vineri, martie 29, 2024

Firewall-ul de fier

Scriam mai demult – anul trecut cred- despre tendinţa tot mai accentuată a guvernelor de a „prelua controlul” asupra Internetului. În definitiv este o tendinţă firească: statul trebuie să aibă de-a face cu tot ce are legătură cu cetăţenii săi; tot aşa există o tendinţă la fel de firească a cetăţenilor de a nu-l lăsa să îşi bage nasul când este vorba de lucruri care nu-l privesc.

Ceea ce nu am anticipat anul trecut este amploarea pe care fenomenul tinde să o ia şi  viteza cu care faptele se desfăşoară.  Nu voi vorbi deloc despre ceea ce se întâmplă la noi; discuţia cu accesul SRI la datele instituţiilor mi se pare că este inutilă atâta timp cât nu am nici o încredere că aceste date nu sunt deja în posesia a o grămadă de alte persoane, publice sau private. Am avut de-a lungul vremii de-a face cu diverse instituţii publice şi nu am văzut nicăieri vreo preocupare pentru securitatea datelor. Aceasta este o deficienţă oarecum structurală a administraţiei româneşti: toată informatizarea s-a construit pe baza fondurilor europene; lucrul este în sine foarte bun, dar există un revers: instituţiile respective nu dispuneau ( sau nu sunt obişnuite să aloce ) fonduri proprii pentru întreţinerea acestora.  Proiectele s-au construit pe baza fondurilor primite, nu pe baza posibilităţilor locale, aşa că avem clustere de servere Windows şi Microsoft Exchange la instituţii care au doi administratori de sistem debutanţi. Care, bineînţeles că sunt nevoiţi să apeleze la ajutor extern pentru majoritatea problemelor; acest ajutor a venit de la firma care a construit proiectul, după aceea poate de la o firmă apropiată partidului la putere în zonă, sau poate chiar de la o firmă care a oferit în mod cinstit preţul cel mai mic… dar cum toate au avut probleme financiare şi de personal numărul persoanelor care au avut acces pe acolo este destul de mare şi greu de urmărit. Cum deci doar cine nu vrea nu are acces, ar fi culmea ca SRI-ul să fie mai fraier….  Că e bine sau nu, asta e o discuţie pe care societatea noastră cred că nici măcar nu e pregătită să o poarte, mai ales că discuţia e politizată datorită tensiunilor dintre servicii, vizibile cu ochiul liber.

Între timp, pe alte meleaguri lucrurile devin din ce în ce mai complicate.  Un grup numit „Shadow Brokers” publică pe internet un set de exploit-uri care ar fi create de Equation Group, o echipă despre care se consideră că ar avea legături – sau chiar ar aparţine – NSA.  Despre existenţa Equation Group aflăm  de la Kaspersky Lab, cei care descriu exploit-ul descoperit anul trecut prin cuvinte ca „extrem de sofisticat” sau „fără precedent” . Legăturile Kaspersky cu guvernul Rusiei sunt destul de notorii, aşa că vedem clar că ne aflăm în mijlocul unui război rece cibernetic. Firewall-ul de fier se întinde de-a latul Europei, cum ar veni. La rândul lor, ruşii sparg serverele democraţilor americani şi îi fac de ruşine.

Deja de aici lucrurile se complică pentru un „analist” ( ce mult îmi place acest cuvânt, de când sunt mai numeroşi ca pokemonii!) independent ca mine. „În vremurile bune” lucrurile erau simple: descoperi un exploit, dacă eşti „good guy” îl anunţi pe autorul softului; dacă eşti un pic maliţios ( dar tot good guy) eventual îi pui un cap de mort pe site – tot un mod de a-i atrage atenţia, un pic mai usturător . Dacă eşti „bad guy” încerci să  furi contul bancar de pe computer sau vinzi exploitul unor „bad guys” mai mari.

Când însă intervin serviciile secrete, treburile se complică, iar multe lucruri se petrec pe ascuns şi nu le poţi urmări. Nu ar trebui să ne mirăm dacă exploit-uri descoperite de ei stau cu anii în „pivniţa” virtuală a serviciului, aşteptând momentul pentru a fi folosite ( Îmi vine în minte scena genială din Indiana Jones în care, după nenumărate peripeţii, eroul recuperează lada magică pe care o depozitează în subteranul imens al serviciilor britanice, lângă mii de lăzi identice). Din această perspectivă chiar e de mirare că am aflat despre acest exploit; e adevărat, Kaspersky e apropiată de guvernul rus, dar fără a aparţine acestuia, deci putem considera şi că a acţionat ca o firmă „normală”, după cum putem considera şi că încearcă să îşi construiască un brand solid pentru ţările pentru care spionajul american e considerat mai periculos decât cel rusesc. În plus, Kaspersky produce un software pe care mulţi oameni plătesc pentru a-l avea pe computer, lucru valabil pentru toate produsele antivirus. Nimeni nu a demonstrat că aceste produse ar trimite informaţii delicate undeva, şi probabil că nici n-o fac. Dar nici nu poate fi nimeni sigur de ceea ce va conţine viitorul update ( când aţi auditat ultima dată un update antivirus înainte de a da „yes”?)  Deci sunt sigur că un pic de „promo” prinde bine şi firmei şi guvernului, ceea ce, ducând paranoia mai departe, ne duce la ideea că poate nu au sacrificat decât un pion…

Balul a început deja, iar de la noi se aude doar muzica, în surdină….

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Dacă prin control înțelegem impunerea anumitor reguli, astfel încât să fie clar cine ce face pe Internet, cred că rămânem în zona democrației. Dacă însă este vorba de accesarea neautorizată a datelor personale de către servicii secrete, atunci intrăm într-o zonă care ne amintește de societatea descrisă de Orwell în „1984”.

    • Asta e o discutie mai lungă şi cu multe lucruri rămase nerezolvate incă de la Revolutie: nu ştim dacă putem avea încredere în servicii – comisiile de control parlamentar sunt o glumă; nu stim dacă, presupunand că pe linie oficială serviciile sunt corecte, nu cumva unii din angajaţi nu au apucături rămase din vechiul regim… nu ştim dacă unii nu folosesc datele personale pentru a-i favoriza pe unii politicieni sau pe unii oameni de afaceri etc. Dar problema mea e că dacă cu serviciile noastre să zicem că ne mai descurcăm, suntem în plin război rece informatic iar noi nu avem o minimă securitate a datelor. Gânditi-vă ce pot face serviciile „celorlalti” cu aceste date; de exemplu dacă ştiu că ziaristul X are datorii la bancă – sau la fisc de niste milioane de euro . Nu am dovezi, că nu lucrez in zona informativă, dar sunt destule indicii că astfel de lucruri chiar se intampla acum.

      • Nu trebuie sa ne indoim ca din Servicii rasufla date cu iz de santaj, compromitere ori atentionare. Procurorii procedeaza la fel in unele cazuri: dau date din dosarele pe care le au in lucru, nefinalizate. N-am aflat ca generalul Dumbrava sa fi fost pedepsit pentru sinceritate: Justitia este cimp tactic pentru SRI.
        Comisia parlamentara pentru control SRI, la fel ca CSM-ul, sint o gluma.

        • @victor L (21/08/2016 la 10:52)

          „Comisia parlamentara pentru control SRI, la fel ca CSM-ul, sint o gluma.”

          Ehei, domnule, unii le considera „institutii democratice” in special atunci cand sunt conduse direct sau indirect de ei insusi.

      • @Mihai Badici – este de așteptat ca niște persoane care au acces la date ”sensibile” să le folosească, mai mult sau mai puțin legal. Indiferent dacă fac asta în scop personal sau instituțional și indiferent în ce țară de pe glob sunt acele persoane.

        Ăsta a fost unul din principalele motive pentru care conservatorii din UK, odată ajunși la putere, au abrogat în 2010 legea votată de laburiști în 2006 privind introducerea cărților de identitate. S-a estimat că imensa cantitate de date personale care se va aduna va fi atât de des utilizată ilegal, încât distrugerea bazei de date care începuse să fie creată a mers până la distrugerea fizică a hard-disk-urilor.

        Nu ne putem aștepta la asemenea principii aplicate și România sau Germania, țări cu vastă experiență în materie de regimuri totatlitare, în care controlul asupra populației e visul oricărui membru al serviciilor secrete. Ne putem însă aștepta la ceva mult mai grav, la naționalizarea principalelor magistrale de transport de date, în aceeași manieră în care azi drumurile sau căile ferate aparțin aproape integral statului.

        Iar când toate drumurile sunt ale statului, cum se întâmplă astăzi inclusiv în UK, orice supraveghere este considerată admisibilă. În afară de camerele de supraveghere galbene, pe care le știe toată lumea și care se ocupă într-adevăr de contravenții rutiere, toate drumurile din UK sunt pline de camere verzi și albastre care supraveghează efectiv întregul volum de trafic, înregistrând pur și simplu pe oricine și oricând trece pe-acolo.

        Ca opinie personală, asta se va întâmpla în cele din urmă cu Internet-ul, statele vor naționaliza întreg sistemul fizic de transport de date (magistralele de fibră optică, de exemplu).

        • Tocmai de asta nu am vrut sa abordez problema accesului serviciilor la datele personale. Sigur că România are o tradiţie dictatorială , dar este totuşi un stat relativ funcţional. Din fericire, există mereu câte un Don Quijote care opreşte trenurile cu mineri, suntem o naţie romantică :) Singurul lucru de care am putea să ne asigurăm e că datele personale nu sunt folosite în mod instituţional de către servicii, ci prin abatere de la disciplină, caz în care există o minimă speranţă că lucrurile ar putea fi date în vileag. Dar mie ameninţarea SRI mi se pare minoră ( cu riscul de a mai fi făcut o dată securist de către comentatori) în comparaţie cu ameninţarea venită din alte părţi …. fie ele servicii externe ori infractori mărunţi. Suntem în plin război cibernetic şi noi ne luăm de „ai noştri” iar de ceilalţi ne doare în cot. Anul trecut cel puţin o parte din departamentele poliţiei aveau Kasperski AV, pentru că licitaţia se face pe „preţul cel mai mic”. De o mie de ani la noi preţul cel mai mic îl dadea Bitdefender. Numiţi-mă paranoic, dar eu zic că nu e o întămplare…..

      • Societatea umană este un conglomerat mai degrabă amorf decât un sistem, asa cum ne place noua sa credem. În realitate nimic nu e compatibil cu nimic, in lumea noastra coexistă practici feudale ( vezi burka sau obiceiurile „băbeşti” de la noi) cu cele ala lumii moderne, ca sa nu mai zic de cele comuniste. Avem chiar si sclavagism. Asta e lumea in care trăim, o lume nebună, dar, vorba lui Moliere, mai nebun e cel care ar vrea să o schimbe….

        • Admit ca aveti dreptate, am incercat si eu o vreme sa schimb ceea ce vedeam in jur fara vreun succes si e intr-adevar o alegere cum nu se poate mai natanga …

          Totusi premizele unui control mai acut al statului asupra vietii individului sunt prezente si vedem ca ele sunt promovate in tandem cu realitatea inconjuratoare … care e prezentata intr-o lumina sumbra care aparent ar justifica acest control.

          Cred ca fiecare om are dreptul sa vada cine ii acceseaza datele personale si in ce scop. Ori tehnic acest jurnal precum si controlul dual al accesului la functia de jurnalizare e posibil dar despre acest lucru se vorbeste mult mai putin sau deloc.

          • Societatea se schimbă, dar încet, prin educaţie şi evoluţia „moravurilor” cum se zicea tot pe vremea lui Moliere. În momentul de faţă nu cred că se poate discuta în mod lucid problema accesului la datele cu caracter personal, pentru că e vorba de nişte nuanţe aici, iar sociatatea noastră nu acceptă nuanţele. Este evident că un oarecare acces trebuie să existe, dar în anumite condiţii bine specificate. Ori „pe teren” se înfruntă două tabere: cea a serviciilor, care vor tot accesul tot timpul , şi cea a anarhiştilor, care nu vor nici un fel de control, niciodată. Orice nuanţă va fi rejectată instant de ambele tabere. Închipuiţi-vă că eu , acum doi ani, am fost „pentru” gaze de şist şi „împotriva” Roşia Montană”. Ştiţi pe cineva să fi afirmat public o astfel de poziţie? :)

            • Au fost multe pozitii pro gaze de sist … mai ales in presa …

              Mie nu-mi place ca se doreste acest acces in conditiile in care reforma administrativa abia a inceput ca sa spun asa cu acest guvern pe care il avem ca o sansa nesperata …

              Deci imi vine foarte greu sa cred, mai ales in conditiile in care exista hibe mari privind verificarea functionarii serviciilor, precum si faptul ca am vazut diverse proiecte de lege pe teme conexe, ca scopul lor este bunastarea oamenilor.

              Dreptul la a vedea un jurnal de acces la datele personale si segregarea controlului la functiile de auditare ale sistemului informatic, nu inseamna anarhie ci constituie bune practici si o repectare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale oamenilor.

            • Cei care au fost pro gaze de sist au fost si pro Rosia Montana, sau cel putin nu s-au pronuntat. Mie mi se pare o aberatie inginereasca sa sustii ca o sa faci un baraj care o sa reziste vesnic. Parcă mi se părea mai cinstit dacă ziceau că le diluează şi le dau drumul în râu, aşa măcar aş mai fi ascultat şi următoarea propoziţie :)

  2. @Mihai Badici

    Sunteti prea subtil … nu vad legatura intre pozitia dumnevoastra vis-a-vis de cele doua proiecte de forare si discutia actuala …

    • Ma refer la faptul ca nimeni nu sta sa nuanteze. Dacă in opinia ta e ceva cat de mic care pare a da dreptate unei tabere, vei fi plasat automat in cealalta tabără. Dacă ai doar un pic si pentru cealalta tabără, atunci vei fi plasat de fiecare tabără, simultan, în cealaltă. Ori în cazul în speţă ( accesul la date) există unele nuanţe, după cum ziceam mai devreme. Cea mai mică încercare de compromis te va face urât de ambele tabere, pentru că la noi e ca la fotbal, ori eşti stelist ori dinamovist, nu se poate doar să îţi placă sportul respectiv :) De asta am şi început să evit subiectele astea. eu fiind un fan al unei echipe care nu mai există , atât la fotbal ( Craiova) cât şi în politică ( moderaţia) :)

      • Nu vad nicio nuanta la acces: ori ai ori ba. La fel si cu datele accesate, ori au fost accesate ori nu.

        Oricum necesitatea accesului exista atunci cand beneficiezi de servicii oferite de stat. Ideea este sa existe un jurnal de acces si o segregare a atributiilor de auditare.

        • Nuantele sunt in raspunsul la intrebarea: au acces autoritatile? Care autoritati? La ce date? In ce conditii? Cine ii verifica? Da, sigur, beneficiez de servicii oferite de stat, politia si ordinea internă sunt unele dintre ele. In anumite conditii politia poate sa ma perchezitioneze. Probabil că ar putea exista prevederi similare şi pentru a „perchezitiona” datele mele, eventual situatia conturilor bancare sau datoriile la ANAF – pentru care nu are nevoie să vină acasă- sau mai stiu eu ce . Credeti că putem discuta astea, în mod real, azi? Eu zic că nu suntem pregătiţi, m-am lămurit şi din comentariile la articolele mai vechi.

          • Pai la datele mele. Conditiile sunt simple in mod implicit nu trebuie sa aiba acces si primesc accesul doar atunci cand am nevoie sa accesez servicii publice. In rest trebuie sa am un jurnal in care sa pot vedea cine a accesat datele, cand si cu ce motiv.

        • @Vlad – exemplu de nuanțe de acces: funcționarii consiliilor locale din UK sunt adesea criticați pentru accesul nejustificat la baza de date cu numerele de asigurări sociale (NIN). Nu există sancțiuni, au nevoie de acces pentru a-și desfășura activitatea normală, dar folosesc drepturile de acces pentru tot felul de chestiuni personale: una dintre funcționare a verificat pe cineva la cererea unei prietene, alta a vrut să știe ce fel de prieten și-a găsit fiică-sa ș.a.m.d.

          Așa merg lucrurile în practică, nu ca în cărți.

          • Pai aici e bun jurnalul de acces. Daca exista doua accese in care unul nu e corelat temporal si functional cu alte operatiuni atunci apare pe langa intrarea in jurnal si o alerta ca cineva a accesat o inregistrare pentru, si aici trebuie sa existe un camp care sa inregistreze justificarea accesului, un motiv fictiv sau fals.

            • @Vlad – e vorba chiar de oamenii din sistem, cine îi va controla? Orice funcționar poate pretinde că a înțeles greșit un nume și că de fapt pe altcineva trebuia să verifice. ”O mână spală pe alta și amândouă obrazul” :P

              Am spus deja că nu există sancțiuni pentru accesarea nejustificată a acelei baze de date. Oare de ce? :)

  3. Mi se pare interesant ca multi comentatori de-aici se arata ingrijorati de eventualul acces al SRI la datele lor. Domnilor, cred ca ar trebui sa fiti mai ingrijorati de accesul (ocult) al altor entitati la datele dumneavoastra!… :)

    Orice fisier de pe un calculator conectat la internet este susceptibil de a fi public si asa trebuie considerat (de catre orice om cu capul pe umeri). Orice aplicatie instalata pe smartphone ne invadeaza intimitatea. Orice soft antivirus trimite producatorului date despre device-ul pe care este instalat si despre utilizator.

    Cei mai multi dintre noi suntem „nudisti” in oceanul informatic, foarte putini isi pot pastra „hainele” pe ei. Daca aproape oricine ma poate vedea in fundul gol, mi se pare (cel putin) hilar sa ma indignez ca un serviciu secret al tarii mele ma vede si el. :)

    • Sa stiti ca eu sunt ingrijorat si de accesul altor aplicatii la datele mele si acolo unde s-a putut am luat masuri de la distributia de Linux, la browser. De exemplu Firefox colecteaza date de sesiune … Ma preocupa si sistemele de operare de pe mobil dar Replicantul spre exemplu functioneaza pe foarte putine dispozitive. Acelasi lucru e valabil si cu privire la platformele hardware: UEFI, Trusted Platform Module (adica digital rights management), formatele si platformele de eBooks, driverele si specificatiile daca sunt inchise sau deschise, platformele open hardware cum e Rasberry Pi.

      In tot acest context destul de complex independenta platformei hardware si software e cheia pentru a putea tranzactiona liber bunuri si servicii folosind Bitcoin fara third party. Adica sa fii cum s-ar spune liber.

      Desigur la orizont sunt noi provocari: calculatoarele cuantice, criptarea cuantica si informatiile privind modificarea genetica a organismelor care in mod normal ar trebui reglementate la nivel planetar …

      • Ambele teme sunt importante. @vlad: deocamdata nu e vorba de documente personale cum ar fi sa zicem documentele de pe computerul meu .E vorba de datele personale de la institutii: primarii, ANAF, politie etc. Aceste date apartin institutiilor, nu mie, dar informatiile se refera la mine. Serviciile pot avea un motiv justificat sa le coreleze ( dacă am pe cineva care are cateva milioane datorie la ANAF si primeste brusc o suma de bani din Irak… ) Pe de alta parte poate mie nu imi convine sa ma afle că transfer lunar o sumă in contul amantei :) . Teoretic n-ar trebui să le pese, nu e obiectul lor de activitate, dar avem cel putin niste ipoteze in care un stat dictatorial ar putea folosi aceasta informatie: fie să îţi „astupe gura” ( s-a folosit in vechiul regim, probabil si in cel nou dar cele vechi sunt documentate) fie să te facă să promovezi o anumită agendă ( a lor sau a unor politicieni „cu grade”), fie să colaborezi cu ei în alte scopuri – metodă de recrutare folosită pe scară largă de Securitate. De asta zic că discuţia e delicată.
        @decebal: chiar dacă sunt în fundul gol, prefer să nu fiu şi violat :) Eu zic că societatea nu e incă destul de matură pentru discutia asta – cel puţin eu nu vreau să intru în ea pentru că e prea mult „zgomot de fond”, dar nu că n-ar fi un motiv de ingrijorare.

        • Treaba asta cu violul se poate intampla chiar si fara sa ne dam seama… :)

          Redevenind seriosi, eu zic sa incercam sa gandim si din alta perspectiva… Daca accesul SRI la bazele de date in discutie implica si accesul la log -uri (eventual si „alarme” de avertizare pentru utilizarea neautorizata), cei ce sunt tentati de a folosi fraudulos datele de-acolo au o problema mai mare decat pana acum. Iar operatorii acelor baze de date ar trebui sa fie muuult mai atenti decat pana acum… :)

      • @ Vlad

        Libertatea e o notiune (foarte) relativa. Cea despre care vorbiti dumneavoastra are nevoie de hardware, de software, de o moneda (virtuala) acceptata pe scara larga, de o retea functionala si de energie electrica. Halal libertate!… :)
        As zice ca, mai degraba, anahoretii ce traiesc in pesteri izolate ar putea avea o sansa sa descopere libertatea adevarata…

          • Sariti dintr-o extrema in alta… intre alb si negru sunt nenumarate nuante de gri…
            Eu nu am „imbratisat sclavia tehnologica”, dar sunt suficient de lucid incat sa realizez ca o nuanta de gri nu este (in veci) alb, oricat de mult mi-as dori eu sa fie. :)

            Sunt constient ca, din moment ce scriu aici, am nevoie de tehnlologie ca s-o fac. Si sunt constient ca sunt identificat de un IP. Si sunt constient ca am declarat o adresa de e-mail, ca laptop -ul de pe care scriu are un numar unic de identificare etc. Dumneavoastra, care scrieti aici, in deplina libertate, sunteti constient de toate astea?… :)

            • Sunt constient de lucruri despre care nu pot vorbi … Oricum dumnevoastra ati sarit la un alt subiect de discutie … Contributors sta foarte bine la capitolul libertatii de exprimare prin faptul ca poti posta anonim. Evident la subiecte sensibile exista cenzura dar e destul de subtire …

  4. Idea e ca unii care se cred buricu pamantului au impresia ca daca stiu de cate ori stau pe wc pot prezice daca atentez la siguranta nationala :>

    P.S. Pentru serviciile secrete toti suntem teroristi :>

    • asa e, dacă lasi serviciile de capul lor, in final ne spionează pe toţi. O societate sănătoasă găseşte un echilibru, nici ca ei, nici ca noi, tocmai asta dă măsura unei societăţi mature.

      • Asta cu „ne spioneaza pe toti” tine si de putilintza, nu numai de dorintza… :) Nici macar inainte de ’89 nu reuseau sa ne sioneze pe toti, iar atunci n-aveai loc sa te invarti, de securisti si de informatori. Dupa parerea mea, nicio tara nu are resursele necesare (umane si de tehnica de calcul) sa-i poata spiona pe toti, concomitent si permanent.
        In schimb, cu vreo cateva saptamani in urma, am vazut pe DIgi un documentar care spunea ca Google ar pastra pentru totdeauna toate cautarile si toate mesajele de e-mail (trimise, primite si sterse) de pe serverele sale… Bineinteles, si IP -urile respective. E ceva!… :)

        Cat despre „societati sanatoase”, vad ca acestea sunt cele ce sufera de pe urma atentatelor teroriste, in Europa. Oricat de nesanatoasa ar fi societatea romaneasca si oricat de spionati ne-am simti noi, nu e putin lucru ca nu ne confruntam in mod direct cu terorismul…

  5. Nu inteleg legatura intre tendinta statelor de a prelua controlul asupra Internetului (care nu ii apartine oricum) cu actiunea SRI de a prelua niste baze de date de la institutii de stat. Sunt probleme reale amandoua, dar nu au nici o legatura.

    • @Adrian B

      Pai puteti doar sa va ganditi, cum a fost recent vorba de intentia ANAF-ului, ca cineva sa-i spunem Petrica, are acces la lista cu tranzactiile dumnevoastra bancare … sau de exemplu cu istoricul lucrativ pe care il aveti …

      De ce credeti dumnevoastra ca Petrica poate cunoaste lucruri pe care dumnevoastra sau alti oameni nu le cunosc … Petrica evident va asigura, sa zicem ca va folosi aceste date doar pentru bunastarea dumnevoastra dar pueti dumnevoastra sa fiti absolut sigur ca intre Petrica si dumnevoastra nu va fi niciodata un conflict de interese si ca Petrica se va dovedi atunci un om de o probitate exemplara si ca simtul datoriei si onestitatea vor prima ?

      Sigur o intrebare pe care oricine poate sa si-o puna este de ce doar turcii care nu sunt in tara se declara impotriva lui Erdogan ?

      • Si legatura cu internetul este …?

        Nu comentez despre exemplul dat, stim ca Romania e o tara in care cetatenii nu au nici un drept (cele din constitutie sunt de obicei „Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”, adica orice voteaza niste parlamentari) si au doar obligatii, nu ma mira si nu mi se pare anormal ce se intampla (mi s-ar parea anormal sa nu se intample, e o tara cu fundul in sus), dar care e legatura cu controlul internetului?

        • Internetul e o suma de retele proprietate privata. Proprietatea privata nu face obiectul unui control fiind in esenta un drept fundamental care sta atat la baza capitalismului cat si la baza oricarei organizari umane libere.

          Statele si institutiile care il compun s-au perimat si ar trebui sa gaseasca un mod de a aduce plus valoare in aceasta lume globala. Controlul tot mai strans nu face decat sa creeze niste societati concentrationare, totalitare.

          Nu mai exista limite geografice si lingvistice care sa justifice plata unor taxe. Comertul este pur si simplj global. Poti foarte bine azi sa optezi pentru diverse servicii in alte tari. De exemplu educatie.

  6. In tara in care locuiesc de vreo 20 de ani, conform legii in vigoare unele companii au dreptul sa acceada la informatii personale. Iata cateva exemple (pe care le stiu dar cate or fi fiind in relitatate !):

    1.- companiile de asigurari; in cazul ai vazut anunt cu o noua „oferta” care ti-ar surade (aparent mai buna) de la o noua companie, esti verificat prin acces la istoria ta de :asigurari”,

    2- bancile ; cand ceri un credit pentru casa / masina / reparati / calatorie sau un nou credit card tie se verifica „istoria de credit” adica daca ai platit toate ratele sau facturile la timp. Cand am aplicat pentru credit pentru casa mi s-a cerut sa-mi inchid 2 din cele 4 carduri (ca sa nu fiu tentat sa cheltuiesc prea mult),

    3.- ministerul transporturilor (care are in sarcina elibereare / managementul „driver licence” de toate categoriile precum si evidenta masinilor – de care in Romania se ocupa politia) da informatii companiilor de asigurari (prin acces direct la baza lor de date) cu privire la „demerit points”, accidente de circulatie (din vina ta sau nu) , amenzi platite etc. Daca vrei sa cumperi o masina „second-hand” , nu trebuie sa intrebi proprietarul / dealerul despre istoria ei, ci in schimbul unei taxe rezonabile obtii istoria masinii si kilometrajul real (la nivel de an).

    Cat priveste accesul serviciior secrete nu mi-am pus problema ca ar avea vreo restrictie; zilele trecute am vazut cum au venit doi „mascati”‘ la un nou chirias la o casa de pe strada si l-au saltat rapid, respectivul parand a fi un tip asezat.

  7. http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-08-16-21229517-0-prezentare-sri.pdf
    http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-07-18-21166594-0-caiet-sarcini-sri.pdf

    NU este conectat la Internet.
    NU este conectat la sisteme CCTV.
    NU interceptează comunicaţiile persoanelor.
    NU este BIG BROTHER, adică nu este conceput pentru face recognition în timp real.

    „Face recognition: pentru prevenirea unui atentat terorist, ofiţerii SRI pot introduce în sistem o
    fotografie de-a unei persoane suspecte despre care nu există nicio informaţie şi pot obţine într-un
    timp foarte scurt date de identificare, posibile relaţionări cu grupări teroriste şi alte informaţii vitale.”

    MAGIC :}

    „Fiecare echipament de tip “Traffic Access Point” (TAP) va putea monitoriza cel puțin 2
    interconexiuni (segmente de rețea) de 10Gbps”

    „soluția va asigura identificarea protocoalelor specifice de comunicare colaborativă în
    tehnologie Web, inclusiv a mesageriei electronice „instant” și a celei tradiționale (de tip email
    și asimilată), precum și a tehnologiilor conexe de schimb de informație nestructurată,
    indiferent dacă serviciile de acest tip vor fi accesate și utilizate prin aplicații dedicate, sau prin
    pagini Web, în instanțe de tip browser;

    – va permite identificarea, decodarea și salvarea, la cerere, precum și vizualizarea
    artefactelor asociate (inclusiv a fișierelor text și multimedia atașate);

    – va permite analiza și retenția selectivă a sesiunilor de comunicare respective, respectiv
    generarea de structuri de date (metadata) specifice care vor permite descrierea contextului
    comunicării colaborative și chiar derularea conversațiilor, în mod replay, pentru a prezenta
    sesiunile din perspectiva participanților la acestea;

    – va permite reconstrucția și vizualizarea contextului comunicării colaborative în mod
    time-line și în mod graf, pentru identificarea rapidă a secvenței operațiilor și, respectiv, a
    relațiilor între participanți;”

    MAGIC :}

    • Și într-o zi, Arthur Clarke s-a dus să-și trăiască ultimii 50 de ani de viață în Sri Lanka. Acolo autoritățile aveau probleme mai serioase decât să urmărească fiecare conversație și fiecare produs cumpărat de cetățeni.

      • omul (clarke) era printre altele si futurolog. s a refugiat din vreme (la timpul lui !) dar acum ? ma tem ca si sri lanka i invadata de feis(bucisti) si pakemoni

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro