Decizia CCR de la începutul anului privind neconstituționalitatea legii descentralizării a venit la pachet cu observațiile experților Comisiei Europene privind Acordul de Parteneriat pentru utilizarea fondurilor europene pe viitoarea perioadă financiară 2014 – 2020. Ambele arată slaba capacitate administrativă a aparatului guvernamental, de a elabora documente strategice pentru dezvoltarea României pe termen lung. Dacă legea descentralizării urmărea controlul politic absolut la nivel regional și mai puțin realizarea unei regionalizări eficiente, documentul pe baza căruia se vor da banii europeni în următorii 6 ani a fost catalogat de experții europeni ca fiind “fără viziune” și ”dezamăgitor”.
Anul trecut scriam că una dintre cauzele slabei absorbții pentru perioada care a trecut a fost lipsa unor indicatori reali de dezvoltare și stabilirea unor obiective incoerente în documentele strategice. Problemele se repetă, chiar dacă Bucureștiul a primit semnale nenumărate anul trecut și a existat un dialog informal cu Bruxelles. Comisia Europeană reproșează guvernului că nu există nici o strategie coerentă și obiectivele ar trebui reconsiderate, slaba calitate a documentelor strategice fiind îngrijorătoare pentru viitorul fondurilor europene în România. La nivel guvernamental nu există un plan de dezvoltare coerent, obiective și indicatori clari, nu există strategii SWOT pe diverse domenii de activitate, nu putem racorda nevoile noastre de dezvoltare cu nevoile UE.
Cronologic, negocierile cu Comisia au început undeva în primăvara lui 2013, atunci când experții Comisiei au spus despre draftul documentului ”propunerea făcută de guvernul României nu întrunește încă minimele condiții de calitate și credibilitate pentru a permite un dialog informal eficient privind viitoarele documente de programare”. În luna iunie Comisia a considerat propunerea română neprofesionistă, susținând că Guvernul României a copiat efectiv documentația europeană: “Copy/paste după CSR-uri, neancorat în analiza tematică. Nicio lecție învățată din implementarea programelor 2007-2013, pentru multe sectoare)”. În luna iulie Teodorovici declara că Acordul de Parteneriat care urmează să fie trimis la Bruxelles în toamna anului 2013 trebuia să fie „un document de bună calitate”. La sfârșitul lunii decembrie, după aproape un an de negocieri și dialog informal cu experții CE, partea română a primit verdictul: „Global, documentul demonstrează insuficientă orientare spre rezultat. Rezultatele propuse sunt descrise într-o manieră prea vagă, nu sunt suficient de concrete şi ar trebui reconsiderate, împreună cu obiectivele propuse. Realizările aşteptate trebuie să fie mai concrete, stabilind legături mai bune între zonele de finanţare identificate şi rezultatele aşteptate„.
Un comunicat de presă al Ministerului Fondurilor Europene dă asigurări că Acordul de Parteneriat va fi transmis Comisiei Europene până la sfârșitul lunii ianuarie, cu modificările impuse. “…nu există nicio întârziere în procesul de pregătire și transmitere a documentului către CE. Pentru comparație, alte state membre UE nu au trimis până în prezent niciun document de programare serviciilor Comisiei Europene” susține comunicatul.
Unul dintre think tankurile importante din România, lansa un comunicat de presă în care vorbea despre incapacitatea României de a pregăti un Acord de Parteneriat competent și că un asemenea document necesită un nou mod de lucru, atât în interiorul țării, cât și în relația cu CE.
Se pare că nu am învățat nimic din eșecul fondurilor europene din perioada 2007-2013. Asta în timp ce Croației, noua membră a UE, i-a fost aprobat încă din septembrie 2013 planul de investiții alocat fondurilor de coeziune pentru 2014-2016. Autoritățile poloneze au finalizat Acordul de Parteneriat în data de 23 octombrie, în curând având acceptul pentru cele 15 Programe Operaționale regionale si 6 naționale, variantele de proiect fiind deja publicate. Ungaria a publicat versiunea a Acordului de Parteneriat în iulie 2013. Noi suntem în ianuarie 2014 și nu am reușit încă să elaborăm un document, pe baza căruia să fie construite viitoarele Programe Operaționale.
Pe lângă incapacitatea administrativă a Guvernului de a elabora documentele necesare, viitoarea legislație europeană ne va impune strictețe în justiție. O rezoluție propusă de o Comisie a PE, cere aplicarea „imediată” a unui sistem de monitorizare a respectării valorilor fundamentale ale UE, cu amenințarea înghețării fondurilor europene. Această rezoluție vine după ce comisarul pentru Justiție, Viviane Reding, declarase, în noiembrie 2013, că executivul european are nevoie de noi mecanisme de apărare a statului de drept, ca reacție la crizele constituționale din Ungaria și România, sau chestiunea romilor din Franța, în 2010. Deci la următoarele derapaje ale statului de drept, Comisia probabil va avea dreptul să blocheze fondurile. Iar statul de drept în România este foarte sensibil, exemplele cele mai actuale sunt legate de decizia CCR privind neconstituționalitatea legii descentralizării sau modificările Codului Penal cunoscut ca și “Marțea Neagră”.
Am scris în trecut că performanța administrativă și capacitatea instituțională sunt cei mai importanți factori în procesul de absorbție. Politica de coeziune a UE este gestionată şi pusă în aplicare în primul rând de către administrația publică a statelor membre ale UE şi, prin urmare, contextul instituțional şi sistemul de administraţie publică al unei țări sunt principalii parametri pentru o realizare eficientă şi eficace a politicii. Indexul Libertăţii Economice pe 2014 dat publicităţii de Heritage Foundation în parteneriat cu The Wall Street Journal, clasează România pe locul 62 în lume ca și grad de libertate economică: Economia ar merge bine dacă nu ar fi problemele din instituții.
Deci problemele de absorbție ale României nu sunt legate de realizarea regionalizării așa cum au susținut majoritatea politicienilor în mass-media. Elaborarea unor documente unde obiectivele și indicatorii de dezvoltare să fie clar identificați, stabilirea unor planuri și strategii coerente conform priorităților europene, independența justiției și păstrarea statului de drept, precum și o administrație performantă, cu instituții eficiente la nivel central, regional și local sunt factorii care cresc capacitatea de absorbție. Ori la noi, toate acestea sunt practic inexistente ceea ce poate face o fata morgana din fondurile europene, pe următoarea perioadă.
__________
Articol aparut pe site-ul Europuls
Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule expert, cateva observatii, asa de dragul rigoarei analitice.
1. Corect e „analize SWOT”, nu „strategii SWOT”. De altfe, SWOT-ul e un instrument de analiza prea abuzat, ca sistem de umplere de pagini. Cred ca 95% din cei care fac SWOT nu inteleg corect instrumentul asta analitic.
2. Care ar fi „nevoile UE” la care nu ne putem „racorda”? Sa vedem si noi nevoile alea… UE e totusi un conglomerat de interese de tot felul , nu toate sunt in mod necesar pe placul Romaniei si nici nu trebuie sa ne straduim sa fie. Pe linia asta ni se baga cateodata pe gat tot felul de prostii. Un pic de abordare critica nu strica.
3. Sanctiunea inghetarii fondurilor e dureroasa si coercitiva pentru beenficiarii neti, nu si pentru ceilalti. Ce te faci insa cand libertatile fundamentle ale uniunii cunt puse sub semnul intrebarii de contributorii neti? Ce sanctiuni aplici acolo? De aia sistemul de sanctiuni cu dedicatie e o propunere aberanta. Trebuie masuri cu aplicabilitate generala nu sperie-ciori pentru fraieri.
4. In analiza dvs, puneti pe acelasi plan deficitul de competente in elaborarea documentelor strategice cu lipsa administratiei performante. In realitate , sunt acelasi lucru iar cauza este politizarea excesiva recte inexistenta unui sistem administrativ cu adevarat independent politic.
5. Independenta justitiei si statul de drept actioneaza calitativ ,recte asupra modului de cheltuire a banilor eruopeni si a materializarii rezultatelor .
Din punct de vedere cantitativ, al absorbtiei propriu-zise a sumelor, ele au ZERO impact. De aia e bine sa intelegem corect termenul absorbtie.
Draga domnule Radu D
La 1 aveti dreptate: analize SWOT. La 2 e vorba de strategii europene care urmaresc anumiti indicatori: gen Europa 2020, Horizon 2020. La 3 nu puteti spune ca Germania sau Franta au probleme cu statul de drept! Dumneavoastra bag de seama ca nu ati urmarit atent ce se intampla in Romania, cu „Martea Neagra” cu descentralizarea si alte chestii neconstitutionale! Pentru numarul 4 : se pare ca nu ati citit atent inceputul „Ambele arată slaba capacitate administrativă a aparatului guvernamental” si incheierea articolului „Elaborarea unor documente unde obiectivele și indicatorii de dezvoltare să fie clar identificați, stabilirea unor planuri și strategii coerente conform priorităților europene, independența justiției și păstrarea statului de drept, precum și o administrație performantă, cu instituții eficiente la nivel central, regional și local sunt factorii care cresc capacitatea de absorbție.” Am scris de atatea ori despre slaba capacitate admnistrativa si despre nepotismul, politizarea si traficul de influenta, incat imi este greu sa reiau la nesfarsit acele idei! Cat despre impactul fondurilor asupra dezvoltarii, este o discutie lunga care nu este clara nici la nivel european!
Alte remarci , tot de dragul rigorii analitice.
1. Horizon 2020 e un program de finantare ptr R&D, NU o strategie. E un derivat al strategiei Europe 2020. Sunt de acord ca capetele (cacofonie voita) luminate ale Romaniei nu se coreleaza cu Europe 2020 si alte asemenea.
2. Europe 2020 si altele nu sunt relevante neaparat intru totul ptr Romania. Dvs ati citit de curiozitate recomandarile EU 2020 ptr Romania? Sunt ceva recomandari valide, insa altele sunt aberatii sau total nerelevante. De ex. Romania are probleme mari de tot cu initiativa antreprenoriala si are de facto o economie hiperconcentrata in jul unor actori econonomici cu tendinta spre oligopolizare, in care IMM-urile practic nu exista. Este corect ca propunerile Romaniei sunt de rahat, insa problema nu e una legata de sincronizarea cu documentele UE, ci de intelegere corecta a nevoilor de dezvoltare romanesti si de a avea o viziune coerenta ptr Romania.
3. Statul de drept nu e SINGURA problema. Probleme la fel de grave sunt de exemplu derapajul spre populism care se transpune in politici publice opuse cadrului comunitar, de ex. restrictionarea libertatii de circulatie a persoanelor, care e una din cele 4 libertati comunitare. Tendintele se vad clar in Olanda, in Marea Britanie. In Franta, Italia si Germania se discuta de amprentare rasiala. A mai existat o situatia in Austria cand un partid de sorginta neo-nazista a ajuns la guvernare.
„Martea neagra” ne-a afectat pe toti insa Europa nu se reduce la „martea neagra”, intelegeti?
4. Inca o data, justitia nu are legatura propriu zis cu capacitatea de absorbtie. Absorbtia e o dimensiune cantitativa. Justitia actioneaza la nivel calitativ, respectiv al impactului. In principiu am inteles ideea, insa diavolul sta in detali, respectiv in semantica.
1. Perfect de acord. 2. Ascultam la radio zilele trecute obiectivele presedentiei elene pe perioada madatului. Exact aceleasi ca si in 2008: crestere economica prin sprijnirea IMM-urilor, etc etc…aceleasi probleme le are si Romania. Pentru ca o viziune coerenta sa fie pusa in aplicare, ea tre sa existe. Daca facem copy&paste dupa recomandarile Comisiei fara sa tinem seama de nevoile noastre, facem un mare rahat. Fix ce s-a intamplat in 2007-2013: pai ce plus de valoare economica aduc centrele de info turistice din cucuietii din deal. Si sunt mii de astfel de centre. Doar ca sa dau un exemplu! 3 si 4. In articol se specifica Franta, cand e vorba de statul de drept si incalcarea prevederilor europene. Eu ma refeream la „furtul” fondurilor europene din Romania, cand vorbeam despre statul de drept. 80% dintre fonduri se adreseaza institutiilor, deci politicul are o influenta majora asupra cheltuirii banlor europeni.Si cand e politicul la mijloc stim cu totii cum sta treaba, de aceea am vb despre importanta justitiei.
dle GM, bun articol. Imi permit sa subliniez:
A. ca sa incasezi trebuie sa executi proiecte [vorbim numai de infrastructura deocamdata].
B. ca sa executi si sa facturezi trebuie sa receptionezi
C. ca sa receptionezi trebui sa treci printr-un control de calitate [de ex. Contrasimex B a intrat in faliment pt. ca a REFACUT de trei ori un drum facut prost pe bani europeni]
Iata ca pt.2014 Teodorovici isi propune sa incasesze 2,4 mld, jumatate din 2013, pt. ca sub USL nu s-au EXECUTAT proiecte.
Iar calitatea slaba a documentului inaintat se explica simplu: nu au gasit modalitatea SIFONARII banilor europeni, asa ca scriu documente vagi in speranta gasirii unor portite legale.
PS. recentul grupaj de 3 directive europene in domeniul achizitiilor publice vor scoate [noi] peri albi guvernului USL, caci raportul calitate/pret implica EVALUARI serioase nu numai comparatie de cifre de oferte SMENUITE.
SI dau un exemplu: o oferta pentru un proiect de drum comunal a cazut pentru o diferenta de pret de 5%, desi perdantul oferise garantie de SASE ANI vs. numai un an al castigatorului.
isi propune mai mult dar atat e prevazut in buget ca si conventie cu fmi, comisia europeana . ptr ca in 2013 a propus mai mult decat a reusit sa realizeze.
corect?
1.Analiza autorului este corecta sub raport formal, ,,administrativ”, fiind necesara totusi, completarea ei si sub raport obiectiv: economic si financiar.
a.Neutilizarea fondurilor UE, comparativ cu Polonia sau Ungaria, este motivata doar prin cauze secundare, administrative, lipsind inventarierea celor de fond, economice, respectiv inexistanta unei economii si industrii nationale, care sa orienteze si pe care sa se articuleze in amonte si avalul comercial, industrial si tehnologic, cit si cu inventica si inovatia nationala, afacerile cu bani UE.
Cele doua tari, au un ,,proiect economic national” bine dezvoltat ,,fizic”, a carui structura incipienta industriala, a fost asezata imediat dupa 1990, ca urmare a privatizarilor masive si liberalizarilor, care au creat o economie de piata capitalista robusta, functionala pe care afacerile cu bani UE se articuleaza organic.
In Romania aceasta posibilitate lipseste, iar explicatiile privind slaba implicarea sau functionalitate a structurilor de accesare si utilizare a banilor UE, nu justifica decit in parte, escul prezent si viitor in utilizarea acestui important motor de dezvoltare economica.
2.Disparitia economiei nationale, dezintegrarea sectorului de stat si putinatatea firmelor nationale este atit de evidenta, incit este general recunoscuta.In aceste conditii, ce afaceri sa faca investitorii cu bani UE, in articulare cu Renault sau Ford, ale caror politici economice se stabilesc independent de cerintele dezvoltarii Romaniei?Filialele firmelor straine vin in tara sau pleaca, functie de conjuncturile economice mondiale, si interesele propriilor firme-mama.
3.Pentru un reviriment al accesarii banilor UE, Romania are nevoie in primul rind de un ,,proiect national de reconstructie economica si industriala”.
Numai in masura in care obiectivele si costurile sale se vor contura si vor fi sustinute minim 2 ani de UE, prin sume de ordinul a 30-35 de miliarde de Euro anual – ca unic experiment de iesire din criza (aplicabil apoi intregii zone sudice, inapoiate industrial a UE) – poate fi vorba de iesirea din criza structurala a Romaniei, aflata la un deficit de 5-6 de milioane de locuri de munca si a intreprinderilor care sa le asigure.
In caz contrar, institutii necalificate in acordare de bani in termeni de ,,societati de investitii”, neinteresate de profit si finalitate pozitiva sau ,,activa” sub raport de contributie la ,,dezvoltare economica”, vor cheltui banii UE la intimplare si numai in masura in care sint capabile sa-i risipeasca.
Pe de alta parte, serii de amatori, non-antreprenori, aparuti de ocazie, vor face la intimplare si fara logistica si instrumentele de tehnica si rationalitate economica (in lipsa economiei nationale pe care sa articuleze IMM-uri cu profil de servicii si productie industriala), ,,testarea” propriei capacitati de a se imbogati.
4.Asa cum i-am comunicat personal, anii trecuti, autorului articolului (repetind din nou acest imperativ), cita vreme lipseste proiectul economic national, declansat/constind in ,,asumarea politica” a unei cresteri economice de 4-5 la suta, peste media UE(care sa distribuie clasei politice si administrative obligatia si raspunderea pentru dezvoltarea economica la toate nivelele), proiectele intimplatoare, punctuale pe bani UE sint imposibile. (Insasi actualul articol, este dovada adevarului ca accesarea banilor UE a ramas la fel de imposibila, ca si atunci cind I-am asigurat de continuitatea acestui esec – in lipsa proiectului national!)
5.Fara un astfel de proiect, care in mod organic ridica (rapid) stacheta functionalitatii/competititvitatii economice nationale, nici un investitor strain nu aduce banii in Romania, stiind ca la indicele (dezastruos) actual (74) va pierde totul, in loc de a face profit.
Banii UE cit si ai investitorilor straini, vor lua mai departe calea Poloniei sau Ungariei, daca Romania va continua mereu doar analiza cauzele administrative si colaterale, ale incapacitatii nationale de absorbtie a banilor UE si atragerii capitalului strain, daca nu va iesi din capcana analizelor formale, administrative, ignorind cauzele si solutiile obiective, economice,de fond, capabile sa conduca la dezvoltare economica.
Dezvoltarea economica – devine himera nationala perpetua – daca dupa 7 ani de la integrare, continua ,,hranirea” sa, doar cu surogate administrative si economice – ignorind necesitatea (absoluta) a ,,proiectului economic national”, postaderare, amintit …
Stimate,
d-le Gratian,
(Mai intai, vin cu scuzele de rigoare catre aministratorii saitului, pentru comentariile-fluviu, prin care incerc sa promovez o viziune (mai tehnocrata) asupra problematicii si tehnicilor dezvoltarii).
1.UE nu are cum sa aduca tehnici de impact pozitiv, asupra utilizarii banilor acordati, sarcina respectiva apartinind in prima etapa, tarilor beneficiare si mai ales persoanelor interesate si angrenate in procesele de absorbtie si utilizarea a banilor.
Numai tarile componente ale UE, pot asigura, prin ,,proiectele nationale” de dezvoltare economica, pe diverse termene, ceeace uniunea nu are cum sa realizeze – neavind specialistii pe care sa-i distribuie in 28 de tari componente, care sa evalueze deficitele de competitivitate/functionalitate economica si sa construiasca proiecte ,,economice/institutionale” de eliminare a acestora.
Iata de ce, am considerat (acum peste 10 ani)ca cea mai inapoiata tara din UE, trebuie sa construiasca proiectul national de dezvoltare economica a carui necesitate a devenit si mai imperioasa, dupa integrare.
Fara a prezenta – din lipsa de spatiu – considerentele si componentele unui ,,proiect national de dezvoltare economica” ,pe care l-am propus fara succes(din lipsa de sustinere politica) premierului Ponta – vi-l pot comunica, daca-mi spuneti un E-mail personal, la: [email protected].
Asa cum v-am comunicat acum citiva ani, in lipsa unui astfel de ,,proiect national”, realizat de tarile inapoiate, UE nu-si poate construi propriul proiect comunitar, prin care sa sustina economic si financiar dezvoltarea nationala, articulind-o cu necesitatile si posibilitatile de investitii straine directe ale tarile dezvoltate industrial, ale UE.
Cea mai concludenta dovada in acest sens, este alocarea noii uzine a Renault in Algeria, in lipsa unui proiect de dezvoltare economica, care sa fi venit in intimpinarea si satisfacerea cerintelor de infrastructura si forta de munca, necesare acestui proiect francez.
In lipsa unui proiect national, corelabil cu cele ale tarilor dezvoltate industrial, Renault a constatat lipsa munctoitorilor calificati , a tehnicienilor si inginerilor care sa sustina ca forta de munca, functionarea si performantele noii uzine. Gasind aceste conditii in Algeria, a trebuit sa o aloce acolo, desi ar fi preferat Romania – fiind de retinut, ca aceasi penurie de forta de munca calificata si specialisti in domeniul tehnologiilor mecanice si auto, face ca proiectul de la Titu, sa ramina unui modest, iar nu de proiectare/incercare si lansare de noi prototipuri de turisme Renault…
D-le Eugen
Va respect si va stimez pentru ambitia dumneavostra in ceea ce priveste acest proiect national. Am mai vb in trecut despre acest document si ma obligati sa repet ceea ce vi-am spus la data respectiva. Eu am avut un proiect mai mic, pentru o zona, care l-am restrans la un judet, dupa multe negocieri. Nu am reusit nici macar in acel judet sa il implementez desi era in interesul comunitatii respective. Era un win to win proposal. De ce credeti dumneavoastra ca veti reusi cu proiectul national? Eu nu am ce sa fac cu un asemenea proiect, nu am putere decizionala, nu sunt in politica, dar va urez succes. Cred ca ar trebui sa vorbitii cu parlamentarii din zona dumneavoastra, atunci cand au ore de audienta si sa le propuneti nu tot proiectul ci doar cateva masuri. Sa vedeti daca reactioneaza. Mult succes d-le Eugen!
Stimate,
d-le Gratian,
Voiam doar sa stiti de ce are nevoie ,,proiectul dvs”, pentru ca apoi sa reuseasca.Nu ma costa nimic sa va fac o informare, deja existenta, pentru uzul celor care poate ca intr-o zi se vor regasi, in grupul celor care vor sa faca schimbarea.Desi greu de crezut, data fiind penuria de proiecte nationale (posaderare), acesta contine mecanismele si instrumentarul unei schimbarii pozitive si ireversibile…
Buna ziua!
Va deranjez cu o problema: firma ce deruleaza un proiect cu fonsuri europene, spin-off.
Are 3 asociati, dintre care unul in 2013 a plecat in Germania. Nu se mai intoarce (asa considera el). Nu vrea sa cedeze partile sociale din firma ( acest gest fiind necesar la derularea actelor pentru un imprumut bancar). Dar si din ceilalti 2 ramasi in tara doar unul contribuie la cheltuielile neeligibile ale firmei (energie electrica, manipulanti, contractele de colaborare cu tertii) contribuie doar unul singur, cel ce este si sef (conducator de proiect). Prin proiect firma este obligata sa aiba un an si jumatate sa nu castige niciun ban, prin incasari (totul este pe cercetare).
Daca acesta din urma, „seful”, poate sa cedeze partile lui sociale celorlalti doi, cel din Germania si cel din Romania, stiind ca s-au cumparat (achizitionat) prin proiect acele utilaje necesare cercetarii?
Acesta din urma este constient ca fara ajutorul celorlalti doi (chiar si in cazul unui imprumut bancar) nu poate sa reuseasca, mai bine vrea sa se retraga. Este posibil? Exista cumva vreun articol ca toti trei sa fie obligati sa fie impreuna pana la finalizarea proiectului?
Cu respect, Stefanescu Stefan