duminică, septembrie 26, 2021

Filesystem-ul e baza

În IT, ca și în alte domenii ale tehnicii și în general ale activităților umane, există zone vizibile și zone mai puțin vizibile în care se petrec schimbările. Îmi plac exemplele din construcții pentru că e o disciplină care are baze științifice stabilite cu 200 de ani în urmă, rădăcini milenare și produce rezultate vizibile. Așa că voi pierde un minut vorbind despre betonul armat. Introducerea acestuia în construcții nu a avut în sine nici un efect vizibil, grinzile, fundațiile și pilonii fiind oricum acoperite de zidărie, ornamente și tencuieli de cele mai multe ori. Însă rezultatul general a fost posibilitatea ridicării unor construcții de dimensiuni mult mai mari: zgârie-nori, viaducte uriașe, piloni incredibili.

Un astfel de ingredient de bază este în IT filesystem-ul. Acesta se referă în principal la modul în care informația este stocată pe disc. Sună plictisitor, tot ceea ce trebuie să știm este să apăsăm butonul “Save” ; restul este problema sistemului de operare.

Computerele personale au folosit inițial un filesystem foarte simplu, date fiind pretențiile limitate de la început, e vorba de celebrul FAT, completat ulterior cu câteva extensii neesențiale.

FAT și-a făcut treaba ( și încă și-o mai face ) fiind simplu, codul sursă care se ocupă de această treabă este și el simplu și deci robust .

Principala limitare esențială (cele neesențiale, precum dimensiunea maximă a discului pe care îl putea accesa s-au putut sau s-ar fi putut cumva rezolva) a apărut abia când Microsoft a avut nevoie să treacă la sistemele de operare multiuser , cu Windows NT și apoi familia Windows 2000. Fișierele stocate pe disc nu aveau nici un fel de informație referitoare la: cărui user aparțin, cine are dreptul să le citească sau să le scrie și cine nu etc.

Bineînțeles, aceleași probleme se puseseră deja și în lumea Unix, unde sistemele au fost de la început gândite ca fiind multiuser ( scenariul tipic de lucru fiind un computer la care sunt atașate mai multe terminale) . La momentul respectiv exista deja ext2, filesystem care încă destul de folosit ( mai ales prin succesorii săi ext3 și ext4) le mașinile Linux; acesta conține un sistem simplu și robust de definire a drepturilor de acces, așa că dezvolatorii NTFS au avut o sursă de inspirație și au reușit să implementeze un filesystem modern, fiabil și puternic, deși destul de stufos.

Abia în ultimii ani, pe măsură ce datele devin din ce în ce mai multe iar prelucrarea lor e o provocare, a început să se vorbească de o nouă generație de filesysteme. Am mai vorbit într-un articol precedent, cel despre moștenirea SUN, despre zfs. ZFS este o adevărată “mașinărie infernală”  care permite administratorului să  organizeze datele în RAID , să le cripteze , să le comprime , să realizeze “snapshot-uri” ( adică să păstreze situația datelor la un moment dat în timp ce computerul le modifică )

Facilitatea centrală este cea de copy on write în care datele nu sunt modificate la scriere, ci se realizează o copie a lor.

ZFS este un filesystem foarte interesant, însă folosirea sa este limitată de probleme de licențiere; nu am studiat exact situația însă suportul pentru acesta nu a putut fi inclus în kernel-ul de Linux ( se poate face folosind un driver în “userspace” însă nu e chiar același lucru)

Din aceeași familie face parte și BTRFS, un filesystem a cărui istorie începe tot la Oracle ( acolo unde se sfârșește momentan istoria ZFS prin achiziția SUN)  . Acesta este licențiat sub GPL și este inclus de ceva vreme în kernelul Linux, însă în general administratorii de system se cam tem de el, considerându-l insuficient testat. Ori, probabil un filesystem cu bug-uri e cam cel mai rău lucru care se poate întâmpla cu o bază de date, exceptând poate, intrarea unui Boeing cu tot cu pasageri în clădirea respectivă.

Iată însă că în ultima vreme sunt câteva vești interesante de la Facebook: aceștia au angajat o parte din dezvoltatorii care lucrează la BTRFS și se pare că plănuiesc să înceapă câteva teste pe serverele lor Deocamdată s-a anunțat că e vorba de partea de web , care e mai ușor de restaurat în caz de “catastrofă” ( datele fiind păstrate în baza de date, cel mult putem avea surpriza să nu funcționeze site-ul sau să funcționeze prost, ceea ce nici măcar n-ar fi o noutate) . Chiar dacă până acum Facebook nu s-ar spune că a excelat în materie de inovație tehnică, vestea mă bucură pentru că e vorba de o bază de test semnificativă; dacă filesysemul va funcționa la Facebook, probabil că va putea fi folosit oriunde altundeva. De asemenea, nu cred că un eventual prim eșec ar fi chiar o catastrofă majoră, dat fiind specificul companiei. Probabil că e pentru prima dată când sintagma “teste pe oameni” nu mă sperie.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Domnule, sunteti tare!
    Nu glumesc deloc, urmaresc articolele Dvs de cand ati devenit Contributor :) . Foarte tari! Desi stiu ca nu se pot compara mere cu pere atat de usor, eu am sa incerc: daca si ceilalti Contributori ar fi la fel de profesionisti si de pasionati de domeniul lor ca Dvs, ar fi si mai bine decat e. Asta nu inseamna, insa, ca acum e rau…
    Cu stima!

    • Eu imi permit sa fiu critic, cred ca articolul de fata este unul dintre cele mai slabe de pe acest site: Personal nu am inteles despre ce este vorba si asta cu siguranta nu dintr-o prea putina cultura IT. Nu inteleg de ce Filesystem-ul este baza, de ce nu sistemul de operare, procesorul, driverele, alocarea memoriei, whatever… oricare dintre ele cantaresc in functionarea unui sistem dar pana la urma niciunul nu este nici o baza luat de unul singur. …o sa presupun ca titlul se datoreaza unui tic verbal al autorului caci altfel nu se poate explica.
      Nu inteleg care este scopul articolului. Doreste sa faca o prezentare a sistemelor de fisiere existente? atunci este absolut superficial si lipsit de orice strucutura. Doreste sa anunte ca Facebook lucreaza la implementarea unui sistem de fisiere? …atunci modul de prezentare este absolut nepotrivit 90% din articol fiind pe langa subiect.
      Nu inteleg de ce unele cuvinte trebuiesc sa stea intre ghilimele ex. „catastrofa” si de ce exista farnturi de idei care au sens doar in mintea autorului, ex: Probabil că e pentru prima dată când sintagma “teste pe oameni” nu mă sperie.

      Poate este o forma de arta necunoscuta mie, dar din punct de vedere tehnic cat si literar articolul are valoare zero.

      • Pai si ce-ati facut? V-ati risipit talentul tehnico-literar si bunatate de nuvela (aproape) comentand ceva ce nu exista? Zero? Mai ca-mi vine sa recit refrenul din opusul Dvs de mai sus: nu inteleg…

      • Desigur ca nu am ce sa fac ca sa va placa articolul: nu v-a placut- asta e, se mai intamplă…
        Totusi, daca v-ati facut timp sa comentati, ințeleg că ați dori ceva de la această rubrică, și îndraznesc sa va rog sa detaliați.
        Pot sa va raspund însă la întrebarea „de ce e filesystemul baza” ( titlul aparține redacției, dar consider că reflectă relativ ok conținutul). O problema la sistemul de operare se poate remedia relativ simplu, în cel mai rău caz prin reinstalare. Datele sunt acolo. In momentul în care filesystemul – driverele lui mai precis încep să facă un puzzle din datele de pe disc, datele respective nu se mai recuperează decât poate în filmele cu Matrix. Din cauza asta administratorii sunt extrem de conservatori cu mașinile de producție și din cauza asta un test pe o scara așa de largă ( încă nu e confirmat oficial și nici nu stim amploarea deploymentului, presupun ca va fi în funcție de rezultate) la Facebook ar putea fi un punct de start pentru BTRFS.

  2. Daca tot vreti sa va dati geek in fata filozofilor de pe contributors, faceti-o dupa ce va documentati: inainte de Microsoft si celebrul (si infectul in acelasi timp) FAT computerele personale foloseau diverse alte sisteme de fisiere.
    Un exemplu CP/M (lansat undeva in 1973) https://en.wikipedia.org/wiki/CP/M#File_system.
    Cei de la Microsoft au avut nevoie de aproape 20 de ani ca sa inteleaga necesitatea unui OS multiuser si sa reuseasca o implementare.
    Iar in cazul NTFS cei de la MS au dat din nou rasol – au bagat cu furca o gramada de funtionalitati cerute de varii manageri ai clientilor, precum si unele copiate dupa HPFS al IBM (http://en.wikipedia.org/wiki/High_Performance_File_System) fara sa reuseasca sa le filtreze, rezultind un Frankenstein greu de gestionat.

    PS: Legat de FB, va recomand un articol foarte interesant despre procesele lor de engineering:
    http://arstechnica.com/business/2012/04/exclusive-a-behind-the-scenes-look-at-facebook-release-engineering/

  3. Cred ca eu am scris clar „computerele personale”. Aceasta denumire se refera strict la PC-uri.
    Dealtfel am apucat si CP/M-urile.
    HPFS si NTFS au o istorie comuna, legata de colaborarea Microsoft cu IBM. Totusi NTFS e robust si are cateva facilitati utile, ca de exemplu flag-ul de „inheritance” ( da, greu de gestionat).
    Multumesc pentru link-ul referitor la Facebook.

    • A personal computer (PC) is a general-purpose computer, whose size, capabilities and original sale price makes it useful for individuals, and which is intended to be operated directly by an end-user with no intervening computer operator.
      via: https://en.wikipedia.org/wiki/Personal_computer

      Practic personal computer (PC) este cam orice device cu procesor pe care o persoana si-l poate permite pentru uz personal, iar aici intra si computerele de la Altair, DEC si cam toate cele realizate pe z80. Diferenta fata de mainframes e modul de access (keyboard si ceva terminal – de preferat cu capabilitati grafice) si pretul.

  4. Asta e o definitie generica, notiunea de PC se foloseste de obicei intr-un sens mai restrans. Pentru cele cu z80 s-a folosit termenul de HC ( home computer).

Dă-i un răspuns lui CC Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Stigmatizarea USR PLUS. Cum o campanie ipocrită ia mințile oamenilor

Un studiu din luna august 2021 indica următoarele intenții de vot la eventuale  alegeri:...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Dl Iohannis recomandă golful

"Criza guvernamentală in Romania? Nu știu despre ce vorbiti. Guvernul iși face treaba." Nu fac decat să parafrazez o replică recentă a...

… cum moare intelepciunea?

… iar aceasta intrebare ar trebui sa-i linisteasca pe cei care-mi reproseaza ca-n ultima vreme m-as fi catarat in turnul de fildes...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.