vineri, august 12, 2022

Ființe anulate și proorocirea imposibil de anulat

Absolvent al secției de Regie de la Universitatea de Arte de la Târgu Mureș, fost elev al regizorului Bocsárdi László, influențat puternic de practica și poetica teatrală a lui Radu Afrim, fasonat, de la un moment dat încolo, de Tompa Gábor căruia i-a fost asistent de regie și care l-a invitat pe urmă să monteze pe prestigioasa scenă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, în pofida tinereții sale, Botond Nagy nu nutrește nici cel mai mic complex în fața marii dramaturgii. Scrieri ale lui Cehov, Ibsen, Maeterlinck, Tennessee Williams, Witold Gombrowicz au fost puse în scenă, cel mai adesea, într-un mod iconoclast, dintr-o perspectivă extrem-contemporană.

A venit acum rândul shakespearienei Macbeth pe care tânărul regizor a montat-o la Secția Germană a Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu. Nu, Botond Nagy nu ne oferă un Macbeth integral, ci un Macbeth esențializat și de sinteză. Semnatarul direcției de scenă a alcătuit o extrem de concentrată versiune de spectacol și uite așa se face că un text a cărui reprezentare durează îndeobște mai mult de trei ore este concentrat mai puțin de 80 de minute.

Lucrul nu e tocmai nou și nu a fost inventat de Botond Nagy. A fost încercat de marele regizor Thomas Ostermeier într-o formidabilă versiune dată piesei-cult, Hamlet. La noi, Peter Kerek a mers și mai departe dând în urmă cu câțiva ani tot un Hamlet doar cu trei personaje.

Reușește oare această versiune a lui Macbeth să surprindă esența piesei? Mai concret spus, povestea rămâne nealterată, ceea ce vedem este inteligibil? Indiscutabil, da! La fel cum, cât se poate de inteligibile, de clare și de pertinente rămân și dominantele personajelor. A acelor personaje ce își păstrează dreptul de a mai apărea pe scenă. Cuplului și blestemat, și demonic îi mai rămân în preajmă doar o vrăjitoare care aduce teribila profeție ce face din Macbeth un ratat și care, așa cum bine a arătat într-o excelentă carte de dată recentă (Farmecul vieților distruse, Editura Humanitas, București, 2022) profesorul Angelo Mitchievici, face ca succesul să fie doar “o vrajă și nimic mai mult” Mai rămân Macduff și Banquo. Ambii condamnați la moarte, asemenea lui Duncan și a familiei sale.

Pe peretele-ecran în care predomină griul, piesa principală a decorului, inteligent ca întotdeauna creat de Cosmin Florea, numele celor pe care Macbett hotărăște să-i înlăture, apare barat, tăiat de o linie. Cu ajutorul lui Andrei Rancz, creatorul video-designului, câmpul vizual al spectatorului este bombardat de o suită de imagini simbolice (un tigru, un buchet de crini ca simbol al morții, o cruce, o  floare de cală, un copac desfrunzit, chipuri umane acoperite de vopsea roșie, ceva ce sugerează pădurea Birnam Wood) ca și de câteva imagini ale războiului din Ucraina. Aceste din urmă imagini fiind de o utilitate și un rost  la fel de relative ca în spectacolul cu Pescărușul de la TNB, regizat de Eugen Jebeleanu. La fel cum de o utilitate relativă mi s-a părut și mini-scena de sex de dinaintea morții lui Lady Macbeth. Filmările în 3 D, light-designul propus de Cristian Niculescu, atât de puternicile inflexiuni ale muzicii și sound-design-ului create de Claudiu Urse solicită la maximum simțurile, capacitățile receptive ale spectatorului.

O replică este repetată obsedant în câteva rânduri. “Trăim într-o lume crepusculară/Și în amurg nu există prieteni”. Ea este folosită ca argument, ca justificare a crimelor în cascadă ordonate de Macbeth. Doar nu degeaba acesta îi părea lui Emil Cioran un filozof al crimei  Dar și de Lady Macbeth care rămâne și aici ”personajul meduzant al dramei”(Angelo Mitchievici). Coroana se află preponderent în mâinile acesteia.

Macbeth dobândește formula showului teatral în momentul în care Lady Duncan, excelent interpretată de actrița Boldizsár Emöke, cântă. Cum altfel decât la microfon. Și tot la microfon își rostesc o parte din gânduri cei doi profesioniști ai crimei.  Boldizsár Emöke e foarte bună și în scena nebuniei, și în aceea a morții. Fără reproș e evoluția lui Daniel Plier, interpretul de nădejde al lui Macbeth. Daniel Bucher e și Banquo, și Macduff, diferențele dintre personaje fiind marcate vizual prin costume. Vedem un Banquo în costum alb, jucător de golf, înzestrat cu crosă (crosa va fi, de altfel, arma cu care Banquo îl va anula pe Macbeth), și un Macduff, înveșmântat în așa chip încât să ne aducă aminte de kilt-ul scoțian. Exact ceea ce trebuie, cu o foarte bună expresivitate corporală. Ioana Cosma, interpreta unicei vrăjitoare din spectacol. Demnă de semnalat mi se pare și contribuția din off a lui Benedikt Haefner.

E clar. Botond Nagy este un regizor tânăr de care e obligatoriu să se țină seama. E un artist serios și autentic. E unul dintre acei oameni de teatru din generația tânără care mă determină să cred că nu avem nici cel mai motiv să ne temem pentru ceea ce va fi teatrul românesc de mâine.   

Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu- Secția Germană

MACBETT după William Shakespeare

Regia artistică și adaptarea textului: Botond Nagy

Scenografia: Cosmin Florea


Muzica & Sound Design: Claudiu Urse


Visual Design: Andrei Rancz


Light design: Cristian Niculescu


Asistent regie: Pia Carla Ionescu-Liehn

Distribuția: Daniel Plier (Macbeth), Boldizsár Emőke (Lady Macbeth), Daniel Bucher (Macduff, Banquo), Ioana Cosma (Vrăjitoarea)

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro