Într-o suburbie a oraşului Saint Louis, din statul Missouri (se pronunţă mizura), numită Ferguson, s-a consumat cu violenţă în ultimele zile una din acele crize periodice americane care împarte întreaga naţiune în două părţi, aparent ireconciliabile.
Tulburările au început Sâmbătă 9 August 2014, când, în plină zi, un adolescent negru Michael Brown, neînarmat, a fost împuşcat mortal de un poliţist. Azi, 22 August, după zile fierbinţi şi nopţi de confruntări care au inclus focuri de arme, cocktail-uri Molotov şi gaze lacrimogene, oraşul, cu multe distrugeri şi sute de răniţi şi arestaţi, pare să se intoarcă la o stare de pace şi linişte. Guvernatorul a dat ordin ca trupele din garda naţională, aduse pentru a sprijini poliţia, să fie retrase, starea de asediu va fi ridicată şi ziariştii şi echipele de televiziune se impuţinează de la oră la oră. Cu cele treisprezece zile de haos, incendii, jafuri şi manifestaţii şi cu doi morţi, Ferguson intră în paginile istoriei dezordinilor sociale motivate rasial, pe a căror lungă listă figurează marea revoltă din Los Angeles din 1992, declanşată de achitarea celor patru poliţişti care bătuseră cu violenţă pe Rodney King (53 de morţi şi peste 2.000 de răniţi), revolta din anul 2000 din New York şi Philadelphia, deasemeni stârnită de o achitare a poliţiştilor, cei care îl omorâseră pe Amadon Diallo cu un an înainte, folosind 44 de gloanţe, manifestaţiile violente din anul 1989 din Miami şi multele tulburări sociale din anii ’60, când armata şi poliţia au reprimat cu brutalitate demonstraţiile pentru drepturi civile ale minorităţii de culoare.
Ferguson are o populaţie de 21.000 de locuitori. În anul 2011, erau 47% albi şi 52% afro-americani, dar anul acesta, procentul celor de culoare a ajuns la 67%. Şomajul este ridicat, şansele de a găsi un angajament sunt mici. 13% dintre locuitori sunt şomeri (aproape dublu faţă de procentajul mediu pe naţiune), iar cel al afro-americanilor atinge 17.2%, de trei ori mai ridicat decât al locuitorilor albi din acelaşi comitat. Venitul mediu este de două treimi din media naţională.
Prima versiune a dramaticului eveniment din 9 August a fost acea că un trecător paşnic, Michael Brown a fost împuşcat, fără motiv, de un ofiţer de poliţie. O manifestaţie spontană de protest, care s-a desfăşurat paşnic în aceeaşi zi, a adus în stradă mulţi locuitori ai oraşului. Ei cereau ca poliţia să dezvăluie numele agentului care a l-a ucis pe Brown şi ca o acţiune de investigaţie să fie declanşată imediat. Noaptea însă, protestele au fost înlocuite de jefuiri ale magazinelor, incendieri şi distrugeri. Poliţia a ripostat prin aducerea unor echipe înarmate cu arme grele, a incercat – fără succes – să oprească jafurile şi distrugerile şi a declarat, în a doua zi, starea de asediu. Manifestanţii au atacat poliţia cu pietre, cocktail-uri Molotov şi chiar arme de foc. Nu a trecut mult şi un mare număr de noi “luptători” din alte state au venit în Ferguson. Aceştia au acţionat mult mai violent şi au ameninţat să domine forţele poliţiei locale. Guvernatorul statului Missouri, Jay Nixon, a adus în oraş trupele gărzii naţionale. Pe lângă investigaţia procuraturii locale, FBI-ul a început să colecteze date. S-a aflat că noii veniţi din alte state erau manifestanţi de profesie, activişti antisociali sau antiguvernamentali, membri ai Noilor Pantere Negre şi ai Naţiunii lui Islam (ambele organizaţii negre extremiste, adepte ale actelor violente) şi unii căutători de profit prin jafuri, sau de distracţie prin distrugere. Într-o singură noapte, poliţia a făcut 78 de arestări de manifestanţi violenţi: numai patru erau localnici. Au venit în oraş şi politicieni, activişti pentru drepturi civile, ca reverendul Al Sharpton, care au turnat gaz peste foc, afirmând că în Ferguson, ca dealtfel in întreaga ţară, negrii nevinovaţi sunt ucişi de poliţia rasistă. Ultimii încearcă să câştige capital politic din tulburările sociale, începute ca o manifestare paşnică, dar care a evoluat într-o rebeliune a unei mase neuniforme şi cu scopuri diferite şi a culminat cu mai multe zile de haos şi criminalitate.
A apărut şi povestea completă a evenimentului iniţial. Înainte de conflictul cu poliţistul Darren Wilson (alb, 28 de ani), Michael Brown jefuise un magazin şi bruscase vânzătorul. Brown a fost somat de poliţist să se mute pe trotuar, când, împreună cu un prieten, se plimba prin mijlocul unei străzi, afectând traficul. Aici a început confruntarea fizică: Brown (1m şi 93 cm, 133 kg) l-a atacat pe poliţist, l-a lovit, provocându-i multiple răni faciale şi o fractură de orbită şi a încercat să-i ia arma. Wilson, aparent în legitimă apărare, a tras şase focuri, omorând-l pe Brown. S-au făcut trei autopsii şi ancheta este în curs. Dar, înainte de a se şti care sunt concluziile oficiale şi cum se împarte vina pentru cele întâmplate, s-au format deja două tabere, convinse că deţin adevărul: cei care îl absolvă pe Michael Brown de orice greşeală şi îl declară victimă nevinovată şi cei care apără autorităţile, poliţia şi pe agentul implicat. Şansele de a cădea de acord sunt aproape nule. În mijlocul tulburărilor din Ferguson, preşedintele Obama a făcut o declaraţie televizată, ambiguă – ca deobicei – şi care îndemna ambele tabere la calm. După aceea a dispărut din dezbaterile legate de criza din Missouri. Amândouă taberele au întrebări legitime: de ce a fost nevoie de şase gloanţe, nu era deajuns unul care să imobilizeze agresorul? De ce poliţistul nu a folosit arma cu electroşoc? Dacă cei care au ieşit în stradă erau cu adevărat revoltaţi de abuzul poliţiei şi căutau dreptate pentru familia victimei, de ce au trecut repede la jafuri şi au inundat oraşul cu viiolenţă şi distrugerea proprietăţii? Este îndreptăţită o mişcare de protest să atace poliţia şi să declanşeze lupte de stradă? A fost Michael Brown afectat de droguri, cum poate fi suspectat prin comiterea mai multor acte violente în ultima lui zi de viaţă?
În fiecare an, în Statele Unite se fac 12 milioane de arestări şi 99.9% decurg fără incidente. Dar 400 de indivizi (1% din arestaţi) îşi pierd viaţa anual, în timpul procesului de arestare. 20.267 de poliţişti şi agenţi de ordine şi-au pierdut viaţa în timpul serviciului, în perioada 1791-2013. Media ultimilor zece ani este de 132 poliţişti morţi, victime ale atacurilor violente, ale accidentelor de trafic secundare urmăririlor şi ale morţii subite. Un poliţist îşi pierde viaţa la fiecare trei arestări care sfârşesc fatal (National Law Enforcement Officers Memorial Fund – www.nleomf.org).
În rândul minorităţii de culoare, principală grupă de risc pentru moarte violentă este cea a bărbaţilor de vârstă 18-24 de ani, care furnizează 2.545 de decese annual (52% din numărul total de decese la această categorie de vârstă; albii dau un procent de 2.9%, iar latinii de 14%). Omuciderea este principala cauză de moarte la categoria bărbaţi afro-africani de vârstă 15-34 ani, dar 91% nu sunt ucişi de poliţie sau de un agresor de altă rasă, ci de un asasin care este tot afro-american.
De ce violenţa este mult mai mare la tinerii de culoare în Statele Unite ale Americii? Dr. Amos Williams enumeră cinci cauze principale: efectele încă neşterse ale sclaviei şi oprimării rasiale, sentimentul că sunt indivizi fără valoare, generat de umilire, ura de sine, neîncrederea şi mediul social violent din societatea americană (Atlanta Blackstar 24 August 2014). Tot el crede că violenţa negru contra negru este o problemă de misorientare culturală, de autoalienare şi ură faţă de sine. Tânărul negru care recurge la violenţă a internalizat atitudinile şi faptele opresorului (mediu, societate), pe care apoi le aplică el însuşi asupra unui semen. Acest proces a fost numit “intropresiune”.
Violenţa crează violenţă socio-culturală şi instituţională (violenţa verticală), care duce la violenţă inter şi întrapersonală (violenţa orizontală).
Un rol important îl joacă şi felul cum cresc copiii şi adolescenţii din mediile afro-americane sărace, unde 67% din familii au un singur părinte, deobicei mama. Aceasta lipseşte de acasă majoritatea timpului, obligată să câştige, lucrând una sa două slujbe, existenţa familiei. Copiii sunt lipsiţi de supraveghere, îngrijire şi afecţiune şi mulţi ajung să se alipească gangurilor, ca un surogat de familie. Educaţia socială se face astfel printr-o subcultură fără reguli, morală şi responsabilitate personală. Tinerii care se ridică în mediul afro-american sărac nu au încredere în sistemul social, de care se simt respinşi, în sistemul juridic şi cel educaţional. Umilirea şi ruşinea ascunsă îi îndreaptă spre violenţă (James Gilligan Violence: Reflections on a National Epidemic.Vintage Books 1997). Un remediu simplu nu există: este nevoie de un lung proces de reconstrucţie a mediului social şi familial, o reconsolidare a familiei tradiţionale, asociate cu îmbunătăţirea oportunităţilor economice şi renaşterea spirituală.
Începând cu aceste zile, oraşul Ferguson din statul Missouri are de parcurs reconcilierea rasială în paralel cu ştergerea urmelor cauzate de distrugere. Zidurile, geamurile şi magazinele sunt mai uşor de refăcut, dar greutatea cea mare se asteaptă să fie cea a vindecării sentimentelor şi felului de a gândi. Care depinde – în mare măsură – de felul în care se va desfăşura evaluarea juridică a evenimentelor, de intervenţia grupurilor cetăteneşti şi de exemplele personale.
Dar Ferguson este un oraş foarte mic. Tragedia ultimelor zile, din fericire nu multe, a atras atenţia naţională, dar va fi estompată curând de îndepărtarea în timp faţă de momentul unui haos violent. Nu poţi însă să nu te gândeşti la dimensiunile incomparabil mai mari care ar surveni când o astfel de anarhie s-ar desfăşura pe scena unor mari oraşe, mai ales ale acelor oraşe care se zbat în mari dificultăţi financiare şi sunt înglodate în datorii, cum sunt Detroit, Michigan sau Los Angeles, California, oraşe a căror siguranţă devine mereu tot mai vulnerabilă. Este revolta din Ferguson, Missouri doar un avertisment?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumesc pentru statistici, cifre relevante:
In acel orasel, in doar 3 ani, o crestere de peste 30% a ponderii populatiei afro-americane (probabil unii albi au plecat in cautare de slujbe, cu tot cu familii..).
91% dintre tinerii afro-americani decedati in urma unei crime sunt ucisi tot de afro-americani..
67% dintre copiii afro-americani cresc in familii monoparentale, o majoritate a barbatilor afro-americani evitand se pare asumarea unei responsabilitati vis-a-vis de propii copii..
Si asta in conditiile in care suntem deja la a 3-a generatie de copii afro-americani crescuti intr-o societate fara discriminare rasiala legala, in care avem sute de mii de cupluri mixte, in care pana si o parte dintre albi au votat de doua ori un presedinte metis (afro-irlandez dupa parinti), in care discursul „corect politic” anti-rasist a devenit norma de comunicare impusa, iar Hollywood-ul a dus pana la absurd discriminarea pozitiva (afirmative action) promovand recent un film in care unul dintre zeii vikingilor era afro-american..
Evident, pe fondul acestui marasm, mai degraba „intropresiv”, prospera discursuri si actiuni demagogice, populiste, ale unor autoproclamati „lideri” de culoare extremisti, indivizi care nu ofera solutii viabile ci doar injurii, acuzatii si show-uri tv defulatoare.. Si-au facut aparitia si stupizii care incurajeaza anarhia, anomia, anti-etatismul primitiv, darwinismul biologic si social bazic, destructurarea civilizatiei moderne legaliste si urbane. Nu cred ca imaginile cu negri jefuind magazine si vandalizand un orasel, unde tot ei sunt majoritari, pot ameliora perceptia opiniei americane despre problemele comunitatii rasiale afro-americane. Si nici ca povestea cu „greaua mostenire” va mai putea dura mult, chiar si multi afro-americani nu o mai cred si e unul dintre motivele pentru care acum se vorbeste despre altceva, despre „intropresiune”.
Ar fi interesant de analizat daca exista o astfel de „intropresiune” de ordin rasial/cultural si la minoritatile de la noi. Sau daca nu cumva mare parte dintre romani se afla si ei sub o astfel de „auto-oprimare”, cu efectele binecunoscute de complexe de inferioritate fata de Europa vestica, cu ziceri autoflagelatoare („noi romanii nu putem, nu stim, nu facem, nu muncim, furam, etc..”) sau alt gen de umilinte la care ne supunem noi insine, intr-un fel de „ura de sine”..
Multumesc mult pentru observatii si comentarii, toate corecte. Desi s-au facut progrese enorme in domeniul modificarii atitudinilor bazate pe rasa, in societatea americana ceeace persista din rasism este partea tinuta in viata de cei care nu vor ca rasismul sa dispara.
O alta latura, despre care spatiul articolului nu mi-a permis sa fac comentarii, este aceea ca rasismul american este cel putin bi, daca nu multidirectional. Media liberala nu pomeneste nimic de faptul ca multe comunitati negre sunt anti-semite, ca in arii din innercities negrii ataca pe coreenii care au succes in comert, ca sunt grupuri foarte organizate de suprematisti albi care urasc si doresc eliminarea negrilor si evreilor…
Se pare ca ati intrat in logica propagandei opresorului: „activişti antisociali sau antiguvernamentali”…in deplina consonanta cu preocuparile vechi (vezi Church Committee) si noi (vezi Snowden files) ale NSA, FBI, etc. de a supraveghea „subversivii”! Interesant ar fi sa va treziti pe lista lor, asa intamplator, de control, pentru ca pt ca cineva vorbea cu cineva care vorbea cu dvs.
Apreciez tonul articolului, care se vrea cat mai neutru cu putinta. Eu imi permit sa fiu ceva mai transant, poate chiar abraziv in comentariu.
Chestia asta cu „intropresiunea” mi se pare doar o masturbare intelectuala pentru a gasi o alta formulare in a da vina pe „altcineva”, pe „societate”, si de a eluda responsabilitatea individuala a actiunilor pe care le intreprinde fiecare. O vina colectiva si a nimanui, iar pentru a alina „intropresiunea” acestor amarati mai punem pe roate niste programe de ajutorare si niste „entitlements”.
Nu isi pune nimeni problema ca Michael Brown, inainte de a fi ucis, a comis (cel putin) doua infractiuni: furt si violenta in magazin si agresarea grava a politistului. El, saracul, nu avea nici o vina, a facut-o doar din „intropresiune”, trebuie iertat…
In plus, din fotoliu, este facil sa chestionam reactia politistului, care a tras sase gloante. Dar nu stiu cum as reactiona nici eu, cu fata zob, cu fractura de orbita si cu o namila in fata mea care vrea sa-mi ia pistolul.
Procentul de 67% este ingrijorator. Intrebarea este cat era el acum, sa zicem, 50 de ani.
Nu l-am citit pe Amos Williams, dar l-am citit extensiv pe Thomas Sowell, un eminent economist, scriitor si filosof de culoare, care este probabil la a doua generatie post-sclavie. El explica, cu o logica zdrobitoare si cu avantajul cuiva din „inside”, ca nu „societatea” trebuie invinovatita, ci politica de affirmative action promovata in ultimii 50 de ani, care a condus la reversul scopurilor declarate.
Citeva citate din „The Vision of The Anointed”:
“As of 1940, among black females who headed their own households, 52% were 45 years old or older. Moreover, only 14 percent of all black children were born to unmarried women at that time.”
“As sex education programs spread widely through the American educational system during the 1970s, the pregnancy rate among 15- to 19-year-old females rose from approximately 68 per thousand in 1970 to approximately 96 per thousand by 1980. Among unmarried girls in the 15- to 17-year-old bracket, birth rates rose 29 percent between 1970 and 1984, despite a massive increase in abortions, which more than doubled in the same period. Among girls under 15, the number of abortions surpassed the number of live births by 1974.”
“This (liberal) vision so permeates the media and academia, and has made such major inroads into the religious community, that many grow into adulthood unaware that there is any other way of looking at things, or that evidence might be relevant to checking out the sweeping assumptions of so-called “thinking people”. Many of these “thinking people” could more accurately be characterized as articulate people, as people whose verbal nimbleness can elude both evidence and logic. This can be a fatal talent, when it supplies the crucial insulation from reality behind may historic catastrophes.”
“The vision of the anointed is one in which ills as poverty, irresponsible sex, and crime derive primarily from ‘society,’ rather than from individual choices and behavior. To believe in personal responsibility would be to destroy the whole special role of the anointed, whose vision casts them in the role of rescuers of people treated unfairly by ‘society’.”
“Widespread personification of ‘society’ is another verbal tactic that evades issues of personal responsibility. Such use of the term ‘society’ is a more sophisticated version of the notion that ‘the devil made me do it.’ Like much of the rest of the special vocabulary of the anointed, it is used as a magic word to make choice, behavior, and performance vanish into thin air.”
Chestia cu “intropresiunea” e exact asa cum scrieti. :-) Am citit (pe vremuri, acum nu ii mai bag in seama pe „specialistii” astia) sute de articole in care tot soiul de psihologi, psihiatri si alti „lucratori sociali” fara clienti incearca sa atraga atentia asupra lor inventind teorii cu care pretind ca pot sa explice tot felul de chestii neplacute care ni se intimpla. Impostura la drumul mare in cele mai multe cazuri.
Si eu il apreciez pe Thomas Sowell. Si pe doctorul Ben Carson… Mai sint citiva. Affirmative action e, intr-adevar, o imensa prostie.
Pe de alta parte, cum zicea un american, „nu ar fi fost mai bine daca ne culegeam singuri bumbacul?”
@ Marian Grigore – with all due respect, până la urmă vina chiar e a societății. Copilul abuzat nu are altă șansă decât să se conformeze, chiar dacă această conformare naște mai târziu monștri. Când băiețelul de 5 ani încasează de la concubinul mamei câte-o bătaie soră cu moartea, e vina lui că la 16 ani deja se manifestă ca un psihopat autentic? Cine ar putea să oprească asta, băiețelul de 5 ani?! Societatea trebuie să facă asta.
Până la urmă și un câine tot din cauza ”intropresiunii” mușcă. Dacă a fost educat corect, fie nu apare intropresiunea, fie știe să o controleze foarte bine. Dacă e un câine crescut în pădure, atunci se numește lup (specia chiar e aceeași) și ne așteptăm să muște imprevizibil. Dar dacă e crescut în oraș, avem brusc pretenția să nu muște, deși pe el nu l-a educat nimeni. Adică nu diferă prin nimic de lupul din pădure, dar a crescut în oraș, așa că e singurul mediu pe care-l cunoaște.
Intropresiunea nu trebuie privită ca o scuză, ca o ”licence to kill”, e mai mult un termen-umbrelă. Dar numai educația corectă este cea capabilă să rezolve lucrurile. Educație pe care societatea și-o asumă fără să întrebe pe nimeni (școala e obligatorie, monopolul utilizării forței aparține statului etc.) și atunci evident că vina e a societății, dacă rezultatele sunt catastrofale. Nu putem deveni ”autiști” la realitățile astea, dar să pretindem că orice câine trebuie să se comporte ca unul educat, deși în realitate pe el nu l-a educat nimeni.
Putem spune ca „societatea” are o vina. E o intreaga discutie ca „societatea” e un cuvant foarte vag. Sunt indivizi care au iau decizii in mod individual, fie care sunt presedinti sau culegatori de bumbac. Nu zic ca nu conteaza mediul in care te formezi. Dar si acesta este marcat de valorile prevalente in societate la acel moment, iar acestea sunt influentate de niste idei promovate de lideri de opinie care pot fi bine identificati, daca e sa aratam cu degetul dpdv moral pe cineva.
Toate acestea nu absolva pe individ de responsabilitatile sale. In momentul in care incepem sa gasim scuze pentru infractiuni, iar aceste scuze se transpun intr-o justitie prea clementa, se dezvolta un hazard moral, care, potentat probabil de testosteronul de care vorbiti, duce la cresterea violentei.
Tot Sowell spune ca pedeapsa are nu numai rolul de a compensa o incalcare a legii, dar mai ales unul preventiv, de a face pe un potential infractor sa se gandeasca de doua ori inainte de a comite o infractiune.
Deci, om putea gasi o vina morala a „societatii”, dar nu putem astfel scuza o vina penala.
Well, probabil Sowell al dvs.nu a crescut câini, spre deosebire de subsemnatul :P
Nu este vorba despre a găsi scuze pentru infracțiuni, este vorba despre a înțelege cauzele, astfel încât să le putem rezolva. Teoria dvs. (sau a lui Sowell, whatever) e bună pentru infracțiuni economice, de genul celor comise de Relu Fenechiu sau Gigi Becali. Pe care pedeapsa potențială i-ar putea face (sperăm noi …) să se abțină de la a mai comite și altele.
Dar aveți impresia că lui Michael Brown îi mai păsa de ce o să pățească, în momentele când îi spărgea fața polițistului? Vă asigur că nu! În acele momente, Michael Brown se ”despăgubea” psihic pentru toate bătăile încasate când era mic. Satisfacția psihică pe care o obținea astfel nu poate fi oprită cu nimic, exact ca la românii care își omoară nevasta cu cuțitul sau îi dau vecinului cu toporul în cap la beție.
Pedepsele sunt absolut inutile în astfel de situații. Da, e bine ca respectivul să fie închis pentru ca societatea să se protejeze de asemenea psihopați. Însă problema nu se rezolvă prin asta, psihopați vor apărea în continuare și nu-i puteți închide înainte de a comite crime, o puteți face doar post-festum. Singura soluție funcțională este eliminarea violenței asupra copiilor, iar asta numai societatea o poate face.
Efectul preventiv al pedepsei cred ca functioneaza pentru orice tip de infractiune. De acord ca este mai mult in aval. Mai in amonte este educatia si ajungem la valorile prevalente in societate de care vorbeam. Societatea (sic!) functioneaza pe baza de norme si valori. Prea multe (a se citi prea stricte) norme bat spre bigotism. Un sistem prea lax, asa cum se promoveaza astazi, duce la atomizare si deviationism, inclusiv mai multa violenta. Cum zice Hayek, familia, religia, proprietatea sunt institutii care au contribuit la evolutia umana. Sigur, putem discuta oricand de excese legate de fiecare dintre ele, dar erodarea, demonetizarea lor cred ca este o cauza importanta in educatia deficitara de care vorbiti si care conduce la violenta.
Mergand mai departe, cred ca se erodeaza elemente definitorii ale civilizatiei occidentale. E mult de discutat aici.
Mi-e greu să cred că „societatea” poate sta de strajă în fiecare menaj și să intervină prompt.
Și se mai pune o problemă – cum de-a ajuns respectivul să atace atâta de lejer un polițist înarmat? Nu cred că se poate justifica totul prin pasiunea mamei pentru tipi violenți. Dar dacă gândești în stilul „nu au curajul să tragă în noi, că vor urma revolte” și „dacă se ajunge la tribunal obțin clemență că am avut o copilărie grea” ți-i mai ușor să sfidezi legea, autoritatea polițienească, etc.
Să ne imaginăm că polițistul respectiv va fi sancționat, fie și simbolic. Cât de temători vor fi polițiștii și cât de îndrăzneți viitorii infractori?
Nu, societatea chiar nu poate sta de strajă în fiecare menaj. Însă exact din motivul ăsta, politicienii ar trebui să nu mai încurajeze promiscuitatea sexuală a femeilor prin măsuri în esență socialiste. Instituția căsătoriei s-a dus naibii când politicienii au descoperit că pot obține voturile femeilor dacă decretează pensii alimentare absurde (pentru ele, nu pentru copii) în urma divorțului. Așa că astăzi nu prea se mai încheie căsătorii, simplu.
Fiscalitatea aberantă este un alt motiv de dezintegrare a societății. Pe vremuri, cei care produceau bani reali erau membri respectați în comunitate și împărțeau acești bani cu cei mai ”neajutorați”, nu-i luau cu ei pe lumea cealaltă. Când statul a inventat TVA-ul și programele sociale, tot cu scopul de a obține voturi, cei care produceau bani reali au început să fie considerați doar un fel de hoți neprinși, iar membrii ”neajutorați” ai societății au fost încurajați să se bazeze pe ajutoare sociale acordate impersonal de către stat, nu pe un model de succes din comunitate. Iar cu ocazia asta s-a dus naibii și etica muncii.
În rest, a-i atribui lui Michael Brown astfel de calcule ”strategice” nu are nimic de-a face cu realitatea. E pur și simplu dat cu părerea și atât.
Păi toate comentariile sunt „dat cu părerea”, inclusiv ipoteza despre concubinul mamei.
Despre sistemul de ajutoare sociale la americani nu mă pot pronunţa, că habar n-am. Dar „sponsorizarea” de către stat a înmulţirii celor mai săraci / iresponsabili membri ai societăţii mi se pare o fază într-adevăr iresponsabilă.
Dar nu cred că decenţa sau promiscuitatea, bunul simţ sau lipsa lui ar fi uşor de impus sau de manevrat de guverne, de „societate”.
Ce pot face într-adevăr guvernele / societatea e să manifeste toleranţă zero faţă de infractori.
Nu să le caute scuze şi explicaţii, iar poliţiştii să-i ocolească cu prudenţă, că doar nu e vina lor, ci a comunităţii că nu le-a implantat mamelor sterilete sau nu a aprovizionat concubinii cu xanax gratis.
Dacă poliţistul respectiv va fi absolvit de orice vină, viitorii potenţiali Michael Brown se vor gândi de două ori înainte să ia la pumni un poliţist înarmat. Dacă e sancţionat … să spunem că n-aş prea avea curaj să trec prin zona aia.
@ elena – una e să îți dai cu părerea pe baza a ceea ce ai observat în comportamentul oamenilor (și al câinilor, for that matter :P ) timp de zeci de ani și care se mai și potrivește cu părerile psihologilor și alta e să-ți dai cu părerea pe bază de wishful thinking și limbă de lemn: ”guvernele / societatea e să manifeste toleranţă zero faţă de infractori”.
Plătești tu polițiștii, judecătorii și gardienii necesari, astfel încât ”guvernele / societatea e să manifeste toleranţă zero faţă de infractori”? Dacă îl ții în închisoare și iese de-acolo tot psihopat, dar cu manifestări mai grave decât a intrat, nu înseamnă că ai cheltuit banii degeaba? Cel mai ieftin, pe ansamblul societății, e tot împiedicarea abuzurilor suferite în copilărie. Sau tu ai impresia că un psihopat se naște pur și simplu psihopat, așa cum unul cu ochi albaștri se naște cu ochi albaștri?
„împiedicarea abuzurilor suferite în copilărie” sună frumos, dar cam atât
La fel de bine ai putea spune „stopaţi sărăcia şi inegalitatea socială, că astea sunt cauza majorităţii infracţiunilor, nu are rost să umplem închisorile”. E frumos, dar nu se prea poate.
Cum se poate asigura un mediu sigur şi o copilărie liniştită pentru fiecare copil?
Se dă vreun test de inteligenţă fetelor înainte să ajungă la vârsta fertilă şi-s sterilizate cele care nu-l trec?
Sau autorităţile preiau toţi copiii născuţi în afara căsătoriei?
Se înfiinţează patrule cetăţeneşti care să verifice săptămânal gradul de confort psihic al fiecărui copil din cartier?
Sau – varianta cea mai proastă – statul bagă impozite cetăţenilor „normali” ca să-i sponsorizeze pe cei care se înmulţesc necontrolat şi fac copii pe care nu au cu ce să-i ţină?
Da, ar fi minunat să nu procreeze decât indivizii decenţi şi responsabili, dar e un deziderat cam greu de pus în practică. Iar până când se va găsi o modalitate ca toaţi copiii să se nască în famiii fericite, nu ne rămâne – vizavi de psihopaţi – decât varianta poliţiei, de preferat cât mai eficientă şi mai puţin timorată.
Toleranţa zero n-o fi cea mai originală expresie, scuze că nu găsesc alta, dar una din manifestările ei ar fi ca un poliţist să poată împuşca fără nici un pic de stres un individ care-l atacă.
Iar cartuşele alea categoric au fost mai ieftine decât ca respectivul să fie ţinut la închisoare o perioadă îndelungată pe banii contribuabililor.
Oricum, până acum nici un stat nu am auzit să-şi fi desfiinţat sistemul penitenciar pe principiul că infractorii nu-şi îmbunătăţesc starea de spirit cu ocazia sejurului în instituţia respectivă, deci ar fi o cheltuială inutilă.
@ elena – nu există ”dreptul de procreere”, poate doar într-un regim fascist. Însă există ”rele tratamente aplicate minorului” și orice persoană care are cunoștință despre bătăi administrate copilului ar trebui să anunțe poliția și serviciile sociale. Atât. Fără prostii despre ”dreptul la procreere”, ”teste de inteligență aplicate fetelor” și alte asemenea inepții.
Este nerelevantă nașterea copilului în cadrul căsătoriei sau în afara ei. Copilul trebuie protejat de abuzuri fizice și pshice indiferent cum și unde s-a născut.
Statisticile contează destul de puțin, după părerea mea.
Una din cauzele violenței e de natură psihologică: adolescenții crescuți fără tată nu prea au limite în materie de agresivitate. Prezența tatălui temperează încă din copilăria mică manifestările violente ale băieților (probabil legat de ”teama de castrare” despre care vorbea Freud). În majoritatea cazurilor, femeile nu se pot descurca singure cu aceste manifestări de agresivitate și violență ale copiilor.
O altă problemă pare să fie de natură biologică: nivelul de testosteron e pur și simplu mult mai mare la afro-americani, ceea ce degenerează rapid în violență, mai ales la tineri. La care nivelul de testosteron e și mai mare, evident. Civilizația occidentală demasculinizează bărbații albi de generații întregi, dar uite că nu prea le merge și cu afro-americanii. E simplu să decretezi că femeile au voie să-și expună ce parte a corpului doresc, dar asta e echivalent cu a plesni mereu un câine cu o nuia peste bot. Câinii albi sunt castrați psihologic demult, câinii afro au balls.
Cât privește riposta polițistului, e simplu să stai în fața televizorului și să întrebi de ce nu a folosit arma cu electroșocuri sau de ce nu s-a limitat la un singur foc de armă. Invit pe oricine are astfel de dileme să ia mai întâi câțiva pumni în figură de la un agresor de 1,90 și 130 kg. și să vedem după aceea la câte focuri de armă se limitează, dacă îi pui o armă încărcată la dispoziție :P
In America, familia s-a dezintegrat.
In timp ce nasterile in afara casatoriei in anii 1950 erau rare, azi 41% din toti copiii americani sint nascuti in afara casatoriei, iar Hollywoodul celebreaza acest stil de viata.
Jumatate din copiii nascuti in America de femeile sub 30 de ani sint ilegitimi.
3 din 10 copii albi se nasc in afara casatoriei, la hispanici rata e de 53%, iar la negri 73%.
Copiii din familii dezintegrate sint de multe ori mai susceptibili decit ceilalti de a abandona scoala, de a consuma droguri, de a se asocia in gasti, de a comite crime, de a sfirsi in inchisori, de a-si pierde sufletul si de a produce inca o generatie de suflete pierdute.
Tot ce se poate, dar asta nu schimbă lucrurile. Băieții trebuie să crească având în preajmă un model masculin autentic, altfel își vor găsi unul fals pe care să-l urmeze, de-obicei pe șeful unei bande de cartier.
În ciuda a ceea ce susțineau Kant și Platon, eu consider că orice individ dobândește în cele din urmă o educație, adică niște deprinderi comportamentale. Care s-ar putea să nu ne placă, dar el tot le dobândește.
Părerea mea este că ”emanciparea” feminină și ”revoluția sexuală” au creat starea asta de lucruri. Când promiscuitatea sexuală a devenit un ”drept” al femeii, copiii rezultați din această promiscuitate nu prea are cine să îi educe corect.
Pai, asta subintelegeam si eu, dar poate ca nu m-am exprimat suficient de clar. E vorba de expresia
„born out of wedlock” = of parents not legally married to each other; „this child was born illegitimately”.
Asta implica, de cele mai multe ori, faptul ca avem familii monoparentale, iar cel care lipseste e tatal. In plus, femeia, pentru ca asa a fost invata in scoala de stat prin care a trecut, vrea sa fie independenta, egala cu barbatul, nu sclava lui si „sa se realizeze profesional”. Asa ca se angajeaza vinzatoare la Wal-Mart (unde e sclava unei companii, dar ea nu realizeaza asta), iar copiii cresc ca niste buruieni.
Corect, eu unul mi-as fi golit incarcatorul in individ! Odata ce esti agresor pierzi orice drept, iar povestea cu reactia „comparabila” este o vrajeala de sorginte comunista.
Si cum spuneai, multi dintre cei care comenteaza doct din fata monitorului nu s-au aflat niciodata intr-o astfel de situatie. Ei bine, eu am avut ocazia sa-o traiesc pe pielea mea si doar strigatul disperat al sotiei m-a impiedicat sa-i infig imbecilului o bucata de fier-beton in ochi, indiferent de consecinte.
Societatea a devenit (mult) prea toleranta cu infractorii – ce nu se stie este ca, dincolo de traumele fizice, aceste agresiuni provoaca traume psihice care pot influenta definitiv si ireparabil viitorul victimelor, si nici statul nici agresorul nu platesc pentru aceste efecte. Din punctul meu de vedere „reeducarea” si „reintegrarea in societate” sunt gogorite, singura lege normala este cea a talionului: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!
Pentru cei care n-au auzit, Detroit este o metropola americana, unde au sediul cele 3 mari corporatii auto americane: General Motors, Ford si Chrysler. De ce pun accentul pe asta? Fiindca atunci cand ai in oras o mare corporatie (ca sa nu zic de 3), asta ter ajuta enorm economic, ca oras. A se vedea cazul Mioveni (ok, Mioveni e muult mai mic decat Detroit, dar si Dacia e o infima fractiune din ce inseamna Ford, GM si Chrysler impreuna).
Un alt aspect care vreau sa-l punctez este sa nu-mi spuneti ca fabricantii auto americani isi fac masinile vandute in SUA in China, Mexic sau Africa. In general, le cam fac in fabrici din SUA. Asa cum procedeaza si Mercedes, BMW, etc., care au propriile fabrici in SUA pentru piata SUA si nu e importa din Germania, Slovenia, Spania sau alte zone.
Un al treile aspect este faptul ca un asfel de constructor aduca dupa el o puzderii de firme mici si mijlocii, care produc subansamble pentru el si care aduc la randul lor un mare plus economiei locale.
Si acum sa revin la problema articolului.
In 1950, Detroit era cel mai bogat oras american (dintre orasele mari), chiar mai bogat decat New York. Avea 80% albi si 20% negri, in 1950.
In zilele noastre, Detrot este oficial in faliment, haos, infractionalitate extrem de ridicata. Iar o parte din oras este parasita. Oamenii pur si simplu si-au abandonat casele fiindca nu se mai putea trai in mediul ala puternic infectat de criminalitate. Sediile marilor corporatii auto sunt tot acolo, dar in zilele noastre, 80% din populatia Detroit-ului sunt negri.
Chiar mai trebuie spus ceva? Chiar e necesar? Nu doar ca nu mai trebuie spus, dar orice ai spune cazi ori intr-o ridicola masturbare intelectuala presarata din belsug cu corectitudine politica, ori cazi in ceea ce se numeste azi rasism.
Crup spune: „Chiar mai trebuie spus ceva?”
Nu stiu daca mai trebuie (sau daca mai merita) pentru ca jocurile par facute. Multe orase americane vor arata in viitor la fel ca Detroitul de azi.
Un articol interesant despre felul in care mor statele:
How A Country Dies
A country dies slowly. Those living during the decline of Rome were likely unaware that anything was happening. The decline took over a couple of hundred years. Anyone living during the decline only saw a small part of what was happening and likely never noticed it as anything other than ordinary.
(Tarile mor lent. Cei care traiau in timpul declinului Romei probabil ca nu aveau habar ca ceva rau se petrecea. Declinul s-a intins pe vreo doua sute de ani. Oricare din cei care au trait in timpul declinului au vazut doar o mica parte din ceea ce se petrecea si probabil ca nu au realizat nici o clipa ca asta ar fi fost altceva decit ceva obisnuit.)
Sa nu uitam ca in SUA, conform elitelor culturale, academice, media si politice, totul este rasism. Asadar, cum altfel ar putea fi interpretatata uciderea unui tanar negru de catre un politist alb?
http://everythingisracism.com/
http://dailycaller.com/2014/08/16/more-proof-racism-is-everywhere-all-the-time/
http://www.city-journal.org/2014/eon0812ds.html
O radiografie documentata, fara interpretari sau concluzii, care sunt lasate pe seama fiecarui cititor, o abordare extrem de corecta. Cred ca din partea unui om care opereaza inimi si care pretuieste viata nici nu se putea altfel, ma bucur, sunt chiar mandru ca aveti numele legat de Romania si profesia legata de Clinica Fundeni. Cateva opinii, inevitabil subiective, dar nu in mod absolut fatale, depinde de calitatea fiecarei subiectivitati:
1. Omul este o fiinta care dezvolta simpatii si antipatii, ii place sa fie inconjurat sau sa se relationeze cu semeni de care se simte legat prin cat mai multe caracteristici, de aici viata in propria etnie nu cred ca are sau poate avea concurenta. Multiculturalismul a fost decretat un mit de insasi lumea care l-a generat, in speta cea nord-americana. De remarcat ca multiculturalismul a aparut in perioada de expansiune si abundenta economice si ca a intrat in declin o data cu aparitia crizelor economice si austeritatii sociale. Altfel spus, resursele sunt cele care fac ca o societate sa se deschida sau sa se inchida catre altii.
2. Diferentele rasiale din SUA sunt, in primul rand, diferente de educatie si calificare, rod mai degraba al unor atavisme tribale decat al fostei sclavii, de la care a trecut cateva generatii. Competitia de pe piata muncii nu tine cont de rasa, ci de competente, asiaticii inalt calificati, de pilda, sunt pretutindeni cautati, iar cei care sustin altceva nu fac decat sa-si escamoteze lipsa de competitivitate si, cel mai adesea, sa vaneze ajutoare sociale, care toate vin de la contribuabili. La un moment dat, aceste consumuri fara echivalent devin sau sunt resimtite ca o povara, mai ales in situatii de criza.
3. Mentinerea unor politici intensive de imigratie (dovada cresterea populatiei de culoare in Ferguson, pe care o mentionati si care, coincident sau nu se suprapune cu mandatele unui presedinte de culoare) nu vor face decat sa creasca nemultumirile si animozitatile interrasiale, presiunilor si expansiunilor care ne reamintesc de cele din perioada de colonizare, care au dus la extinctia pieilor rosii. Mixajul unor populatii poate oferi niste avantaje de manipulare si putere, dar pana la urma bumerangul se intoarce.
4. Reactiile autoritatilor sunt destul de contradictorii, nemaivorbind ca deplangerea mortii unui individ de culoare, perfect indreptatita de altfel daca a fost rezultatul arbitrariului fortei politienesti contrasteaza cinic cu uciderlie in masa ale civililor prin interventiile militare in alte tari („vestitele” efecte colaterale). Dublul standard ar trebui sa inceteze, uciderile in masa nu ar trebui sa fie simple cifre statistice, ci tragedii la fel ca in cazul mortii unui individ.
5. Conceptul de intropresiune poate explica la nivel individual acumularea si apoi externalizarea frustrarilor rasiale, dar la nivel social explicatiile trebuie cautate in politica statala. Cred ca politicile educationale, de profesionalizare si integrare in societate si pe piata muncii pot aduce o stabilizare etno-rasiala, o de-tribalizare, cu conditia indiguirii imigratiilor ilegale si de-stimularii celor oficiale sau semioficiale. Pana la urma, cred ca Dumnezeu cand le-a dat oamenilor culorile alba, neagra, galbena sau rosie, potrivit distributiilor raselor pe continente, a fost sa nu uite niciodata locul unde sunt intotdeauna pe deplin acasa, asemanatori si stapani.
Tiganii in Romania: au fost eliberati din iobagie acum 150 de ani. Au dreptul la scoala gratuit in Romania de cateva generatii. Cu toate acestea majoritatea sunt analfabeti.
Exista statistici in sistemul penitenciar care spun ca peste 80% din puscariasi sunt analfabeti, au o educatie slaba.
Care este concluzia? Oamenii care cresc fara educatie vor ajunge niste adulti ce vor avea o situatie economica precara. Prin urmare vor fi predispusi la violenta.
Tiganii din Romania ajung sa nu se tina serios de carte si pentru ca sunt descurajati de mediul familial si de comunitatea in care traiesc. Cunosc colegi tigani din scoala primara carora le era rusine sa spuna cunoscutilor tigani ca merg la scoala. Unii traiesc bine, din furat sau comert. Altii nu au avut norocul asta.
Aceeasi problema o vad cu negrii din State care traiesc in comunitati negre. Nu este corect sa invinovatesti la nesfarsit pe criteriu rasial pe altii pt. problemele pe care le ai tu. Mai nou, cand este convenabil politic, mexicanii sunt numiti tot albi, iar cand este necesar tot politic sunt numiti latino.
Criteriile rasiale n-au ce căuta aici. Cei mai mulți ”lowlifes” din UK sunt cât se poate de albi, British-White, cum le place autorităților să facă distincție. Se pare că musulmanii din UK se duc prin Orientul Mijlociu să se țină Jihad sau de alte prostii, afro sunt destul de puțini (dar exemplarele feminine sunt tipic-obeze și de o nesimțire cruntă) iar indienii sunt gălăgioși și cu o ceată întreagă de copii după ei, cel mai adesea.
Însă cele mai mari gunoaie, cei tatuați peste tot și care se ocupă cu lupte de câini și altele asemenea sunt cât se poate de albi. Și big surprise, cei care omoară copilul concubinei în bătaie (apar mereu în ziare astfel de cazuri) sunt exact aceiași albi. Rasa nu-l face pe om nici mai bun, nici mai rău. Educația (sau lipsa ei) e singura problemă reală.
Cred că o discuție care să nu cadă în capcana derapajelor rasiste dar în același timp să nu fie nici sufocată de political correctness, ar trebui să sublinieze carențele de infrastructură și oportunități acolo unde există, iar dacă există, să nu ezite a indica tare pe care doar comunitatea le poate rezolva și nu statul. În ce mă privește, noțiunea de fair într-o societate înseamnă o egalitate de șanse la plecare- ce urmează pe parcurs, e răspunderea fiecăruia.
Îmi aduc aminte cu placere și chiar cu mare emoție de povestirile lui Ben Carson, unul din cei mai mari neurochirurgi ai Statelor Unite și care spunea că el și fratele lui au fost crescuți de o mama singură, care spăla scări și podele și venea la 11 noaptea acasă, dat fiind că trebuia să muncească în două locuri. De frica ei, cei doi băieți își făceau temele și înainte ca femeia să cadă de oboseală, îi „procitea”. Abia mai târziu, Carson și-a dat seama că femeia era aproape analfabetă și mima o bună parte din acel control al temelor. Dar nu orice mamă poate să fie muma lui Ștefan, indifferent de rasă și culoare.
Să luăm Los Angeles drept exemplu- nu doar datorită faptului că are o populație însemnată de afro-americani ci și pentru că, teoretic cel puțin, este sau ar trebui să fie mai puțin grevat de reflexele Sudului. După al doilea război, datorită oportunităților economice apărute, a existat o migrație dinspre Sud spre Vest. De la bun început, de la începutul începutului a existat o linie de demarcație nescrisă, respectiv un bulevard pe care „ciorile” nu aveau voie să-l traverseze. Și vorbim de „negri docili”, de prima generație, crescută în Sud, cu „respectul educat de KKK”. Nu vorbim de generațiile următoare, sub care LA a explodat în repetate rânduri. Poveștile care încep cu un ghetto, nu prea au happy end.
Acum, să luăm portretul tipic al unei familii de afro-americani din pătura săracă și „turbulentă” :
– Tatăl absent, fără nici o contribuție financiară sau de altă natură pentru întreținerea familiei.
– Mama, semi-analfabetă, produs al sistemului școlar public, fără nici o calificare, are câteva servicii la salariu minim și e singura din familie care pune pâinea pe masă. Aproape că nu-și vede copiii.
– Copiii sînt crescuți de bunică, și ea semi-analfabetă, și care în genere le dă de mâncare dar nu se poate tine toată ziua după ei spre a împiedica „anturarea pernicioasă”.
– Școala,publică, cu detector de metale, este o industrie de produs analfabeți cu o diplomă liceală.
– Toate modelele din cartier sînt gangsteri de un fel sau altul.
– Oportunitățile pentru o „școală profesională” sînt extrem de limitate, departe de ce există în anumite țări din Europa occidentală.
– Dacă e bun la vreun sport, are o șansă să iasă din ghetto, dacă nu, atunci e mai greu.
– Ah, și o poliție ostilă- aici însă, cred că ar trebui să fim obiectivi și să spunem că nu se trage doar dintr-un rasism cultivat ca esprit de corps- au și motive întemeiate.
Eu aș zice că ceea ce se poate face de către stat pentru a mai reduce din acest evident handicap de start, ar trebui făcut- altfel, cred că le-am cere copiilor afro-americani ceea ce nu cerem nici măcar celor albi, din familii mai puțin sărace. Dar peste asta, o data făcut, trebuie trecut peste political correctness și pasată ștafeta liderilor comunitari.
Mainstream media (aka „Presstitute Media”) si cei care se folosesc de ea ca de o arma au o mare parte din vina pentru tot ce se intimpla rau in lumea de azi.
Citeva idei dintr-un articol care merita citit in intregime: „Murder by Cherry-Picking” by Jim Goad:
Dupa ce un politist alb l-a impuscat si omorit pe negrul Michael Brown din Ferguson pe 9 august, povestea i-a explodat natiunii in fata si a dominat titlurile din presa vreme de doua saptamini.
Dar in South Salt Lake, UT, pe 11 august – la doar doua zile dupa ce Brown a fost omorit – un politist descris ca “not white” l-a impuscat si omorit pe Dillon Taylor, un tinar de 20 de ani, ale carui fotografii il arata a fi cel putin predominant caucazian, daca nu cumva un descendent direct al schiorilor Nordului. Taylor e, evident, fenotipic alb si arata mult mai alb decit George Zimmerman, pe care presa socialista l-a descris initial ca “white” din motive care lasa sa se vada ca s-a urmarit o agenda. Si, spre deosebire de impuscarea lui Brown, exista o inregistrare video a omoririi lui Taylor disponibila public, care ar trebui sa inflameze pasiunile albilor pina la a se rascula – in cazul in care albii americani moderni ar fi ca si negrii, in sensul de a instiga la incendierea oraselor atunci cind unul de-al lor e omorit.
E greu sa fii revoltat atunci cind nici macar nu stii ca ceva revoltator s-a intimplat. O cautare pe Google News dupa “Michael Brown” alaturi de “Ferguson” furnizeaza 13.700.000 resultate, in timp ce “Dillon Taylor” si “Salt Lake” abia scoate la iveala 4.250 referinte.
De ce avem asa o harmalaie cu decibeli inalti despre omorirea lui Brown, dar abia un cri-cri de greieras despre moartea lui Taylor? Nu poate fi din cauza ca politia omoara mai multi negri in America decit albi, pentru ca asta nu e adevarat. Statisticile arata ca in perioada 1999-2011 “2,151 whites died by being shot by police compared to 1,130 blacks.”
Aveati habar de statistica asta?
Un alt caz de manipulare media e descris de Eric Margolis in „CAUTIOUS OUTRAGE”:
Pretinsa decapitare (pretinsa – pentru ca nu stim daca a fost reala sau e un fals marca Hollywood) de catre ISIS a ziaristului amator James Foley a cutremurat lumea.
In aceeasi zi in care Foley a fost decapitat, 19 indivizi din Arabia Saudita, un aliat apropiat al US, au fost decapitati in public pentru diverse crime. Unul dintre barbati a fost executat pentru vrajitorie. Nu au existat nici un fel de proteste fata de aceste orori medievale. Nici macar un scincet timid in media US ocupata sa trimbiteze povestea lui Foley.
Judson Phillips scrie despre Foley in washingtontimes.com (A view to a beheading):
Se zice ca a fost ziarist. Sa il numesti ziarist inseamna sa tragi de acel cuvint dincolo de orice semnificatie. Foley a fost un activist si un propagandist. Nu a mers acolo ca sa raporteze adevarul. Nu a fost “fair and balanced”. Nici macar nu l-a interesat sa prezinte adevarul asa cum era el.
Astea nu contau.
Cauza sa a fost lupta islamistilor sunni impotriva guvernului sirian. A „ciripit” (pe Twitter) in mod repetat despre asta, ignorind atacurile islamistilor impotriva crestinilor si repetind punctele de vedere pro-islamiste.
A urit Israelul. A urit America. L-a dispretuit pe Mitt Romney si pe republicani.
Multumesc pentru linkuri.
Chiar imi puneam intrebarea: Care ar fi reactia presei in cazul in care un politist de culoare ar impusca un infractor alb?
Acum am inteles ca nu o intrebare ipotetica iar statistica dumneavoastra arata clar reactia presei mainstream.
Cat despre cazul in sine e un exemplu clar de discriminare pozitiva si drepturi acordate rasial. Ma intreb cum ar fi trebuit sa reactioneze politistul ca sa fie considerata o riposta fair? sa se ingrase instant 4–50 kg? sa il roage respectuos pe animal sa pastreze distanta?
@ Dr. Martin
” În mijlocul tulburărilor din Ferguson, preşedintele Obama a făcut o declaraţie televizată, ambiguă – ca deobicei – şi care îndemna ambele tabere la calm. După aceea a dispărut din dezbaterile legate de criza din Missouri.”
Dupa care Obama a trimis trei consilieri de la Casa Alba la inmormintarea victimei. De asemenea, Obama si-a trimis ditamai ministrul justitiei (attorney general) intr-o „vizita de lucru” in Ferguson. Credeti ca Obama procedeaza la fel pentru fiecare situatie de acest gen? Indiferent de culoarea pielii victimei?
Pentru cititorii contributors.ro care nu au urmarit indeaproape reactiile dlui Obama in legatura cu diversele incidente din aceasta categorie, iata citeva dintre ele, pentru context:
2009: Politistul care patrula printr-un orasel universitar de linga Boston observa cum cineva incerca sa forteze usa unei case. Politistul legitimeaza respectiva persoana, aceasta este foarte nervoasa, obraznica si agresiva, asa incit politistul sfirseste prin a o aresta. Ulterior s-a dovedit ca arestatul era un profesor universitar care-si pierduse cheile de la casa si care incerca sa intre in casa proprie. Presedintele Obama glasuieste de la inaltimea functiei sale: „politia s-a comportat intr-un mod stupid”. Am uitat sa mentionez ca arestatul era negru. Si prieten cu Obama.
2012: In urma unui incident dintre un adolescent negru, Trayvon Martin, si o persoana de origine hispanica, care facea un soi de „patrula cetateneasca” prin cartierul unde locuia, cei doi se iau la bataie iar adolescentul este impuscat mortal. Obama, din nou, de la inaltimea functiei sale: „si eu as fi putut pati acelasi lucru ca Trayvon, acum 35 de ani, cind eram adolescent […] daca as fi avut un fiu, acesta ar fi aratat ca Trayvon”.
Las cititorii sa aprecieze daca Obama este o persoana impartiala, care aplaneaza aceste conflicte care au loc intre persoane de rase diferite. Sau daca este partinitor si incearca sa profite de presupuse conflicte motivate rasial.
Imi cer scuze, dar nu mai am timp sa traduc, e vorba despre cartea asta.
Suicide of a Superpower: Will America Survive to 2025? by Patrick J. Buchanan
Buchanan recalls Bill Clinton’s address to the 1998 graduation class of Portland State University where he told them that their children and grandchildren would inhabit a country that “In little more than 50 years, there will be no majority race in the United States. No other nation in history has gone through demographic change of this magnitude in so short a time…”
As Buchanan rightly notes,
This episode is astonishing. Here was a president of the United States telling a largely white student body the day is coming when their own kind will cease to be the majority in a country where the majority rules. Most peoples would sit in stunned silence at such a revelation, or rise in rage at the prospect. The Portland State students cheered the news of the coming minority status to which they and their children have been consigned by their government.
Imagine a Mexican president or Japanese prime minister lecturing to Mexican or Japanese college students and telling them they should welcome their coming minority status in their own nation. Would they greet the news with such enthusiastic zeal?
“Ethnomasochism,” writes Buchanan, “the taking of pleasure in the dispossession of one’s own ethnic group, is a disease of the heart that never afflicted the America of Andrew Jackson, Theodore Roosevelt, or Dwight Eisenhower.”
_____________________
The Census Bureau has now fixed at 2041 the year when whites become a minority in a country where the Founding Fathers had restricted citizenship to „free white persons” of „good moral character.”
I don’t have time to translate but what’s the point of quoting the racist views of Pat Buchanan?
O informare din partea unui pasionat si utilizator de arme de foc pe parcursul mai multor decenii: antrenamentul, nu doar al politiei, in utilizarea unui pistol intr-o lupta la mica distanta este sa tragi pana cand agresorul este oprit; intrucat pistoalele uzuale (9mm, cal .38 etc) nu au o energie mare a glontelui, ci doar o mica fractiune din energia unui glonte de pusca din primul sau al doilea razboi mondial, utilizatorii de arme scurte sunt antrenati sa traga minim 3 gloante si sa continue sa traga cat cred ca e nevoie. O persoana de 130kg nu este oprita instantaneu de cateva gloante de pistol, precum in filmele de la Holywood, iar multe din pistoalele folosite de politistii americani sunt din serii gen Glock 17..21 cu precizie destul de slaba, dar incarcatoare foarte mari, astfel incat politistii sunt invatati sa traga serii lungi. Din ce am citit doar 4% din focurile trase nimeresc ceva (politia din New York, studiu pe o perioada de 5 ani), asa ca 6 gloante trase intr-un atacator masiv nu sunt deloc o exagerare.
Antrenamentul utilizatorilor de arme de foc este de baza intr-un conflict, se spune ca intr-un schimb de focuri nu ai timp sa stai sa te gandesti foarte mult, abia daca ai timp sa ochesti si sa tragi, asa ca ochesti si tragi. E o situatie de criza sub foarte mult stres, nu o reflexie de pe canapea la cea mai buna metoda de a evita un conflict. Multi politisti poarta pistoalele incarcate si cu glont pe teava, fara siguranta (Glock o au in tragaci), nu ca politistii romani care de obicei nici macar nu au incarcatorul in pistol.
solutia pe termen scurt este tehnologia (camere video, in cazul asta, vedeti the economist de saptamana trecuta). fara o inregistrare din care sa se vada ce s-a intamplat se ajunge repede la dialogul surzilor cu n variante total diferite ale aceleiasi povesti, ca in nuvela aia japoneza. victima ba este o bruta, ba este un gentle giant care n-ar face rau unei muste. ba a ridicat mainile si l-a rugat pe politist sa nu-l impuste pentru ca nu e inarmat, ba i-a innegrit ochii. cat timp lucrurile nu sunt clare, fiecare tabara isi alege varianta care ii confirma parerile pe care le avea deja. cel mai clar lucru pare sa fie inregistrarea de la magazin, din care se vede ca partea cu „gentle giant” e putin exagerata.
pe termen lung, cu o mare parte din populatie saraca, needucata, violenta si inarmata vor fi probleme tot timpul, one way or another. cat timp nu sunt educati se vor afunda tot mai mult in saracie. si celor care ar vrea sa duca o viata normala si pasnica le va fi greu. pe viitor economia va putea folosi in mod productiv forta de munca necalificata din ce in ce mai greu. nu ai cum sa folosesti mult low skilled labour in asa fel incat sa obtii si tu profit in concurenta cu asia, si sa ii poti plati si pe ei un salariu din care sa traiasca decent. economia va avea din ce in ce mai putina nevoie de ei, din pacate.
cat despre violenta, ce trebuie explicat este declinul violentei nu existenta ei. violenta e starea naturala a societatilor primitive si a lumii animale (pinker din nou). declinul violentei este un fenomen relativ recent pe scara istoriei. chiar si societatile pasnice de acum pot trece inapoi la violenta in no time, vedeti n exemple in ultima suta de ani.
@ Denis
doar o observatie: „2,151 whites died by being shot by police compared to 1,130 blacks”
numerele trebuiesc raportate la „base rate” ca sa insemne ceva. albii sunt 72.4% din populatie, negrii sunt 12.6% (presupunand ca s-a folosit aceeasi definitie pentru albi).
Domnule, era vorba despre felul in care intelege MSM sa informeze publicul, despre felul in care alege sa faca o stire de interes national dintr-un omor ales cu grija si nu din alte omoruri similare complet ignorate (“murder by cherry-picking”). Pe scurt, e vorba despre manipulare. Cind ai intr-o noapte doi albi si un negru omoriti de politie si tu dai doar stirea despre negrul omorit, o faci pentru ca, te citez, „numerele trebuiesc raportate la “base rate” ca sa insemne ceva”, ori pentru ca ai o agenda?
Pentru mine 2.151 albi omoriti de politia americana continua sa fie un numar mai mare decit 1.130 negri omoriti de aceeasi politie, indiferent de alte considerente. Faptul ca negrii sint mai putini decit albii, dar procentual ai mai multi negri impuscati de politai, poate sa te faca sa crezi ca:
a) negrii sint persecutati, vinati, oprimati, victime de predilectie
sau
b) rata criminalitatii la negri e mai mare decit la albi.
Daca esti vreun liberal neomarxist corect politic, zici ca a).
Daca insa nu ai orbul gainilor si nu esti nici gainar, spui adevarul. Asa cum se vede foarte limpede si din articol (dar si din toate statisticile disponibile). Citez: „Omuciderea este principala cauză de moarte la categoria bărbaţi afro-africani de vârstă 15-34 ani, dar 91% nu sunt ucişi de poliţie sau de un agresor de altă rasă, ci de un asasin care este tot afro-american.”
Bineinteles ca solutiile tale nu puteau fi decit tot stingiste: sa punem mai multe (!) camere video, sa dezarmam populatia si statul sa se ocupe de educatia copiilor. Ai uitat sa sugerezi introducerea uniformelor, ca in China lui Mao.
Apropo, ce zici de stirea asta foarte recenta:
Chicago crime rate drops as concealed carry applications surge
Vezi si „Ferguson-like attack in Utah escapes media notice; race bias seen” (By Valerie Richardson – The Washington Times – Monday, August 25, 2014)
domnule Denis, intre intuitia dumneavoastra si selectia dvs de articole, si o inregistrare video, eu prefer inregistrarea video. ma astept sa faca si altii la fel. inregistrarea, la fel ca si „base rate” de care vorbeam, are marele avantaj ca e valabila indiferent de ideologie sau de agenda. nu e important care din variante ar fi sustinuta, ci faptul ca face inutila si absurda o cearta ca cea de acum, care nu duce la nimic bun. situatia actuala, in care fiecare o tine pe a lui in righteous indignation, este alimentata tocmai de lipsa unor dovezi clare. a apmlifica o stare de ura si dusmanie intre grupuri importante din populatie este bad for business. asta e agenda mea, in caz ca ma intrebati. comert, profit si cat mai multe vacante placute pentru cat mai multi. de idealuri mai inalte sa se ocupe altii.
Harmalaia a fost scopul. Asta s-a dorit. Cu un caz de felul asta (albul cel rau care il omoara pe negrul cel inocent) presa poate sa genereze oricind doreste o comotie nationala care sa retina atentia cvasi-exclusiva a intregii Americi citeva saptamini. Materie prima au, daca nu zilnic macar un caz la 2-3 zile. Asa ca, oricind e nevoie pot sa gaseasca un cadavru inca cald cu care sa umple sute de ore de emisie tv. Schema se foloseste totusi rar, cu parcimonie si doar atunci cind e foarte mare nevoie ca atentia publicului sa fie distrasa de la anumite evenimente grave pe care cei care trag sforile le-ar dori escamotate (si in ultimele saptamini am avut asa ceva). Altfel s-ar banaliza (pina la urma te obisnuiesti cu orice si nu mai dai atentie), ori lumea s-ar prinde, ca in proverbul cu ulciorul care nu merge de multe ori la apa, si manipularea nu ar mai produce efectele dorite.
E o punere in scena asemanatoare cu a hotilor de buzunare: unul te busculeaza „accidental” ca sa-ti distraga atentia, iar in secundele in care esti concentrat exclusiv in directia celui vinovat de coliziune, colegul lui, aflat in spatele tau, are suficient timp sa iti fure portofelul.
In Romania lui Ceausescu stirile erau cenzurate si nimic deranjant dictaturii nu ajungea la public prin intermediul presei. Fiindca in conditiile de azi cenzura nu mai e posibila, creezi diversiuni care sa ocupe ecranele tv si sa capteze atentia cit mai multor oameni cit mai mult timp, sa iste scandal national intre doua tabere si, daca se poate, certuri unu la unu intre cit mai multi partizani ai celor doua cauze/etnii/rase/etc. Sa intre oamenii intr-o stare de furie care sa-i orbeasca, asurzeasca si, astfel, sa le ocupe timpul, nu sa ajunga la ei informatii pe care e mai bine sa nu le stie si sa inceapa sa (isi) puna intrebari. In asta consta mizeria MSM.
p.s. America e deja un stat politienesc si lucrurile degenereaza de la o zi la alta pentru ca imperiul e in declin accentuat, iar teama politrucilor de razmerite, secesiune etc. impune un control strins al populatiei. Chiar nu realizati ca un control inca si mai strins inseamna totalitarism? Nu ne ajunge NSA, CIA, FBI s.c.l., inregistrarea tuturor convorbirilor telefonice, a tuturor comentariilor pe care le facem pe internet, a tuturor site-urilor pe care le vizitam, a tuturor veniturilor care ne intra in cont si a cheltuielilor pina la ultima sticla de bere cumparata cu card bancar? Vreti mai multe camere video? Si cu crimele din casele si curtile oamenilor, din paduri si din lanurile de papusoi, din WC-urile publice (Culianu) ce facem? Punem si acolo camere video?
Bineinteles ca afacerea O. J. Simpson ar fi fost rezolvata rapid, corect si fara contestatii daca in dormitorul din propria lui casa, cel in care si-a gasit nevasta in pat cu amantul, ar fi fost o camera video care ne-ar fi aratat ce activitati se desfasurau in pat inainte sa se deschida usa, cum au reactionat cei doi aflati in fundul gol cind s-a deschis usa, ce a zis si ce a facut O.J. cind i-a vazut, cine a tras etc…
Aveti grija ce va doriti!
scuze daca n-am fost suficient de clar. ma refeream la aceste doua articole:
http://www.economist.com/news/britain/21613326-cops-get-new-eyes-and-ears-kojak-moments
http://www.economist.com/news/leaders/21613261-there-no-excuse-rioting-smarter-policing-would-make-it-less-likely-lessons
e vorba de inregistrarea contactului dintre politisti si cetateni pe strada. pe ansamblu cred ca beneficiile sunt mai mari decat costurile si riscurile.
Nu poţi însă să nu te gândeşti la dimensiunile incomparabil mai mari care ar surveni când o astfel de anarhie s-ar desfăşura pe scena unor mari oraşe, mai ales ale acelor oraşe care se zbat în mari dificultăţi financiare şi sunt înglodate în datorii, cum sunt Detroit, Michigan sau Los Angeles, California, oraşe a căror siguranţă devine mereu tot mai vulnerabilă. Este revolta din Ferguson, Missouri doar un avertisment?
Eu locuiesc de mai bine de 12 ani in Los Angeles și de abia acum am aflat că orașul se zbate în dificutăți financiare… există numeroase probleme în administrația locală, multe legate de calitatea învățământului public și tensiuni sociale. Cu toate aceste provocări inevitabile, orașul este administrat decent considerând diversitatea etnică, rasială, întinderea geografică, varietatea zonelor rezidențiale, imbalanța veniturilor, etc. Vorbim totuși de o municipalitate de peste 4,5 milioane locuitori, într-o zonă metropolitană care după unele statistici se apropie de 20 milioane de locuitori, cu o economie vibrantă și foarte diversă. Afirmația este adevărată cu privire la Detroit, care suferă de mai bine de două decade de „urban blight”, oraș a carei economie locală s-a prăbușit odată cu derapajul industriei auto americane și care a intrat oficial in faliment in martie 2013 (cel mai semnificativ caz de faliment legat de aministratia locala din istoria SUA). Nu în ultimul rând, unul din motivele acestei situatii fara scapare este corupția la nivelul administratiei locale care are aceleași efecte nocive pretutindeni, indifierent de țară (vezi casul Kilpatrick și nu numai). Situația este atăt de critică încât nu mai există fonduri nici pentru demolarea imobilelor din zonele părăsite. Dacă în Detroit se mai pot cumpăra proprietăți cu $1,000, în Los Angeles piața imobiliară este pe steroizi începând cu 2014, prețul median al unei proprietăți ajungând în prezent la $600,000.
Există desigur segregare rasială care are la origine lipsa de educație, colapsul familiei tradiționale și toate celelalte motive pe care dl. doctor le-a amintit mai sus. Există o barieră virtuală între lumea în care noi, cei mai mulți ne desfășurăm rutina zilnică, mai mult sau mai puțin tumultoasă și cea a băieților și fetelor din „hood”, din South Central L.A., Watts, Compton, Inglewood sau Hawthorne – numai ca să enumer câteva din cartierele și orăselele limitrofe L.A.-ului care fac subiectul filmelor precum Training Day. Este patria gang-urilor, cele afro-americane Bloods si Crips, celor mexicane, salvadorene, asiatice si, mai nou, a celor multirasiale.
N-am inteles comentariu cu presedintele Obama care „ca de obicei” n-a facut nimic. In conditiile in care evenimentele sunt neclare, Obama a facut exact ceea ce un presedinte care respecta independenta procesului juridic trebuie sa faca: un mesaj echilibrat in care a condamnat fara echivoc orice act de violenta si un apel la calm pt a lasa ancheta sa-si urmeze cursul.
@Red – Autorul nu a acuzat pe presedinte că nu ar fi facut nimic, ci doar a judecat declaratia ca fiind ambigua. Cu siguranta a fost o declaratie formulata politic corect, uber-calculata, specifica administratiei Obama, care lasa amplu loc de manevra in functie de cum lucrurile iau o intorsatura sau alta… nu asta a fost luarea de pozitiei de la Casa Alba in cazul Zimmerman: „Trayvon Martin ar putea fi fiul meu”. Apoi, pentru a da apa la moara bazei electorale democrate si-a agitat locotenentii sa investigheze daca e in regula ca politia sa foloseasca tehnica militara. Tipic fumigene a la Obama.
Astea-s acuze tipice a celor care nu l-au apreciat niciodata de Obama. Orice declaratie de bun simt e taxata drept o „abureala ambigua”. In plus, romanii nu stiu sa aprecieze moderatia, ci doar pe cei care dau hotarat cu pumnul in masa, sa stie sigur daca injura sau aplauda.
Din contra, apreciez moderatia… din nefericire la Obama nu putem discuta despre moderatie, a confirmat in nenumarate randuri ca nu poate conduce dinspre centru. Masuri etatiste, prea multe scandaluri, lucruri tesute cu ata alba (Obamacare), fumigene si, nu in ultimul rand, lipsa decizionala. Doua mandate dull.
Sa fim seriosi, cazuri ca cele din Ferguson sau Trayvon Martin se intampla zilnic in orase precum Chicago (a ajuns chiar sa fie denumit „murder capital of USA”. E suficient sa deschizi Chicago Tribune in fiecare dimineata sa vezi titluri precum „five shootings, three dead” in cutare cartier si nimeni nu mai face atata zarva. Zarva cu Ferguson e din cauza ca e an electoral si exista interese din partea unora ca democratii sa piarda majoritatea in senat, sau s ao castige in camera reprezentantilor.
Criminalitatea e problema veche in America, tin minte un grafic din almanahul Scanteia cu cate crime si violuri pe minut in anii ’70. Nu este adevarat ca „guns don’t kill people, people kill people”. Oamenii ucid oamni tocmai pt. ca au acces mult mai facil si nestingherit la arme decat in alte tari! De ce in Germania, Australia sau Romania nu vedem o asemenea criminalitate ridicata -simplu, pt. ca cetatenii nu au acces la arme de foc!
In SUA nu se vrea rezolvarea problemei chipurile din cauza amendamentului 2, dar de fapt exista interese de miliarde ale lobbistilor din NRA care ii corup pe cei din congres sa rastoarne eventualele legi de interzicere a armelor (vezi incercarea lui Obama, picata chiar in Senat unde democratii aveau majoritatea)! Sigur ca interzicand armele nu va disparea complet criminalitatea, DAR se va diminua drastic! Deci e un cerc vicios din care nimeni nu vrea sa iasa!