marți, mai 17, 2022

Formarea coaliției post-electorale din Moldova și câștigurile Moscovei

Rezultatele alegerilor parlamentare din Moldova au păstrat intactă necesitatea coalizării partidelor intra-parlamentare pentru a putea administra țara. Imposibilitatea Socialiștilor de a obține o majoritate, menținerea greutății politice a Democraților, dar și erupția opoziției extra-parlamentare unificate, a generat o situație complicată, deși previzibilă.

În primul rând, s-a creat un tip de proporționalitate în balanța de putere în cadrul noului legislativ. În condițiile date, formarea majorității în mod convențional, adică fără corupere și intimidare, înseamnă o coaliție compusă din minim două formațiuni, cu participarea PDM, PSRM și/sau Blocul ACUM. În al doilea rând, se creează o sinergie potrivită ce forțează Democrații și Socialiștii să-și oficializeze și permanentizeze relațiile de cooperare, care a existat, deși mai des în formă ad-hoc și ascunsă, de-a lungul anilor 2016-2018. Refuzul Blocului ACUM de a negocia produce constrângeri suplimentare pentru ca Democrații și Socialiștii să găsească un numitor comun. Totodată, cele două partide ilustrează apropierea lor ca pe o consecință a intransigenței Blocului ACUM, care este responsabilizat pentru o eventuală coaliție PDM-PSRM. Nu în ultimul rând, lipsa Blocului ACUM din coaliția de guvernare expune vectorul pro-european riscului de a fi diluat prin favorizarea unei politici externe multi-vectoriale, pe care insistă Socialiștii de la preluarea oficiului președintelui de către Igor Dodon. Prin urmare, repararea relațiilor cu Rusia ar putea deveni o prioritate.

Chiar dacă PSRM a criticat Acordul de Asociere cu UE, liberalizarea vizelor și alte aspecte de integrare europeană pe durata campaniei electorale (IPN, 23 Februarie 2019), acesta nu a cerut suspendarea lui. Discrepanța dintre Socialiști și conținutul integrării europene în care participă Moldova nu se bazează pe incompatibilități insurmontabile, ci pe concretizarea unei selectivitați bi-dimensionale. Pe de o parte, în termeni economici și politici, PSRM și liderul informal al acestuia, președintele Igor Dodon, vor beneficii asimetrice în favoarea Moldovei. Pe de altă parte, în termeni politici, Socialiștii cer un dialog cât mai simetric cu UE, în care să conteze protejarea integrității teritoriale, inclusiv a statutului de neutralitate, în fața riscului de sporire excesivă a aspirațiilor unioniste în societate. Crearea unei coaliții de guvernare cu Socialiștii le-ar permite Democraților să-și consolideze propria selectivitate față de dialogul cu UE. Astfel, întârzierea anumitor reforme ar putea fi justificată prin rezistența Socialiștilor, care, pe de altă parte, vor fi lăsați să repare și totodată să monopolizeze în continuare politica externă în direcția Rusiei.

Apropierea de PDM: „capcană politică” sau  „coexistență utilă” pentru Socialiști?

După o serie de suspendări temporare (deocamdată de cinci ori) din funcție, președintele Igor Dodon intenționează să folosească formarea coaliției de guvernare ca moment de reabilitare a imaginii sale. Ridiculizat pe parcursul lui 2018 pentru faptul că poate fi cu ușurință ocolit de către Democrați, după alegeri,pPreședintele Dodon este în poziția de a decide asupra viitoarei coaliții atât din punct de vedere procedural, cât și politic. Pe partea procedurală, anume de Igor Dodon depinde activarea noului legislativ, nominalizarea potențialului prim-ministru și respectiv dizolvarea Parlamentului. Din punct de vedere politic, președintele Dodon a făcut câteva sugestii care pot fi interpretate ca pe o aprobare a unei coaliții dintre Socialiști și oricare partid major din noul legislativ. Varianta preferabilă pentru Socialiști ar fi guvernarea împreună cu Blocul ACUM, deoarece, indiferent de incongruențele geopolitice dintre acestea, majoritatea membrilor ACUM au o înclinație clară spre aplicarea statului de drept și a unor reguli de joc clare. Totuși, deși reprezintă o afacere riscantă, cooperarea politică cu Democrații oferă un spațiu de „coexistență”, care poate deveni util. Mai mult ca atât, constituirea coaliției de guvernare elimină presiunea unor alegeri anticipate organizate concomitent cu alegerile locale.

În discursul său post-electoral, președintele Dodon a specificat două puncte de reper majore, pe care el și respectiv formațiunea sa – PSRM – se va baza la constituirea coaliției de guvernare. În primul rând, viitoarea guvernarea va avea loc doar cu participarea partidelor politice (Presedinte.md, 26 Februarie 2019). Astfel, președintele Dodon exclude în mod deschis sprijinirea oricărei coaliții hibride, alcătuite prin dezmembrarea de fracțiuni parlamentare. Asemenea mesaj reprezintă un avertisment față de orice tentativă din partea Democraților de a corupe sau intimida Socialiștii, după modelul folosit în 2015-2016 față de PCRM și PLDM. Iar al doilea principiu semnificativ, sugerat de către Igor Dodon, pentru viitoarea guvernare, este dezvoltarea unei „politici externe echilibrate” (Presedinte.md, 26 Februarie 2019). Acest obiectiv implică reabilitarea relației cu Rusia, promisă de către președintele Dodon de la începutul mandatului său, în 2016. Discursul despre re-echilibrarea politicii externe include un accent special pe lupta pentru interesele „pro-moldovenești” (Izvestia, 14 Martie 2019), care de asemenea necesită o relație prietenoasă cu Rusia. Politica externă „pro-Moldova” exprimă întocmai principiul de selectivitate, pe care atât Socialiștii, cât și Democrații, îl vizează în relația cu partenerii externi, în particular cu cei occidentali.

Guvernarea împreună cu Democrații conține multe necunoscute atât vizavi de multiplele slăbiciuni ale Socialiștilor, folosite ca pârghii de presiune, cât și cu privire la strategia de supraviețuire politică a lui Vladimir Plahotniuc și anturajul acestuia. Este adevărat că PSRM-ul poate în orice moment să se retragă în cazul unei coaliții cu Democrații, lăsând guvernul vulnerabil în fața unei moțiuni de cenzură. Totodată, există o probabilitate ridicată că viitorul parlament va lansa inițiative de destituire a președintelui Dodon din funcție, având în vedere prezența Blocului ACUM.

Din punct de vedere practic, pentru a coopera cu Democrații și a evita careva „capcane”, Socialiștii au nevoie de garanții sub formă de re-distribuirea anumitor instituții de stat și neapărat lichidarea dosarelor penale, dacă acestea au fost inițiate împotriva membrilor PSRM. Este improbabilă stabilirea unui regim de transparență integrală și reciprocă între cele două partide, dar elaborarea unor „linii roșii” de coexistență este esențială. Cel mai degrabă, PSRM se va specializa în relația cu Rusia, iar Democrații vor căuta soluții pentru a reanima dialogul cu UE. Iar politica internă va deveni un domeniu mai sensibil și mai puternic contestat decât politica externă.

În ce constă interesul Rusiei?

Alegerile parlamentare din Moldova nu au produs întocmai rezultatele așteptate de Rusia, deoarece Socialiștii nu au preluat guvernarea. Totuși, scrutinul nu a devenit un eșec total pentru interesele ruse. Așadar, viitoarea coaliție de guvernare depinde de PSRM și împuternicirile constituționale ale președintelui pro-rus Igor Dodon. Iar cel din urmă insistă pe o guvernare care va restabili dialogul cu Rusia și este capabil să facă orice pentru a promova o agendă pro-rusă în Moldova, chiar și cu prețul discreditării imaginii personale.

Totodată, formațiunile dedicate în totalitate vectorului pro-european s-au redus în două – de la 55 (PLDM, PDM și PL) în 2014 până la 26 de mandate ce aparțin Blocului ACUM în noul legislativ. Astfel, 75 aleși din 101 de deputați au o viziune foarte pragmatică sau chiar oportunistă, vizavi de modelul de dezvoltare al țării și relația cu UE. Deși Democrații nu vor renunța la vectorul european, aceștia nu pot fi angajați plenar în lupta cu corupția politică neselectivă și demontarea „statului capturat”, deoarece aceasta constituie esența partidului.

Mai mult ca atât, Rusia a putut observa cât de disruptivă poate fi implicarea a doar circa 30 mii de cetățeni din regiunea transnistreană asupra alegerilor din Moldova. Acest exemplu a mai scos în evidență fragilitatea democrației moldovenești, care în ultimii  ani s-a deteriorat, în pofida eforturilor de integrare europeană. De fapt, bilanțul alegerilor moldovenești corespunde intereselor Rusiei, deoarece majoritatea forțelor ajunse în Parlament sunt extrem de populiste și centrate pe obiective personale, în particular pe răfuieli politice, imunitate și respectiv impunitate, decât pe reforme coerente și necondiționate.

În loc de concluzii…

Procesul de formare a coaliției de guvernare apropie cel mai mult PDM și PSRM, inclusiv din cauza refuzului Blocului ACUM de a se alia cu aceștia. O coaliție PDM-PSRM pare să fie dificilă, dar are potențial de creare pentru că ambele partide favorizează o abordare selectivă față de partenerii occidentali.

Asemenea coaliție depinde însă de setul de garanții pe care PDM este dispus să-l ofere Socialiștilor. Oricum, cei din urmă trebuie să anticipeze toate riscurile posibile. Printre acestea se numără o ulterioară demitere a președintelui Dodon, într-o situația în care PDM și ACUM ar putea acționa în comun pentru a declanșa alegeri prezidențiale noi înainte de 2020.

Nimeni nu exclude alegerile anticipate dacă negocierile de creare a coaliției nu aduc roadă. Dar raționalitatea declanșării lor este minimă, pentru toți jucătorii politici majori – PSRM, PDM și ACUM, deoarece raportul de forțe nu poate fi schimbat când circumstanțele rămân neschimbate.

Aparut pe IPN.md

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Nu înţeleg ce vrea blocul ACUM. Vrea să împingă ca PSRM şi facă guvern cu PDM? Şi care e frumuseţea? Presupunerea că peste 4 ANI vor câştiga alegerile? Păi până atunci se poate alege prafu’ şi de ACUM şi de Moldova. În plus, nici alegerile anticipate nu vor schimba decisiv raportul de forţe între cele trei blocuri politice. Şi atunci, ce vrea ACUM?
    O alianţă pro-occidentală ACUM-PDM se impune, mai ales că PDM a oferit postul de prim-ministru blocului ACUM.
    ACUM trebuie să înţeleagă că Moldova are nevoie ACUM de ACUM! Peste patru ani va fi prea târziu.

  2. Articol foarte util pentru creionarea situației încâlcite de la Chișinău! Tind însă să cred că, în ciuda decalajului geopolitic și de dezvoltare, moldovenii au un dram de minte în plus față de frații lor de la București. De ce? Pentru că, pe malul Dâmboviței, iresponsabilitatea și meschinăria au mână liberă acum …

  3. BASARABIA nu mai este demult ceea ce stim noi din memoria istorică. ESTE ACEA REPUBLICĂ MOLOTOVA construită in laboratoarele comuniste moscovite consolidate o dată in plus de Tratatul RIBENTROP – MOLOTOV , care persistă si acum cu sprijinul masiv al Kremlinului , nepăsarea noastră colectivă si interesele unor cercuri ultra influente din exterior. ( a se vedea situatia de 25 de ani a enclavei ruse TRANSNISTRIA tergiversată lent, diabolic si insistent de cei …implicati !) După recentele alegeri s-a ajuns la un blocaj total ce nu va fi putea fi rezolvat nici pe departe de alte alegeri anticipate. Faptul în sine este extrem de convenabil marelui URS SIBERIAN diversionist și provocator ofensiv , mai ales ca alegerile apropiate din UKRAINA vor complica si mai mult relatiile UE cu PUTIN . Ukraina va fi astfel sigur o scenă deschisă pentru derularea unor realităti cu totul imprevizibile,dar cu impact major EST- VEST, transferuri de acest fel suferind ,nolens – volens, și spatiul PRUTO- NISTREAN din coasta României. O implicare energică , utilă si mai ales benefică a UE/SUA /NATO ar fi posibilă, dar in contextul marilor reformulări care le-a cuprins, nu prea sunt previzibile pentru următorii 5 -10 ani. Se pare că BASARABIA a pierdut ultimul tren spre integrarea in UE spre rusinea ei. DAR SI A NOASTRĂ A TUTUROR. DE LA VLĂDICĂ LA OPINCĂ . MĂCINAREA NERVILOR VA PUNE PE MULTI LA GRELE ÎNCERCĂRI si va produce multe, foarte multe deceptii. Iar pentru Basarabia va însemna cel puțin încă o generație .

  4. @Lucifer – Pragmatic ai dreptate dar conviețuirea cu un partid oligarhic și corupt are riscuri. Guvernarea PDM va valida golăniile făcute de aceștia pe de o parte iar pe de alta va expune la riscul de a fi bălăcăriți de socialiști care se vor prezenta ca justițiari. Adevărul e că oricare din coaliții sunt imposibile ca structură de început.

    • Păi asta este situaţia actuală a electoratului din Moldova, care nu se va schimba esenţial în caz de alegeri anticipate. Deci, trebuie găsită o soluţie cu situaţia politică de acum. Eu cred că o alianţă ACUM-PDM

  5. Suna a justificare cand nu vrei sa faci ceva. Am colegi care fac o prostie si justifica ca totul functioneaza conform specificatiilor asa cum a fost cerut, dar nu vor sa recunoasca ca sistemul produs de ei nu isi indeplineste functia, este inutil pentru utilizator.

    Eu daca ma uit la Belgia, Elvetia unde situatia e similara, vad un nivel de viata. In Moldova inca nu s-a ajuns sa discute proiecte, nu intereseaza pe nimeni cum se numesc partidele, ei se cunosc toti intre ei, au fost colegi, sunt rude, denumirile de partide, programe e un show, circ de orgolii si nume. Nu asta ne intereseaza, ne intereseaza: integrarea in UE, sa nu stam la vama acolo, drumuri, apa, canalizare, economie, medicina, euro. Nu vad nimic despre aceasta in articol. Nu faceti decat sa mentineti show-ul.

    E asa greu de priceput ca nu ne intereseaza personalitatile lor? Sunteti cercetator la Giessen, nu stiu ce cercetati acolo, presupun ca teatru sau psihologie. Ar fi bine sa rugati un coleg de la economie, infrastructura, drept sa ne scrie care e starea cu moldova si ce trebuie facut, si unde nu merge.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro