joi, martie 28, 2024

„Fort Trump” în Polonia. Ce ar însemna pentru Flancul Estic al NATO şi pentru UE o bază americană importantă?

Puncte cheie:

  • Cu ocazia vizitei preşedintelui polonez Andrzej Duda la Casa Albă, liderul american Donald Trump a anunţat că „analizează foarte serios” propunerea Poloniei de a înfiinţa pe teritoriul acestei ţări fost comuniste o bază militară americană;
  • Putem presupune că este vorba despre proiectul unei baze militare a SUA de mari dimensiuni, comparabilă probabil cu cele din Germania, Italia sau Olanda, din cel puţin trei motive: în primul rând, pentru că Polonia s-a oferit, se pare, „să contribuie cu peste două miliarde de dolari”, aşa cum a declarat chiar Duda la Washington, în al doilea rând pentru că facilităţi militare americane de dimensiuni mai mici (cu statut de baze militare) există deja de mai multă vreme în Europa Centrală şi de Sud-Est și nu ar fi neapărat o noutate, inclusiv în România (Deveselu, Mihail Kogălniceanu), fără a avea însă trupe semnificative staţionate în aceste baze, și în al treilea rând pentru că mutarea trupelor americane din Vest în Est ar fi consecventă cu răcirea relațiilor dintre SUA și nucleul dur al UE (Germania-Franța-Benelux) și cu dorința cunoscută a lui Trump de a penaliza țările vest-europene care, în opinia lui, „profită de prea mult timp de securitatea furnizată din buzunarul contribuabililor americani, fără să participe financiar echitabil”;
  • Deschiderea bazei din Polonia s-ar încadra, pe de altă parte, în procesul strategic şi politico-militar mai amplu de pivotare a NATO spre Flancul Estic, despre care se discută masiv după anexarea Crimeei în 2014 şi războiul secesionist din Estul Ucrainei, alimentat de Rusia. Au fost cel puţin trei Summituri ale Alianței dedicate măsurilor pentru asigurarea Flancului Estic, începând cu Ţara Galilor 2014, Varşovia 2016 şi Bruxelles 2018;
  • În acest proces mult dezbătut şi comentat, trebuie totuşi spus că rezultatele substanţiale, concrete, nu au fost niciodată pe măsura aşteptărilor ţărilor central și est-europene care au aderat după 1999, poate cu un plus de concretizări în ultimii ani pentru nordul Flancului Estic (Polonia şi ţările baltice), în raport cu sudul (România, Bulgaria, Croaţia, Albania şi Muntenegru, ca să nu mai vorbim de faptul că pe Turcia se poate conta tot mai puţin), dar oricum fără să se depăşească până acum ideea trupelor rotaţionale şi a reticenţei de a înfiinţa baze permanente de mari dimensiuni;
  • Anunţul de la Casa Albă, chiar şi sub această formă incertă, evazivă, prin care se încearcă mai degrabă testarea opiniei publice americane şi internaţionale şi provocarea formulării unei poziţii a Federaţiei Ruse, este de o mare importanţă pentru întreaga regiune, pentru viitorul relaţiilor bilaterale cu Rusia (trebuie avut în vedere că Polonia se învecinează de jure și de facto cu teritoriul Rusiei, pe frontiera cu exclava Kaliningrad) şi, aşa cum vom explica în cuprinsul articolului, important chiar pentru Uniunea Europeană şi pentru planurile acesteia de creare a unei politici de Apărare comune;
  • Înfiinţarea primei baze militare americane de mari dimensiuni în Europa de Est ar anula, practic, faimoasa înţelegere Clinton-Elţîn din 1997[1], făcută cu o lună înaintea Summitului NATO de la Madrid, care a deschis calea extinderii Alianţei Nord-Atlantice în fostele state comuniste în 1999, înţelegere prin care SUA dădeau asigurări Rusiei că nu vor amplasa arme nucleare şi nu vor staţiona trupe semificative pe teritoriul noilor aliaţi din fosta Europă socialistă (Polonia, Cehia, Ungaria);
  • Controverse privind înţelegerea din 1997 au mai existat în trecut, tot aşa cum s-a spus că, de fapt, Rusia a încălcat prima acordurile internaţionale privind statutul ţărilor ex-comuniste (inclusiv Memorandumul de la Budapesta din 1994 privind „denuclearizarea” Ucrainei), prin agresiunea asupra Ucrainei din 2014, şi ca atare SUA nu se mai simt obligate să respecte termenii înţelegerii prezidenţiale de acum 21 de ani;
  • Prin înfiinţarea acestei baze, s-ar reafirma angajamentul politic şi militar decisiv al Statelor Unite pentru securitatea noilor aliaţi, rezultaţi după extinderea NATO spre Est, s-ar confirma teza unei pivotări a interesului strategic al SUA dinspre Europa de Vest spre Europa Centrală, s-ar da un semnal ferm Rusiei, că regiunea este sub protecţia SUA, şi, ca o consecinţă indirectă, s-ar da o lovitură planurilor UE de punere în practică a unei politici de Apărare Comună, atâta timp cât Polonia cel puţin, cea mai mare ţară a Europei Centrale, nu ar mai fi interesată de PESCO în domeniul Apărării şi cu atât mai puţin de integrarea militară şi financiară europeană a politicii sale de Apărare;
  • Foarte probabil, dacă va fi înfiinţată, unitatea din Polonia nu ar avea, cel puţin în prima fază, statutul de bază NATO, ci de bază militară a SUA, ceea ce din perspectiva garanţiilor de securitate acordate Poloniei nu ar însemna, de fapt, nicio diferenţă;
  • Nu ştim deocamdată care va fi poziţia UE faţă de planurile polono-americane precum şi faţă de o eventuală reticenţă viitoare a Varşoviei de a contribui financiar la politica de Apărare a UE. Știm însă cu certitudine că România va fi pusă în situaţia de a cere la rândul ei, mai energic și mai convingător, din partea NATO și SUA, măsuri militare relevante, comparabile ca anvergură cu cele din Polonia, destinate și pentru securitatea sudului Flancului Estic, care ar rămâne în mod evident, din perspectiva resurselor efective angajate pentru garantarea securității, în urma subregiunii nordice a acestei zone de periferie a NATO, atât de sensibilă și de expusă riscurilor de-a lungul istoriei. Trebuie să fim realişti şi să recunoaştem că, după atâţia ani de discuţii, nu s-a realizat mare lucru în ceea ce priveşte securitatea sudului Flancului Estic, inclusiv a regiunii Mării Negre, deşi Bucureştiul a insistat politic, prin vocea ultimilor doi preşedinţi, asupra importanţei acestei zone.

*

Anunțul de la Casa Albă, chiar stând sub semnul unei propuneri, nu al unei certitudini, marchează trecerea unei borne istorice importante pentru fosta „Europă de Est”, regiune numită astăzi, prin glisarea geopolitică a Occidentului spre Est, din ultimii aproximativ 30 de ani, Europa Centrală.

Vorbind despre posibilitatea înființării unei mari baze militare a Statelor Unite pe teritoriul Poloniei, președinții Trump și Duda au anulat, practic, și ultima rămășiță a înțelegerilor americano-sovietice care au făcut parte din pachetul infam de împărțire a Europei, în 1945. Căci înțelegerea Clinton-Elțin din 1997 nu era decât o prelungire cosmetizată, la peste o jumătate de secol distanță, a vechiului acord al aliaților pentru delimitarea sferelor de influență de pe continent, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Separat de planul regional, anunțarea unei posibile baze militare în Polonia este și o săgeată tactică trasă spre Rusia lui Putin, în dosarul mult mai complicat al relațiilor bilaterale dintre cele două Mari Puteri. O nouă temă de presiune a diplomației americane asupra Rusiei, care se vede obligată să pregătească încă o strategie de combatere și denigrare a prezenței SUA în zonă sau să contrapună, la rândul ei, alte teme și mișcări supriză, în alte dosare complicate din politica internațională (Siria, Coreea de Nord, Turcia și Orientul Mijlociu etc.), pentru echilibrarea imaginară a balanței de putere, vechea obsesie a lui Putin, tributară Războiului Rece.

Sigur, nu neagă nimeni că Polonia este portdrapelul întregii regiuni, țara cea mai mare, care cumulează cele mai multe trăsături reprezentative și simbolice pentru dramele și evoluțiile națiunilor est-europene din ultimul secol, prinse în mecanica dură și cinică a relațiilor dintre Germania și Rusia. Implicarea Americii în Polonia este de bun augur, atâta timp cât această angajare nu anticipează viitoare demersuri ostile politicilor comune ale Uniunii Europene, cât nu vizează adâncirea unei falii Est-Vest reapărute surprinzător în ultimii ani și cât efectele benefice ale acestei prezențe se vor răsfrânge asupra întregii regiuni.

Așa cum am arătat în punctajul inițial, avem motive să credem că baza militară americană din Polonia se va înființa, în anii următori. Putem presupune că va fi localizată undeva în estul Poloniei, nu departe de frontiera cu Ucraina (care tocmai a denunţat Tratatul de prietenie şi colaborare cu Federaţia Rusă), sau în nord, la Marea Baltică, deşi apropierea de Kaliningrad ar putea fi considerată de Moscova drept ostentativă. Propunerea Poloniei se va concretiza în cele din urmă, chiar dacă nu o vom vedea curând la dimensiunile și funcționalitatea bazelor din vestul Europei. „Fort Trump”, așa cum a sugerat Duda că se va numi baza SUA din Polonia, mângâind orgoliul binecunoscut al președintelui american, va deveni, probabil, realitate, până la sfârșitul mandatului lui Donald Trump, chiar dacă până în ianuarie 2021 nu ne așteptăm să fie mai mult decât o decizie politică, un acord semnat, eventual o primă finanțare aprobată de Congres și o simbolică aruncare a primului cancioc de mortar la baza primului zid. Dar toate au un început.

Dacă prin aceasta președintele Trump va urmări o sfidare și o slăbire a rolului Uniunii Europene în Polonia și în Europa Centrală, deocamdată nu știm. Dar, făcând abstracție de aceste conotații inevitabile în contextul actual, cu atât mai mult cu cât s-au întâlnit doi președinți exponenți ai valului populist conservator (ambii cu poziții explicite anti-UE), propunerea ca atare de întărire a prezenței militare americane pe Flancul Estic al NATO este binevenită. România nu poate decât să salute un asemenea proiect. Pe de altă parte, Bucureștiul va reflecta cu siguranță la modalități de creștere concretă a prezenței strategice a Statelor Unite pe teritoriul țării (nu numai militare), iar proiectele discutate recent în cadrul Summitului Inițiativei celor Trei Mări, în domeniile energetic, de transport și digital, pot constitui, cel puțin în parte, o bună bază de pornire pentru readucerea interesului american în zonă. Dar și pentru calmarea, fie și parțială, a îngrijorărilor crescânde ale românilor privind creșterea influenței Rusiei în zona în care ne aflăm.

NOTE________________


[1]https://www.washingtonpost.com/archive/politics/1997/05/27/for-clinton-sticking-with-yeltsin-sealed-agreement-on-nato/b676667a-8e64-4e07-89b8-533f9292b085/?noredirect=on&utm_term=.24d207c3ddaf

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Care politica europeana pentru aparare?

    In al doilea rand, Romania e deja mult in urma Poloniei si va ramane si mai mult.

    Rusii vor fi la Brasov pana se dezmeticeste PSD-ul sa ceara trupe americane in Romania, fiindca Romania e o mizerie de tara, cu un popor majoritar (78%) prost, anesteziat si ticalos, incapabil sa-si aleaga lideri de calitate, intotdeauna gata sa-si dea viitorul pe 5 mici si o bere la un carnaval PSD.

    Degeaba zice imnul „desteapta-te romane”, e prea tarziu sa se mai destepte romanii, ar fi trebuit sa se destepte la vot in 2016, cand am avut pe buletin primul partid cinstit din Romania.

    Bucurati-va de saracie, popor de fraieri nepasatori.

    • „Rusii vor fi la Brasov” mergând unde? :)

      Polonia e pe direcția principală est-vest, astfel încât o invazie rusească a Europei de Vest ar afecta-o în mod direct. Dar România are dificultăți comparabile cu Rusia în a-și asigura producția alimentară și are mereu nevoie de importuri din Vest. Deci: ce-ar face rușii la Brașov? :)

  2. Mi se pare o ajustare la realitate. La ce mai trebuiesc bazele militare in europa de vest? E mai logic sa fie mai la est si mai la sud. in europa de nord vest e liniste.

    • @ion – pentru ca Germania să nu-și împartă din nou Polonia cu Rusia, de asta e nevoie de baze americane în Germania. Tancurile americane s-au întors la Grafenwöhr și au ieșit din nou pe drumurile publice din Bavaria, după 15 ani. Deși fuseseră date jos de pe nave la Gdansk, în Polonia.

      Rusia se teme de Occident și s-a temut întotdeauna, ea e simplu de ținut la respect. Dar Germania a dat foc continentului de mai multe ori, în căutare de Lebensraum. Rusiei nu-i trebuie Lebensraum, are chiar prea destul.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Lebensraum

  3. În fine, dl Naumescu se ocupă şi de real-politik, părăsind utopia Uniunii Europene germano-franceze. Mai ales că, aşa cum evoluează lucrurile, UE germano-franceză este cam ostilă SUA şi cam prea amatoare de relaţii economice şi politice cu Rusia.
    Ţările din Est sunt cele care au avut cel mai mult de suferit din cauza politicilor marilor puteri europene( cele două-trei războaie mondiale), ele fiind sacrificate pe altarul intereselor marilor puteri europene.
    Ţările din Est nu uită şi nu iartă. Mai ales că după căderea comunismului tot ele au fost jecmănite şi umilite tocmai de Vestul european, nu de americanii „imperialişti”. Dar cea a pus capac la toate este politica revanşardă şi agresivă a Germaniei care vrea musai „spaţiu vital” în Est, eventual încă o împărţire în zone de influenţă germano-ruse precum în 1939 pactul Ribbentrop-Molotov care au făcut zob statalitatea Poloniei şi au sfâşiat România.
    Astfel că pentru ţări ca Polonia şi România lucrurile sunt clare: NU se mai poate permite încă o „pactizare” Germania-Rusia peste amărâtele de state din Est. Adică, din condiţii de securitate, MAI BINE SUA+UK+NATO decât Europa franco-germano-rusă.
    România, ca şi Polonia, ar face bine să consolideze politic, economic şi militar relaţiile cu SUA ca o garanţie a faptului că un alt an 1940 nu va mai avea loc. Mai mult, alianţa cu SUA este cea mai bună soluţie pentru realizarea idealului naţional al unei alte ” Mari Uniri” cu Basarabia şi alte teritorii aflate în Est.

    • Este un truism să spui că SUA n-are prieteni ci doar interese proprii.
      Când muţi trupe din Vest către Est, aceasta este o mutare strategică sugestivă şi pentru UE si pentru Rusia. Chiar dacă „strategii” sunt probabil militarii şi câţiva neo-consrvatori, când cel ce decide este un preşedinte ca Trump, aceasta ar trebui să ne pună pe gânduri,
      Parte din explicarea ecestei strategii este evocată si în articol, dar dacă am pornit-o spre viitor cu UE pentru ca pe parcurs să îi trădăm pentru un iluzoriu ajutor (ce se va schimba în funcţie de interesele americane viitoare), atunci nu vom face decât să repetăm la infinit istoria politicii duplicitare romăneşti ce ne-a adus comunismul în bătătură.
      Oricum, în ziua de astăzi suntem departe de a fi o ţară frecventabilă, semănând din ce în ce mai mult cu o ţară (în viitor) colonizată, decât cu o ţară suverană şi demnă de luat în seamă de lumea civilizată (cu toate tarele ei, inventate sau nu).

      Cât despre „jecmăneala” României de către „răii” Occidentali, se pare că propaganda USListă şi-a făcut efectul în toate domeniile, de altfel, inclusiv cel naţionalist. Le-aţi luat la pachet.
      Scrutaţi mai cu atenţie cine a spoliat ţara asta imediat după ’89 de tot ce avea ea mai bun pentru a-şi îngroşa averile uriaşe ascunse prin offshore-uri dubioase şi care acum se bat contra unei justitii juste şi normale şi veţi avea vinovaţii adevăraţi şi nu inventaţi de tâlharii României care încearcă să steargă urmele crimelor lor numite pudic „afaceri”. Pariez că nu veţi avea vreo surpriză, chiar dacă nu veţi vrea să o recunoaşteţi.

      • Chestia cu „trădarea” este cam aşa: nu poţi să ai încredere în nimeni, mai ales în ţările din Vestul Europei. Pornind de aici, trebuie să iei în continuu în considerare posibilitatea de a fi trădat. România a fost trădată de mai multe ori decât a trădat. Am fost trădaţi la sfârşitul WW2 (când am fost predaţi lui Stalin), azi ne simţim trădaţi de Franţa şi Germania care vor să ne târască în scopuri străine de interesele noastre. Pe cine am trădat noi? În WW1 prin tratatul de la Buftea s-ar putea zice că i-am trădat pe aliaţi în favoarea Germaniei. Dar fusesem învinşi tocmai fiindcă fusesem la rândul nostru trădaţi de francezii din Grecia care nu au atacat în Balcani lăsându-l pe Mackensen să ocupe Bucureştiul. În WW2 am trădat pe nemţi în favoarea aliaţilor(ruşii, etc), dar în final am fost şi noi trădaţi. Sunt ţări ca Polonia şi Cehoslovacia care au luptat tot războiul alături de „aliaţi”, dar la sfârşit tot au fost trădate şi date lui Stalin. Aşa că lăsaţi-mă în pace cu „trădările” făcute de România.

        • Pai ideea Uniunii Europene s-a nascut tocmai in cenusa celor doua razboaie mondiale, ideea fiind consolidarea intereselor comune, crearea unui spatiu comun (coeziune, integrare, etc) pentru a evita repetarea greselilor din trecut.

          • Asta a fost după WW2 ca piaţă comună economică. Acum se vrea o asociaţie politică de tip neo-imperialist. Şi, în definitiv, chiar credeţi că Istoria poate fi uitată?

            • Dom’le constat a N-a oară că aveți porniri iraționale anti UE….. Asta e! De ce?!?

              Spuneți că istoria nu poate fi uitată. Istoria predată de comuniști?!? In interpretarea lor?!? Din postările dvs.asa reiese.
              DE, Austro-Ungaria ar trebui să uite că fără aportul lor hotărâtor ne-a fost recunoscută independența și am căpătat Dobrogea?!? Fr., DE ar trebui să uite că fără acordul lor explicit nu ar fi existat unirea cu Basarabia?!? Fr.ar trebui să uite aportul hotărâtor la unirea Ro cu Transilvania?!? Dar Rusia ar trebui să uite că fără decizia personală a lui Stalin Ro.soarta Transilvaniei era absolut incertă?!? Iar eventualitatea rămânerii in cadrul Ro.era ultima pe listă?!?
              Sau poate că doar noi avem dreptul de a nu uita istoria,…..atunci când ne convine ?!?

      • @contributor – haideti sa nu comparam presupusele offshore cu retelele de banci, hypermarket-uri , benzinarii si fabrici de componente auto care spoliaza munca romanilor de fiecare zi.

        • @Harald, – care români, daca n-ar fi multitudinea de spoliatori europeni vestici, în frunte cu Germania favorita ta, n-ar avea altceva de făcut decât să taie frunze la câini, sa se angajeze la stat sau sa emigreze (la cat de bun și performant e capitalul autohton). Tâmpenii cu exploatarea românilor de către Bosch, INA Schaeffler, Leoni, Fujikura, Renault, etc … am auzit grămadă de la cei ca și tine, însă n-am remarcat nici măcar un singur comentariu negativ in ultimii trei ani, din partea cuiva care sa se declare că lucrează la cei mai sus menționați. Nu cumva știi tu din UK (sau de unde Dumnezeu ești…) mai bine decât cei în cauză cat le este de bine?

          • @Ioan – investiile straine sunt utile si necesare, dar asa cum le fac Toyota sau Hitachi in UK, nu asa cum le fac firmele austriece si germane in Romania.

            Toyota si Hitachi nu spoliaza UK, iar Romania de astfel de investitii straine ar avea nevoie.

        • Din postările tale rezultă că furăciunea din banul public e preferabilă comerțului……
          In acest moment tu te uiți la un monitor made in China/Koreea, folosești un desktop/laptop/tabletă made in China, Koreea…. folosești un router marde in China, etc, etc.
          Nu s-ar putea produce și pe malurile Tamisei, Senei, Elbei sau Dunării?!?
          Se numește spoliere?!?
          Muncitorii chinezi, koreeni, vietnamezi, etc care muncesc ptr.Apple&co sunt spoliați si insclavizati economic ?!? Sau doar românii din companiile germane ?!?
          Susții niște bizarerii fără sens.

    • As adauga si Regatul Unit pe lista aliantelor vitale pentru Romania.
      „NU se mai poate permite încă o “pactizare” Germania-Rusia peste amărâtele de state din Est”–> Foarte adevarat ce spuneti, asa ceva nu mai trebuie sa se intample niciodata si de aceea noi trebuie sa ne aliem cu cine trebuie. Inainte de 89 cortina de fier cadea la Berlin lasand estul de izbeliste in sfera Rusiei. Astazi aceasta granita trebuie sa me mute la limita spatiului NATO.

      • UK este un aliat natural alături de SUA. Să nu uităm, intrarea în NATO şi UE a României şi Bulgariei a fost realizată prin demersurile UK, mai ales ale Casei Regale a UK aflată în relaţii de rudenie cu Casa Regală a României. Viitorul rege al UK, prinţul Charles, este un prieten al României şi are o adevărată slăbiciune pentru Transilvania şi România. Apoi, cine ne apără teritoriul de aviaţia Rusiei? SUA, UK, Canada….

        • Chiar vorbiți serios?!? Ro.a aderat la NATO ca urmare a demersurilor casei regale britanice?!? Acestea au fost argumentele?!?
          Mi-e teamă că aveți un umor prea special.

  4. Aceasta miscare va lamuri definitiv Rusia la ce se poate astepta de la presedintele american la alegerea caruia a pus putin umarul. Incercand sa zguduie prin Trump ordinea mondiala multilaterala la care nu se poate adapta economic, Rusia se trezeste cu baza militara americana la usa sa. II intleg si pe polonezi, care au fost desfiintati ca stat de doua ori in istorie de intelegerile dintre Rusia si Prusia si vom astepta sa vedem daca capul de pod american din Polonia va fi numai militar sau si economic.
    Pentru noi este o veste buna, deoarece incapacitatea lui Dragnea si a grupului de care s-a inconjurat, de a deveni frecventabil pentru americani, lasa o urma de indoiala despre eventuala dubla comanda cu un buton la Moscova a unora dintre acestia, crescuti la umbra afacerilor rusesti de la noi. Aceasta miscare ar restrange alegerea romanilor in politica externa doar intre UE si SUA fara posibilitatea politicienilor nostri penali de a introduce in discutie regimuri de tipul lui Putin.

    Va fi interesat de urmarit reactia Rusiei, iar daca planul merge mai departe ma astept la o noua incercare de influentare a rezultatelor alegerilor americane – de data asta in sens contrar.

    • @Ioan – deci Trump a tradat acum Rusia, corect? :)

      E greu tare sa accepti ca fost o minciuna contributia Rusiei la alegerea lui Trump, e mai simplu de adaugat minciuni noi.

      • @Harald- pe subiectul interferentei Rusiei in alegerile americane (si nu numai…), nici macar nu ma obosesc sa intru in polemica cu tine. Sunt suficient de bine documentate, cu firme, cu oameni, cu conturi, singura indoiala fiind daca Trump stia sau nu stia de aceast ajutor dezinteresat, dar dupa cum si-a trimis fiul si ginerele sa caute mizerii despre Hilary Clinton in e-mailurile hackuite de rusi, cred ca este clara situatia.

        Incercarea ta de deviere a atentiei de la esenta comentariului meu este penibila, astfel ca o repet: in urma intentiei americane de a-si planta o baza militara in Polonia , Rusia s-ar putea sa incerce la urmatoarele alegeri, influentarea votantilor americani in sens invers anului 2016, prin fake news-uri, prin scurgerea de mizerii despre Trump, s.a.m.d., ca doar omul este un izvor nesecat de controverse si mismasuri financiare.

        Observ ca, la fel ca si Svejk, tii mortis sa ai ultimul cuvant la oricare comentariu. Dai inainte pana vei cadea in derizoriu.

        Din fericire lucrurile merg mai departe si in curand vom avea alegeri in SUA, apoi se va termina ancheta lui Robert Mueller, urmeaza alegerile din 2020, etc… Eu n-as paria ca Trump ia si al doilea mandat, mai ales in contextul ultimelor tarife aplicate Chinei, tarife care vor atinge votantul american la buzunar.

  5. Rusia nu ne lasa nicio alta alternativa in privinta asta. Mutarea trupelor americane stationate in Europa mai aproape de granita estica este o necesitate reala, indiferent care este contextul politic care face posibila aceasta mutare sau ce alte implicatii ar avea sau nu ar avea. Sunt sigur ca americanii ar fi preferat sa reduca cheltuielile cu mentinerea unui numar ridicat de trupe in Europa si sa lase securitatea europenilor in sarcina lor, dar dacar ar face asta, riscurile de securitate ar fi imense, armatele nationale europene nu sunt capabile sa se apere individual sau colectiv in fata Rusiei.

    Daca UE nu vrea ca puterea sa-i fie diminuata de o astfel de mutare care este solicitata de tarile din flancul estic inca din 2008 (si chiar dinainte de summitul de la Bucuresti, dar in special atunci si dupa summitul NATO din 2008), atunci ar fi trebuit sa vina cu alternative reale, cu solutii. ceea ce nu poate face inca.

    Din punctul meu de vedere, ar trebui sa fie evident ca o astfel de mutare, indiferent ce spun aparatele de propaganda, ar avea efecte net pozitive in privinta stabilitatii UE. Nu poti sa construiesti o alianta de state nationale cu agende usor diferite daca esti vulnerabil la riscuri externe majore.

  6. Chestiunea esențială este dacă se poate împăca Polonia cu Germania și cu Rusia, cele două puteri care au încercat de mai multe ori să o împartă, cel puțin așa cum pare să se fi împăcat cu Austria, chiar și cu Turcia. Eu cred că această împăcare depinde în primul rând de Germania și Rusia, abia apoi de Polonia.

  7. SUA are în RFG peste 33.000 soldaţi şi măreşte acum cu 1.500 pentru o nouă centrala de comandă, probabil la Ulm (la Stuttgart sunt peste 15.000 americani). Nu e clar cum va arăta NATO in viitor.

    ….“….în primul rând, pentru că Polonia s-a oferit, se pare, „să contribuie cu peste două miliarde de dolari”, aşa cum a declarat chiar Duda la Washington, în al doilea rând pentru că facilităţi militare americane de dimensiuni mai mici (cu statut de baze militare) există deja de mai multă vreme în Europa Centrală şi de Sud-Est.. „…..

    UE nu are şi nu va avea pondere militară însemnată. Nici încrederea între partenerii în UE.27 nu a cescut după declanşarea articolului 7 UE împotriva Poloniei şi Ungariei (nu va fi aprobat în consiliul ministerial al şefilor de state, deci e mort din ziua când PP a votat contra Ungariei?).
    Care e pericolul pentru Polonia de azi, membru NATO&UE? Pericol din est? Tancurile ruse nu vor ataca teritoriul NATO & UE. Timpul de zbor pentru rachete din Kaliningrad e de 5 minute. Timp pentru apărare?
    „Mourir pour Danzig“ 1938, Paris-Polonia: guvernul de stânga francez ezită 1938 să declare „caz de război“ la un atac asupra Poloniei. După 1.09.1939 a fost prea târziu. Nu mai suntem în mijlocul secolului 20. Suntem în era „spaimei nucleare“. Speculaţii geopolitice în est în secolul 21…… …
    Iliberalii din est nu sunt bine văzuţi de Congresul american. Atacul asupra statului de drept din partea PIS/Kaczinski şi V. Orban nu are sprijin în SUA. Budgetul lui D. Trump depinde de Congres. Intersele de stat sunt una, relatiile politice sunt altceva. Intervine statul de drept care e o condiţie prioritară pentru relaţii bune cu SUA/Congresul american.

    …. „… Bucureștiul va reflecta cu siguranță la modalități de creștere concretă a prezenței strategice a Statelor Unite pe teritoriul țării (nu numai militare), iar proiectele discutate recent în cadrul Summitului Inițiativei celor Trei Mări, în domeniile energetic, de transport și digital, pot constitui, cel puțin în parte, o bună bază de pornire pentru readucerea interesului american în zonă…. „…..

    Intervine din nou statul de drept care e o condiţie prioritară pentru relaţii bune cu SUA/Congresul american. Investitorii americani se orientează în primul rând după condiţii economice, infrastructura, calificare, impozite, legislaţie stabilă, mai puţin după guvernul temporar. Fără condiţiile necesare pentru investiţii mari în ţară nu prea se grăbesc investorii să se aventureze în zona balcani. Pentru un loc de muncă în industria 4.0 sunt necesare investiţii de 100.000 $ până la 1 milion $.
    Cuvinte multe ca ale autorului, repetate la nesfârşit sunt una, realitatea în ţară pare a fi alta. Problemele interne … ….
    D. Trump are acelaşi ţel ca fostul preşedinte democrat B. Clinton: jobs, jobs, jobs în America. Mai puţin interes american pentru jobs în balcani, în sud-estul UE?

  8. Este limpede ca se creeaza o zona independenta militar si economic intre Europa de Vest si Rusia prin Inițiativei celor Trei Mări si instalarea unei baze SUA in Polonia. Cred ca aceasta este o veste foarte buna pentru Romania si pentru statele din estul Europei. Nimeni nu doreste cred sa intoarca spatele statelor din vest si nimeni nu cred ca doreste sa iasa din piata unica europeana, insa este evident faptul ca politicile statelor din vest nu mai sunt compatibile cu cele ale statelor estice. De asemenea, proiecte gen PESCO nu isi au rostul si nimeni, mai ales din est, nu este dispus sa aloce un buget pentru acest proiect 100% vest-european.
    Statele din est nu fac acum decat sa puna in practica ceea ce afirma presedintele Comisiei Europene acum un an in discursul sau despre starea Europei: „Who wants more, to do more”.
    Aici vad doua scenarii: fie Rusia ar putea deveni si mai agresiva odata cu instalarea acestei baze uriase in Polonia, deoarece este vorba de zeci de mii de soldati americani+familiile lor, de tehnologii diverse si tehnica militara, etc, fie, Rusia ar putea fi intimidata si incoltita, caz in care ar putea sa abandoneze planurile de recucerire a fostelor zone de influenta.
    A mai aparut un fenomen imediat dupa acest summit de la Bucuresti, si anume mai multi lideri PSD i-au cerut in bloc demisia lui Dragnea. Sa fie acesta un semnal transmis de americani dupa ce s-a incalcat o linie rosie? Sa fie oare o conditie pentru a continua proiectele de aparare in est precum si cel economic (Inițiativa celor Trei Mări )?
    Nu stiu…

    • Rusia nu are niciun fel de revendicări față de Polonia. Granițele de după 1945 nu sunt cele din 1939, Polonia a fost mutată cu aproximativ o treime spre vest, astfel că teritoriul obținut de sovietici când au împărțit Polonia cu Germania a rămas practic în Belarus și în Ucraina.

      Între Polonia ca stat NATO și Rusia există tocmai Belarus și Ucraina ca state-tampon, astfel încât Rusia nu se consideră amenințată de Polonia, numai reciproca e valabilă. Rusia are o problemă serioasă doar cu perspectiva ca Ucraina să ajungă în NATO, așa se explică agresivitatea ei, începând cu 2008 și culminând cu 2014.

      • „Rusia nu se consideră amenințată de Polonia, numai reciproca e valabilă”. –> Nota 4, stati jos! Eu am spus ca noua baza americana ar putea reprezenta o amenintare la adresa Rusiei, nu neaparat Polonia ca stat. Intamplator Polonia a cerut o astfel de baza pe teritoriul ei. Putea sa fie Romania, de exemplu si atunci aceasta ar fi fost o amenintare pentru Rusia. La Ramstein in Germania, unde se afla cea mai mare baza SUA (teritoriu american!), traiesc 100000 de oameni, cu tot cu familiile lor, evident. Este ca un oras mai mare unde intri doar cu pasaportul. Nu credeti ca asta reprezinta o amenintare suficienta pentru Rusia? Evident ca o astfel de baza ar fi binevenita in est (Polonia) pentru ca astfel le-am arata rusilor ca aici in est suntem direct aliati cu americanii si protejati direct de ei in caz de ceva.

        • @mike – chiar crezi ca te afli la un nivel de la care sa-i dai note lui @Harald? :) Continutul comentariilor nu prea confirma.

        • @ mike,
          ” Eu am spus ca noua baza americana ar putea reprezenta o amenintare la adresa Rusiei”.
          Ca sa te parafrazez, „nota 1.Mai invata”!
          Trupele americane aduse in Estul Europei nu sint aduse pentru amenintarea Rusiei, un eventual atac, ci pentru a preveni o eventuala agresiune a Rusiei.

      • Aşa e. Ucraina în NATO e un coşmar pentru Moscova.
        Mai grav mi se pare frica lui Putin față o democrație adevărată, prosperă în Ucraina, un stat liber (ca UK) în vestul Rusiei cu bunăstare pentru ucrainieni. Ucraina cu bunăstare ca Elveția ar fi o amenințare directă la adresa Moscovei? Democrație reală cu rezultate bune în Ucraina şi autocrație, represiune, violență în Rusia ca de 1000 de ani? In Rusia şi China autocrații şi partidul –stat se simt amenințate de libertate, de democrație şi belşug ca în occident. Conflictele de interese sunt clare ca bună ziua?

  9. O mare putere se sprijină pe 3 piloni: ST – ştiinţă şi tehnologie, E – pilonul energetic, M – pilonul militar. Singurul stat care la ora actuală are toţi cei 3 piloni foarte solizi este SUA. Urmează China şi Rusia cu câte 2 piloni solizi: China are slab pilonul E, iar Rusia pe cel ST. Există însă posibilitatea de a forma 3 piloni solizi în tandem. Deocamdată văd 3 tandemuri ce ar putea periclita hegemonia SUA: Rusia – China, Rusia – Germania şi Rusia – Japonia. SUA e interesată să nu se poată cupla aceste forţe. Tandemul Rusia – Japonia deocamdată e imposibil din cauza diferendelor teritoriale, dar în viitor poate deveni posibil şi chiar foarte probabil dacă ruşii oferă ceva cadouri sau avantaje japonezilor. Dar celelalte două tandemuri sunt foarte posibile chiar acum. Se pare că SUA se teme mai tare de tandemul Rusia – Germania decât de cel dintre Rusia şi China din motivul că primul are pilonul ST mai puternic şi atunci stă cu ochii ca pe butelie pe relaţiile dintre cele două state şi încearcă sub diverse forme să le împiedice. Din acest motiv Polonia şi România sunt ţări de bază pentru SUA. Nu pentru că ne-ar iubi aşa de tare, ci pentru că au nevoie de noi ca să împiedice formarea acelui tandem.Noi trebuie să profităm de acest fapt şi să consolidăm relaţia cu SUA nu numai pe plan militar, ci şi pe plan energetic, economic şi tehnologic.

    • Tandemul Rusia – Germania a mai adus si in trecut dezastre pentru Romania si Polonia. Motivatiile SUA nu conteaza, ele nu vor fi niciodata atat de nocive pentru Romania si Polonia cum sunt motivatiile Rusiei.

    • Aţi mai uitat un „pilon”, pilonul Financiar. Unde toţi ceilalţi stau rău, foarte rău şi unde SUA+Israel stau foarte bine. Şi din fericire( sau nefericire….) este pilonul cel mai important….

      • Tel-Aviv nu se afla pe lista centrelor financiare (gen Tokyo, Hong-Kong, Shanghai, Frankfurt, London, New York). Puterea este constitutia din trei sfere principale: sfera economica, sfera militara si sfera politica.

    • Initiativa celor Trei Mari este o platforma pro-dezvoltare economica, pro-UE si pro-legaturi transatlantice. Pe langa inalti oficiali de la Bruxelles, la summit au fost invitati si partenerii americani pentru a sprijini aceasta initiativa chiar si cu investitii in infrastructura, sectorul energetic, etc (avand in vedere ca americanii au ramas cam in urma cu investitiile in UE).

  10. Nu pot decat sa salut acest articol care denota consecventa orientarii strategice a domnului Profesor Naumescu.

    Intr-adevar, locul Romaniei este de partea contrara Rusiei, Rusia dovedind de-a lungul timpului o politica imperiala de cotropire, subjugare a popoarelor si spolierea economiei tarilor aduse sub stapanirea ruseasca. Numai prin forta, fie ea exercitata de o armata puternica cum este cea Americana, poti impune respect muscalilor. Acestea fiind spuse trebuie sa recunoastem ca ceea ce intreprinde Polonia acum este un exemplu bun de urmat si de Romani.

    Dealtfel, lucrurile sunt oarecum aranjate pentru a pregati o prezenta armata permanenta in ambele tari. Decizia Statelor Unite de a investi in crearea unor centre puternice, in Polonia – la Drawsko Pomorskie si Romania – la Cincu, dotate cu echipamente militare moderne si destinate instruirii militarilor poate constitui infrastructura necesara transformarii acestor centre in baze militare permanente. Turnurile de paza, punctul de control al intrarii in baza si construirea unui sistem de drumuri in baza de la Cincu prefigureaza cu o buna probabilitate de adevar, intentia americanilor de permanentizare a prezentei lor in Romania.

    Mai trebuie si o politica a Guvernului Roman de natura sa ofere incredere si garantii palpabile in domeniul fiscal pentru incurajarea investitorilor americani interesati in rezervele de gaze, inclusiv sisturi, care ar pune Romania inapoi pe harta furnizorilor potentiali de energie. Dezvoltarea Portului Constanta si sistemului de transporturi trans-modale pentru importuri masive si distributie Europeana de gaze lichefiate, ar fi o alta necesitate sine qua non.

  11. Pai sa-i oferim si noi o baza. Ii spunem Trumpidava Augusta. O sa fie de neatins pentru rusi, doar n-o sa-si bage aia Armata (ma refer la tancurile Armata) pe drumurile unde ‘sunt banii dv.’ ca raman fara ele si sunt scumpe. In rest, ne bagam si noi in seama, noroc ca analitica pot face si saracii, e ieftin si da staif. Intre timp, cum am stabilit, OUGuri, CEx, Irinuca, Vasilica, propopolectoratul si contrapopolectoratul la urne, the works. Hai Centenarul in 99 de ani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro