Pe toată durata week-endului abia încheiat, pe toate rețelele sociale, posesorii de conturi, și, slavă Domnului că sunt mulți!, s-au exersat în calitate de experți în semiotica imaginii. Ai semioticii fotografiei.
Am citit și văzut la lucru o groază de discipoli ai lui Roland Barthes. Numai că, desigur, asemenea lui Monsieur Jourdain, ei nu știau că sunt discipolii cui sunt. Și nu știau, din motive de studii. Mai corect spus, din cauza absenței acestora. Și tocmai din această cauză sunt lesne manipulabili.
Desigur, la vederea unei anume fotografii, au sărit ca arse și relicvele presei comuniste. Ion Cristoiu a făcut-o la așa-zisul cristoiutv, acolo unde în fiecare miez de noapte vorbește singur, se umflă în pene și spune că ar fi putut oricând conduce și CNN, și New York Times, omul semănând din ce în ce ma mult cu Popriscin, dar și într-un editorial bine simțit, care se ilustrează și prin puține cuvinte (că doar atâtea știe semnatarul lui), în vreme ce Cornel Nistorescu, ceva mai temperamental, mai nervos, mai sub presiune, a scris un text mustind de furie și de mânie proletară. S-a făcut astfel simțit fostul ucenic de la I.M. Cugir, făcut om de PCR.
Sunt gata să pariez că astă-seară, pe Mediafax, la resuscitatul Marius Tucă Show, dl. Tucă, cel în vremea in urmă atât de omagiat pentru pretinsele servicii aduse teatrului românesc ca și pentru scrisul său cum nu se poate mai caligrafic, dar și cel supranumit „Marele Jack” vor întoarce pe toate fețele problema. Aceea a unei fotografii, apărute ca din senin, vineri, către orele serii, unde, ce să vezi?, erau imortalizați, o serie de întreagă de „domni verzi”, înveșmântați în „fracuri de morți luxoși”, cu „ochii stinși și prea sătui”. Care ședeau în „jilțuri adânci și pufoase”, de parcă ar fi fost desprinși din poezia Patronul a Mariei Banuș. Respectivii domni, dar și o doamnă (dama voalată) fumau țigări scumpe și trabucuri, beau whiskey și șampanie, neîndoielnic franțuzească, se ospătau cu pizza și alte delicatese la care clasa muncitoare, obidită, nici măcar nu poate visa din lipsă de bani. Nu îi are deoarece a fost, cinic și iresponsabil, trimisă chiar de respectivii domni și doamna în chestiune în șomaj tehnic. După ce au inventat, în cel mai ticălos mod cu putință, povestea amenințării cu noul coronavirus.
Nu-mi trece deloc prin minte ca în acest comentariu de început de săptămână nici să-i laud, nici să-i apăr pe acei membri din guvernul Orban devenite personaje în fotografia cu pricina. Respectivii au greșit, au încălcat legea făcută chiar de ei și acum sunt buni de plată. Nu îl voi pune la panoul de onoare pe dl. Ludovic Orban care s-a autocerut să fie amendat și asta încă de sâmbătă, dis de dimineață. Și nu îl voi pune pe respectivii liberali în antiteză cu baronul PSD de Vaslui, Dumitru Buzatu, insul cu fața veșnic șifonată, care după ce a condus o ședință, fără a avea masca reglementară, a sfidat, după modelul Liviu Nicolae Dragnea, pe toată lumea.
Nu voi analiza fotografia în chestiune întorcând pe toate fețele lista participanților, străduindu-mă astfel să deduc care dintre miniștri e sau nu e în grațiile premierului. Nici nu mă voi erija în Sherlock Holmes, dornic să găsesc făptașul. Care sunt mai mult ca sigur că va fi descoperit, iar dl. Orban va găsi negreșit formula pentru a-i asigura plata cuvenitelor drepturi de autor. Din din toată tărășenia nu iese chiar foarte bine SPP. Cu atât mai mult că duminică s-a înregistrat o recidivă.
Dincolo de astea, fotografia cu pricina arată, după părerea mea, în cel mai limpede mod cu putință, că pentru șefii din România, indiferent de dimensiunea lor, fie că sunt mari sau mici, fie că sunt de la PSD sau PNL (nici cu PMP, UDMR sau USR nu mi-e rușine) legea nu prea există.
Noua nomenclatură, indiferent de partid, se crede protejată. Se autoimaginează mai presus de lege. Și oblăduită de tot felul de zei și zeități de ocazie. Mitul e transpartinic. Realitatea, alta.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
5 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea
Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici
Carti
Cărți noi
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
Carte recomandata
Ediția a II-a adăugită.
„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Noua nomenclatură, indiferent de partid, se crede protejată.”
Pe de o parte, este valabil pentru toată nomenclatura, din orice partid ar proveni. Este un fenomen studiat de sociologi și politologi, iar literatură există suficientă pe această temă. Toată!
Pe de altă parte, am scris în repetate rânduri că România este un stat captiv, dominat de o guvernare cleptocratică de 30 de ani, iar politicienii sunt doar marionete ale ei. Cleptocrația este, așadar, transpartinică, prin urmare, nomenclatura are unele caracteristici neschimbate de alternanța la guvernare.
În fine, indiferent cum se crede nomenclatura, reacția ei la publicarea pozelor arată că lucrurile sunt în schimbare și înspre bine. În vremurile d-lui N Văcăroiu, sau R Vasile, mi-e tare greu să cred că ilegalitățile săvârșite ar fi determinat cererea vinovaților să fie amendați. Și poze compromițătoare s-au mai făcut și-atunci. Doar că atunci artiștii fotografi au preferat să le vândă celor ce apăreau în ele pe bani sau funcții.
Nimic nou sub soare ,asa cum ne invata o veche zicala romaneasca . O fotografie oarecare facuta intr-un context de viata oarecare si aparuta in spatiul public din nevoia de umanizare a componentilor guvernului actual . Si noi suntem oameni la fel ca voi , si noi gresim si noi petrecem in familie (politica de aceasta data ). O modalitate de a mai umple spatiile goale din ziare si reviste si de a mai da prilejul unora de a critica -proletar – actualul executiv . Efectul criticilor este evident altul decit cel asteptat si cei ce cu – minie -acuza niste oameni , isi arata in continuare atasamentul fata de modalitatile invechite de exprimare , ce tin mai degraba de trecut decit de prezent .
Cineva , nu spui cine, dar europarlamentară PSD,
faimoasă inca de pe vremea când se sclifosea plictisitor
la Antena 3 comentând reportaje realizate de altii mai amărâți
care n-au aut noroc în viață să fie rude, afini
ori neveste de urși mari in grad,
asadat doamna respectiva semnalează încântată
că poza cu pricina a fost preluată și de ziare din străinătate.
Este o mângâiere – presa străină este tot mai apropiată
de nivelul mass media românești, deci putem spera ca, in curand,
New York Times să relateze și despre VULPIȚA ȘI VIOREL.
***
Nu sunt de acord cu articolul , nici cu materialele mediatice românești
pe tema fotografiei.
Subiectul este derizoriu – ar fi trebuit tratat de Revista Click ! și cam atât.
Nu sunt deloc fanul actualei echipe care conduce România , dar Orban
pare totusi – din ce in ce mai mult – cea mai normală persoană
din întreaga clasă conducătoare a țării.
Nu e frumos că a fumat , dar, dacă tot vorbim despre respectarea principiilor
parcă tot e mai de iertat Ludovic decat domnul Joe Biden care
s-a dus candva la Kiev pe linie de anticorupție
(venise încălzit de la noi !) și până nu a obținut destituirea Procurorului
General care îngăduise cercetarea unor afaceri ale lui Biden Junior
nu a plecat.
Si gandiți-va ca dl Biden Senior este fost vice și viitor Presedinte plin
acum, că haștag rezistul american a făcut pasul de cisiv de la amărâtele
luminițe din telefoane la ditamai focurile care scriu pe asfaltul din Los Angeles
cuvintele ”Trump out !”
***
Nu există probe că șampania e franțuzească.
Pentru wisky presarii romani au
reusit să descifreze eticheta și au stabilit că e mai scump
decat alocația de stat .
Țigara de foi a lui Aurescu o fi și ea scumpă – desi
mai bine făceam o fiesta pentru că avem la Externe un om care știe
să fumeze trabuc, nu Mărășești cum era obișnuit Melescanu
de la UM 0878.
Dar dacă era franțuzească , șampania ar fi atras după ea și icre
negre.
Așa însă. ci PIZZA (bine că nu șaorma !) șampania era
cu siguranță fabricată la Zarea.
„Noua nomenclatură, indiferent de partid, se crede protejată. Se autoimaginează mai presus de lege. Și oblăduită de tot felul de zei și zeități de ocazie. Mitul e transpartinic. Realitatea, alta.”
Si to(n)tusi, ultimul comunist (parca asa-si zicea Cristoiu), si Nistorescu si alti ipochimeni sint besteliti fara mila.
Pentru pacate existente si pentru alte pacate inchipuite.
Ei nu au voie sa critice ciocoismele noilor guvernanti. Nu, ca sint „ai nostri”
Ai nostri, care dau legi si ordonante ca nu se fumeaza in spatii inchise, ca nu se bea la serviciu, dar ei o fac. Si, ca prostii, se mai lasa si fotografiati. Apoi, cind afla ca o poza cu ei circula pe net, declara ciocoieste „o poza? atunci platesc amenda” Nimic cu incalcarea legilor tot de ei emise pentru prostime.
Unde au fost sepepistii demnitarilor?
Cristoiu si Nistorescu au prins si ei o bucata de cozonac veritabil, si prosti ar fi daca l-ar arunca.
Dezamagire: si ai nostri sint ca ai lor.
Semiotica imaginii? Se stie de mult ca Ludovic bate crasmele si terasele….iar atmosfera de la guvern, cu domnul Aurescu cu trabuc, aminteste de terasele simandicoase din Bucuresti , unde se perinda toate tzoapele imbogatite, oameni de afaceri, …inconjurati de chelneri cu grade de la SRI…cea mai notorie e la hotel Athenee Palace zis mai nou Hilton, la Intercontinental, la Doina la sosea eheee…si unde te filmeaza cate doua camere de luat vederi simultan….una pentru fiecare serviciu…Iar ce se intampla la vila Lac si alte locatii notate cu Z,X, Y e la fel…Pai ,nu taia Dragena porcul, Victoras se zbenguia , Codrutza se intetinea cu serviciile, cu Ghitza, de care nu se mai stie nimic…? Se canta – La Chilia-n port la acordeonul , ce ironie? Melodia pe care o cantau detinutii politici e cantata de niste mediocrii abili intr-o tara in care nepasarea tine loc de istorie.