vineri, martie 29, 2024

Femeile şi politica în România

Duminicǎ în Paris au avut loc alegerile municipale, iar parisienii au avut de ales între douǎ candidate : Ana Anne Hidalgo şi Nathalie Kosciusko-Morizet. Un eveniment istoric pentru Paris, fiind prima datǎ cand primarul este o femeie, dar şi luând în considerare faptul cǎ femeile nu sunt puternic reprezentante în lumea politicǎ francezǎ. Însǎ, în comparație cu Franța, tipul de reprezentare pe care femeile îl primesc în politica româneascǎ este unul mult mai tragic.

În Franța femeile reprezintǎ 26.9 % dintre deputați, în timp ce în politica localǎ, ele reprezintǎ numai 13.9%. Prin comparație cu România, situația în Franța pare a fi una spre care sǎ privim cu optimism. În Parlamentul României numai 11,5 % sunt femei, în Camera Deputaților representarea fiind de 13,3% în timp ce în Senat este de numai 7,4%. În actual Guvern dintre cei 27 de ministri, numai 5 sunt femei. Aceste statistici sunt fǎcute publice pe site-ul Femei in politica. Acelaşi site oferǎ o multime de alte statistici care aratǎ cǎ la nivel global, România este una dintre țǎrile cu cea mai micǎ reprezentare a femeilor în Parlament. În timp ce media femeilor în parlamentele lumii este de 20,8%, România se aflǎ spre sfârşitul clasamentului. În Uniunea Europeanǎ devansǎm doar Cipru şi Ungaria în ceea ce priveşte ponderea femeilor în Parlament, iar în lume ne clasǎm pe locul 99 din 141, în urma unor țǎri precum Turkmenistan, Azerbaijan, Zimbabwe, Bangladesh, Irak sau Afghanistan. Singurul capitol la care stǎm mai bine este ponderea femeilor în Parlamentul European, cu 36,4% reprezentante fațǎ de media europeanǎ de 35,2%.

Pentru orice cititor, aceastǎ realitate ar trebui sǎ fie una alarmantǎ, însǎ în România discriminarea împotriva femeilor reprezintǎ normalitatea, ci nu un motiv de îngrijorare. Proiectul propus de organizatorii siteului Femei în politica este acela de a avea o cotǎ minimalǎ de gen legiferatǎ e 30%, însǎ, deşi  o inițiativǎ lǎudabilǎ, un astfel de proiect de lege nu va îmbunatǎți cu foarte mult situația din România. Dacǎ suntem puțin atenți la felul în care femeile implicate în viața politicǎ româneascǎ sunt tratate momentan, putem vedea cum prejudecǎțile dominǎ. Presa oferǎ foarte rar şi foarte puțin timp femeilor din politicǎ, ceea ce în ochiul public le face aproape inexistente. Iar în momentul în care presa devine interesatǎ în femeile politicii romaneşti, acest interes are mai puțin de a face cu funcția pe care o dețin, ci cu felul în care aratǎsau cum se îmbracǎ. Femeile din politica româneascǎ sunt luat în considerare doar atât timp cât fac lucrurile “femeieşti” sau îndeplinesc funcții “femeieşti”. De exemplu, o scurtǎ cǎutare pe Google a frazei „femei în politica româneascǎ” ne îndreaptǎ spre articole care vizeazǎ cea mai frumoasǎ femeie din politica româneascǎ, ci în niciun caz cea mai calificatǎ.

De aceea un proiect de lege care sǎ ridice numǎrul femeilor din Parlament nu ar face decât sǎ ridice numǎrul persoanelor atacate de prejudecǎți şi discriminare. Pentru a atinge o pondere mai mare a femeilor în politica româneascǎ este nevoie de o schimbare la nivelul social şi nu doar la cel legislativ. Chiar dacǎ partidele politice ar fi obligate prin lege ca la alegerile locale şi parlamentare sǎ prezinte o listǎ de candidați pe care femeile sǎ se regǎseascǎ în proporție de minimum 30% (dupǎ cum spune proiectul propus de Femei în Politicǎ) descurajarea continuǎ pe care fetele o primesc încǎ din copilǎrie şi din şcoalǎ le va face în continuare sǎ nu se simtǎ capabile sǎ facǎ parte din acest 30%. Ca eleve, fetele au foarte puține modele femei politicieni în România, ceea ce le sugereazǎ cǎ nu ar putea face niciodata parte din politicǎ. Iar, cele câteva femei politicieni pe care fetele tinere le vǎd la televizor sunt judecatǎ prin prisma vieții lor sexuale sau a hainelor pe care le poartǎ, ci nu prin pespectiva capacitǎții şi a muncii lor. Atât societatea, cât şi educația pe care o primim în şcoala româneascǎ nu este în niciun fel orientatǎ cǎtre încurajarea fetelor tinere de a se implica în politicǎ. Un exemplu care se potriveşte aici este rolul pe care Regina Maria l-a jucat în timpul Primului Rǎzboi Mondial. Şocatǎ, acum câteva luni am descoperit mai multe articole pe internet, toate în englezǎ care descriu rolul Reginei. Ea a fost cea care a convins Parlamentul şi pe regele Ferdinand sǎ ia parte la razboi alǎturi de Tripla Alianțǎ. Ca resultat, August Feliz de Beaupoil, atunci ministrul Franței în România, a numit-o pe Regina Maria dublu aliat al Franței. De asemenea, ea a fost cea care a representat România la Convenția de la Paris, şocând audiența prin faptul cǎ nu şi-a lǎsat pe miniştrii sǎ negocieze şi a reuşit sǎ obținǎ toate teritoriile româneşti fǎcând astfel posibilǎ Unirea de la 1 Decembrie. Motivul pentru care am fost şocatǎ este acela cǎ niciun cuvânt despre importanța majorǎ a Reginei Maria nu este menționat în toate clasele de istorie a românilor pe care le-am fǎcut din generalǎ pânǎ la sfârşitul liceului. Clasele şi manualele de istorie oferite de sistemul educațional românesc au ignorat, cel puțin când eram eu elevǎ, aceste realizǎri ca fiind ale Reginei Maria. În schimb, ele au fost atribuite fie lui Ferdinand, fie lui Brǎtianu, Regina pǎstrându-şi doar rolul de soție şi de mamǎ. Deşi acesta este doar un exemplu, el aratǎ cât de puțin este evidențiat rolul femeilor în viața politicǎ prin educația româneascǎ.

De aceea, multe prejudecǎți sunt plantate în mințile şi în modul de comportament al elevilor încǎ din şcoalǎ. Fetele cresc sǎ creadǎ cǎ nu sunt fǎcute pentru politicǎ, iar bǎieții cresc sǎ creadǎ ca femeile nu sunt fǎcute pentru politicǎ. Astfel, pentru a îmbunǎtǎții representarea femeilor în politica româneascǎ, trebuie sǎ adresǎm întâi problema socialǎ pentru a o face posibilǎ pe cea legislativǎ.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Recomand autoarei niște lecturi pe teme de psihologie, din care va avea ocazia să înțeleagă că bărbații chiar sunt mai înclinați spre dezbateri politice și implicare în acest domeniu, comparativ cu femeile. Nu există discriminări de ordin legislativ, orice femeie poate activa în politică, însă dpdv statistic, mai puține femei vor fi dispuse să activeze în politică. Sigur că se poate ajunge la un parlament compus în majoritate din femei, așa cum justiția, învățământul și medicina sunt astăzi activități preponderent feminine în RO. Dar la scară națională, luând în calcul toate nivelele din politică, vor fi întotdeauna mai puține femei în politică, așa cum sunt mai puține femei în fotbal. Și asta cam din același motiv, psihologic vorbind.

    Separat de asta, în politica românească, incompetența și corupția sunt la nivele destul de înalte. Chiar crede autoarea că avem nevoie de mai multe Elena Udrea, mai multe Norica Nicolai și mai multe Elena Băsescu?

    • Sincer nu vad in ce fel Elena Udrea, Norica Nicolai sau Elena Basescu sunt mai rele decat Radu Mazare, Dan Sova, sa nu mai vorbim de un titan ca Ion Iliescu. De asemenea, faptul ca ati ales-o ca exemplu pe Elena Udrea este edificator. In Romania functioneaza din plin dictonul latin „Quod licet Jovi non licet bovi” in care barbatul se vede pe sine in rolul lui Jupiter. Nici macar femeile din tara nu echilibreaza judecata. Fara a vrea sa o scuz pe Elena Udrea pentru gafele politice, tot ceea ce face ea ar fi fost considerat de senzatie venind din partea unui barbat si i-ar fi asigurat respectivului o cota electorala semnificativa. Radu Mazare nu se jeneaza sa apara aproape gol in compania unor adolescente iar publicul pudibond care analizeaza pantofii Elenei Udrea si cat de stramti ii sunt blugii nu-l mai judeca in niciun fel. Victor Ponta s-a casatorit intr-o familie care i-a deschis multe usi politice dar pentru acest lucru, iarasi, nu il judeca nimeni, de abia daca exista vreo mentiune. In fine, poate Elena Basescu nu se exprima precum Cicero, este chiar departe de acesta dar macar isi controleaza aparitiile publice. Analfabeti notorii precum Zgonea sau Ghise nu au asemenea jene si isi exhiba nuditatea intelectuala la televizor la ore de maxima audienta fara a fi judecati de atat de criticul public din tara noastra. Poate interesul femeilor in politica nu este la nivelul celui al barbatilor dar, cu siguranta, intr-o tara in care sunt majoritare este mai mare de 15% din Parlament.

      • Nu le-a comparat nimeni pe respectivele cu Radu Mazăre sau cu Dan Șova, toată retorica dvs.pe tema asta este absolut gratuită. Nu aș vota niciodată pentru Radu Mazăre sau pentru Dan Șova, așa cum nu am votat niciodată pentru Elena Udrea, pentru Norica Nicolai sau pentru Elena Băsescu. Standardele mele sunt u pic mai înalte :P

        Am votat, de exemplu, lista PDL din 2009, iar acolo erau Theodor Stolojan și Monica Macovei. Însă fără ca sexul vreunuia dintre ei să aibă vreun rol în favoarea acelui vot.

        • Nu eu le-am adus pe Elena Basescu sau Elena Udrea in discutie. Pur si simplu, v-ati referit direct la nivelul cel mai scazut (sau aproape) al politicii „feminine” si atunci v-am aratat ca nivelul echivalent al politicii „masculine” este si mai scazut. Acum, nu ca as fi feminist dar, daca luam in considerare media, femeile ies iarasi mai bine iar daca luam in considerare varfurile, Monica Macovei, pe care ati mentionat-o, nu are un echivalent masculin. Si, putin off topic, nu inteleg ce aveti cu tocurile. Este o atitudine des intalnita pe antena 3: sa injuram femei pentru ca sunt sexy si poarta tocuri. Respectiva nu se poate apara, nu este intrebata nimic, nu se discuta despre conceptiile ei, se discuta despre tocuri. Cel putin asta, sper ca veti recunoaste, este o atitudine misogina. Nu am intalnit la nicio televiziune o critica echivalenta pentru barbatii din politica desi Dan Sova, de exemplu, mi se pare un dandy de cartier fara nimic in cap. Si, ca sa inchei, nu zic sa nu criticati, criticati cat vreti dar nu tocurile. Haideti sa ignoram imbracamintea, cat timp este in limitele social acceptate ale decentei.

          • Imi cer scuze pentru comentariul legat de tocuri. Citisem la altcineva si v-am atribuit in mod gresit dispretul fata de tocuri. Imi pare rau.

    • „Separat de asta, în politica românească, incompetența și corupția sunt la nivele destul de înalte. Chiar crede autoarea că avem nevoie de mai multe Elena Udrea, mai multe Norica Nicolai și mai multe Elena Băsescu?”

      Oare nu se poate sa raminem la cele afirmate de articol? Trebuie neaparat sa amestecam drepturile femeii cu incompetenta romaneasca pentru a incheia in buna traditie a carcaleletelui bastinas… Caci altufel… traiasca Gigi Becali…

  2. Anne Hidalgo este, in plus, de origine spaniola, fiica unor exilati spanioli din timpul dictaturii franchiste. Spania este tara unde inca functioneaza legea care obliga partidele la 40/60 proportie in listele electorale. In tarile cu machism de traditie, legea e citeodata necesara, doar in tarile cu o indelunga traditie democratica paritatea se impune firesc. Ma indoiesc insa ca in Romania, unde de asemenea ar fi nevoie de multe reglementari de acest fel, se va vedea vreodata altceva in asemenea initiative decit o isterie de corectitudine politica numai buna de ironizat. Dar ma bucur ca autori tineri, ca Madalina Glavan, pun aceste probleme si mai ales ma bucur ca le pun intr-o platforma echilibrata precum contributors care nu poate fi banuita de stingism pueril si nici de simpatii politice dubioase.

    • Am o nelămurire, fiindcă una dintre obsesiile mele este aceea de a înțelege cum gândesc oamenii.

      Ce pretindeți dvs de fapt? Că a fi femeie este un merit în sine și pentru asta ar trebui să aveți niște locuri rezervate la alegeri? Sau că a fi femeie este un handicap în sine și pentru asta ar trebui să aveți niște locuri rezervate la alegeri?

      • din wikipedia:

        Morton’s Fork, a choice between two equally unpleasant options, is often a false dilemma. The phrase originates from an argument for taxing English nobles:

        „Either the nobles of this country appear wealthy, in which case they can be taxed for good; or they appear poor, in which case they are living frugally and must have immense savings, which can be taxed for good.”

        pai se poate? :D

  3. Inainte de a discuta despre <> sa discutam despre ” <>:

    Ana Hidalgo=Anne Hidalgo
    parisieni au avut de ales=parizienii au avut de ales
    puternic representante=puternic reprezentate
    cele cateva femei politician…sunt judecata???
    nu si-a lasat pe ministrii???
    fetele cresc sa creada ???
    etc…

  4. „Singurul capitol la care stǎm mai bine este ponderea femeilor în Parlamentul European, cu 36,4% representante fațǎ de media europeanǎ de 35,2%.”

    Sa vezi si sa nu crezi, asa-i ?!
    Pai, sigur ca stam mai bine aici ptr ca fiecare politician de varf din Romania si-a trimis in PE nevasta, iubita, fiica, fina, prietena de familie sau mai stiu eu ce rubedenie sau relatie !!!!!!!!!
    Stam mai bine, asa-i ?!!!!!!!!!!
    Cat despre femeile din politica romanesca, concluzia Dvs de mai sus ne-a lamurit….nu-s deloc departe de barbatii din politica romnesca … toti o apa si un pamant !!!!

    • Să vezi și să crezi!
      Nevestele unor figuri politice din țară – vrând, nevrând – contribuie la ponderea europarlamentarelor din cauze naturale, doar n-or fi travestite (bănuiesc :) ).

      • Nu stiu ce „pondere”, ca sunt fara nici o „greutate” in PE, adica fara nici o influenta, pur si simplu nebagate in seama !!!!!!!!!

  5. exceptional documentat si argumentat.iar finalul pune si un diagnostic foarte precis : trebuie adresata problema sociala. n am inteles totusi cind credeti c ar fi bine sa se introduca orele de egalitate politica intre sexe ? in clasele primare sau gimnaziale ? va intreb asta pentru ca n am citit nicaieri care i virsta de la care inmugureste constiinta politica la copii.
    va dau dreptate si in ce priveste legiferarea. nu i cea mai buna solutie pentru simplul fapt ca o crestere a numarului de femei trebuie corelata cu o scadere corespunzatoare a numarului de misogini (asigurind astfel acea sinergie atit de necesara in parlament)
    dupa cum vedeti lucrurile se complica, trebuie analizate, nu merge printr o ordonanta de urgenta astfel incit sa putem fixa problemele romaniei la proximele alegeri.

  6. Nu înțeleg de ce un procent de reprezentare al femeilor în Parlamentul României de 30% și nu de 32,83%?
    Neserios pusă problema; se face un deserviciu real femeilor.
    Personal, nu am nimic împotrivă ca în orice instituție politică să existe mai multe femei, cu o singură condiție – SĂ MERITE!

  7. Orice obligatie legala de a propune (si implicit a alege, intrucat nu poti alege decat dintre cei propusi) reprezentanti ai unui anumit sex, etnie, nationalitate, religie, orientare sexuala etc, reprezinta o discriminare si o falsificare a optiunilor electoratului.

    Dupa cum eu, ca proprietar de firma (privata, dar se pare ca acest lucru nu are importanta) nu am dreptul sa „discriminez negativ” anumite categorii/grupuri/minoritati, la fel statul nu are voie sa-mi impuna sa „discriminez pozitiv” aceleasi categorii/grupuri/minoritati.

    Dar daca insistati, va acord aceasta concesie – cu conditia sa militati si pentru obligativitatea prezentei pe liste a cel putin x% intelectuali (nu dintre cei facuti pe banda rulanta, la Spiru Haret),a cel putin y% tineri sub 35 ani si, de ce nu, a cel putin z% pensionari si/sau asistati sociali. Pai sau suntem PC, sau nu!

  8. Depinde de vrem. O „meritocratie” sau o „sexocratie”? Sunt sigur ca femeile merita si peste 50% din pozitiile politice, cu conditia sa … le merite. Butonul principal este educatia, nu stabilirea artificiala a unor procente. Ori la acest capitol stam noi prost si avem de recuperat. Si mai trebuie si sa existe o „masa critica” de femei care si pot si vor sa intre in politica.

  9. Efectul de bumerang pe care au reusit feministele sa il faca a pus doar paie pe un foc artificial. Cand cosorul lui Moceanu nu o sa mai fie impartit in n+1 segmente si despicat firul in 4 doar pentru placerea de a despica firul in patru o sa tot avem discriminare pozitiva si negativa pentru orice lucru bagat pe gat pe criterii arbitrare gen sex, rasa, varsta, handicap si tot ce poate imagina mintea omeneasca.

    Un mod perfect de a face alegeri ar fi: candidatul X are un CV, nu are un nume si nici o poza, are un istoric profesional anonimizat si vezi apoi la alegeri daca ies 42% femei martiene negre transsexuale budiste sau iese altceva. Serios, daca cineva incearca sa ma convinga fara argumente reale ca o categorie X e defavorizata si trebuie aparata doar pentru ca asa i se pare reactia mea de om normal va fi impotriva categoriei X din cauza reprezentantului care e superficial sau mincinos sau ambele. Da, e reclama negativa pentru categoria X sa ridici o problema cu argumente false sau inselatoare si din articol nu am vazut nici un agument real. Dupa cum spunea cineva mai sus, daca X% din populatie face parte din categoria arbitrara Y atunci X% din politicieni trebuie sa fie din categoria Y? Pe ce va bazati (pentru cine stie de unde provine citatul)?

  10. Cel mai simplu raspuns la falsa problema ridicata este dat chiar de comentariile la acest articol. Dupa cum bine observi sunt 90% emise de barbati, femeile nu au nici o parere intr-o problema importanta pentru ele. In conecinta analiza prezentata e doar un simptom si problema e mult mai departe decat pare sa fie. Vine de fapt din educatia de acasa si din scoala si culmea rasului chiar femeile mentin aceasta situatie. De ce? pai copii nostrii petrec mult mai timp cu mamele lor, statistic vorbind si demonstrat, decat cu tatii… deci, sunt responsabile pentru aceasta situatie in mai mare masura decat barbatii… Nu vorbesc de educatia oferita, chiar daca nu ne dorim, de micul ecran si peisajul media in general… Modelul actual care prinde la publicul feminin din Romania e cu tocuri inalte si minte scurta si la asa modele promovate ce pretentii sa avem? Si corect a zis cine a zis de Parlamentul European, pentru romani e doar locul de trimis la relaxare amantele, iubitele sau plozii cu fite… Concluzia care se trage? Ca daca femeia vrea ceva obtine, dovada e ca femeia daca vrea la Bruxelles musai ajunge ;) Daca Bucurestiul va deveni un fel de Milano al modei iti garantez ca numarul femeilor din Parlament se va dubla chiar tripla rapid… Deasemenea, daca mutam Parlamentul Romaniei la Viena, de exemplu, cresterea de reprezentante feminine va fi senzationala, pariez pe o paritate 50%-50% barbati femei….

    • Una dintre propunerile mele, pentru care nu strâng semnături, dar mi-am alocat 20 de ani să conving oamenii, ar fi aceea de a muta Parlamentul României (cu tot cu capitală) nu la Viena, ci undeva în zona Sebeș – Blaj – Alba-Iulia. Din partea mea, pot să fie peste 50% femei în componența acelui parlament, important e ca mentalitatea zonei să-și pună amprenta asupra mentalității naționale de-a lungul generațiilor viitoare.

      Exact cum în prezent mentalitatea dâmbovițeană ajunge promovată la nivel național de către mass-media dâmbovițeană, cu urmări sinistre pentru România, tot așa mentalitatea zonei Sebeș – Blaj – Alba-Iulia ar ajunge promovată, schimbând lucrurile în bine.

  11. Apreciez initiativa autoarei de a aduce in discutie acest subiect. As fi vrut insa sa vad o discutie mai fundamentata asupra inegalitatii barbati/femei si mai multe argumente care sa justifice o eventuala crestere a ponderii femeilor in politica. Si acestea chiar exista! Incepand de la educatia in familie, „misiunea” atribuita femeilor, orientarea scolara, maternitatea, lucrul cu norma redusa etc, toate acestea fac ca femeile sa fie mai putin prezente in anumite domenii si mai ales in posturile de inalta responsabilitate. Aceste aspecte reduc semnificativ resursele disponibile de forta de munca feminina. Mai mult, femeile sunt de cele mai multe ori „construite”/educate sa nu ceara prea mult, sa se simta super-competente si legitime inainte de a cere un post sau un salariu ridicat, sa astepte ca ceilalti sa le recunoasca meritele, ori in afaceri/politica nimeni nu face cadouri.
    Cunosc sistemul cotelor impuse pentru angajati femei, lucrez in Franta (cota este impusa prin lege atat in public cat si in privat, si este undeva pe la 30%) . El functioneaza pe principiul discriminarii pozitive, pentru ca statul recunoaste femeile ca fiind dezavantaje de o discriminare de ordin social negativa. Dar sistemul nu da la o parte criteriul competentei profesionale: la competente egale este preferata o femeie. Exact la fel exista cote pentru angajati cu dizabilitati etc. In Romania cred ca nu suntem inca in acest stadiu si nu cred ca sistemul cotelor ar putea fi eficient. Inainte de a ajunge in politica si in posturi inainte, sunt probabil probleme mai stringente ce tin de educatie, servicii publice (gen gradinite pt ca mamele sa isi poata lasa copiii) si o deschidere a mintii pe care inca nu o avem.

  12. Felicitari pentru articol si pentru incercarea de a ridica o problema care lipseste cu desavarsire din dezbaterile de pe aceasta platforma si din Romania in general. Din pacate, argumentele referitoare la natura sistemica, difuza si a excluderii femeilor din anumite profesii – argumente pertinente si bazate in date statistice – nu conving pe cei care sunt obisnuiti sa se gandeasca in termeni superficiali, de discriminare legala, individuala si de merit. Ceea ce vreti dumneavoastra sa subliniati este modul in care o societate, prin institutiile si normele sale culturale, reproduce o idee fixa despre rolul potrivit femeilor. Femeile sunt complice in propria lor marginalizare, imbratisand in mod necritic rolul de mame, sotii, invatatoare, sore medicale, decoratiuni, etc si sanctionand ele insele pe cele ce refuza sa joace acest rol.

    Ori cei care vorbesc depre merit, nu „vad” lumea in mod structural, in mod sistemic, ci sunt blocati in perspectiva individualista, a exemplelor particulare de femei politician. Din acest motiv nu vor intelege niciodata scopul unui procent de femei pe liste electorale: de a incerca, prin mijoace legale, sa incurajam incadrarea mai multor femei in politica si de a socializa generatiile viitoare in ideea ca femeile in politica nu trebuie sa fie exceptii.

    Ei nu vor accepta niciodata concedii de paternitate si maternitate egale, nu vor intelege nevoia rescrierii manualelor de istorie, filosofie si istoria artei (doar cateva exemple) sau a legilor ce acopera violenta sexuala. In alte cuvinte, nu vor vedea niciodata faptul ca egalitatea reala intre femei si barbati necesita masuri institutionale structurale, nu doar masuri negative, de combatere a discriminarii individuale.

    Egalitatea oportunitatii – decizia pe criterii de merit – nu inseamna mare lucru intr-o sociatate in care jumatate de populatie este descurajata – in mod mai mult sau mai putin subtil – de a aspira la vieti publice in sfera politica.

    • Sa inteleg ca sustineti instituirea legala a unei cote de prezenta a femailor in Parlament?
      Nu credeti ca aceasta incalca principiul alegerilor libere? Sau altfel, considerati ca prezenta obligatorie a 100 (sa spunem) de femei in parlament justifica denaturarea optiunilor electorale exprimate de (aproximativ) 9 milioane de votanti?

  13. Tocmai pentru ca aceste subiecte sa iasa la suprafata, cred ca am putea sa trecem cu vederea greselile de limba sau de alt tip din articolul acestei autoare si sa salutam punerea temei pe masa. Nici un om serios nu se opreste la argumente de tip „de ce am mai avea nevoie de o alta elena udrea in politica”, la care se poate raspunde, de altfel, perfect similar ” de ce am mai avea nevoie de un alt gigi becali in politica”. Raspunzind clar si asumat si ne-anecdotic la astfel de teme se poate ajunge la clarificari adevarate, dincolo de etichete simplificatoare de tip ” bolsevism” sau „fascism, extremism de dreapta, neocon”, care nu fac decit sa blocheze dezbaterea prin trintirea usii. Raportarea la teme concrete cred ca ar fi solutia limpezirii optiunilor, altfel racnetele indignate de ambele parti ne vor tine in aceeasi tifna neproductiva inca 25 de ani, iar oamenii mai timizi vor tacea in continuare, retrasi discret din harmalaie.

    • n ati inteles nimic din comentarii.
      romania / romanii nu pot fi salvati de corectitudinea politica a parisului sau comedia egalitatii : intre sexe, orientari, pisici, ciini. oameni si masini.
      in sfirsit. autoarea s a pozitionat bine. viitoru i apartine.

      • Multumesc foarte mult pentru incurajare! Trebuie sa recunosc ca dupa 4 ani in care am scris si citit numai in engleza, iar acum in franceza, intoarcerea la limba materna ma face sa ma exprim putin anapoda. Data viitoare, voi cere ajutorul cuiva sa-mi corecteze textele, pentru ca inteleg ca lipsa de „perfectiune” atrage atentia si distrage de la importanta subiectului in sine.

  14. Si un comentariu care, probabil, nu va trece de „cenzura”:

    1. Femeile se auto-desconsidera! Atata timp cat se complac in postura de marfa, la dispozitia celui mai bun platitor, nu cred ca vor avea sanse sa se afirme in societate. Atata timp cat toate emisiunile de divertisment sunt impanate cu trupe de „balet” in tinute aflate la limita decentei, nu cred ca barbatii vor putea fi convinsi sa vada ceea ce exista deasupra decolteului. Atata timp cat o Monica Columbeanu se vinde in mod cinic, nu cred ca tinerele vor incerca sa se impuna in societate prin munca si inteligenta.
    Prin urmare, femeile au o „arma” de care uzeaza – inclusiv pe plan profesional – si pana nu vor renunta la aceasta nu va asteptati ca barbatii sa le trateze „echidistant”.

    2. Deplangeti legislatia? Ei bine, ea este extren de permisiva fata de femei: in domeniul meu de activitate, o persoana care „dispare” timp de peste doi ani (concediu pre-maternal, post-maternal etc.) se descalifica iremediabil. Cu toate acestea, sunt obligat sa-i redau postul de pe care a plecat (si asta, in conditiile in care exista deja cineva angajat in pozitia respectiva, ca nu-mi pot permite sa tin postul vacant aproape trei ani). Deci eu ce fac, renunt la colaborarea cu o persoana care a adus contributii firmei timp de aproape trei ani, ca sa (re)angajez pe cineva care necesita cel putin 6 luni de reacomodare? Si intre timp, cine imi acopera eventualele pierderi, AFR (Asociatia Feministelor Romane)?

    3. Maternitatea, cresterea copilului si echilibrarea prestatiei materne cu cea profesionala sunt alegeri individuale, care trebuie asumate de catre decident (femeie si/sau familie). Angajatorul (si restul societatii) nu pot fi tinuti responsabili pentru aceste alegeri, pentru simplul motiv ca nu le pot influenta. Prin urmare, daca o femeie decide sa-si ia concediu timp de doi ani, si sa solicite orar redus dupa reincadrare este dreptul ei, dar este dreptul meu sa-i refuz aceste facilitati. Regret, dar am responsabilitetea tuturor angajatilor firmei, carora trebuie sa le platesc salariile (plus aberantele taxe catre stat), deci nu-mi permit sa fac opere de caritate.

    Cam atat!

    • Deși subiectul este considerat superfluu și există voci care susțin că măsurile de discriminare pozitivă creează, de fapt, dezavantaj pentru bărbați, inegalitatea de șanse pentru femei este o realitate curentă.
      Deși femeile și bărbații sunt egali în ceea ce privește accesul la studii, sunt identificate inegalități la nivel de piața muncii, cu precădere în domeniul economic și politic. Accesul femeilor la viața publică, la funcții de conducere, în special în sfera politică, se face dificil. Chiar când reușesc să acceadă la astfel de funcții, femeilor le sunt imputate fapte reprobabile și asupra lor sunt create imagini sexiste și denigratoare, de femei ușoare, care au avut succes doar pe calea compromisului. Este indignantă această realitate, având în vedere că, de cele mai multe ori, femeile au mai multe calificări și depun un efort mult mai mare decât bărbații pentru a obține o funcție.
      De asemenea, femeile care își fac o carieră muncesc în medie mai mult decât bărbații. Acestora le sunt atribuite și îndatoririle domestice dacă au o familie, precum îngrijirea copiilor și a gospodăriei. Așadar, ziua de muncă a unei femei nu se încheie odată cu terminarea programului de birou, ci mult după, când termină îndatoririle domestice.
      Discriminarea femeilor este o realitate care împiedică accesul acestora în funcții publice sau în funcții de conducere. Femeilor, deși la fel de calificate și pregătite pentru anumite funcții publice, le sunt închise ușile. Egalitatea de șanse este un drept!

  15. Sunt incantata sa te citesc aici Madalina, astept cu mare interes orice alt articol al tau pentru ca am ocazia sa vad si alte perspective decat aceleasi vorbe fara susbstanta de pe unele platforme online din Ro. In alta ordine de idei, le gasesc vinovate pe doamnele din politica romaneasca pentru simplul fapt ca habar nu au sau nu vor sa invete sa comunice mai inteligent si astfel sa atraga atentia, in mod pozitiv, bineinteles. Situatia femeilor din politica noastra este exact rezultatul a ceea ce sunt si vorbesc Udrea, Manescu, Macovei, etc. Foarte rar este acceptata la nivelul opiniei publice o femeie, mai ales in executiv, Ioana Petrescu de la Ministerul Finantelor a fost public „judecata” zile la rand doar pentru simplul fapt ca a facut cateva afirmatii total neinspirate. Tare mi-e teama insa ca vom ajunge la discriminare pozitiva de dragul imaginii publice si a marketingului politic. Sa nu ne lasam pacaliti de plasarea unor femei-politicieni pe liste de europarlamentare, fara sa vedem tintele barbatilor din spatele lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Madalina Glavan
Madalina Glavan
Madalina Glavan a terminat facultatea de filosofie in cadrul Universitatii Essex din Anglia si momentan este studenta la masterul diploma dubla in filosofie contemporana europeana la Universitatea Kingston din Londra si Universitatea Paris 8. In cadrul masterului se specializeaza pe filosofia lui Gilles Deleuze si filosofia artei. De asemenea, ea contribuie cu articole pentru platforma online Sud Est Forum.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro