis îmi aduce aminte de ”autorii minori” atât din nazism cât și din stalinism care, cu voie de la stăpânire, lătrau asupra unor nume mari, cunoscute, de la Thomas Mann la Pasternak sau Ahmatovna. Sincer, cred că ”valoarea” dlui. Tapalagă este undeva la nivelul hotnews, nu mai sus. Și încă ceva- este o valoare momentană.

    • Textul include „Argumentul” (adica prefata) cartii lui Dan Tapalaga aparuta in 2010. Deci nu e nimic nou in faptul ca ofer opiniile mele despre jurnalistul si omul Tapalaga. Nou este momentul, faptul ca DT a primit premiul GDS. Ca membru al GDS, ca intelectual care a primit acelasi premiu acum cativa ani, ca prieten, ca un constant cititor al editorialelor sale, am tinut sa fac publica bucuria mea. Cat priveste natura durabila sau efemera a valorilor, timpul va decide.

      Cred ca orice comparatie cu perioadele stalinista si nazista este neavenita, deci nu merita, din punctul meu de vedere, o discutie aici. Dan Tapalaga este un ziarist independent intr-un stat (inca) de drept, o stiu precis si depun public marturie. Vreti sa credeti, bine. Nu vreti, treaba Dvs. Va asigur ca nu scriu laudativ din ratiuni instrumentale. La fel, nu scriu nici critic din asemenea ratiuni.

    • Domnule Andrei George, daca Vladimir Tismaneanu ar fi scris acest text pentru a intra in gratiile lui Dan Tapalaga pt. ca acesta conduce siteul care ii gazduieste textul, eu, spre deosebire de dumneavoastra nu as intelege (pe undeva sau pe altundeva) asta. Adica nu e de loc de inteles. Adica e de inteles doar pentru un vierme care e obisnuit ca in viata sa sa se faca pres pt. a obtine ceva. Un vierme lipsit de coloana vertebrala si obisnuit sa se tirasca in propriile bale precum melcul.
      Tot ca o parere personala, eu cred ca nu acesta e cazul domnului Tismaneanu. Si nici al domnului Tapalaga. De fapt, tocmai despre asta este vorba in text, despre cum sa nu fii o tiritoare. Despre cum e sa fi Om.

      • Din pacate, in vacarmul din ultimii ani (ori de fapt din ultimele decenii), ne-am cam pierdut bucuria de a admira. Suntem suspiciosi, acri si ranchiunosi. Nici cu clestele nu scoti de la noi o vorba buna despre cineva. Este o situatie psihologica pe care o regret si careia incerc sa-i rezist. O criza de generozitate afectiva si o debusolare axiologica. Cand am scris despre HRP, despre Mircea Mihaies. despre Mircea Cartarescu, despre Andrei Plesu, despre Gabriel Liiceanu, despre Virgil Nemoianu, despre Toma Pavel, au aparut imediat unii care sa spuna ca o fac cu un anume interes. Trist este ca unii dintre cei care fac asemenea afirmatii au fost candva prieteni cu mine ori cu cei amintiti. Unora le-am si prefatat carti. Urmaream si atunci cine stie ce scopuri meschine? Chiar este atat de greu sa intelegi ca putem pretui valorile? Ca mi se pare firesc sa nu uit cine au fost Vlad Georgescu si Mihai Botez? Ca imi este dor de Tita Chiper si de Lena Boiangiu? De Matei Calinescu si de Alex Leo Serban? Ca aceste valori pe care le invocam atat de des nu exista abstract, in stratosfera, ci sunt intruchipate de oameni in carne si oase?

        Mi se face o culpa ca scriu constant despre Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Cine ii impiedica pe criticii mei sa scrie si ei? Exist eu ca profesor de stiinte politice prin Monica Lovinescu si Virgil Ierunca? Obtin vreo promovare undeva amintind numele lor? Evident, nu. Dar le datorez imens ca formatie, ca mod de gandire. Deci scriu despre ei pentru ca merita sa fie prezenti in dezbaterea publica, pentru ca vreau sa accentuez anumite lucruri, pentru ca acesti doi intelectuali le-au exprimat de-a lungul deceniilor cu demnitate, probitate si competenta. Pot dezvolta, pe baza de exemple, fiecare rand din articolul despre Dan Tapalaga. Da, este unul dintre jurnalistii mei preferati. Am explicat in text de ce.

        • Criza generozitatatii afective indeparteaza oamenii unul de altul, ii izoleaza intr-o multitudine de cochilii de egocentrism ermetic, iar debusolarea axiologica rastoarna valorile si implicit distruge orice incercare fireasca de coagulare in jurul lor. Asa dispare notiunea de comunitate, asa se zadarniceste orice constructie de durata, asa dispare in ultima instanta o societate. Mai ales una care nu a fost niciodata prea coeziva sau prea atasata de capra vecinului.
          Pur si simplu eu nu pot crede ca acest proces e natural, guvernat de natura umana, de micimea unor caractere. Cred ca este deliberat. E ca o constructie deja subreda care se demoleaza atent, metodic, caramida cu caramida – de fapt caramizile se arunca in dintii celor care nu intra in rind.
          Si mai cred ca daca acest proces demolator nu inceteaza, mai devreme sau mai tirziu, vom vorbi despre Romania ca despre un stat esuat.

          Domnule Tismaneanu, pentru acest text si pentru umarul cu care sprijiniti zidul in ciuda ploii de caramizi, eu, va multumesc.

    • Domnule eu nu pricep ceva…Dumneata te pricepi la toate? Politica,economie,fotbal,prostie…deja ma oboseste numele dumitale…Te rog frumos! O pauza iti prinde bine!

    • subscriu la cele spuse de catre primul comentator.

      domnul tapalaga are o anumita limitare in abordarea subiectelor. nu zic nu, are si momente de sclipire. dar totusi ati exagerat domnule profesor cu laudele.

      cu bine.

  2. Domnul Tapalaga duce o lupta de neatarnare demna la toata lauda.

    Efortul de a dialoga si de a argumenta cu o masa compacta de postaci, unii dintre acestia care par platiti pentru a raspunde impotriva unui bun simt absolut rezonabil, face ca straduinta domniei sale sa fie cu atat mai mult laudat.

    Intr-o lume care se pregateste de o majoritate covarsitoare, aproape pregatita de o vreme ce incearca sa renasca in care partidul era in toate, in cele de sunt, Dan Tapalaga se distinge si merita sa fie distins.

    Ii doresc domnului Tapalaga multa putere de munca, rabdare si succes mai departe!

  3. Felicitari d-le D.Tapalaga!
    Sunteti unul,din putini,jurnalisti,ai Romaniei ,care,aveti respect pt,aceasta profesie,pt,statul de drept si institutiile sale,pt democratie.
    Sanatate d-le Tapalaga,si ramaneti ,la fel,de vertical !

  4. Domnule profesor,
    Postarea care urmeaza este ultima pe care o mai fac la articolele dumneavoastra si nu numai, daca bineinteles va aparea.
    As vrea sa va multumesc pentru timpul pe care l-ati consumat citindu-mi postarile si pentru cel alocat raspunsurilor (atatea cate au fost). M-am hotarat sa nu mai comentez articolele pe care le scrieti si o sa ma explic in continuare. Eu am luat cunostinta de existenta dumneavoastra de la emisiunile Europei Libere de dinainte de 1989. Dupa, am citit unele din cartile pe cre le-ati scris si care au aparut in Romania. Am descoperit o minte ascutita si un politolog de valoare incontestabila, lucruri pe care le spun si personalitati importante. De cativa ani am inceput sa citesc si articole pe care le publicati pe Contributors, 22, Ev. z. Am vazut ca autorul articoleleor are aceleasi calitati ca si cele din cartile publicate, dar cu o singura deosebire. Daca atunci cand analizati un regim politic care a fost in Romania sau in alte parti faceti o analiza de ansamblu asupra societetii si a vietii politice din locul unde a functionat regimul, in articolele din actualitatea romaneasca priviti doar o parte a spectrului politic si de regula aceeasi. Stim ca politica romaneasca a polarizat excesiv atat clasa politica, un lucru de inteles intre anumite limite, dar si media in general intreaga societate. Eu in articolele dumneavoastra cautam o analiza, o judecata a unui specialist in politologie in care sa am incredere, asupra intregului spectru politic, presupunand ca acesta nu are niciun fel de interes de nicio natura incat sa nu faca analize neutre, obiective. Am gasit analizele corecte din punct de vedere al adevarurilor exprimate, dar numai asupra aceleasi parti politice indiferent ca se afla in opozitie sau la putere. In aceste comnditii ma vad nevoit sa citesc articole si sa urmaresc emisiuni care se ocupa de cealalta parte a spectrului politic, iar in final sa nu pot fi sigur cine are dreptate in abordarea sa si sa raman doar cu propria parere pe care mi-o pot forma si care de multe ori nu este cea mai corecta. Comentarii nu mai fac intrucat toate aceste platforme, indiferent cum se numesc, nu accepta pareri decat in masura in care le faci in acelasi sens cu autorul si culoarea platformelor. Exemplele contrarii sunt doar exceptii.
    Inca odata va multumesc pentru tot. Voi citi in continuare articolele pe care le veti scrie, dar fara a le mai coment eu si sper sa pastrez aceleasi ganduri bune.

  5. Vad ca m-ati sters, halal „democratie”, probabil pentru ca nu sunt „aliniat”. Si lui Ceausescu ii placeau doar aplaudacii.
    Cred ca o schimbare a titlului acestei platforme din Contributors in Contributii la omagierea personalitatii celor care nu accepta opinii critice ar fi (vorba unui clasic) „salutara”!

    Repet! Care stat de drept, acela pe care il apara doamna Haineala nesocotind vointa a 1600 de judecatori? Il rog pe domnul care cenzureaza comentariile sa ma mustruluiasca bine -uslas rinocerizat, comunist cleptocrat, fariseu, plagiator, sa ma dea pe mana DNA, SRI si CNSAS, sa-mi caute in trecut ceva compromitator, sa fiu demascat public drept lichea si lacheu al lui Voiculescu, dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai cenzurati opiniile neconvenabile, va faceti singuri un rau, pe drumul intunecat al vanitatii!

  6. Dan Tapalaga este unul dintre cele mai bune lucruri care i s.au intamplat jurnalismului romanesc. Crescut intr.unul dintre cele mai poluate locuri in europa, activand intr.una dintre cele mai poluate prese din europa, dan tapalaga este un reper al bunului simt, scrierile lui au allura incoruptibilitatii.
    Citindu.l, descoperi un cautator al adevarului, si multumesti tuturor zeilor ca exista un dan tapalaga care sa.si dedice timpul facand ceea ce face, sunt putini cei de teapa lui.

    Cu DT ma pot identifica, scrie impotriva coruptiei din cauza careia am ales sa plec din tara intr.o limba romana pe care incep s.o uit.

    Nebombastic si fara nici o emfaza, iti multumesc ca existi, dan tapalaga

    • Asta dupa ce in vacante am respirat acelasi aer infect al Copsii, am intrat la aceeasi facultate de jurnalism in sibiu hotarat sa incerc sa fac ce face DT acum, dar am ajuns la concluzia ca n-am suficient stomac si m-am lasat dezamagit de putinul profesionalism al profilor si profilul posibililor colegi in care nu vedeam deloc viitori buni jurnalisti……
      ..am ajuns apoi la babesul lui marga si… m-au infrant structurile :)

      asa ca felicitari, Dan Tapalaga!

  7. Asta ar fi din ciclul prima generatie de ratati care-si poate varsa frustrarile live pe internet :)
    but I did had a good laugh si mi-am amintit niste chestii faine, vb dlui Aligica, stiu exact ce fac :)
    ..si oricum primul ministru Ponta ne arata ca tot timpul se poate si mai low :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro