Romania trăieste sub zodia neferice a dadaismului politic. Ion Iliescu, presedintele minerilor din 13-15 iunie 1990, inamicul mortal al Pietii Universitatii, zona liberă de neo-comunism, critică PSD pentru că nu stie să cultive intelectualii. Unde sunt vremurile cand roiau in jurul sau luminile spirituale ale natiei: Eugen Simion, Razvan Theodorescu, Draga Olteanu si alti augustinbuzuri? Liviu Dragnea potentează mascarada atunci, cand, pasămite,, reabilitează echipa HRP-Mihaies-Tania Radu din fruntea ICR, demisionată in august 2012, mizerabil calomniată de mega-plagiatorul Ponta si, poate chiar mai abject, dacă se poate folosi comparativul, de cel pe care l-am scos din minti numindu-l El Crin.
Cine a emis ordonanta de urgentă care a schimbat chiar ratiunea de fi a ICR, impunand sinistrul neo-jdanovism al caloriferistului protocronist Andrei Marga? Nu liderul PSD Victor Ponta? Cine l-a numit pe Mircea Mihăies „fascist bătran”? Nu acel Munchausen din Balcani? Ciner l-a numit pe actualul consilier prezidential Andrei Muraru in fruntea IICCMER, alături de „seniorul” penelist Dinu Zamfirescu? Nu Victor Ponta, ca parte a toxicului algoritm uselist? E nevoie sa reamintim demisiile celor care n-au acceptat să fie umiliti, agresati, jigniti de Muraru, marele prieten al lui Relu Fenechiu? Oamenii acestia chiar ne cred pe toti spălati pe creier, mancurtizati? Cand am spus ca El Crin pendulează intre fatuitate si vacuitate, nu m-am inselat. A dispărut fără urma, ca si cum n-ar fi existat vreodata. Dar urmele răului comis nu au dispărut. Iar Muraru si Mihalache sunt sambelanii curtii de la Cotroceni. O tempora, o mores!
Festivalul imposturii ar putea atinge paroxismul in clipa cand Dragnea ar lauda echipa Ioan Stanomir-Vladimir Tismaneanu-Cristian Vasile-Bogdan C. Iacob demisă de Ponta de la conducerea IICCMER si ar elogia activitatea lui Dorin Dobrincu la Arhivele Nationale. Pe scurt, vorba tortionarului Gheorghe Enoiu, noi te-am ucis, noi te reabilităm!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule profesor,
Ce se pune in discutie ? Calitatea intelectuala a celor mentionati, adica Eugen Simion, Razvan Teodorescu, Augustin Buzura, Andrei Marga sau afinitatile si gesturile lor politice ? Eu nu am inteles prea bine. Am citit de multe ori, in scrierile dumneavoastra, cum apreciati valoarea deosebita a unor personalitati in diferite domenii si regretati (criticati) inclinatiile lor politice.
Da, insasi calitatea profesionala (intelectualii nu sunt asa putini nici chiar acum) a unuia ca Razvan Theodorescu. Arheolog (va rog sa-i numarati cartile publicate), fost rector al facultatii de arte, academician (va rog inca o data sa-i numarati cartile publicate si publicatiile cotate ISI) este seful comisiei de arte vizuale in CNATDCU, comisie care a stabilit recent criterii conform carora insusi Razvan Theodorescu nu ar putea „accede” la nimic in mediul universitar – fiindca nu e „practician”. Nu-i nimic, a fi coleg, intr-o academie, cu pictorul casei lui Ceausescu de la Scornicesti nu-i mare isprava. Calitatea intelectuala…se cam confunda la noi cu morga (rostirea plina de emfaza care da valoare in ochii publicului ideilor rostite rar de dl. academician). Calitatea intelectuala se cam confunda la noi cu frecventa mare a aparitiei lui cutare sau cutare in media, in cazul lui, mai ales datorita slugarniciei politice pe care a stiut s-o fructifice cu inalta abilitate. Da, aici, in acest domeniu, e academician.
Ati auzit de calitatea intelectuala a lui Theodor Enescu? Un istoric de arta, detinut politic, inlaturat in 1993 de la conducerea muzeului de arta si de sotia (fosta, intre timp) D-lui Razvan Theodorescu, o doamna frumoasa care insa nu a scris nimic (nici macar cu copy-paste, nivel unde nu se mai vorbeste de „calitate intelectuala”), doamna care, in pofida operei inexistente, conduce si acum, cu maretie, MNAR. N-ati auzit de oameni ca Theodor Enescu fiindca, dupa revolutie, cand trebuia sa fie timpul reparatiilor morale, a venit de fapt timpul marelui jaf post-comunist.
Imi amintesc precis cand a inceput cariera politica a lui Razvan Theodorescu: a rostit la TVR, in ianuarie 1990, fraza cheie „uneori mi-e rusine cu intelectualii mei”. Cuvinte care i s-au lipit lui Ilici de sufletul de liber cugetator ca marca de scrisoare. Care „intelectuali” d-le Razvan Theodorescu (l-am putea intreba)? Ionut Vulpescu, cu marii sai autori, Cervantes si Hamlet?
Există un timp al trăirii și unul al mărturisirii. Primul, cel al trăirii. Era un adevăr absolut. Mai este așa acum? Se pare că mărturisirea este premergătoare trăirii. Platon ne-a spus-o, dar l-am ignorat mii de ani. Ideea este prima. Revenind la politică, putem afirma că este în esență un act de mărturisire. Se vede asta cel mai bine în campaniile electorale și chiar și mai bine în precampanii, ca acum. Actele politice sunt ulterioare mărturisirii care a instaurat un nou regim. Ele de fapt nu mai contează după instalarea la putere, grija majoră este de pregătire a unei viitoare mărturisiri politice, în campania ulterioară. Paradoxul politicilor de mase, cea practicată de partide, este că faptele se uită, mărturisirile, nu. A șa rezistă ideologiile. Cele din care se trag mărturisirile politice. Așa se explică și succesul socialismului, un succes al mărturisirilor în politică,nu al faptelor politice. Explicația rezidă în caracterul…științific al socialismului. Nu faptic, ci mărturisit. O mărturisire politică care se autoalimentează din propria-i mărturisire, nu din faptele produse. Un perpetuum-mobile. Singurul creat de om care și funcționează.
sa intelegem ca ideea = marturisire ? I really doubt it. nu ai ce sa marturisesti daca nu ai trait. marturisesti idea care ti-a trecut ca o schija prin cap?
e bine sa ai idei putine si sa le bagi in comentariile la toate articolele :) si e bine ca macar am citit comentariile la scrierile lui platon, sau post-it-urile cu ziceri de pe net :)
Orice idee spusă este o mărturisire. Ideea de bine public, spusă printr-o ideologie politică, este o mărturisire a acestei idei. Trăirile ei sunt ulterioare spunerii.
Putem aminti și „Crezul” creștin, care este o mărturisire. Apoi urmează trăirile religioase.
Țelul cunoașterii este ajungerea la o teorie unică, cu idei aplicabile la tot ce există. Puține și folositoare…
IMPOSTURA.Intre 1990-2000 si dupa, a fost o politica foarte bine dirijata in a distruge intelectualitatea.Aceasta s-a concretizat in distrugerea unor centre culturale, aparitia unor surogate cu priza la marea masa, disparitia unor institute de cercetare si proiectare, lipsa de interes in reabilitarea unor monumente istorice si altele.Dl.Tismareanu prezinta foarte realist diversele aspecte ale actualitatii in Romania, insa o analiza retro este dureroasa.Speram ca o noua generatie sa aiba o viziunu realista in eliminarea imposturii.
Pai nu e dadaismul o inventie venita tot din „Tzara Roamneasca”?
:)