Focul

Înainte de a fi cartea care  îi oferă lui Sofi Oksanen şansa  de a fi transformată într-o voce europeană, “ Purificare” este testamentul care vorbeşte despre  tragedia unei lumi.  Romanul lui Sofi Oksanen reconstituie, dincolo de patetism şi de melodramatic, tribulaţiile unui veac. În Sofi Oksanen, cea care se situează,biografic, la graniţa  dintre Finlanda şi Estonia, tărâmurile baltice îşi află un cronicar ce duce mai departe un sens al solidarităţii şi al umanismului. [1]

Modernă şi contrapunctică, atentă la detalii şi încărcată de o dimensiune poematic- vizionară, cartea lui Sofi Oksanen are ambiţia de a cuprinde drama a trei generaţii de femei estoniene- în cadrul pe care istoria îl imaginează, de la independenţă la ocupaţia sovietică şi apoi din nou către independenţă, satul estonian este scena pe care se joacă această piesă teribilă în care se amestecă, în doze shakespeariene, iubirea, ura şi trădarea.  Firescul dragostei este pus la încercare, iar eroismul  este un fapt cotidian în vecinătatea delaţiunii.

În Aliide, Ingel  şi Zara, Sofi Oksanen  propune imaginea memorabilă a trei femei care  înfruntă,la distanţă de decenii, un rău care nu încetează să le domine existenţa. Întâlnirea dintre Aliide şi  fata fugară, ( despre care va afla că este nepoata sorei ei, soră deportată de sovietici în Estul îndepărtat) este punctul de plecare al unui proces traumatic de reasumare a unei istorii personale şi comunitare.  Zara este ultima din acest şir de femei estoniene ce poartă povara unui stigmat aplicat de puterea sovietică. Fascinaţia  Vestului înseamnă, pentru Zara, intrarea in infernul prostituţiei, infern  administrat de ofiţerii fostei poliţii politice. Traficul de carne vie este  vama pe care Zara o traversează, înainte  de a se apropia de Estonia  bunicilor ei.

Pendularea între registrele temporale este strategia ce  dă romanului lui Sofi Oksanen  cadenţa sa specială , ca şi capacitatea de a traduce, în cuvinte şi sunete, viaţa fracturată a unei comunităţi.  Istoria este prezentă în această aglomerare de imagini şi de sentimente. Unite în dragostea pentru acelaşi bărbat, Hans Pekk, cel care rezistă sovieticilor şi dincolo de pragul anului 1945, Aliide şi Ingel se sacrifică, acceptând să îndure ceea ce pare imposibil de îndurat. Violenţă sexuală şi psihică  modelează caracterul  unor femei pentru care fericirea a încetat să mai aibă un sens. Pentru cititorul român, patetismul lui Sofi Oksanen evocă circumstanţele familiare ale secolului comunist,secol ce aduce sfâşierea vechilor solidarităţi şi  moştenirea , tulbure, a delaţiunii.

Între Aliide şi Hans Pekk, relaţia este una tensionată şi dificil de încadrat în  sfera emoţiilor comune. Ascuns în casa lui Aliide, după ce soţia sa , Ingel, este deportată alături de copilul ei, Hans Pekk nu face decât să viseze la un viitor al continuării luptei contra sovieticilor.  Este aceasta o luptă care nu va mai avea loc, căci Aliide îl va ucide pe Hans, atunci când dragostea îşi va atinge pragul în care se converteşte în ură. Ascunzătoarea este mormântul în care Aliide îl zideşte pe dispărutul Hans Pekk.

În acest mozaic de voci,un timbru special este cel al notelor informative ale poliţiei politice: meticuloase şi impersonale, ele încadrează tragedia lui Aliide, Ingel şi Hans. Ocupaţia sovietică este apoteoza acestei tentative de a  introduce, în fiecare familie şi comunitate de “ duşmani ai poporului”, emisarul invizibil al tiraniei. Nimic nu este ignorat de aceşti  delatori ce  acţionează,partinic,pentru distrugerea inamicilor Uniunii Sovietice. Planificarea ideologică dublează efortul  de supraveghere şi de reprimare.

“ Purificare”expune, în succesiunea sa de instantanee, chipul contorsionat al unui spaţiu eston mutilat de suferinţă  şi trădare. Depoziţia lui Sofi Oksanen  este destinată să dea celor care nu mai sunt o voce  şi o identitate. Roman al memoriei, romanul lui Sofi Oksanen este, la căpătul său, şi un roman al speranţei.

[1] Sofi Oksanen, “ Purificare”, traducere din limba finlandeză de  Adela Victoria Korshin, Editura Polirom, Iaşi, 2012.