joi, martie 28, 2024

Flăcări și cărți. Plecând de la arderea unei cărți a lui Mircea Cărtărescu

Un tip cu un nickname legat de Garda de Fier s-a chinuit vreo două minute până a dat foc unei cărți a lui Mircea Cartarescu.

1. S-a spus că faptul că tipul e evident idiot diminuează gravitatea gestului. Nu, nu o diminuează.
Pe de o parte, nici vechea Gardă de Fier nu era compusă exclusiv din genii.
Pe de alta, nu înțeleg de ce numai violența inteligenților ar avea dreptul să fie luată în serios.

2. Acum un an, un scriitor venerabil spunea că, într-o țară serioasă ca Polonia, Patapievici ar fi fost pe bună dreptate împușcat.
Acum vreo lună un președinte al USR îi transmitea public unui președinte al Academiei că e tâmpit.
Acum vreo două zile, apare neogardistul ăsta tâmp.
Parc-am trăi într-o parodie făcută de Monty Python după „Jurnalul” lui Sebastian. Parodie, dar la fel de disperantă.

3. În locul oricărei teoretizări inteligente despre cât de lipsit de importanță sau de pericol real e gestul tipului (am văzut deja câteva), prefer să fiu nesofisticat – și să fiu, din nou, solidar cu Mircea Cărtărescu.
În ultimii ani, a fost amenințat în fel și chip de anonimi, a fost făcut agent SIE de persoane cu o identitate cunoscută și sulfuroasă, iar acum vine chestia asta.
Dragă Mircea Cărtărescu, poate că acum nu pare așa, dar suntem infinit mai mulți cei care te admirăm.
Și pentru care paginile cărților tale ard ca niște flăcărui deasupra acelei comori care e literatura adevărată.
E singura flacără asociabilă cărților tale; și singura care contează.

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. Excelent articol. Aveti perfecta dreptate. Intr-adevar, sunt unii care, neavand altceva mai bun de facut, creaza probleme inexistente, sperand astfel ca vor face valuri. La fel a fost si atunci cand s-a acordat Premiul National Mihai Eminescu unui poet de anvergura. Dvs. si atunci ati aratat ca este o falsa problema a unora fara talent care se baga singuri in seama. Din pacate, intotdeauna vor exista nulitati care cred ca daca numele lor se leaga printr-un articolas de nume precum Iohannis, Cartarescu, Patapievici etc., vor capata si ei ceva notorietate.

    • Domnule, Premiul Mihai Eminescu nu s-a acordat unui „poet de anvergura” ci unuia mediocru!! Dl. Vancu a semnalat asta si nu a scris deloc ca asta ar fi o falsa problema cum credeti Dvs.! Dimpotriva, a facut-o mare problema din ea, cu un curaj deosebit! Apoi, sunteti ironic fara sa doriti… Chiar dl. poet Vancu a scris despre nume mari, precum Iohannis, Cartarescu si Patapievici. Conform Dvs., asta ar insemna ca se baga singur in seama! Aveti grija la modul de exprimare, pt. ca spuneti taman invers decat doriti sa spuneti! Nu va prea ajuta limba romana!

  2. Luarea de pozitie de-aici e meritorie, dar nu trebuie scoasa din context, zic eu. Cartea a fost arsa fiindca Mircea Cartarescu si-a asumat public o pozitie (la care si eu ader).
    Cred ca este important sa cunoastem toata povestea, nu pentru a gasi scuze celor care ard carti ci, dimpotriva, pentru a vedea ai cui dusmani sunt cei ce ard carti. Adica, „spune-mi pe cine si de ce dusmanesti, ca sa-ti spun cine esti”.
    Si eu, ca si domnul Cartarescu, cred ca „Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici”.

    • Expansiunea accelerată a Universului contrazice o anume preferință, cea pentru spații mici. Iar încrâncenarea omului în cercetarea spațiilor din ce în ce mai mici, însoțită de rezultate științifice remarcabile, arată că nici asta nu-i displace lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează și prin oameni, dar modul cum îi alege e dincolo de înțelegerea noastră. Cum nu putem înțelege nici cum pot avea sarcopții un Mesia.

      • Pentru mine, melodia trupei Taxi este o metafora. Asa ca o percep si o tratez ca atare. N-am nevoie de stiinta, ca s-o diger. :)

        Era o sceneta de Mircea Mihaiescu si Grigore Pop (parca), despre un personaj care pretindea ca are o boala ciudata – nu intelege metaforele. Ori de cate ori inalt prea prelatii nostri ortodocsi se grabesc sa acuze de ateism si intoleranta pe cei ce n-au nevoie de intermediar catre Dumnezeu, ma gandesc la personajul din sceneta. Tin sa precizez ca la a pretinde ca nu inteleg metaforele se opreste comparatia cu personajul respectiv (In sceneta, doamna cu pricina le sustragea portofelele celor ce stateau s-o asculte).

            • Cred ca aveti dreptate. Citeam mult umor romanesc, in acea perioada si e posibil sa le incurc. Sunt vreo 30 de ani de-atunci.
              Culmea, imi aduc aminte ca se termina cu o replica de genul „Dobitocule! Du-te la Militie sa-ti recuperezi portofelul!”

    • Nu credeti ca e mai mult decat naiv sa va imaginati/credeti ca stiti ce prefera Dumnezeu?!

      S-a dezvaluit public de curand ca Papa John Paul II a avut o pasiune pentru o femeie desteapta.
      Nu cred ca vom afla vreodata ce prefera Dumnezeu, ce pasiuni a avut/are, el ii accepta pe toti, si prosti si destepti, naivi sau excroci. Pesemne chiar stie ca aceasta catedrala pe care o „dezbatem” e o afacere a clerului- daca stii unde si cum sa investesti in imobiliar, mai intotdeauna castigi.

      Oricum aceasta dezbatere desfasurata acum, cand nu se mai poate face nimic, e inutila, ca sa nu zic penibila. Oameni mari se comporta ca niste adolescenti nervosi.

  3. La ce poți să te aștepți de la niște elevi educați în Colentina , cu ore săptămânale de „Scuipat Icoana Maicii Domnului”?

  4. Sunt de acord ca gestul respectiv nu trebuie nicidecum minimalizat. Cred ca se inscrie intr-un curent periculos, care se manifesta tot mai agresiv. Ma tem ca nu va ramane singular si ca vom asista la tot mai multe asemenea semne ale radicalizarii.

    Dar mi se pare ca trebuie pus in context, iar contextul, domnule Vancu, este acesta: elitele noastre intelectuale, obsedate sa se lupte cu stangismul, multiculturalismul si corectitudinea politica inexistente in Romania au inchis ochii la pericolul radicalizarii in cheie ortodoxista a unei populatii sarace, inculte si naucite de greutatile unui trai precar, intr-o lume a carei complexitate nu o pooate intelege pentru ca-i lipsesc instrumentele mentale necesare.

    Cand ti se canta ani de zile placa valorile ortodoxe ale neamului, cand toti care nu-s de acord cu melodia sunt acuzati de marxism cultural, cand comunismul e in toate cele ce sunt, inclusiv in criticile intemeiate la adresa unei institutii, BOR, care si-a depasit cu mult limitele, cand pe facebook se rostogolesc la nesfarsit citate din Blandiana, Liiceanu, Papahagi si altii de calibrul lor care infiereaza multiculturalismul, decadenta si lipsa credintei – atunci, domnule Vancu, tot mai multi se vor simti amenintati de orice nu se incadreaza in setul lor de idei si credinte. Si vor injura pe net, vor agresa fete pe strada fiindca poarta hijab, vor arde carti.

    Asa incepe, domnule Vancu. Nu pentru ca in Romania exista multi oameni prosti, ci pentru ca oamenii inteligenti inchid ochii si prefera sa se lupte cu fantasmele in loc sa coboare in mijlocul prostilor si sa incerce sa-i destepte.

    • Chapeau Anca.

      Este o observatie dintre cele mai pertinente, in opinia mea.

      Spatiul public a fost acaparat de intelectuali care au o viziune de inspiratie ortodox-nationalista a vietii(aparitie,dezvoltare evolutie). In afara acestui set de idei ingustat si izolat dus la extrem, irationalist, celorlalte discursuri alternative care in mod natural apar in oricare societate(diversitatea opiniilor si argumentelor) nu se permite nici o nisa de afirmare sau promovare.

      S-a ajuns in totalitarism ideogic ortodox, difuzat prin toate paturile societatii de la elite la palmas, dar interpretat diferit in functie de nivelul de educatie. Intelectualii se disociaza foarte discret, aproape discret inexistent de extremismele din interpretarea radicala acelui discurs social iar diferentele religioase, etnice, sexuale, individuale nu mai sunt sursa dialogului ci sursa de conflicte la toate nivelele, in care repetat s-au incalcat cele mai joase bariere de interelationare umana.

      De ce.
      1. Pentru ca identitatea nationala a fost forjata si reintarita prin educatie timp de generatii in jurul ideilor religioase ortodoxe. Monopolul ideilor filozofice. Disparitia greco-catolicilor din peisajul social, care erau conectati prin ierarhie si structura la spatiul occidental al ideilor nu a ajutat.

      In timp ce de exemplu Biserica Catolica a adoptat pozitii mai actualizate cu Stiinta si Realitatea sociala , prin acceptarea greselilor trecutului- toate prin vocea suprema a Pontifului(vedeti pozitiile despre Teoria Big Bang, vedeti pozitiile in privinta homosexualilor ,imigrantilor) Biserica Ortodoxa Romana si intelectuali au ramas la nivel de discurs de secol XVIII , cand identitatile se impuneau prin lupta armata si distrugerea celeilalte entitati care prona o diferenta. Asta este.

      Falsificarea istoriei si argumentelor istorice, negarea stiintelor sociale(aici e o alta discutie daca pot fi numite stiinte) a datelor a devenit o moda majora chiar si printre noii academicieni. Stiintele exacte sunt pentru acesti oameni, existente si pertinente doar in spatiul contabil. Numar de carti si lumanari vandute, bani generati. Din cand in cand mai avem o resurectie etica, dar si aia bazata pe idei din Platon Socrate si Aristotel, si nu neaparat pe parintii deontologiei moderne gen Kant, Hegel.

      Discursurile gen Moarte M..e Tiganilor, actiunile de ardere a cartilor ca pe vremea Inchizitiei, atacarea persoanelor in strada- duc spre aceiasi noduri de influenta sociala, ca vor sa recunoasca ori ba….neopoliticienii gen Mihail Neamtu, Papahagi etc vor sa se pozeze in modernitate..renouvellement…dar in fond sunt limitati,la produsul secolului XVIII. Vocabularul cotidian include mai degraba bariere, granite, adevaruri absolute,alb-negru pericole- in timp ce la vest aceleasi tendinte se interpreteaza in termeni de -globalizare, adevaruri contextuale , nuante de gri, oportunitati.

    • Felicitari, domnisoara! Romanul trebuie educat, modelat si transformat astfel incit sa ne putem compara la un moment dat cu vest-europenii, daca se poate chiar cu foarte evoluatii scandinavi.

      Sa va dau un singur exemplu RECENT despre modelul uman spre care trebuie sa tindem: Karsten Nordal Hauken, un politician norvegian (de stinga, evident, fiindca in Norvegia nu exista partide de dreapta – v-am spus, doar, ca nordicii sint foarte evoluati) care a fost sodomizat cu brutalitate de catre un somalez (repet: somalez, nu suedez), s-a simtit atit de incredibil de vinovat de consecintele acestui fapt asupra imigrantului somalez incit a implorat autoritatile sa nu il deporteze.

      Hauken a iesit public pina la urma sa-si spuna povestea violului si a iertarii (Norway’s public broadcasting channel NRK reports).

      Imediat dupa viol, Hauken a fost dus la un spital, in Oslo, unde personalul medical a recoltat probe ADN. La 6 luni dupa viol, politia si-a finalizat ancheta. Aveau probele ADN si amprentele necesare pentru a inainta cazul justitiei.

      In curte, somalezul a pretins ca interactiunea a fost consensuala, dar autoritatile norvegiene au fost de alta parere. Somalezul a fost trimis la puscarie pentru 4 ani si jumatate.

      Dar povestea nu se termina aici. Putin inainte ca sentinta sa fie executata, Hauken a aflat ca africanul urma sa fie deportat din Norvegia si trimis inapoi in Somalia.

      „Am avut un puternic sentiment de vinovatie si responsabilitate”, a spus Hauken. „Eu eram motivul pentru care el nu va mai fi in Norvegia, ci va fi expediat spre un viitor necunoscut in Somalia. Si-a ispasit deja pedeapsa in inchisoare. Va fi pedepsit inca o data si, de data asta, mult mai dur?”

      Hauken s-a prabusit intr-o depresie profunda. A inceput sa bea din greu si a pierdut ani de zile nefacind altceva decit sa fumeze marijuana pentru a scapa de sentimentele de ura de sine.

      De atunci, viata lui s-a schimbat si a ajuns la unele concluzii importante, care insa ar putea sa li se para altor observatori absolut bizare.

      Hauken spunea in interviu ca e important sa nu pastrezi tacerea asupra problemelor personale si a bolilor psihice. Violuri se intimpla, si nu doar femeilor. Dar poate ca lectia cea mai importanta pe care Hauken a invatat-o e ca „violatorii sint dintr-o lume foarte diferita de a noastra”.

      „In cultura din care provin ei, abuzul sexual e despre putere, nu despre placerea sexuala”, a spus Hauken. „Si nu e considerata o actiune de tip gay din partea celui care se foloseste de forta si de violenta”.

      „Nu sint suparat pe violatorul meu, fiindca il privesc ca pe un produs al unei lumi nedrepte. Un rezultat al unei educatii precare intr-o lume plina de razboaie,” a mai spus Hauken.

      Concluzia, dupa Hauken, e ca refugiatii au nevoie de ajutorul nostru mai mult decit oricind.

      P.S. Nu va dau nici un link fiindca, tastind Karsten Nordal Hauken, Google va va furniza sute si mii de articole scrise de cei mai evoluati dintre progresistii lumii, pline de elogii la adresa comportamentului exemplar al norvegianului.

      In 2-3 decenii, cel putin o parte din tinerii frumosi si liberi ai Romaniei vor fi la fel de evoluati si de progresisti. Sintem pe drumul bun, se vede cu ochiul liber. Putintica rabdare.

      • Daca domnul Hauken este heterosexual, este foarte probabil ca Biserica sa-l considere un bun crestin, un exemplu demn de urmat. Daca insa este homosexual, nu stiu, zau, care ar putea fi pozitia Bisericii. Chiar ar fi interesant de stiut,,,

  5. Ecce homo!
    Rezultatul orelor de religie combinata cu incultura si inconstienta. Convingerea ca nu e nevoie sa gindesti tu, deja exista o ordine care functioneaza si trebuie respectata cu strictete.
    Asa se recruteaza fundamentalistii oricarei religii.
    Incepe cu „ce poa’ sa faca un pic de religie”? „mai ia o nota…” , „las maica sa stie si ei, ca e mai cuminti asa!” ; apoi cu toleranta prost inteleasa; apoi chestii politically corect ” cum am fost posibil sa jignesti o intrteaga religie..!”
    Tot ce s-a reusit este inoculare misticismului in creiere ce nu pot distinge fictiunea de realitate. Cu atit mai usor de radicalizat si de manipulat.

    Daca ne facem ca nu intelegem , e grav.

    • Problema e ca s-ar putea sa nu fim capabili sa intelegem, iar asta e si mai grav. A fi religios si intelectual in acelasi timp e doar o gluma proasta. Si cum inclinatia spre religie nu le-o poate contesta nimeni, e clar care e raspunsul: intelectualitatea e cea care lipseste de fapt unor asemenea persoane.

      La fel a fost si in perioada interbelica: asa-zisa democratie romaneasca a nascut monstri tocmai datorita unor intelectuali religiosi. Iar cine nu invata din istorie risca sa o repete.

      • Desigur ca nici Petre Tutea nu era intelectual, dar desigur ca tu esti . Si se vede si din faptul ca nu ai inteles nimic din mesajul celor de la Taxi.

      • Da, ai perfecta dreptate. Nu am inteles niciodata oameni cu formatie stiintifica si in acelsi timp credinciosi practicanti. Am considerat ca ori habar nau au de stiinta si doar reproduc ceva ce nu inteleg, ori credinta lor e de parada. Amestecul „cinstit” al celor doua ii califica pt fundamentalism! Oameni aia au o minte rasucita ciudat cu reactii si concluzii ce te lasa cu gura cascata de uimire.
        Straniu e ca e”normal” sa fi dependent de un personaj imaginar/de o religie.Si in acelasi timp spitalele de profil sint pline de persoane care au sisteme mai putin elaborate de a comunica cu „imaginari”. Ei sint considerat nebuni! Cei care impun diverse restrictii, reguli d econduita sau ucid in numele religiei, nu. Mai mult li se pare ca au un acendent moral asupra necredinciosilor/ateilor.
        Si toate astea in numele politically correctness! MAi nou, religii aiurea de prin insule uitate sint reevaluate si impuse ca fiind mai importante decit cele „oficiale”. Adica si mai mult misticism. Cind ar trebui marginalizate toate si persoanele ce religioase sa fie tratate corespunzator – asa ar putea sa simta ce inseamna sa traiesti liber

      • Da, Domnule Harald, cât de multă dreptate aveți! Vă pot da și eu exemple de asemenea an-intelectuali, care credeau în(tr-un) Dumnezeu, fiecare în legea lui: Albert Einstein, Max Planck, Guglielmo Marconi, Erwin Schrödinger, Arthur Compton, John Eccles, TS Eliott, Aleksandr Soljenițîn, Hermann Hesse, François Mauriac, Winston Churchill, Rabindranath Tagore, Isaac Singer, Albert Schweitzer, Nelson Mandela, Kim Dae Jung, Martin Luther King, Dag Hammarskjold… Șirul e lung și mai sunt dintr-ăștia. Toți neintelectualii aceștia au lăsat probe scrise ale credinței lor și, de neînțeles, toți sunt laureați ai Premiului Nobel, care pentru Fizică sau Medicină, care pentru Literatură, care pentru Pace.
        Un domn Malraux a fost și dumnealui auzit de diverși martori pronunțând o frază de-a dreptul neintelectuală „Le XXI-e siècle sera mystique ou ne sera pas” :-) . Și tot felul de neintelectuali asemenea lui cred asta.

        Iar în ceea ce privește perioada interbelică, spuneți că „asa-zisa democratie romaneasca a nascut monstri tocmai datorita unor intelectuali religiosi.” Hotărâți-vă totuși: sunt intelectuali au ba? Că puțin mai sus afirmați că, dacă sunt religioși, nu sunt intelectuali…

        • Si totusi sunt nuante.
          Departe de a fi credinciosi mistici, oamenii astia pe care ii pomeniti.
          Primii doi pe lista dumneavoastra, timpul nu-mi permite sa vedem viata lor biografica in detaliu.

          Albert Einstein, mai degraba se definea agnostic la sfarsitul vietii. O scrisoare publicata de Gutkin.

          Sursa aici. https://en.wikipedia.org/wiki/Religious_views_of_Albert_Einstein

          Max Planck, a fost deist. „he declared that, although he had always been deeply religious, he did not believe „in a personal God, let alone a Christian God.”

          ………………………..

          Pentru ca tot aduceti in disutie premiul Nobel, insasi Alfred Nobel a fost ateu la sfarsitul vietii.

          Iar intelectuali au fost si evreii , musulmanii laureati ai aceluiasi premiu.

          Dar discutia aici era despre subtilitatea discursului intelectual,
          In Romania, unde mai toti cei care se declara intelectuali si formatori de opinie respectabili dau cu subsemnatul la rubrica credincios ortodox , registrul Adevar Absolut. Unii o minoritate spre o forma mai digerabila in concordanta cu curentul europeean care permite si celorlalti sa existe, dar la nivelul populatiei ….vedeti si astazi ce s-a strigat la Opera Nationala- Afara cu Strainii…:)

          Pentru ca tot vorbim de simboluri si credinta, carti, biserici , forme de manifestare a spiritualitatii, locurile de adunare, ceremoniile si procesiunile aferente, poate ma lamuriti care ar fi diferenta din punctul de vedere a celebrarii, intre Kanamara Matsuri (Sarbatoarea Penisului de FIer) din Japonia si pupatul in coada a moastelor de Sfanta Marie.

          Si sa nu fie discutie, japonezii au premii Nobel, au si o cultura si economie puternica. :)

          • „Departe de a fi credinciosi mistici, oamenii astia pe care ii pomeniti.”
            Ce-i aia „credinciosi mistici”, ce alte varietăți de credincioși mai cunoști si unde anume în comentariul pe care „îl combați” scrie așa ceva? Doamna Colfescu scrie: „exemple de asemenea an-intelectuali, care credeau în(tr-un) Dumnezeu, fiecare în legea lui”. Prin urmare, tu te-ai repezit la un om de paie folosindu-te de înșelătoria numită „straw man”. Google: „straw man” (informal fallacy)!

            „viata lor biografica”???
            Ia vezi ce zice dicționarul despre substantivul „biografie”.

            În ce fel contrazice citatul acela despre Max Plank ceea ce scrie doamna Colfescu? Tu chiar nu înțelegi limba română?

            „insasi Alfred Nobel”???
            „Însăși” Alfred, abc-ule?

            „Iar intelectuali au fost si evreii , musulmanii laureati ai aceluiasi premiu.”
            Acum cred că înțeleg ce e în capul tău: Dumnezeul evreilor, ca și cel al musulmanilor, sînt OK. Cu Dumnezeul creștinilor („a Christian God”) ai tu ce ai.

            „Dar discutia aici era despre subtilitatea discursului intelectual…”.
            Oy vey! :-)
            Dumnezeule mare! :-) :-)
            abc vrea să discute despre „subtilitatea discursului intelectual”!!! :-) :-) :-)

            Mă opresc aici și te las, abc-ule, să discuți despre „subtilitatea discursului intelectual” cu colegii tăi, subtilii intelectuali atei ai ONG-urilor neomarxiste.

            Deși ați fi mai cîștigați dacă v-ați întoarce cu toții la școală, ca să mai faceți o încercare pornind de la a, b, c și de la „Ana are mere”.

            • Dle, lista de laureati ai premiului Nobel de credinta ortodoxa asteapta sa fie creata pe Wikipedia, iar cunostintele dvoastra magistrale de gramatica si critica pe typing errors asteapta sa fie impartasite de umanitate.
              Intre timp, eu imi programez vacanta la Festivalul Penisurilor de Fier.
              Pare distractiv pentru turisti si o chestie f.serioasa pt localnici.

            • Si pentru ca va vad serios ,cult educat .un adevarat brad verde autohton… ce credeti. …

              Viata exista in afara unui Dumnezeu anume??
              Dar viata a existat inainte de crestinism?
              Dar Literatura in afara Bibiliei?
              Dar morala, in afara religiei?

              Va astept cu smerenie si infrigurare, raspunsurile.

              Le puteti pigmenta si cu copy-paste-uri din revista Credinta, Cuvantul Ortodox, Revelatia etc.

        • https://paultumanian.wordpress.com/2008/02/11/reactii-la-articolul-%E2%80%9Esecolul-xxi-va-fi-religios-sau-nu-va-fi-deloc-%E2%80%94-un-citat-din-malraux-celebru-si-controversat%E2%80%9D/

          Asta pt lamurirea chestiei cu Malraux. Care oricum a gresit cind a spus ce a spus; de fapt secolul 21 vafi secular sau nu va mai fi deloc!
          Un savant cu adevarat nu poate fi mistic! e un nonsens. La vremea aceea modelul cultural ii determina sa se declare ca apartinind unui cult sau nu. De asemenea asta ajuta sa te placa un profesor , sa te promoveze, sa obti fonduri, etc. Si azi e la fel. Si ei au fost „mici” la inceput.
          Iar premiul Nobel pt pace a fost luat si de personaje ce nu sint frecventabile… e de comentat ce a mai ramas cu adevarat si din premiul Nobel.

    • „Solenoid” se termină cu arderea Jurnalului care l-a plămădit. O metaforă a altei preferințe, cea pentru viață. Fiecare are …preferința sa. Să faci ce zice creatorul, nu ce face acesta!

  6. Cartarescu este probabil un ratacit printre cei 33, pentru bani sau un premiu (promis). Nu am cum sa nu-i apreciez capodoperele (de pana acum), dar nici nu-mi fac in mod obligatoriu un chip cioplit din oricine potriveste cuvinte, pentru a evoca o celebra licenta argheziana. Pana la urma, tehnologia scrisului este o altfel de zidarie, in care cuvintele sunt caramizile. Deci, intotdeauna trebuie sa ne intrebam pentru cine construieste, cui foloseste. Nu numai binele, dar si raul se foloseste la fel de „artistic” de cuvinte, sper ca nu este cazul aici, dar este bine sa nu uitam acest lucru. Desigur, oricine poate sa scrie sau sa compuna orice muzica vrea, dar libertatea de exprimare este una, cea de alegere, care imi apartine si ne apartine, alta. Apreciez scrisul care ne serveste valorile, iar cele crestine sunt nu numai romanesti. Am inteles protestul fata de clipul care racoleaza, este reactia care vine din fibra oamenilor si din firul ierbii acestui loc, nu trebuie sa acceptam sa ni se ridiculizeazeze identitatea, valorile, traditiile, obiceiurile, cultura. Poetul Radu Vancu, pe care il pretuiesc, ne aminteste ca cineva din USR l-a facut tampit pe altcineva din USR (nu stiu daca nu cumva, cu ceva timp mai in urma, tot din USR s-a facut vorbire si despre „impuscarea” altcuiva). De fapt, Dl Vancu ne aminteste ca si in breasla domniei sale sunt uscaturi, ceea ce este meritoriu, pentru ca mai „dezindigneaza” evenimentul la care se refera…

    • „clipul care racoleaza” Rich!… :)

      Virulenta reactiilor la clipul respectiv este (inca) o dovada ca ironia ucide. Nu la propriu, evident. Si, inainte sa ucida, se pare ca doare rau… :)
      „Identitatea, valorile, traditiile, obiceiurile, cultura”, acestea se pretuiesc in primul rand in suflet, nu musai in edificii maretze.

      Catedrala se va face si nu cred ca cere nimeni oprirea lucrarilor sau demolarea. Ca veni vorba, sunt curios cine sunt cei ce vor aparea pictati pe perete ca fiind ctitori ai bisericii?… Stie cineva cum e proiectul?…

      • Probabil ca autorul subliminalei influentari anti-Catedrala Neamului este unul dintre acei “exceptionali” care crede ca orice este posibil, daca minti lumea “stiintific”. Este foarte posibil ca ideea si impachetarea ei, versificativ si muzical, sa nu-i apartina lui Dan Teodorescu. Desi, chiar daca ar fi adevarat, este putin probabil sa recunoasca. Nimeni nu ne poate convinge insa ca formatia “Taxi” are atatia bani incat sa umble cu echipa de PR dupa ea, sa arunce niste bani pe fereastra pentru o melodie care din concept se stia ca nu va avea piata. Ia ascultati aici formula bine unsa PR pe care cantautorul o opune valului de reactii critice de pe retelele de socializare: “Nu-mi imaginam că un mesaj transmis cu atâta blândețe poate provoca atâta agresivitate”. Pai, fratilor, asta e politica de mesaj cat incape! Sa se faca-asa (cat degetul mic indoit) ala care zice ca in toata afacerea asta cu videoclipul de slabire a credintei (sa nu-i mai zic de racolare) nu este vorba despre politica si influentare?… Ii da mana vreunui specialist in manipulare sa sustina ca daca nu ar fi fost acest scandal neasteptat, simetric as zice, simbolic, publicul nu ar fi ramas cu un mesaj antiortodox, inradacinat subliminal?…

        • Domnule FP, ca parinte nu pot sa iti zic (desi te pretinzi):
          Ai pacatul trufiei si al gandului murdar. Cum poti sa crezi si sa scrii pe hartie ca Mircea Cartarescu a aparut in clip pentru bani sau pentru un premiu (pe care sa i-l dea, cine?)
          Sa iti fie rusine!

        • Hmmm… Credinta este, indiscutabil, un lucru bun, dar nu cred ca e neaparata nevoie de intermediari, intre credinciosi si Dumnezeu. Un credincios poate crede intr-un Dumnezeu unic si universal, in timp ce religiile lumii se incapatanaeaza sa-si proclame, fiecare, Dumnezeul ei. Sa nu confundam, deci, credinta cu religia. Intoleranta religioasa este sursa multor nenorociri, pe Pamant. Nu toti cei ce nu merg la biserica sunt necredinciosi (sau atei) si nu toti cei ce merg la biserica sunt credinciosi. Pacatele se pot spala cu fapte bune, chiar si fara spovedanie.

          Traim intr-un ocean de informatii, care circula cu viteza fulgerului. Este inevitabil ca mintile oamenilor sa se deschida, pana la urma. Religiile lumii trebuie sa fie pregatite, pentru aceasta deschidere, trebuie sa evolueze. „Crede si nu cerceta” va fi inghitit pe nemestecate de din ce in ce mai putini oameni.

          Biserica trebuie, in primul rand, sa se rupa de politic. Iar apoi, trebuie sa se desparta de „fa ce zice popa, nu ce face popa” si sa invete ca popa trebuie sa faca ce spune si sa fie un exemplu. In acest fel, B.O.R. nici nu va mai avea nevoie de PR si nu va mai trebui sa se preocupe de echipele de PR ale „necredinciosilor”.
          Ce este, este! Ce doar pare a fi, nu este! :)

  7. Câinii latră, caravana trece… La Catedrala Arhiepiscopală de la mine din târg Biblia se vinde în două ediţii diferite: una cu paginile aurite, cealaltă fără. Aia aurită e 60 de lei, aia ne… doar 50. Biblie din colecţia Biblioteca Pentru Toţi, de 5 lei, n-aveau. Drept urmare am cumpărat-o, în scop de cadou snob pentru un tânăr intelectual român, pe aia suflată cu aur. Doar nu era să-l las pe Vlădica, întâmplător pe-aproape, să mă creadă prea smerit, păcătosul de mine, recte vreun adept al preţurilor mici.
    Despre ce crede Dumnezeu nu ştiu ce să spun. :)

  8. Individul era evident ca nu stia de ce face ceea ce face. Pe masura ce scotea cuvintele caznite si penibile isi descoperea motivatia : voia sa fie viral pt ca trupa Taxi „a fost virala”.

  9. Individul era evident ca nu stie de ce face ceea ce face. Pe masura ce se caznea sa pronunte cuvinte inteligibile se chinuia totodata sa gaseasca si un rost actiunii sale. A gasit : voia sa fie „viral” pt ca si trupa Taxi a vrut sa fie virala cu melodia sa. Nefericitul ! De ce nu i-a spus nimeni ca nu este decat un „microb” ?

  10. @Decebal, Poate că a fost o metaforă în intenția interpretului, dar a ieșit cu totul altceva. Un grup de oameni …visează același lucru. Îl văd pe Dumnezeu într-o ipostază partizană. Multe lucruri pot fi comune mai multor oameni, dar niciodată un grup așa de mare nu poate avea același vis. Mai ales dacă sunt treji…Încrâncenații nu-l văd pe Dumnezeu.

    • Pentru unii „a iesit” ceva, pentru altii – altceva. :)

      Sunt credincios, dar nu bigot. Eu pot accepta ca pe unii-i deranjeaza melodia trupei Taxi. Dar nu pot sa nu ma intreb de ce-i deranjeaza? SI de ce reactioneaza atat de vehement?
      Dumneavoastra puteti accepta ideea ca „unanimitatea” nu exsita decat in dictaturi? Puteti accepta langa dumneavoastra oameni care gandesc diferit, fara a-i acuza de blasfemie, de tradare sau de ne-credinta?

      De „vis” va legati?!… Trebuia sa fie vis, pentru ca inca nu e finalizata catedrala. Adica (daca e sa iesim din metafora si sa ne mentinem in concret), autorul a visat ca era gata catedrala si l-a cautat acolo pe Dumnezeu. Nu l-a gasit acolo, ci in alt loc. Asa ca a tras concluzia (poate gresita) ca Dumnezeu ar prefera lemnul si spatiile mici. Alti oameni s-au raliat concluziei autorului (nu neaparat visului sau). Nu-s bisericile din lemn simbolul crestinismului si nu-s parte a identitatii, traditiei si culturii romanesti?

      Ce templu a recladit / ridicat Iisus in trei zile? Nu cumva singurul spatiu de care are nevoie Dumnezeu e chiar foarte mic?… Cam cat o inima?… Puteti accepta aceasta posibilitate?…

      Mergeti si vedeti chiliile si bisericutele rupestre din dealurile Buzaului (Alunis, Bozioru etc.)! Mergeti si vedeti grota Sfantului Andrei! Mergeti la Corbii de Piatra! Vizitati schituri rupestre din Romania! Mergeti la Sinca Veche! Va puteti inchipui preoti cu toiaguri de aur masiv si vesminte aurite in acele locuri?!… Au fost ermitii in zdrente de-acolo mai putin credinciosi decat preotii ce slujesc azi in catedrale?…

      • De ce trebuie să ne amintească un cântec de …spațiul mic și lemnul…aproape…de care nu scăpăm nici unul? E singura certitudine cu care trecem prin viață, e nevoie și de un cântec? Aici este pericolul unei metafore …trântită în locul și momentul nepotrivit. Ar putea fi și un astfel de mesaj. Și la asta se reduce… revelația . E un cor de bocitori și bocitoare? Un cor vesel.

        • „Spatiul mic si lemnul” despre care vorbiti dumneavoastra sunt despre trup. Eu credeam ca vorbim despre suflet, spirit si credinta… Paradoxal, oponentii cantecului par a avea tendinta sa duca discutia in material.
          Eu incerc sa inteleg ce se intampla si marturisesc ca inca nu inteleg – mi se pare prea mare tevatura. Din reactiile vehemente la melodia respectiva (reactii fara de care cred ca melodia nu s-ar fi bucurat de atata publicitate si audienta), eu nu pot deduce decat ca ca este un „deget pus pe rana”. Daca nu ar fi existat rana, degetul nu ar fi produs durere. Care este rana, de fapt?… De ce spuneti „locul și momentul nepotrivit”?… Urmeaza sa se aprobe vreo plata, vreun buget, ceva?… O entitate oculta ataca Biserica?… Sunt dedesubturi care nu se dau publicitatii?…
          Recunosc, n-am urmarit subiectul indeapropae si e posibil sa fie vreo informatie esentiala pe care n-o am, dar care ma poate lamuri. Care este rana?

          Sunt de acord cu dumneavoastra ca „Încrâncenații nu-l văd pe Dumnezeu.” Atat incrancenatii ce nu cred in El cat si cei ce cred in El. Paradoxal…

          • Vedeți cum e cu nuanțele?
            Cele scrise de dvs. : „Sunt de acord cu dumneavoastra ca “Încrâncenații nu-l văd pe Dumnezeu.” Atat incrancenatii ce nu cred in El cat si cei ce cred in El. Paradoxal…” , nu au nicio legătură cu adevăratul sens a lui „Încrâncenații nu-l văd pe Dumnezeu”. Niciun paradox. Ei cred că totul li se întâmplă prin atitudinea lor, inclusiv cea de smerenie, ca în cazul de față. Smerenie fățarnică. Ei uită că necunoscute sunt căile Lui, cum și unde intervine…

            • A, e vorba de adevaratul sens! Pai spuneti asa, de la inceput!… :)
              Toti suntem orbi, dar unii nu-si dau seama. :)

      • Sa nu ne balacim doar in balta noastra mica, rumaneasca..Sa indraznim a gandi universal, sa ne punem in pielea celor de alta nationalitate.
        Daca as fi strain si de alta confesiune decat ortodoxa (frantuz, neamt, spaniol, englez, maghiar, catolic, protestant sau neoprotestant) as fi foarte tulburat de mesajul trupei Taxi.
        As vedea in acest mesaj o noua manifestare a exceptionalismului romanesc..
        Daca – asa cum i s-a aratat in vis la Taxi – D-zeu prefera spatiile mici, din lemn, ar rezulta ca bisericile tuturor celorlalte neamuri si confesiuni nu sunt preferatele Domnului…
        Caci cine mai are biserici mici, din lemn? Au asa ceva frantujii, maghiarii, englejii, nemtii, catolicii, protestantii, neoprotestantii ? N-au !
        Pai daca n-au, inseamna ca bisericile din piatra , caramida, beton si otel ale altor neamuri si confesiuni crestine nu sunt preferatele Domnului!
        Dintre toate bisericile de pe pamant, preferatele lui D-zeu sunt bisericile romanesti, mici, din lemn..Ca asa a zis Taxi..
        Tulburator..

        • Nu mai putin tulburator e comentariul dumneavoastra. Prea multi „daca” in el, totusi.
          E foarte bine ca puteti gandi cu mintea si sufletul altor confesiuni – este un prim pas in acceptarea ideii de Dumnezeu universal, mai presus de ritualuri si interpretari ale diferitelor religii.

          • Marite rex daciae, sa insemne comentariu tau ca recunosti in mesajul trupei Taxi samburele unei intolerante fata de alte confesiuni si alte neamuri, fie si indirect, prin discriminarea constructiilor lor cultice, mari si nu mici, din piatra iar nu din lemn?
            Ce cezi, marite rex, ar trebui sa-i repet revelatia trupei Taxi concetateanului meu maghiar care merge sa se inchine la catedrala monumentala Sf.Mihail din Cluj?
            Cum ar fi sa-i spun „sogore, D-zeu nu prefera catedrala ta uriasa, din piatra, El prefera bisericile noastre romanesti, ortodoxe mici, din lemn”.
            Asta ar fi o afirmatie sovina, indiferent cine o face, io sau Taxi.
            Perceput din afara, de catre orice strain, mesajul trupei Taxi este unul sovin, asta e realitatea.

            • Ei, cuvantul „sovin” este tare indragit de uniii, fiindca tulbura peste poate. O vorba a copilariei mele suna asa: „Cine zice, ala e!”. De aceea, eu ma feresc de cuvinte transant-tulburatoare.
              Fiecare om il gaseste pe Dumnezeu acolo unde-i vine mai la indemana. De ce nu putem accepta posibilitatea ca Dan Teodorescu si alti oameni publici sa-l gaseasca pe Dumnezeu in spatiile mici si sa considere ca El le prefera? Poate ca, daca in text spunea „iubeste” in loc de „prefera”, bigotii si „tulburatorii de ape” n-ar mai fi avut de ce sa se lege. :)

              Propun si o noua perspectiva: Daca Dan Teodorescu a facut lucrarea Domnului?… Daca Dumnezeu l-a indrumat sa scrie piesa asta, tocmai pentru a mobiliza credinciosii impotriva ei. Inteleg ca, dupa aparitia mult-prea-controversatei piese, donatiile zilnice pentru catedrala au crescut de vreo 10 ori. E ceva! Deci, tot raul – spre bine! :)

              Lighten up people! :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro