joi, martie 28, 2024

Forumul de la Davos, elitele globaliste și amprenta de carbon

Ambițiile elitelor politice, corporatiste, ONG-iste reunite la Davos de a impune soluții radicale pentru gestiunea planetei se lovesc de ostilitatea stîngii care le acuză de ipocrizie, de opoziția celor care cred că unele teorii conspiraționiste încep să semene prea mult cu realitatea, și de reconfigurările geopolitice

   Tema tradiționalei reuniuni anuale de la Davos World Economic Forum (WEF) 2022  care tocmai s-a încheiat (de regulă are loc în ianuarie, pe zăpadă, dar din cauza Omicronului a fost mutată în mai) a fost „Istoria într-un moment de cotitură: politici guvernamentale și strategii de afaceri și, previzibil, a fost dominată de războiul din Ucraina și tragediile umanitare pe care le-a provocat. Însă, din nou previzibil, nu aveau cum să lipsească temele dragi lui Klaus Schwab, fondatorul WEF (în 1971) și elitelor politice, corporatiste, ong-iste (pandemia globală, inegalitatea, schimbările climatice) care într-un exercițiu ritualic anual vin să-și exprime profunda preocupare pentru „soarta planetei și a omenirii în ansamblu”. Klaus Schwab le-a spus celor circa 2500 de participanți că ei sunt cei chemați să asigure o „gestiune luminată” a acestor provocări planetare reprezentate de schimbările climatice și pandemii, de pe poziția unui fel de „guvern global”. Reacțiile nu au întîrziat să apară. „Nu este o teorie conspiraționistă că WEF dorește un guvern global, este un obiectiv înscris în Misiunea lor”, crede senatorul american Rand Paul. „Ideea unui guvern care nu este ales de nimeni, iată un pericol mult mai serios decît preocuparea lor caraghioasă pentru amprenta de carbon”. Care, în aceeași ordine de idei se exprimase extrem de critic, alături de alți politicieni americani, față de un demers care ar urma să acorde Organizației Mondiale a Sănătății (acuzată care s-ar afla în bună măsură sub influența Beijingului) dreptul de a impune la nivel național politici sanitare în cazul unor pandemii.

   Accentele intervenționiste din ultima vreme, mult mai vizibile ca în trecut, au făcut ca suspiciunile și teoriile conspiraționiste asociate „Agendei Davos”, să crească semnificativ în intensitate, mai ales după declanșarea pandemiei. Într-un film din 1997, Teoria Conspirației„, cu Mel Gibson si Julia Roberts, șoferul de taxi Jerry Fletcher, vede conspirații peste tot. În principiu, un exemplu clar de paranoia. Însă se spune, mai în glumă sau mai în serios, că dacă persiști în aceste teorii, mai devreme sau mai tîrziu una dintre ele se va dovedi adevărată. Or, Davosul, oferă destule exemple care alimentează cu succes astfel de etichete. Mai ales proiectul unei așa numite „Mari Resetări”, anunțat anul trecut de către Klaus Schwab, care militează pentru o schimbare radicală a modului nostru de viață, stîrnise deja enorme controverse. Pe care o serie de intervenții din acest an le-au amplificat.

   De pildă J. Michael Evans, președintele Alibaba Group, a vorbit despre un dispozitiv care va analiza „amprenta de carbon” a fiecăruia monitorizînd ce cumperi, ce mănînci, unde și cum călătorești, etc un fel de variantă a sistemului de „credite sociale” din China. Iar Albert Bourla, CEO Pfizer, unul dintre marii beneficiari ai pandemiei, care în 2021 a cîștigat $24,3 milioane, a vorbit despre o tehnologie pe care o dezvoltă corporația sa, cu un microchip inserat într-o tabletă care să semnaleze autorităților dacă pastilele obligatorii au fost într-adevăr ingerate. În timp ce președinta unui gigant financiar norvegian a spus că din cauza tranziției energetice va trebui să ne obișnuim cu penuriile, cu prețurile mari, cu presiunile inflaționiste. Sacrificii care merită însă făcute, a spus ea, din cauza „imperativului luptei cu schimbările climatice”.

  Aceste idei nu sunt noi. Ele au fost enunțate cu jumătate de veac în urmă de așa numitul Club de la Roma care avertiza despre „limitele creșterii”. Previziunile sumbre avansate atunci nu s-au împlinit, însă ideea în sine, aceea de a promova politici care să limiteze creșterea populației (de unde și campaniile susținute pro-avort sau cele pro-LGBTQ, cu accent în ultimul timp pe transgenderi), care să impună un anumit mod de viață, sub imperativul „sustenabilității”, a redevenit tentantă pentru că frica inoculată privind „moartea Terrei” dacă nu se impun măsuri radicale constituie un instrument de control extrem de eficient într-o societate în care trebuie măcar formal păstrată regula deciziilor luate democratic. Iar din această perspectivă se vede cît de ușor a putut fi inoculată într-o bună parte a populației ideea că schimbările climatice la care asistăm ar fi provocate în principal de om, de unde și toată această titanică „luptă cu carbonul” despre a cărei necesitate („existențială”, după cum ne explică The Guardian și multe alte instituții mass media) suntem informați zilnic. De fapt au existat schimbări climatice, unele mult mai dramatice decît cele de acum, de-a lungul întregii existențe a Pămîntului, cu mult înainte de apariția omului cu impact pozitiv (în ultima perioadă a crescut suprafața verde de pe Terra) sau negativ (creșterea nivelului mării care amenință localități sau chiar regiuni situate în zone litorale). Însă strategia „luptei cu carbonul” îți permite, pe de o parte, să promovezi o agendă ideologică asociată radicală („justiție socială”, „echitate”, etc)  iar pe de alta este tentantă din perspectiva levierului de control societal pe care îl oferă (și istoricul Niall Ferguson avertiza la un moment dat în legătură cu măsurile luate în perioada pandemiei în privința a ceea ce el numea tendința de „Chinaficare” a Vestului). În baza ei au fost luate decizii complet nerealiste care au dus la renunțarea la surse de energie tradiționale înainte de avea la dispoziție surse alternative viabile, mai ale dacă se elimină și energia nucleară.

  WEF este un forum pro-globalizare care anul acesta a avut loc într-o perioadă în care tendința mondială este una către de-globalizare, ceea ce pune sub semnul întrebării pe viitor chiar rostul reuniunii de la Davos. Pesimismul privind viitorul globalizării a fost împărtășit pe scară largă la reuniune. Vocile moderat optimiste au fost copleșite de pesimismul majoritar care nu se așteaptă la o reîntoarcere la situația din trecut, chiar dacă se va ajunge la un acord de pace în Ucraina. Așa cum era de așteptat participanții au deplîns aceste evoluții, chiar dacă unii au prezentat scenarii ceva mai optimiste vorbind despre o „re-globalizare”, adică o „globalizare mai selectivă, care să regîndească fluxul global de bunuri, servicii, finanțe, informații și persoane”, între altele prin orientarea pronunțată către afaceri derulate în spații cu prieteni geopolitici. Un motiv major de preocupare este previzibila splitare, în timp, a sistemului financiar internațional, un efect al impactului severelor sancțiuni financiare impuse de Occident Rusiei. Ceea ce va face ca multe țări, instituții și persoane să dorească să-și plaseze resursele în afara sistemului financiar actual dominat de Vest. Rusia și China discutau deja de ceva vreme despre un sistem financiar internațional alternativ dar sancțiunile aplicate Moscovei legate de invazia din Ucraina ar putea grăbi lucrurile.

   În ultima perioadă WEF a fost atacat constant și de la dreapta și de la stînga spectrului ideologic. Însă în acest an criticile au fost mai vehemente ca niciodată. De pildă CNN se întreabă dacă elitele mondiale prezente zilele trecute la Davos chiar au sesizat că lumea s-a schimbat citîndu-l pe jurnalistul american Anand Giridharadas, autorul volumului „Winners Take All: The Elite Charade of Changing the World„, care critică dur ceea ce el numește o „clasă plutocratică de elită” spunînd că ultimii doi ani au clarificat lucrurile, această clasă înfloritoare dorește, în esență, în ciuda discursurilor pe care le livrează despre binele comun, să prezerve un sistem defavorabil tuturor celorlalți.

  Probabil că și astfel de critici i-au făcut pe mulți lideri politici importanți să decidă, prudent, să nu se amestece cu miliardarii lumii într-un moment atît de dificil în plan economic. Au lipsit între alții Joe Biden, Boris Johnson, Emmanuel Macron, Mario Draghi. E drept, a fost cancelarul german Olaf Scholz iar Casa Albă l-a trimis totuși pe John Kerry, „țarul” luptei împotriva Schimbărilor Climatice, dar acesta nu este luat prea tare în serios nici măcar la el acasă. Comentînd aceste absențe, cotidianul The Guardian citează un fost ministru britanic care explică de ce tot mai multe figuri publice proeminente au început să creadă că prezența lor la Davos este mai degrabă contra-productivă: „a devenit totul ridicol, reuniunea a încetat să mai fie relevantă; vin în Elveția președinți de companii care zboară cu avioane private pentru a promite că vor planta milioane de arbori ca remediu împotriva carbonului”. În realitate argumentul este subțire. Tot cu avioane private se venea la Davos și cu ani urmă, pentru a face același gen de promisiuni. Însă vremurile și percepția publicului s-au schimbat dramatic între timp.

   Elitele globaliste, pentru care Davosul este punctul nodal de intersecție, sunt văzute drept toxice, arogante, dominatoare și ipocrite, de ambele părți a barierei ideologice. Criticile privindu-i pe participanți sunt în bună măsură îndreptățite. În timpul pandemiei, care a ruinat o mulțime de afaceri mici și mijlocii, averea miliardarilor de pe planetă a crescut cu $5 trilioane, conform unui raport Oxfam. Dar pentru stînga radicală, neo-marxistă, un curent aflat pe val în Occident, mai ales printre tineri, problema nu este globalismul în sine ci faptul că sistemul de instituții pe plan național și global este construit pe idea de capitalism și piață liberă, concepte pe care le consideră nocive și pentru planetă și pentru omenire. Preocuparea lor principală fiind „redistribuirea” bogăției. În debutul unui articol cu titlul sugestiv „Davosul a murit” este o fotografie în care cîțiva tineri protestează împotriva WEF cu o pancartă pe care scrie „No Future for Capitalism”.

   Exponenții acestui curent spun că nu se mai lasă înșelați de discursurile de la Davos despre egalitate, transparență, diversitate, doresc o „schimbarea radicală a sistemului”. Asta înseamnă renunțarea la capitalism și adoptarea unui sistem în esență de tip comunist în care un stat atotputernic să controleze cea mai mare parte a economiei și vieții oamenilor. Măsurile radicale preconizate au la bază două mari concepte: 1. redistribuirea masivă a bogăției, prin regimuri de taxare extrem de ridicate dar și printr-o „supraveghere strictă” a averilor, prin instituirea unui așa numit Registru Global al Proprietăților; 2. promovarea unor politici care să dea prioritatea a unor criterii bazate pe „incluziune” și „diversitate” în dauna celor bazate pe competență atunci cînd e vorba de traseul profesional individual. Ultimul concept presupune, într-un mod adesea formulat explicit, în numele „echității”, discriminarea „albilor”, în special a „bărbaților albi”.

   Ceea ce nu vom găsi în acest discurs, probabil seducător pentru mulți, subliniază Thomas Sowell, este chiar și o minimă preocupare pentru mecanismele care creează bogăția care ar trebui masiv redistribuită. Ca și cînd existența acesteia ar fi un dat și ar fi sarcina guvernelor sau a unor organisme internaționale de tipul celor imaginate mai sus să se ocupe de lupta cu inegalitatea și să promoveze „justiția socială”. Cît de goale de conținut sunt astfel de demersuri atunci cînd sunt transpuse în practică, cu cooperative agricole de producție ineficiente sau cu fabrici aflate „în proprietatea întregului popor” care în general produceau doar pentru a produce nu pentru nevoile reale ale pieței, cei care au trăit o vreme în comunism știu deja. Însă tinerii de astăzi, pentru care acele vremuri sunt îndepărtate și complet irelevante, tind să gîndească probabil în mare măsură la fel ca cei din Occident.

   De partea cealaltă, reproșurile sunt în principal de altă natură. Sunt legate de externalizările masive, care au făcut din China principalul furnizor de produse al lumii dar și de excesele progresiste în plan cultural care au exacerbat războaiele identitare din America. Joel Kotkin, pe linia ideilor avansate încă din 1941 de James Burnham, scrie într-o carte apărută în 2020, „The Coming of Neo-Feudalism”, despre conflictul cultural care a înlocuit vechea confruntare dintre dreapta și stînga, de natură preponderent economică, cu una dintre „elitele globaliste”, politice, manageriale, din spațiul media, din universități, din aparatul birocratic al statelor și din cel al organizațiilor internaționale, și restul societății. Davosul fiind locul emblematic în care aceste elite își etalează putere și influența și fac proiecții asupra viitorului pe care doresc să-l modeleze.  

   Anul trecut, din cauza pandemiei de COVID-19, a fost un WEF virtual. La care onoarea de ține „keynote speech” (discursul principal de deschidere) i-a revenit lui Xi Jinping. Atunci discursul lui  Xi Jinping, care a lăudat virtuțile globalizării și multilateralismului, a fost marcat la final de aplauzele entuziaste ale lui Klaus Schwab și a restului audienței care, scriam atunci, „deși nu scapă nici un prilej să facă trimitere la principii generoase și valori înalte, par cu toții cuprinși de o amnezie generalizată în privința naturii regimului de la Beijing”. În acest an a intervenit de la Kiev Volodymir Zelenski dar au lipsit și Xi Jinping și Vladimir Putin. De fapt nimeni din Rusia nu a fost invitat. Însă anul trecut, liderul rus, care a avut și în 2015 o intervenție la WEF, după ce Rusia tocmai anexase Crimeea, a fost prezent. Klaus Schwab spunea atunci, în cuvîntul de introducere, că „în acest moment al istoriei în care lumea are o fereastră unică și scurtă de oportunitate de a trece de la o epocă a confruntării la o eră a cooperării, capacitatea de a auzi vocea președintelui Federației Ruse – este esențială„. Ceea ce nu face decît să dea dreptate celor care vorbesc despre distanța enormă dintre lumea imaginată de elitele și „experții” care se reunesc anual la Davos și lumea reală.

   Excluderea prezenței rusești la ultimul forum de la Davis a stîrnit o reacție critică a Moscovei care i-a acuzat pe organizatori că „a renunțat la partenariatul cu operatorii noștri economici în favoarea Washingtonului” transformînd WEF într-un „club exclusiv reprezentînd interesele unui grup selectiv de țări”. În sine absența forțată a Rusiei semnalează o dată în plus sfîrșitul globalismului, cel puțin în forma sa actuală. Doar cu puțină vreme în urmă, pînă la întreruperea provocată de pandemie, prezența Rusiei la Davos era una consistentă. Wall Street Journal amintește de pildă  „petrecerile extravagante”, cu icre negre și șampanie Dom Perignion din abudență,  oferite de magnatul rus al aluminiului, Oleg Deripaska care în 2018 a adus o trupă de dansatori cazaci și pe Enrique Iglesias. Semnificativ, în acest an, pe fondul dispariției „Russia House” care în trecut organiza evenimente care promovau, cu mare pompă, tot felul de inițiative rusești, guvernul de la Kiev și un ONG ucrainean au organizat o expoziție cu fotografii întitulată „Casa Crimelor de Război comise de Rusia”.

Articolul este o variantă extinsă a unuia publicat în Revista „22”

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Se reîncălzește o ciorba sleita…vechile obsesii ale autorului legate de negarea cauzelor schimbărilor climatice, isteria legata de stânga si nenumărate terorii conspiraționiste. Nimic despre masacrul de la Uvalde, unde care 19 copii au fost uciși, nimic despre cultul armelor promovat de conservatori, nimic despre refuzul conservatorilor de a reglementa strict accesul la arme, nimic despre masacrul comis la Buffalo, de un adept al supremației albe care credea cu tărie in conspirațiile vânturate pe la Fox News, oficina de propaganda a mișcării conservatoare.

    Marea problema e ca unii vor să salveze planeta de la autodistrugere…

    • „Nimic despre masacrul..”; „Nimic despre refuzul, …despre masacrul”… Și, nimic despre masacrul din Ucraina la care au contribuit prietenii lui Putin de la Davos care dansau pe mese și beau cu toți oligarhii rusi?! Va întreb și eu asa….Nimic despre cameleonii și varanii europeni care îl suna pe Putin câte 8 ore și vorbesc cu el? Pai cred și eu ca li se face dor acestor fosile politice de banii rusești. Haideți sa lăsăm ipocrizia asta climatica și politicile „apocalipsei climatice” cu care sunt spălați pe creieri toți idioții utili! Ce fac americanii cu armele lor ii privește, pana la urma. Stiu sa le manevreze bine. Important este ca aceste arme sa nu ajungă pe mana europenilor sau sa fie traficate către grupările extremiste de prin Ucraina.

      • Schimbarile climatice sunt o realitate constatata stiintific. Cauzele sale de asemenea sunt documentate stiintific. Orice om inteligent pricepe aceste adevaruri demonstrate. Afara de „idiotii utili”. Lisenkoismul este noua religie conservatoare.

        • Problema nu e faptul ca schimbările climatice nu sunt o realitate. Care nu trebuie neaparat constata științific. Discuția este despre „teoria” ca ele ar fi provocate în principal de om. Or asta infirma nenumaratele schimbări climatice care au afectat Terra cind impactul factorului uman era practic inexistent. De pildă, insula Corfu era legată de continent acum cea 11 mii de ani. Între timp apa s-a ridicat cu 30-40m. O vizita la muzeul arheologic din Corfu ilustreaza „științific” acest lucru. Așa ca în loc de a repeta mecanic chestiunea cu Idioții utili” și conservatorismul ar trebui sa mai puneți mină pe carte. Mulți dintre cei care repetă clișeele pe această temă cu mare convingere sunt complet analfabeți dpdv al unor minime cunoștințe de de fizică sau matematică.

          • Aveți dreptate!
            Exista și tabăra celorlalți oameni de știință cu „genuine credentials” care spun ca apocalipsa climatica e panaceul stangii și a elitei globaliste pt. explicații simpliste și nefondate științific, dar care au scopul politic de a culpabiliza omul și a-l face vulnerabil în relația sa cu sine, societatea și natura. Cei care promovează agenda schimbărilor climatice antropocene sunt plătiți la greu de media corporatista și activista și care scot profit enorm. Acum 20 de ani nici big Pharma nu făcea purici pe ecrane, astăzi te violează psihic cu reclame care ar trebui interzise total.

          • Dacă încălzirea antropogenică este „teorie” rezultă că și reversul este tot teoretic. Sau altfel spus, realitatea că se încălzește clima nu poate fi decuplată de posibilitatea ca activitatea umană să fie una din cauzele acestui complex proces. Chiar dacă insula Corfu nu mai e peninsulă sau Efes nu mai este port la Egee, nimic nu elimină factorul antropic dintre cauzele ipotetice ale schimbărilor climatice. Nici chiar existenta ciclurilor Milanković, documentate prin carotele de sol sau de gheață polară ca fiind mai vechi decât civilizația umană, nu pot exclude activitatea omului dintre posibilele cauze. Dimpotrivă, carotele respective nu relevă niciodată o creștere atât de dramatică a concentrației de CO2 în atmosferă în decursul a doar două secole. În istoria ultimilor 400 mii de ani au fost necesari intre 2 mii și 10 mii ani pentru variații asemănătoare. Rezultă că, dacă încălzirea antropogenică nu e (încă) dovedită, ea este totuși plauzibilă.

            Întrebarea cea mai importantă este însă cum procedăm? Acționăm prezumând că nu putem controla schimbările climatice sau considerăm varianta cea mai rea și încercăm să limităm eventualele efecte ale activității noastre asupra climei?
            Ca să înțelegeți mai bine, închipuiți-vă, d-le Lăzescu, situația unui pacient care acuză dureri abdominale. Doctorul său nu are la îndemână mijloacele necesare de diagnosticare și presupune că ar putea fi pancreatită, ciroză, gastrită sau chiar vreun cancer determinat genetic. În ultimul caz oricum nimic nu ajută, dar dacă renunță la zahăr, la grăsimi și alcool ar putea trăi încă mulți ani în cazurile celelalte. Cum credeți că ar trebui să procedeze pacientul în așteptarea unor investigații mai performante?

            • Clima ar trebui să fie mai caldă, nu mai rece. Dacă îți încălzești locuința pe timpul iernii și dacă ai remarcat vreodată reducerea semnificativă a vegetației pe timpul iernii, atunci clima ar trebui să fie mai caldă, nu mai rece.

              Dacă englezii și nemții se duc în vacanță în Italia, Spania și Grecia, dar grecii, italienii și spaniolii nu se duc în vacanță în Scoția și în Norvegia, concluzia e aceeași: clima ar trebui să fie mai caldă, nu mai rece.

              Presupusa încălzire antropogenă e doar un pretext ieftin folosit de statele neomarxiste pentru a sărăci populația și a
              prelua controlul asupra economiei. ”Statul ar trebui să ia niște bani în mâna sa”, scria tovarășul tău berlinez în urmă cu câțiva ani (cel cu firma din Panama și cu firma berlineză falimentată și radiată). Dacă n-ar fi mereu ceva de scris despre Greta sau despre presupusa încălzire antropogenă, ”comunicatorii” Berlinului ar trebui să-și caute o muncă cinstită :)

      • Se bat apocalipsele între ele, cea a occidentului, cu 70 ani experiență, si cea climatică, tânără si naivă. Apocaliptic, ce mai … nicio cale de ieșire!
        Diabolicul Lucifer stă la pândă și aplaudă în ropote de unul singur.

      • Mulțumesc ca mi-ai adus aminte. Chiar așa de ce dl. Lăzescu nu pomenește nimic despre propaganda desantata pro Putin de la Fox News?
        https://www.youtube.com/watch?v=WSuwiOe2dA0
        Tucker Carlson, un renumit propagandist conservator, urmărit de milioane de adoratori, se întreabă de ce SUA sprijină Ucraina si nu Rusia?
        Sau de ce nu amintește nimic despre declarațiile fostului președinte Trump care considera ca atacul asupra Ucrainei a fost o manevra geniala a lui Putin?

        • Am și scris pe această temă în revista „22”. Dar nu înseamnă că trebuie să repet asta indiferent de subiect.

    • Ia căutați ce armă a folosit democratul Harry Truman ca să termine japonezii și lăsați aberațiile, partizanatul și demagogia politicianistă. A, ia vedeți și ce tun a dat in 31 octombrie 1952…

  2. Nu cree ca dezbaterile ideologice au dominat WEF 2022 ci lucruri mult msi concrete. Una din preocupările recentului forum a fost descreșterea încrederii cetățenilor în instituții și guvernanți.
    „The newly created jobs in the economy’s most dynamic sectors are out of reach for too many workers, and parents despair for their children’s future. It’s little wonder people are losing faith in institutions because for too many the government and the economy haven’t worked for them – even before the pandemic fractured all of our lives.”

  3. A serie intreaga de inexactitati ne sunt prezentate ca adevaruri .Indiferent cit de mare este impotrivirea , indiferent cit de masurabila ,procentual, este dorinta de separare si de readucere a trecutului in actualitate trecut considerat de unii normalitate , globalismul isi va atinge tintele propuse la fel ca si diversificarea procedurilor ce tin de energia consumata impreuna cu aparitia unor noi tehnologii ce produc energie . Citeam ,daunazi ,cum Japonezii au inventat o turbina ce aflata la o adicime de aprox 30 de metri in mare produce usor energie datorita curentilor marini si a traseului pe care acestia se deplaseaza .Renuntarea , in etape , la consumul de energie traditionala ,este doar un segment prin care se va incerca introducerea asa numitului plan Verde in intreaga lume .Pina si denumirea este atragatoare si purtatoare de bunavointa .Evidenta ne arata cum impotrivirea este parte doar a acelor ce vor sa ascunda sau sa fure banii .Globalizarea ,sustinuta de digitalizare , irita pe multa lume .Realimentarea teoriilor comuniste si aducerea lor ,ca si sperietoare (bau bau ) ,in fata natiunilor nu este verosimila .Capitalismul isi arata , chiar acum , puterea economica si sanctiunile Rusiei sprijina in totalitate conceptul de globalizare ce nu poate fi oprit .Singularizarea produce pagube uriase celor care se impotrivesc .Justitia sociala este doar o componenta a legislatiei ce prevede si cazurile extreme si nici o societate fie ea si capitalista nu poate elimina nevoia de a-ti ajuta seamanul ceea ce nu este totuna cu practicile comuniste care uniformizau cetateanul pe mai toate palierele din societate .Cit despre Rusia nu putem vedea decit dorinta de revansa .Aceasta dorinta revansarda a capatat , din nefericire , forme de barbarie nemaivazuta si inimaginabila in acest secol presupus al intelepciunii .Un singur om si deciziile lui parca au oprit timpul in loc .De neimaginat .

  4. mai oameni/romani buni, voi nu vedeti ca va jupoaie de vii juzii (statul de drept), securistii (intelligenceul), militienii (garcea mondialul cu doctorar) s alde mos teaca (ciuca liberalul)? iesiti fratie n strada si terminati treaba ce ati inceput o n 89!

  5. E foarte frumos sa ai energie verde. Problema e din ce faci, sa zicem izolatia cablurilor electrice sau cablajele circuitelor electronice? Din ce faci stecherele si banalele prize? Dar volanul masinilor ecologice? Dar otelul cu ce il produci? Cu curentul din eoliene sau fotovoltaice? Dar cocsul? Mai tine minte cineva cocsul? Dar aluminiul cum il produci si cum il prelucrezi? Dar banalul smartphone sau laptop din ce il vom produce? Am inteles, din canepa si in. Si din multe sloganuri. Aha, deci avem o planeta in care elementele primare sunt carbonul, hidrogenul si oxigenul dar noi inventam o noua chimie organica sau mai bine zis o inlocuim cu noua chimie anorganica progresista. Bine, visati frumos si multi inorogi roz pe campii verzi!

  6. Laudabil ca mai vedem din cand in cand un articol care sa mai spuna adevarul. Lumii i s-a urat cu binele si vrea Coreea de nord, Cuba, Venezuela sau Romania anilor ’80. Sau mai rau.
    Pe langa asta cei de la Davos sunt chiar comici, „literal Bond villains”.
    Globalismul in sine nu este o idee rea, dar nu asa si categoric nu cu aceste personaje sinistre.

    • Adevărul? Nope.
      Există o tendință a denaturării prin confirmare, prin care unii sunt înclinați să filtreze și să interpreteze informațiile acumulate, a.î. acestea să pară că le confirmă așteptările și / sau convingerile.
      Articolul de față este reprezentativ pentru această eroare, fiind o colecție de fapte diverse și tăieturi din ziare, care, deși ceva mai elaborat prezentate, tot la nivelul de înțelegere al lui crs sau Švejk se află: sertarul de jos.

    • Libertatea de mișcare a oamenilor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor, care a contribuit la imensa prosperitate de acum și care ne-a permis să ne pese și de calitatea factorilor de mediu, sînt cele lovite în numele viitorului de aur al omenirii.

      După 30 de ani, Frontul Salvării Naționale este înlocuit de Frontul Salvării Globale. Indiferent dacă visăm, ca Iliescu, la un imaginar „model suedez”, la o sustenabilitate care elimină oamenii din ecuație sau la venitul minim sau să muncim 30 de ore de acasă pe de două ori mai mulți bani, nu ocolirea și dereglarea mecanismelor de piață pentru stabilirea prețurilor și nu prin înlocuirea performanței obiective cu „meritul” subiectiv vom optimiza folosirea resurselor umane și materiale. Indiferent dacă ne-o spun Iliescu, Greta, Trump sau Bill Gates.

    • @Ilici
      Pentru cunostintele dvs, WEF este un forum de discutii /dezbateri libere purtate intre reprezentantii mediului de afaceri, reprezentantii societatii civile si membrii clasei politice. Se discuta liber despre provocarile cu care ne confruntam in toate colturile globului (incepand cu schimbari climatice, pandemii, razboaie, 4IR, dezechilibre economice, etc). Pe marginea dezabeterilor nu se semneaza absolut nici un act, nicio lege, niciun decret, tratat samd. Singura agenda existena este subiectul discutiilor. Asadar, despre ce guvern mondial vorbiti?

      P.S. dezbaterile publice despre provocari si probleme (caci ele exista si apar mereu) nu ar trebui sa deranjeze absolut pe nimeni. Este evident insa, ca unii politicieni (mai demagogi de felul lor) incearca sa castige capital politic cu manipulari ieftine (teoriile conspirationiste cu agendele ascunse ale guvernului mondial „neomarxistiii” bla bleah etc). Care vasazica managerii Pfizer, Ford, Mercedes, GoldmanSachs, Shell, BP, etc, sunt neomarxisti iar senatorul Rand Paul sau istoricianul Niall Ferguson (care nu au avut un angajat in viata lor si probabil nici nu stiu sa faca nimic) sunt mari ideologi de dreapta si mari capitalisti. Dar deh, de ce n-ar debita si ei niste aberatii pentru ceva audienta.

      • Concubinajul dintre puterea politica si finante nu trebuie sa exista. Politicienii trebuie sa reprezinte interesele celor care i-au votat nu interesele catorva superbogati cu care coabiteaza. Angajarea fostului PM al Germaniei, Gerhard Schroder, de catre mari companii rusesti, in functii platite cu milioane de euro, este norma coruptiei „legale” masive in liberalismul global.
        Politicienii si alte persoane care au fost angajate in doemniul public nu pot face profit de pe urma informatiilor sau relatiilor pe care le-au dobandit in timpul serviciului public dupa ce si-au terminat cadenta, asa cum nu pot lua decizii politice care favorizeaza bogatii in anturaj in detrimentul cetatenilor, in timpul cadentei.

        • Aveți un ciudat talent de a alege cele mai nepotrivite exemple și apoi de a le extrapola la întreg. Nu doar că logica șchioapătă astfel, particularul neputând fi niciodată „normă” pentru general, dar chiar si considerând exemplul, avem următoarele realități:
          – Gerhard Schröder nu este un model liberal. Dimpotrivă, a fost și a rămas antiliberal.
          – GS nu a fost simultan cancelar și simbriaș al lui Putin. Foarte probabil încă din perioada când îndeplinea mandatul public a urmărit și interesul personal, dar nu se afla pe ștatele de plată ale vreunui concern de stat moscovit. Însă asta pătează obrazul său că persoană care a pervertit mandatul primit, nicidecum un curent politic cu care fostul cancelar nu a avut niciodată legături. Retineti deci, GS a fost plătit de Putin DUPĂ ce și-a încheiat mandatul și nimeni nu poate da timpul înapoi.
          – mult mai des se întâmplă ca în societăți și organizații iliberale să existe concubinajul, pe drept incriminat de dumneavoastră, dintre funcție publică și capital privat: Rassemblement National, FPÖ, FIDESZ sau magnați deveniți politcieni precum Trump sau mulți dintre senatorii sau guvernatorii conservatori americani.

          În constituții europene este chiar stipulat că anumite funcții publice sunt incompatibile cu cele de conducere ale companiilor sau concertelor private.

        • „Concubinajul dintre puterea politica si finante nu trebuie sa exista. „
          ______
          Rolul clasei politice este ceva de genul unui manager /sau dirijor al intregii societati. Pe langa protejarea intereselor cetatenilor, i.e. buna guvernare (politici bugetare coerente, transparenta in cheltuirea banului public, securitate, justitie, etc) clasa politica trebuie sa creeze si un mediu prielnic pentru investitori /oameni de afaceri. Altfel, va puteti lua gandul de la prosperitate, bunastare, asigurari sociale si viata decenta (cetatenii trebuie sa inteleaga ca politicienii nu au bani in buzunarul din spate). In rest, coabitarea exista si intre capital (investitori) si consumatori – reprezentati la WEF in primul rand de societatea civila. In fine, la acest aspect tin sa subliniez si faptul ca in economiile moderne si dezvoltate (bazate pe consum) puterea de cumparare a consumatorului /bunastarea societatii se afla in centrul atentiei al tuturor participantilor – inclusiv in atentia si in interesul corporatiilor /mediului de afaceri.

          P.S. Agreez insa cu opinea dvs in privinta lui Schröder – dar numai datorita faptului ca angajatorul Gazprom este o companie cu capital majoritar al unui „stat” in care domneste nomenclatura /autocratia cleptocratica.

          • Nu exista „clasa” politica, decat la marxisti. Exista politicieni alesi prin vot de catre cetateni, pe o perioada limitata de timp, ca sa le reprezinte interesele. Politicienii trebuie sa serveasca cetatenii, si nu invers. Cine are complexe de grandoare, se crede imparat si vrea sa dirijeze pe altii este liber sa o faca in sufrageria personala, cu familia lui sau cu papusi.

            • ” Politicienii trebuie sa serveasca cetatenii, si nu invers.”
              ___
              Nu pot decat sa repet ce am scris anterior: „Pe langa protejarea intereselor cetatenilor, i.e. buna guvernare (politici bugetare coerente, transparenta in cheltuirea banului public, securitate, justitie, etc) clasa politica trebuie sa creeze si un mediu prielnic pentru investitori /oameni de afaceri…. ”

              P.S. fara investitii, fara locuri de munca bine platite, fara dezvoltare si fara crestere economica durabila este cam nasol. Iesirile politicienilor cu protejarea romanilor de investitori straini, multinationale, capitalisti, lacuste, etc. (care cvasi vin sa se imbogateasca pe spinarea romanilor) se incadreaza la capitolul „demagogie” pe paine! Traian Basescu, Calin Tariceanu, Liviu Dragnea, Geniul Carpatin Mugur Isarescu, sa numesc doar cativa care au apelat la acest instrument (sarmanii de ei, nu puteau dormi noaptea linistiti de grija cetatenilor;)

      • „Pe marginea dezabeterilor nu se semneaza absolut nici un act, nicio lege, niciun decret, tratat samd. Singura agenda existena este subiectul discutiilor. ”
        de unde știți? ați participat vreodată? dar ați citit măcar vreun text produs de șarlatanul globalist cu veleități de guru revoluționar? și…dumneavoastră chiar credeți că tot ce zboară se mănâncă? Vedeți că in timp ce o mână de politruci „discuta liber” cu o talpă de corporatiști la o ședință penibilă, birocrații OMS țineau o ședință plicticoasă, tot undeva prin Elveția (să ne amintim că și comuniștilor de odinioară tare le mai plăcea să conspire fix in țara capitalismului putred) in care pregăteau un Tratat ce reprezintă primul pas către guvernul mondial, recte o Administrație Globală a Sănătății, un soi de minister totalitarist-globalist al pandemiilor, al sechestrărilor colective (numite carantine), al vaccinărilor forțate și al șmenurilor fascistoide pigpharma-statecaptive. Dar e bine că cineva primește toate aceste daruri de la oamenii de bine de la Davos cu zâmbetul pe buze – dumneavoastră.

        • Daa, „pigfarma-statecaptive”, termeni figuranti, schimonoseli (blaaa, blaa). La nivelul circulatiei din zilele noastre, orice pandemie este o provocare imensa si combaterea ei necesita o coordonare eficienta la nivel global. https://www.youtube.com/watch?v=paG20mOqLEQ

          P.S. Sa spunem bogdaproste ca virusul SARS-COV2 a fost mai bland cu noi decat gripa spaniola de exemplu. Sau ne puteti da ceva garantii ca in viitor nu vor apare pandemii provocate de virusi mai agresivi (cu o rata a mortalitatii mult mai ridicata?) Nu pot decat sa repet: demagogia nu protejeaza sanatatea cetatenilor si nici de foame nu tine!

      • Nu Rand Paul care e doctor și politician, și dreapta, capitaliștii autentici, sunt chemați la WEF, ci corporațiile de stânga și elitele neomarxiste și marxiste care propun depravarea și reducerea populației prin orice mijloace, propaganda și manipulare satanica. WEF este o entitate foarte ciudata, finanțată de indivizi cu vederi horror asupra societății umane. Cum sa poți controla 8 miliarde de oameni? Dar daca-i aduci la 2 miliarde se poate forma o dictatura globala cu indivizi slabi, debusolați psihic, bolnavi care trebuie supuși la tot felul de experimente ca-n China, Corea de Nord sau alte vagauni demonice.
        Dacă nu exista Dumnezeu, orice este permis!

        • Daca Rand Paul este intradevar de dreapta, ar fi cazul s-o lase mai usor cu demagogia, caci toate corporatiile cu capital privat (mici, mari, mijlocii) au o singura ideologie. Se numeste „profit net” sau dividende. De asemenea, dl Rand Pau tebuie sa inteleaga ca marile companii (in SUA vezi indexul S&P500 incepand cu Ford, GM, Tesla, Boeing, GE, Microsoft, Apple, Amazon, samd) sunt mororul inovarii, al cresterii competitivitatii, al dividendelor si al bunastarii. Altfel zis, motorul capitalismului.

          P.S. In contrast, corporatiile cu capital majoritar de stat se incadreaza (in mod traditional;) in categoria coporatiilor de stanga, respectiv marxiste. Daca nu ma crdeti, va recomand sa cititi celebra lucrare a lui Karl Marx (Das Kapital;)

  7. La Neflix este un documentar numit OUR Great National Parks, presentat de Barak Obama. Care sunt parcurile NOASTRE nationale prezentate? Patagonia ( Chile), Tsavo ( Kenya), Monterey Bay ( USA), Gunung Leuser( Indonesia). Liberalismul global in toata splendoarea deludarii.

    • Bănuiesc că toate parcurile enumerate sunt considerate de unesco drept World Wildlife Funds. Cererile de aderare la WWF sunt făcute din proprie inițiativă de statele respective. Lumea cu parcurile ei a existat înaintea granițelor de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro