joi, mai 6, 2021

Fluctuat nec mergitur – Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi… în Parisul asediat.

Telefonul începe să clipească obsesiv. “Impușcături la Paris în arrondismentul 10” spune France Info. Arondismentele sunt prea mari pentru a întelege imediat impactul știrii. Este greu ca un eveniment petrecut aici să surprindă. Nu vrei să te gândești la Charlie Hebdo, cand te aflai la două strazi distanță; te gândești la o altercație. Câțiva pași mai încolo “Explozii pe Stade de France” îți spune France 24. “E meci, sunt petarde!” îți spui, până când vezi că, unul câte unul, televizoarele din baruri și cafenele zapează, trecând de la culoarea verde a gazonului la bannerele roșii sau albastre ale France 24 sau BFM TV. Clienții ies în stradă, ținându-și în mână telefonul ca pe un obiect al speranței. Unii vorbesc, alții scriu, unii se uită în grup la câte un telefon. Muzica se oprește treptat și în restaurante oamenii stau acum mai mult în picioare decât la masă. Patru taxiuri de pe marginea drumului își schimbă aproape simultan luminile indicatoare din verde în roșu, și se fac nevazute. Canalele de știri online încă nu dau detalii. Mai multe nu par să știe nici ele, deocamdată. Peste Paris coboară liniștea asurzitoare a sirenelor.

Ajuns acasă, știrile îți arată imagini de lângă pizeria pe care o cunoști, apoi de mai jos, tot pe Canalul Saint-Martin, și într-un final intersecția Oberkamf cu Bulevardul Voltaire. Pare ireal că în animatele locuri s-ar putea întampla ceva atât de remarcabil încât să le facă subiect al unei știri, dar bannerul te lamureste: 18 morți. Pe o hartă mentală, îi identifici pe cei care locuiesc în zonă. În primele minute nu faci altceva decât să-ți lipești ochii de telefon, trimițând zeci de mesaje, primind altele, totul într-un cerc cu un diametru mereu în creștere. Același mesaj, aceeași întrebare. Și nu numai prieteni. Uiți de vechi disensiuni, de dezacorduri ireconciliabile, și vorbești cu cei cu care n-ai mai vorbit de ani. Ca și cum “ieri” n-ar fi existat. Și nici nu a existat de fapt, atât timp cât lucrurile au măsura sentimentelor sau atenției pe care le-o dai.

În timp ce te bucuri de fiecare confirmare primită numarul morților crește de la un minut la altul. Mulți sunt bine, dar îngrijorați. Nu-și pot contacta rudele sau prietenii. Mai târziu, aproape de miezul nopții, invitabilul: “Silvie a fost împușcată, dar e bine acum.”. E bine acum, e bine acum, îți repeți aducandu-ți aminte de ultima întâlnire, de acel “Oh merde!” pe care-l repetă compulsiv de fiecare dată cand uită ceva, de mersul ei încrezător pe podium, de poza neașteptată de pe al ei telefon. În același timp, afli din mai multe surse că nimeni nu pare să poată contacta un alt prieten…

Ținând în mână telefonul, realizezi că ai trecut peste o graniță invizibilă, că te afli pe un tărâm cu totul nou, inaccesibil până acum câteva momente. Numărul victimelor devine doar un numar. Nu mai prezintă curiozitate. Nu mai indică nimic. Nu-ți mai spune nimic. Bannerele televiziunilor, cronologia evenimentelor, opiniile, comentatorii, totul devine un detaliu. Tragedia tocmai a ajuns la tine! Granița peste care ai pășit este aceea dintre curiozitate și implicare, punctul în care fiecare-ți fibră întelege că viața și zgomotul sunt ireconciliabile. Analizele devin goale iar curiozitățile – mai mult sau mai puțin macabre – superflue și de prost gust.

Dimineață, la supermarket, ești percheziționat. Oamenii se uită peste umar, alții vorbesc aproape în șoaptă pentru că până și țipătul de bucurie al unui copil alergând, neliniștește. Mai târziu, un angajat scapă din mâini o cutie prea grea. Se lovește de paviment iar cei din jur se opresc. În ochii lor poți citi teroarea. Este prea devreme, mult prea devreme pentru a stăpâni reflexele, pentru a cere cuiva să accepte. Chiar și așa, numărul lor, la primele ore ale dimineții, este impresionant. Întelegi că nu au de gând să se ascundă, că frica nu-i va ține în casă, că vor să-și arate curajul de a-și păstra modul de viață. Au facut-o mereu și nu au de gând să se schimbe.

În fața tragediei care ucide indisciminat devenim toți la fel: îngrijorați, triști, mai săraci. Crimele, de la micile furtișaguri la crima organizată și asasinat, sunt comise de cei cărora le lipsește imaginația pentru a realiza durerosul impact al acțiunilor lor. La ora la care scriu aceste rânduri, încă nu ne-am găsit toți prietenii și colegii. Se face trâziu, timpul nu mai are răbdare, și în ploaia măruntă, lumea este împărțită tot mai mult de cuvintele “înainte” și “acum”. Inscripționat pe stema pariziană de Georges-Eugène Haussmann, dictonul “Fluctuat nec mergitur” (Bătut de valuri dar nescufundat) pare mult mai actual astăzi decât ieri.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Frumos! Multumesc!
    Va doresc sa reusiti sa va gasiti toti prietenii si colegii (fara sa fie morti). „Doar raniti” e un calificativ acceptabil in acest moment, cred …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adrian Stan
Adrian Stan
Adrian Stan s-a născut la Brașov, este absolvent al Facultății de Fizică a Universității de Vest din Timișoara și în prezent cercetător în domeniul astrofizicii și a sistemelor cuantice multiparticulă, la Universitatea Sorbona din Paris.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro