marți, octombrie 27, 2020

Festivalul imposturii sau dadaismul politic de la Bucuresti

Romania trăieste sub zodia neferice a dadaismului politic. Ion Iliescu, presedintele minerilor din 13-15 iunie 1990, inamicul mortal al Pietii Universitatii, zona liberă de neo-comunism, critică PSD pentru că nu stie să cultive intelectualii. Unde sunt vremurile cand roiau in jurul sau luminile spirituale ale natiei: Eugen Simion, Razvan Theodorescu, Draga Olteanu si alti augustinbuzuri? Liviu Dragnea potentează mascarada atunci, cand, pasămite,, reabilitează echipa HRP-Mihaies-Tania Radu din fruntea ICR, demisionată in august 2012, mizerabil calomniată de mega-plagiatorul Ponta si, poate chiar mai abject, dacă se poate folosi comparativul, de cel pe care l-am scos din minti numindu-l El Crin.

Cine a emis ordonanta de urgentă care a schimbat chiar ratiunea de fi a ICR, impunand sinistrul neo-jdanovism al caloriferistului protocronist Andrei Marga? Nu liderul PSD Victor Ponta? Cine l-a numit pe Mircea Mihăies „fascist bătran”? Nu acel Munchausen din Balcani? Ciner l-a numit pe actualul consilier prezidential Andrei Muraru in fruntea IICCMER, alături de „seniorul” penelist Dinu Zamfirescu? Nu Victor Ponta, ca parte a toxicului algoritm uselist? E nevoie sa reamintim demisiile celor care n-au acceptat să fie umiliti, agresati, jigniti de Muraru, marele prieten al lui Relu Fenechiu? Oamenii acestia chiar ne cred pe toti spălati pe creier, mancurtizati? Cand am spus ca El Crin pendulează intre fatuitate si vacuitate, nu m-am inselat. A dispărut fără urma, ca si cum n-ar fi existat vreodata. Dar urmele răului comis nu au dispărut. Iar Muraru si Mihalache sunt sambelanii curtii de la Cotroceni. O tempora, o mores!

Festivalul imposturii ar putea atinge paroxismul in clipa cand Dragnea ar lauda echipa Ioan Stanomir-Vladimir Tismaneanu-Cristian Vasile-Bogdan C. Iacob demisă de Ponta de la conducerea IICCMER si ar elogia activitatea lui Dorin Dobrincu la Arhivele Nationale. Pe scurt, vorba tortionarului Gheorghe Enoiu, noi te-am ucis, noi te reabilităm!

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Domnule profesor,
    Ce se pune in discutie ? Calitatea intelectuala a celor mentionati, adica Eugen Simion, Razvan Teodorescu, Augustin Buzura, Andrei Marga sau afinitatile si gesturile lor politice ? Eu nu am inteles prea bine. Am citit de multe ori, in scrierile dumneavoastra, cum apreciati valoarea deosebita a unor personalitati in diferite domenii si regretati (criticati) inclinatiile lor politice.

    • Da, insasi calitatea profesionala (intelectualii nu sunt asa putini nici chiar acum) a unuia ca Razvan Theodorescu. Arheolog (va rog sa-i numarati cartile publicate), fost rector al facultatii de arte, academician (va rog inca o data sa-i numarati cartile publicate si publicatiile cotate ISI) este seful comisiei de arte vizuale in CNATDCU, comisie care a stabilit recent criterii conform carora insusi Razvan Theodorescu nu ar putea „accede” la nimic in mediul universitar – fiindca nu e „practician”. Nu-i nimic, a fi coleg, intr-o academie, cu pictorul casei lui Ceausescu de la Scornicesti nu-i mare isprava. Calitatea intelectuala…se cam confunda la noi cu morga (rostirea plina de emfaza care da valoare in ochii publicului ideilor rostite rar de dl. academician). Calitatea intelectuala se cam confunda la noi cu frecventa mare a aparitiei lui cutare sau cutare in media, in cazul lui, mai ales datorita slugarniciei politice pe care a stiut s-o fructifice cu inalta abilitate. Da, aici, in acest domeniu, e academician.
      Ati auzit de calitatea intelectuala a lui Theodor Enescu? Un istoric de arta, detinut politic, inlaturat in 1993 de la conducerea muzeului de arta si de sotia (fosta, intre timp) D-lui Razvan Theodorescu, o doamna frumoasa care insa nu a scris nimic (nici macar cu copy-paste, nivel unde nu se mai vorbeste de „calitate intelectuala”), doamna care, in pofida operei inexistente, conduce si acum, cu maretie, MNAR. N-ati auzit de oameni ca Theodor Enescu fiindca, dupa revolutie, cand trebuia sa fie timpul reparatiilor morale, a venit de fapt timpul marelui jaf post-comunist.
      Imi amintesc precis cand a inceput cariera politica a lui Razvan Theodorescu: a rostit la TVR, in ianuarie 1990, fraza cheie „uneori mi-e rusine cu intelectualii mei”. Cuvinte care i s-au lipit lui Ilici de sufletul de liber cugetator ca marca de scrisoare. Care „intelectuali” d-le Razvan Theodorescu (l-am putea intreba)? Ionut Vulpescu, cu marii sai autori, Cervantes si Hamlet?

  2. Există un timp al trăirii și unul al mărturisirii. Primul, cel al trăirii. Era un adevăr absolut. Mai este așa acum? Se pare că mărturisirea este premergătoare trăirii. Platon ne-a spus-o, dar l-am ignorat mii de ani. Ideea este prima. Revenind la politică, putem afirma că este în esență un act de mărturisire. Se vede asta cel mai bine în campaniile electorale și chiar și mai bine în precampanii, ca acum. Actele politice sunt ulterioare mărturisirii care a instaurat un nou regim. Ele de fapt nu mai contează după instalarea la putere, grija majoră este de pregătire a unei viitoare mărturisiri politice, în campania ulterioară. Paradoxul politicilor de mase, cea practicată de partide, este că faptele se uită, mărturisirile, nu. A șa rezistă ideologiile. Cele din care se trag mărturisirile politice. Așa se explică și succesul socialismului, un succes al mărturisirilor în politică,nu al faptelor politice. Explicația rezidă în caracterul…științific al socialismului. Nu faptic, ci mărturisit. O mărturisire politică care se autoalimentează din propria-i mărturisire, nu din faptele produse. Un perpetuum-mobile. Singurul creat de om care și funcționează.

    • sa intelegem ca ideea = marturisire ? I really doubt it. nu ai ce sa marturisesti daca nu ai trait. marturisesti idea care ti-a trecut ca o schija prin cap?
      e bine sa ai idei putine si sa le bagi in comentariile la toate articolele :) si e bine ca macar am citit comentariile la scrierile lui platon, sau post-it-urile cu ziceri de pe net :)

      • Orice idee spusă este o mărturisire. Ideea de bine public, spusă printr-o ideologie politică, este o mărturisire a acestei idei. Trăirile ei sunt ulterioare spunerii.
        Putem aminti și „Crezul” creștin, care este o mărturisire. Apoi urmează trăirile religioase.
        Țelul cunoașterii este ajungerea la o teorie unică, cu idei aplicabile la tot ce există. Puține și folositoare…

  3. IMPOSTURA.Intre 1990-2000 si dupa, a fost o politica foarte bine dirijata in a distruge intelectualitatea.Aceasta s-a concretizat in distrugerea unor centre culturale, aparitia unor surogate cu priza la marea masa, disparitia unor institute de cercetare si proiectare, lipsa de interes in reabilitarea unor monumente istorice si altele.Dl.Tismareanu prezinta foarte realist diversele aspecte ale actualitatii in Romania, insa o analiza retro este dureroasa.Speram ca o noua generatie sa aiba o viziunu realista in eliminarea imposturii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cine moşteneşte poporul lui Vadim Tudor?

PSD se transformă treptat într-un fel de Grup de la Cluj transplantat, cu aceleaşi şanse incerte, în climatul exotic de Buzău. Facţiunea...

Racla şi linguriţa. Credinţa la vreme de molimă

La ȋnceputul lunii iunie, doar ce ieşea România de la zăvor, am publicat tot aici un text intitulat “Biserica Ortodoxă la vreme...

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.