joi, mai 19, 2022

Fotografie și antropologie. Intersecții

Povestea intersecției dintre fotografie și antropologie începe undeva mai departe în trecut, chiar dinaintea genezei celor două domenii, odată cu folosirea desenului pentru a ilustra populațiile native întâlnite în călătoriile colonizatorilor de secol XVI. La momentul apariției sale, fotografia a fost văzută drept o prelungire a desenului – acel pencil of Nature despre care vorbește Henry Fox Talbot la mijlocul secolului al XIX-lea, considerând lumina drept agentul principal în crearea unei imagini  1. Până la descoperirea tehnicilor fotografice, creionul și pensula au funcționat ca mijloace de înregistrare a realității, acesta fiind și cazul guvernatorului britanic John White 2 (1540?-1593?), care a ilustrat populațiile Algonquian din Lumea Nouă. Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, participanți ai expedițiilor Cook în Pacific au realizat desene și picturi remarcabile, printre aceștia regăsindu-se artistul Sydney Parkinson, care a ilustrat nativi ai triburilor Maori 3.

Reprezentări ale populației din tribul Secotan, Carolina de Nord. Ilustrații în acuarelă de John White, 1585 4

Ulterior, când etnografii au înlocuit creionul cu aparatul de fotografiat, s-a produs o transformare în ceea ce privește desenul etnografic – creionul a fost „dat mai departe” nativului, pentru a contura the native’s point of view, iar desenul nativ a fost folosit ca metodă de cercetare. Un exemplu în acest sens îl constituie cazul lui Tupaia, un polinezian care a luat parte la expedițiile Cook, fiind unul dintre primii care au creat acest tip de desen.

Nativ Maori și Joseph Banks schimbând o langustă pe o bucată de material. Ilustrație de Tupaia, 1769

Există o „istorie paralelă” a fotografiei și antropologiei, domenii care își au originea în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La începutul antropologiei, aparatele de înregistrare vizuală serveau drept unelte esențiale ale cercetării, contribuind la stabilirea antropologiei ca știință. Prin înregistrare, diversele realități socio-culturale desfășurate pe „meleaguri îndepărtate” erau colectate pe teren, putând fi aduse „acasă”, pentru a servi analizei etnologice. Fotografia era considerată ca „deținătoare de Adevăr”, de „evidență” a Celuilalt, în ciuda multiplelor puneri în scenă și a retușurilor practicate de către fotografii vremii (printre aceștia numărându-se și Edward Curtis, un reprezentant al curentului salvage ethnography, care a dorit să „imortalizeze” nativi americani, precum și alte popoare indigene).

Utilizarea fotografiei în antropologie a evoluat de la cea extrem de riguroasă, științifică, practicată în cadrul antropometriei(care excludea contextul cercetării, înlocuit de un fundal), la valoarea sa de document valid pentru cercetare (trecerea de la interesul pentru corp la interesul pentru contextul de viață al celor fotografiați). Astfel, antropologi precum Margaret Mead, Gregory Bateson sau Malinowski au conștientizat puterea fotografiei ca instrument de cunoaștere, incluzând în lucrările lor imagini care să însoțească textele antropologice. În momentul în care antropologia a trecut prin „criza reprezentării” în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea, a fost pus la îndoială și gradul de încredere, de veridicitate pe care îl conțin mărturiile fotografice în demersul de cercetare – fotografia însăși constituind un decupaj, o încadrare a ochiului privitorului, supus subiectivității.

Sioux mother and child, fotografie de Edward S. Curtis, 1905

Mamă și copil, fotografie din arhiva personală

Am putea spune, așadar, că fotografia etnografică servește, în primul rând, înțelegerii culturilor – atât a informatorului, cât și pe cea a celui care fotografiază. Pentru ca o imagine să poată fi considerată etnografică, ea trebuie să îl informeze pe privitor în legătură cu aspecte etnografice, să-l invite la reflecție asupra faptelor de cultură conținute în interiorul ei și, mai mult, să stârnească acea curiozitate antropologică care poate provoca noi dezbateri, noi orientări. Am putea aplica aici reflecțiile lui Jean Rouch – antropolog și cineast francez, unul dintre promotorii curentului cinéma-vérité – asupra filmului etnografic: „Un film este etnografic atunci când combină rigoarea anchetei științifice cu arta prezentării cinematografice”. Astfel, și în cazul fotografiei, este necesar să se respecte două calități: strictețea științifică, respectiv expresivitatea artistică. Personal, consider că fotografia etnografică rezultă din îmbinarea a două tipuri de privire: privirea artistică și privirea etnologică, așa cum o definește François Laplantine în „Descrierea etnografică”, al căror numitor comun este însăși mirarea.

NOTE___________________

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Pencil_of_Nature

2 Martin Soukup, „Photography and drawing in Anthropology”, Slovak Ethnology, nr. 62/2014, p. 536

3 ibid.

4 Imagini preluate de pe https://resobscura.blogspot.com/2012/04/images-of-new-world-watercolors-of-john.html, accesat la 05.06.2018

5 Martin Soukup, „Photography and drawing in Anthropology”, Slovak Ethnology, nr. 62/2014, p. 536

6 ibid.

7 Imagine preluată de pehttps://commons.wikimedia.org/wiki/File:A_Maori_man_and_Joseph_Banks_exchanging_a_crayfish_for_a_piece_of_cloth,_c._1769.jpg, accesat la 05.06.2018

8 Bryan Cummins, „Faces of the North: The Ethnographic Photography of John Honigmann”, ed. Natural Heritage, Toronto, 2004, p. 39

9 Martin Soukup, „Photography and drawing in Anthropology”, Slovak Ethnology, nr. 62/2014, p. 539-541

10 ibid., p. 535

11 Imagine preluată de pe https://ro.pinterest.com/pin/442830575834745841/?lp=true, accesat la 06.05.2018

12 Joanna Cohan Scherer, „Ethnographic Photography”, în Principles of Visual Anthropology (editor Paul Hockings), ed. Walter de Gruyter, Berlin, 1995, p. 201

13 https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Rouch, accesat la 05.06.2018

14 Jean Copans, „Introducere în etnologie și antropologie”, ed. Polirom, Iași, p. 139

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. „Personal, consider că fotografia etnografică rezultă din îmbinarea a două tipuri de privire: privirea artistică și privirea etnologică”
    Ma intreb cum se impaca „privirea artistica” cu rigoarea necesara (sa zicem) stiintei antropologiei. „privirea artistica” e augmentata de subiectivismul intrinsec al privirii artistice. Nu?!?
    Mentionarea lui M.Mead ca personalitate, a antropologiei, care a inteles/constientizat puterea fotografiei ma duce cu mintea la posibilitatea/probabilitatea (in cazul aproape cert al M.Mead) fortei manipulative…..
    Interesant ca doua dintre exemple nu impartasesc doar constientizarea puterii fotografiei dar si patul conjugal. ;-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Felicia Simion
Felicia Hodoroabă-Simion - Născută în 1994 la Craiova. Licențiată a Universității Naționale de Arte din București, departamentul Fotografie-Videoprocesarea Computerizată a Imaginii. Master în Etnologie, Antropologie Culturală și Folclor la Facultatea de Litere din București. Artistă vizuală și fotografă freelance, cu un interes pentru antropologia vizuală și imaginea etnografică.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro