joi, martie 28, 2024

Fenomenul sugar baby în Japonia

În 2016 apărea articolul „More girls turning to sugar daddies to wine and dine them” în Japan Today și autorul susținea că a avea un sugar daddy (sau papakatsu, în japoneză), este o realitate diferită de imaginea pe care o are publicul și că, de fapt,  acești domni bogați care scot în oraș fete tinere și le compensează pentru timpul lor cu atenții (în cea mai mare parte, asta înseamnă bani) „aren’t getting any sugar”.

Acum, eu nu caut să intru în polemică, dar simt nevoia să-l contrazic. Poate că lucrurile s-au schimbat în cei șapte ani scurși de la scrierea articolului și, între timp, poate că japonezele au căzut de acord: fără un pic de zăhărel, bărbații nu stau prinși în cârlig, ci se plictisesc și caută altceva.

Cu toții știm că prostituția e cea mai veche profesie din lume, că datează din timpurile sumeriene și n-ar trebui să mai fie un șoc pentru nimeni, totuși termenul enjo kōsai mi-a dat fiori reci pe șira spinării și, în ultimul an, a început să mă preocupe mai mult decât înainte. Poate și datorită faptului că fiicele mele au ajuns la vârsta adolescenței, dar și pentru că nu îl văd diferit de ceea ce presupune a avea un papakatsu în Japonia.

Enjo kōsai înseamnă literalmente „întâlniri compensate” (sau, într-o traducere ceva mai agresivă „prostituția adolescentelor”) și se referă strict la eleve de liceu sau de gimnaziu, care primesc bani sau cadouri de la bărbați – de obicei de vârsta a doua – în schimbul unor ore petrecute împreună. Cum e consumat acest timp, ei bine, nu ne rămâne decât să ne imaginăm.

Antropologul Laura Miller susține în cercetarea ei că majoritatea întâlnirilor enjo kōsai constă în grupuri de fete care însoțesc grupuri de bărbați la karaoke și sunt plătite pentru timpul lor. Mai mult, într-un sondaj din 1998 realizat de Asian Women’s Fund, a ieșit la iveală că doar 10% dintre elevele de liceu se angajează în enjo kōsai, iar 90% au declarat că se simt inconfortabil. Un sondaj din 1997, în cadrul unui program al postului TV Asahi, a arătat că 70% dintre respondenți s-au opus sistemului enjo kōsai care implică interacțiuni sexuale, în timp ce 30% l-au aprobat. Din păcate, nu există studii recente și asta mă face să pun la îndoială că cele de mai sus rămân relevante.

Mai există astăzi o diferență între papakatsu, enjo kōsai și sugar daddy? Cât la sută din aceste întâlniri se sfârșesc într-o cameră de hotel? Și cum de toate astea nu sunt văzute ca o formă mascată de prostituție?

În Japonia, prostituția a fost interzisă în 1956, iar legislația japoneză o definește ca fiind „un act sexual cu o persoană nespecificată în schimbul unei plăți”. Din această cauză, majoritatea serviciilor fūzoku (comerțul sexual) oferă în mod specific alte opțiuni, non-coitale. Pentru a se adapta noilor legi, industria sexuală din Japonia s-a extins sub mai multe forme, de la saloane de masaj la baruri de sex oral. Dar despre tipurile sexualității în Japonia aș vrea să povestesc pe îndelete într-un alt articol.

Ca să înțeleg ce înseamnă să fii o sugar baby în Japonia și cât de concludente sunt informațiile găsite online, am decis să găsesc singură niște răspunsuri și mi-am făcut un cont pe primul site găsit pe internet, sugardaddy.jp. Nu a durat mai mult de zece minute pentru a începe să primesc like-uri și mesaje. Unele dintre ele foarte directe, mi-a fost clar că acești domni nu voiau să piardă timpul. 

Henky, 61 de ani, caută așa: o fată frumoasă cu dinți frumoși, mai înaltă de 160 cm, cupa C, talie de 63 de centimetri sau mai puțin și șolduri de peste 85 de centimetri. Îmi scrie: „Poza ta e minunată. Aș vrea să ne vedem, ce zici să ieșim în oraș? Locația este Shinjuku Keio Plaza Hotel, sâmbătă la ora 11. De asemenea, vreau să găsesc o tânără femeie pe care să o susțin financiar dar să avem relații intime, ce spui?”.

Naoki-san, 42 de ani susține că își dorește o femeie cu care să aibă o relație de durată. Îi plac băile termale și călătoriile. Îmi scrie: „Îmi pare bine să te cunosc, sunt un game producer în Tokyo și mi-ar plăcea să ne vedem. Vreau o relație sexuală de la bun început, pe o perioadă lungă de timp. Dacă e posibil, aș vrea să ne întâlnim în zilele săptămânii în Shibuya. Pot plăti 15.000 yeni (100 euro) de fiecare dată, ce părere ai?”.

Alții, după primele rânduri scrise, m-au întrebat care sunt condițiile mele. Când am întrebat despre ce este vorba, spunându-le că este prima oară când folosesc site-ul, mi s-a spus simplu: „Caut sex, nu o tipă de scos în oraș. Cât ceri?”. Un singur bărbat, de 67 de ani, m-a invitat la cafea pentru suma de 5.000 de yeni (34 euro).

S-au făcut numeroase anchete pentru a încerca să se determine numărul de fete implicate efectiv în aceste „întâlniri compensate”; cu toate astea, e dificil de stabilit o cifră. Însă ceea ce mi se pare îngrijorător este că, deși atât enjo kōsai cât și papakatsu sunt văzute ca două probleme morale aici, guvernul Japoniei nu dă semne că este pregătit să implementeze noi legi. Din nou, o altă chestiune este băgată sub preș.

Dar apoi mă opresc și mă gândesc că, poate, mica mea cercetare ar trebui continuată din alt unghi de atac: în fond, dacă cineva cumpără, înseamnă că altcineva vinde, nu? Dacă aș avea curaj, aș deveni Kenko Nakata, 56 de ani, proprietarul unei firme de pompe funebre, și aș urca pe site următorul anunț: „Caut elevă de gimnaziu sau liceu pentru relații intime bine remunerate, dar numai în afara orelor de program școlar”.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Japonia nu e sua si nici nu va fi vreodata .Nu e nici o tara scandinava ultrafeminista si nici nu va fi vreodata.Nu va trimite politiste deghizate in prostituate de dragul de a face arestari cum se intampla in tarile amintite mai sus. Cui nu i place japonia fiindca nu e adepta falsului progresism corect politic sa nu mearga acolo.

    • Excelent punctat! Incep sa cred ca Occidentul intra in declin, iar liderii care ne conduc nu mai sunt rationali. Este ceea ce se vede zilnic prin tot ceea ce fac. Poate ca a venit timpul ca Asia si Extremul Orient sa impuna de acum valorile dupa care ar trebui sa ne orientam. Poate asa ar trebui sa fie.

    • A fi împotriva coruperii de minori înseamnă în opinia dvs „fals progresism politic”? Vă cunoașteți cu domnul care a comentat mai jos? Care-i treaba cu pedofilii care comentează la articolele astea? Nu vă e teamă să vi se găsească IP-ul?

    • Deci „japonia (…) nu e adepta falsului progresism corect politic”. Așa o fi, că prea o spuneți cu foc. Mă întreb însă cum o fi Japonia? Considerând antonimele cuvintelor din descrierea pe care o refuzați Japoniei și combinațiile simple, duble, triple și cea cvadrupla ale acestora, avem:

      A. Antiteza simpla
      A1. Japonia este adepta corectului progresism corect politic.
      A2. Japonia este adepta falsului conservatorism corect politic.
      A3. Japonia este adepta falsului progresism incorect politic.
      A2. Japonia este adepta falsului progresism corect apolitic.

      B. Antiteza dublă
      B1. Japonia este adepta corectului progresism incorect politic.
      B2. Japonia este adepta falsului conservatorism incorect politic.
      Șamd

      C. Antiteza triplă
      C1. Japonia este adepta corectului progresism incorect apolitic.
      C2. Japonia este adepta falsului conservatorism incorect apolitic.
      Șamd

      D. Antiteza cvadrupla: Japonia este adepta corectului conservatorism incorect apolitic.
      Care e opțiunea dumneavoastră, d-le Ioan2?

      Între noi fie vorba, găsesc că progresismul, chiar corect politic să fie, este mai deschis relațiilor sexuale liber consimțite decât incorectii politici, rigidizati în gândire și fapte, care nu pot concepe relații considerate unilateral imorale și care vor să impună întregii societăți viziunea proprie. Tocmai citeam că o profesoară din Florida a ajuns în fața unei comisii de anchetă școlară pentru că într-o animație Disney, pe care a arătat-o elevilor, era o scenă în care un tânăr își arăta afecțiunea față de un altul. Denunțătorul nu era progresist, nu era corect politic, nu era fals. Ce părere aveți? Era japonez sau totuși american?

  2. SUPER! Japonezii astia sunt realisti si femeile lor la fel. La noi in RO fiecare pustoaica care arata cat de cat bine se viseaza rasplatita cu mii de euro,masini care costa cat casa si pantofi care costa cat venitul mediu pe 1 an de zile. Se spune ca in SUA pentru fiecare barbat de succes(in afaceri) exista milioane care au incercat,au esuat si se zbat in saracie,datorii si anonimat. La fel si la noi pentru fiecare Bianca Dragusanu exista mii si mii de fete cu pretentii nerealiste, dezamagite profund,anonime si frustrate, inraite de realitate care ajung in final sa duca o viata mult mai proasta decat daca ar fi acceptat la 16 ani intalnirea de 34 euro cu un barbat banal in locul promisiunilor de mii de euro facute de romanul tiganizat cu BMW, gleznele goale si tik tok.

      • Mai sunt și alte subtilități. De exemplu Japonezii astia sunt realisti si femeile lor la fel. ar fi putut renunța la “și femeile lor”, pluralul “japonezii” incluzându-le și pe ele. Sau “femeile lor” n-pe fi japoneze sau n-or fi decât “ale lor”.
        Oare de ce nu s-a gândit Alex la varianta “Japonezele astea sunt realiste si bărbații lor la fel”? Ar trebui să fie echivalente cele două, dar uite că nu sunt.

        • @Hantzy
          De ce va preocupa situatia din Japonia?
          Doar aveti zonele Bahnhofstrasse in Germania unde spuneti ca locuiti.
          Sau ati primit interdictie de proximitate?
          Mai sunt in Germania afisele alea in rame cu sticla pe strazi cu homosexuali pupandu-se infocati cum am vazut acum vreo 4 ani?
          :))

          • Ca tot va plac întrebările, vă pun și eu două:
            1. După ce recitiți ce-am scris, despre ce este de fapt vorba in răspunsul meu?
            1a. despre Japonia?
            sau
            1b. despre modul defectuos de exprimare al comentatorului?

            2. Vizitați din nou Germania și ce credeți ca merita sa căutați:
            2a. Reclame stradale?
            sau
            2b. obiective turistice?

            Asta așa, pentru o a doua șansă, pe care, se spune, o merită oricine. In funcție de răspunsuri, se pot trage concluzii despre nivelul de inteligență al repondentului.

            • @”hantzi”. Probabil de la statul in jermanica ai luat „boala” despicatului firului in 4, a atacarii celorlalti comentatori pt a demonstra ce „dastept ” esti, si mai ales a orbului gainii cu privire la aspectele importante. Nemtii au deseori aceste proaste obiceiuri. Sau esti un adept infocat al progresismului si neomarxismului (prevalent dealtfel in germania). Sau poate asa gandesti defectuos in general. Revenind la comentariile de mai sus: poate comentatorul Alex s-a exprimat ceva mai ciudat cu „japonezii si femeile lor”, dar important de retinut nu e acest aspect minor, ci faptul ca intr-adevar japonezii/japonezele sunt practici, iar acolo din fericire nu prea a patruns miscarea woke/neomarxismul. In legatura cu comentatorul Ioan, iar tii sa faci analiza pe text cu „falsul progresism politic”. Cred ca e la mintea cocosului ca unele aspecte ale progresismului politic sunt gresite si exagerate (vezi propaganda homosexuala desantata, sau persoane trans care se duc la toaleta femeilor chipurile ca ei se simt femei, sau miscarea de rescriere a operelor literare clasice pt a scoate orice poate fi considerat ofensator, daramarea statuilor, etc). Asta intelege Ioan si cam orice om normal prin „fals progresism politic”. Anumite aspecte ale progresismului sunt bune, altele false/gresite. In afara de a ataca aiurea alti comentatori, vad insa ca „hantzi” nu aduce nimic nou sau constructiv in discutia relativ la articol-fenomenul sugardaddy in Japonia.

            • AndreiP, dacă tot mai vreți, eu va dau. Diferența dintre mine și alții este că eu pot argumenta orice afirmație pe care o fac. Ceilalți apelează la postulate proprii de tipul “modul strâmb de a pune problema” sau “copil agramat de clasa a treia”. Ia, arată dumneata pe ce anume îți fundamentezi opinia!
              Recunosc, frazei incriminate ii lipsește un semn de punctuație. Dar in afara acestei scăpări, pentru care îmi cer scuze, ea are un înțeles clar pentru orice absolvent de gimnaziu. Apoi, dacă suntem ultrapedanți, corect se scrie “de asemenea”, iar “obstinație” dublat de “neapărat” suna pleonastic.
              Dar trecut peste asta, ia explică dumneata cum e modul ăla drept (sau măcar oblic) de a pune problema. De la postulat până la QED, ca să înțeleagă și unii ca mine. Apoi îți arăt eu toate hibele logice din “demonstrația” oferită.

          • Thor7, acum că v-ați răcorit, să vă spun și eu vreo doua.
            Regulile pentru comentarii le stabilesc administratorii. Ca unii vin sa își exprime umorile bazate pe pretenția ca ar fi singurii normali sau cu minte de galinacee, iar alții își propun sa le arate limitele convingerilor lor nu este interzis.
            Ioan2 amenda un presupus puritanism al progresismului, care pasămite ar dezavua sau chiar interzice relații precum cele din articol. Nimic mai neadevărat. In primul rând o astfel de relație e imposibil de interzis prin legislație: nu pot fi interzise nici cadourile, nici relațiile liber consimțite.
            Despre “reclamele deșănțate” nu pot spune decât că strategia de marketing aparține agenților economici, iar politicul nu are ce sa își bage nasul atâta vreme cât nu sunt încălcate drepturile universale. Dacă un agent economic alege să arate ca produsele sale pot fi folosite și de persoane cu orientări sexuale exotice, nu e treaba nimănui de a le interzice. Homofobii pot refuza sa le cumpere produsele, dar asta face parte din managementul riscului, care aparține exclusiv ofertantului.
            Nu am niciun reproș de făcut autorului articolului, necunoscând fenomenul și nu am deci ce completa sau corecta. Dar comentariile publicate pot fi dezbătute, nu așa?!

            • @Hantzy
              „Ca unii vin sa își exprime umorile bazate pe pretenția ca ar fi singurii normali sau cu minte de galinacee, iar alții își propun sa le arate limitele convingerilor lor nu este interzis.”
              Incerc sa inteleg comentariul d-voastra.
              Noi astia care:
              a. avem umori. (D-voastra nu aveti umori?)
              b. avem pretentia de a fi (singurii?) normali
              c. Unii dintre noi astia normali mananca cu placere creier pane
              Va lasa (v-ati situat) precum ati spus in categoria „cu minte de galinacee”.
              Sau aveti obiectii referitoare la calitatea si prospetimea oualor folosite la prepararea creierului pane?
              :))

            • Prin obstinatia lui si modul stramb de a pune problema, hantzy tine neaparat sa ne convina ca a chiulit la aproape toate orele in scoala, si deasemenea ne arata ce „frumusete” de minte are. Nu mai zic ca, din fraza indicata mai sus si de Durak, hantzy arata ca are o exprimare de copil agramat de clasa 3-a. Asta asa, ca oricum el e aici pt a „analiza” celelalte comentarii. Mai vrem „comentarii” de la emigrantul hantzy, ca sa radem!

            • Durak, recitiți cu atenție!
              Eu nu spun ca unii au și alții nu au umori, ci ca unii țin să și le facă publice. De exemplu, la un articol despre un fenomen existent și in Japonia, acei unii o dau pe ideologie politică. Și o fac si aiuristic pe deasupra.
              Iar “La mintea Cocoșului” era argumentul lui Thor7, nu al meu. Dar dacă așa crede el …

  3. „guvernul Japoniei nu dă semne că este pregătit să implementeze noi legi. Din nou, o altă chestiune este băgată sub preș.” Daca problema exista din vremea sumerienilor cum ar putea sa o rezolve cu niste legi un guvern de oriunde in lumea asta?

  4. Sa nu uitam, totusi, ca Japonia are o lunga si interesanta istorie cu gheise. Cumva acest fapt a fost acceptat in viata lor cotidiana sute de ani, facea parte din traditie. Ce se intampla acum e doar altfel, esenta e aceeasi

    • Corect. Ce se întâmplă acum e mult mai rău pentru că nu e controlat și are consecințe nefaste în societate ca orice activitate subterană.

  5. Interesant articolul. Deci si in Japonia fenomenul sugar daddy e chiar mai intalnit decat in SUA sau Europa. Adevarul e ca orice barbat care are bani isi doreste o femeie tanara, fie pentru intalniri, fie pt camere de hotel. Asta e realitatea si natura, nu are rost sa ne ascundem sau sa infieram. Daca si fata vrea asta, atunci f.bine, nu ar trebui incriminat asa ceva, decat in cazuri de underage sau violenta/extorsiune. La noi multe fac videochat, de exp. Cerere si oferta. Nu imi place in niciun caz viziunea exagerat de feminista, cu femeia super-independenta, in charge, amazoanca, gen tarile scandinave. Asa ceva o fi bine pt unele femei (in inchipuirea lor), dar emasculeaza barbatii. Dar nici viziunea cu femeia un simplu obiect sexual. E greu de determinat ce e mai bine, si pentru cine, si de ce. Deci daca femeile vor sugar daddy, f.bine. Sunt si femei care vor sa aiba sugarbabies barbati. Daca e de comun acord si in termeni amicali, de ce nu?

    • Va tot dați cu părerea despre Japonia, dar oare câți înțelegem contextul?
      Am auzit frânturi, eu de ex. ca după câțiva ani de căsnicie nu mai fac sex, etc.

      • @gigel. Esti pe langa subiect gigel, te bagi si tu in discutie… cica franturi dupa cativa ani de casnicie nu mai fac sex… ce noutate, asta e cam peste tot!

  6. Doamna Sabina Yamamoto, superba prezentare ale unor moravuri din Japonia. Mereu am fost fascinata de istoria si cultura japoneza. Am citit multe carti dar vizionat si filme. Acest fenomen are radacini mult mai adanci, din vremea nobililor si a gheiselor. In general, sunt foarte pragmatici si sexul este ceva ce tine de obiceiurile din viata cotidiana si de sanatatea proprie. Probabil ca abuzurile sexuale si violurile sunt mai reduse decat in alte tari.

    • Acest fenomen ar prinde si in Europa, dar aici exista inca o mentalitate de „mironosite” victoriene, peste care a venit acum si fenomenul deseori prost inteles al feminismului. Da, compania sexului opus e ceva ce tine de sanatate/well being, si aproape sigur ar scadea abuzurile sexuale, violurile, perversiunile, prostitutia. Evident atat timp cat fetele sunt majore, peste 18 ani. Si daca e de comun acord, fara presiuni sau constrangeri. Trebuie deasemenea societatea sa fie deschisa la asa ceva (ceea ce in Japonia se pare ca e). Exista si multe femei de succes care isi iau iubiti mai tineri, fenomenul sugarmamas. Uneori aceste relatii duc la casatorii.

      • Limita de varsta pe care o amintiti este discutabila. Fizic este posibil actul sexual normal cu o persoana de sex feminin de la 10 ani (si avem exemple de mame la 11 ani, cele mai tinere din UE, dar de regula apartinand unei anumite etnii „precoce”) dar dpdv biologic inca sunt copii (care fac copii) si abia de la implinirea varstei de 15 ani sunt adulte (deci intra in statistica de femei la varsta fertila, de reproducere). Permisiunea de casatorie oficiala este la 18 ani sau 21, in functie de legile statului respectiv (de regula in climatul rece mai tarziu) iar cu dispensa si la 16 ani sau mai putin. Sotia unui respectat Profet avea 7 ani la casatorie (e vorba de varsta, nu de experienta!).
        La traci si la vechii germanici era incurajata relatia sexuala precoce, inainte de casatorie pentru a verifica daca tanara poate face copii. Iar la aborigenii australieni erau preferate impuberele pentru a evita sarcinile nedorite. Iata ca problema este complexa si influentata de conditiile locale. Deci care ar fi limita rezonabila, tinand cont si de variabilitatea biologica individuala si de grup?
        Dar e bine si frumos pentru noi sa aplicam traditia crestina, care este preluata de morala si de justitie in lumea noastra.

  7. Daca așa e in Japonia, să comparăm cu Italia. Domnul Silvio Berlusconi ( divorțat de doua ori) în vârstă de 86 de ani , sta împreună cu o tinără în vârstă de 33 de ani.
    Marta Fascina se cheamă domnișoara.
    Mai precis e ” onorevole”. (Denumirea oficială a parlamentarilor italieni.) Deoarece Silvio Berlusconi a recompensat tinăra pentru „dragostea” demonstrată , cu asigurarea unui post de deputat. ( și din 2018. Salariu NET al unui deputat italian = 15.000 euro / luna.)
    Nu a comentat nimeni, nu a sărit nimeni în sus invocând principii, morală, educație creștină.
    Și dacă e posibil la italieni, de ce nu ar fi posibil și la japonezi ?
    Poate japonezul bogat acționează mai ascuns?

    Că „dragoste & servicii ” între bărbat sărac și tinără frumoasa/ deșteaptă , nu am avut ocazia sa aud, vad, citesc. 😀😀
    Cea mai veche meserie din lume nu a fost niciodată în criza.
    Nici măcar în socialism.
    Diferențele erau și sunt de tarife, deșteptăciunea fiecăreia de a face un ban fara mult efort.
    PS.
    Silvio nu e unicul miliardar cu ” prietena” tinără.
    Destul să gugaliti 😀 un pic și descoperiți multe nume cu ” greutate”.
    Din o grămadă de țări. Inclusiv din Rusia care acuza occidentul decadent .
    😄

    • Din pacate, vad doar abordari ale subiectului de dupa Vechiul Testament.
      Clarificari:
      1. cererea de a fi sotie sa face cu un inel. Poate sa fie si bagel sau covrig! Nu glumesc
      2. Exista gluma ca evreii sunt foarte destepti ca au infiintat institutia casatoriei ca sa primeasca sex gratuit.
      a. Nu este gratuit de loc. Cine este sau a fost casatorit stie asta! :)) Prietenii stiu de ce! :))
      b. Se ia o dota pe care socrul mic are dreptul sa o ceara inapoi. Conform unui contract scris.
      Nu e nevoie de ofiteri de stare civila dar sunt acceptati/recunoscuti de exemplu comandanti de nava daca se efectueaza casatorii in afara statului Israel.
      Nu stiu detaliile exacte cand se oficiaza casatoriile la Las Vegas.
      Si la crestinii din evul mediu si la musulmanii de azi principiul cu contractul si dota era/este aplicabil
      3. Divortul este mai mult o situatie tranzactionala si despre odrasle decat despre iubire/gelozie/ura
      4. Amantele nu sunt interzise. Vechiul Testament este plin de referinte la ele.
      Intrebari?
      5. Referitor la:
      a. Masturbare – este dezavuata
      b. Este o OPINIE dar NU un edict/comandament religios, ca sexul anal este „abominabil”. Si un avertisment pentru homosexuali ca „sangele lor va fi pe capul lor”, adica pericol de moarte pentru preferintele lor sexuale.

      In incheiere:
      Back to school! Back to reading Old Testament! :))

  8. Japonia este o tara mult, mult mai departe de Romania decat Ucraina sau Siria. E greu sa diseci problema reglementarii relatiilor personale intime de catre un alt guvern, in loc sa te iei cu mainile de cap ca sute de civili nevinovati sunt omorati, vieti distruse, copii fara adapost, scoala si ingrijiri medicale, oameni mor in timp ce traverseaza marea pentru o viata mai decenta.
    Mai este si ce scria Mircea Eliade intr-unul din romanele lui memorabile („citez” din memorie): „un barbat nu poate fi invinuit de indiscretie atunci cand pironeste cu privirea trupul unei cocote (sau al unei femei imbracate provocator)…cineva trebuia sa va spuna a priori ca nu se face cont pe sugardaddy doar pentru a face conversatie, deci nu trebuie sa va revoltati atunci cand primiti oferte specifice locului respectiv
    in fine, daca promiteti ca imi spuneti povesti frumoase despre Japonia eu va invit doar la cafea pentru 35 euro si sper ca asta va face sa va simtiti mai bine si sa va re-capatati increderea in umanitate

  9. Super tare acest fenomen! la noi cand apare? ar fi o piata mare; mai bine decat ce e la noi, de exp era o nauca cu o firma care cauta cica prietene pt barbati singuri si cerea 500 euro la inceput, apoi 500 euro dupa 6 luni, pacaleala, auzi 1000 euro pt ..nimic. Sau unele care faceau speed dating, aiureala maxima, prosteala, dadeau cate potriviri vroiau ele, doar sa te faca sa vii cat mai mult, sa cotizezi de cat mai multe ori. Sanse de a intalni pe cineva zero barat. Sau site-uri de matrimoniale, cu poze si profile false, care vor sa scoata bani inseland clientii, in realitate sunt 2-3 femei, restul barbati si multe profile femei false, poze luate de pe net, etc. Macar cu sugardaddy stii sigur ca iese la intalnire si eventual mai mult, e un aranjament bun pt toata lumea. Nimanui nu-i place sa fie singur, iar sa gasesti o prietena dupa 40 ani e practic imposibil.

  10. Prostitutia nu va dispare niciodata. Asa cum prohibitia nu a dus la disparitia alcoolului.(Intotdeauna se vor gasi cai de ocolire a legilor prohibitive. Si nu stiu de ce se inversuneaza unii/unele impotriva unor activitati ce au insotit omenirea inca de la inceputuri: jocurile de noroc, prostitutia. Alcoolul a venit ceva mai tirziu.)
    Cine vrea sa distruga prostitutia, are probleme psihice notabile.
    Nu vorbesc doar de prostitutia feminina. In ultima perioada si femeile au ajuns sa aiba averi mari si dupa o varsta…mde, nu mai sunt atractive; deci si ele recurg la intilniri amoroase cu barbati (de obicei tineri) contra cost. Dar de asta nu spuneti nimic…..
    Singura problema care trebuie sa focalizeze interesul tuturor, este stoparea prostitutiei tinerelor/ilor. Dar cum sa facem asa ceva, cand „progresistii” si „progresistele” coboara limita de virsta pentru sex liber, la 16 ani? Sau 15? Nici nu mai stiu. Maine, poimaine vom auzi 10-12.
    Poate ca o coroborare intre diferitele segmente ale „progresistilor” ar fi benefica, totusi. (Nu mai vorbim de dezincriminarea pedofiliei.)
    Lasind la o parte prostitutia practicata de unii/unele, nu vad de ce intilnirea pe bani nu ar fi acceptata? Sunt multi oameni singuri (de ambe sexe) ce au bani si vor sa iasa insotiti in oras, de personae simpatice si tinere. De ce nu? Acuzati pe cei ce transforma acest obicei bun, in unul rau. Vedeti ca si gheisele erau -initial- doar fete talentate si cultivate, ce asigurau companie domnilor la petreceri. NU prostituate.
    Cred ca nu ati inteles bine traditiile japoneze si coruperea lor contemporana.
    Nu in ultimul rand, am citit ca japonezele isi indeamna sotii sa iasa cu prostituate si sa faca voiajuri sexuale, din cand in cand; pentru a scapa de stress ul cotidian acumulat, La ei, nu exista atitea taboo-uri ca la noi. In plus, stiti ca toata familia merge la sauna impreuna, unde se dezbraca si se spala reciproc. E alt univers, pe care vreti sa-l aduceti in dimensiunile noastre. O fi bine?

  11. „Enjo kōsai înseamnă literalmente „întâlniri compensate” (sau, într-o traducere ceva mai agresivă „prostituția adolescentelor”) ”

    sensul de baza al expresiei Enjo kōsai ar fi ceva gen „relatie de intr-ajutorare” (enjo = ajutor, kousai – relatie sociala). stie toata lumea despre ce fel de intr-ajutorare e vorba – exact ce se spune in articol – dar japonezilor le plac eufemismele.

  12. Este interesant acest articol despre o problemă veche de când lumea, la care soluțiile inacceptabile apar deghizate sub cele mai diverse forme tolerate, de multe ori înafara legii, pe un teren propice escrocheriilor și chiar criminalității.
    Când am fost adolescent, tata a încercat să mă învețe ceva despre femei. A zis că înainte erau case de toleranță, dar problema asta niciodată n-a fost rezolvată în mod satisfăcător.
    M-am uitat nedumerit la el, și-a dat seama că-l depășește problema, așa că a lăsat-o baltă.
    Mai târziu m-am întrebat, dacă există bărbați – vorbesc de bărbați normali, cu virilitatea nechestionabilă – care nu umblă după prostituate, nu-și înșeală nevasta, la bătrânețe nu devin sugar daddy și reușesc să trăiască frumos. Am căutat peste tot. În viață, în istorie, în literatură, în filme… Până la urmă am găsit vreo doi-trei. Unul din ei era tata.

    • Atat barbatii cat si femeile inseala cand nu gasesc in relatie ce-si doresc dupa o anumita perioada. Restul e poveste…
      Sa spunem ca te insori pe la 30 de ani, te imaginezi facand sex cu o singura femeie in urmatorii 30-40 de ani? Barbatii sunt diferiti la capitolul sexualitate fata de femei. Majoritatea femeilor dupa varsta de 40 de ani sau unele chiar mai devreme (dupa ce au copii) devin din ce in ce mai putin interesate de partea sexuala de aia dupa o anumita varsta (gen 40 de ani sau poate si mai devreme) cuplurile casatorite fac sex in cel mai bun caz o data pe saptamana (asta sunt cazuri fericite).

      Ca si chestie sa stii atat femeile cat si barbatii inseala, probabil in aceeasi masura. Singura diferenta dintre ei e ca barbatii inseala in general pentru sex (pur sex, fara sentimente, de aia platesc pt el) insa femeile in general inseala sentimental (intra in relatii sentimentale).

  13. @Sabina Yamamoto
    Va inteleg foarte bune preocuparile si grija fata de odrasle.
    Si eu am o fata.
    Dar cred ca ati facut o greseala inscriindu-va la website-uri de astea.
    Cei care sunt responsabili pentru ele sunt mult mai versati si perversi decat va imaginati.
    Nu ar trebui sa fiti mirata daca veti fi contactata sau fiicele dumneavoastra vor fi contactate chiar daca inchideti contul.
    Ca posibila legatura directa sau ca matroana … dupa intelegerea clientilor.
    Japonia nu este Germania sau Olanda cu prostitutie legalizata si taxata de stat.
    Cred ca ar fi bine sa povestiti sotului si fiicelor d-voastra ce idee traznita ati avut ca sa fie avertizati.

    • Se subintelege ca s-a folosit o adresa de spam. Doar nu isi imagineaza cineva ca un om in toata firea se inscrie acolo cu datele personale reale…iar pe asemenea site-uri de obicei persoanelor de sex feminim nu li se cer datele cardului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sabina Yamamoto
Sabina Yamamoto
Sabina Yamamoto e autoarea romanului „Nu mai e nimeni acasă” (editura Vellant, 2023)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro