sâmbătă, august 15, 2020

Fotografii

Pe toată durata week-endului abia încheiat, pe toate rețelele sociale, posesorii de conturi, și, slavă Domnului că sunt mulți!, s-au exersat în calitate de experți în semiotica imaginii. Ai semioticii fotografiei.
Am citit și văzut la lucru o groază de discipoli ai lui Roland Barthes. Numai că, desigur, asemenea lui Monsieur Jourdain, ei nu știau că sunt discipolii cui sunt. Și nu știau, din motive de studii. Mai corect spus, din cauza absenței acestora. Și tocmai din această cauză sunt lesne manipulabili.
Desigur, la vederea unei anume fotografii, au sărit ca arse și relicvele presei comuniste. Ion Cristoiu a făcut-o la așa-zisul cristoiutv, acolo unde în fiecare miez de noapte vorbește singur, se umflă în pene și spune că ar fi putut oricând conduce și CNN, și New York Times, omul semănând din ce în ce ma mult cu Popriscin, dar și într-un editorial bine simțit, care se ilustrează și prin puține cuvinte (că doar atâtea știe semnatarul lui), în vreme ce Cornel Nistorescu, ceva mai temperamental, mai nervos, mai sub presiune, a scris un text mustind de furie și de mânie proletară. S-a făcut astfel simțit fostul ucenic de la I.M. Cugir, făcut om de PCR.
Sunt gata să pariez că astă-seară, pe Mediafax, la resuscitatul Marius Tucă Show, dl. Tucă, cel în vremea in urmă atât de omagiat pentru pretinsele servicii aduse teatrului românesc ca și pentru scrisul său cum nu se poate mai caligrafic, dar și cel supranumit „Marele Jack” vor întoarce pe toate fețele problema. Aceea a unei fotografii, apărute ca din senin, vineri, către orele serii, unde, ce să vezi?, erau imortalizați, o serie de întreagă de „domni verzi”, înveșmântați în „fracuri de morți luxoși”, cu „ochii stinși și prea sătui”. Care ședeau în „jilțuri adânci și pufoase”, de parcă ar fi fost desprinși din poezia Patronul a Mariei Banuș. Respectivii domni, dar și o doamnă (dama voalată) fumau țigări scumpe și trabucuri, beau whiskey și șampanie, neîndoielnic franțuzească, se ospătau cu pizza și alte delicatese la care clasa muncitoare, obidită, nici măcar nu poate visa din lipsă de bani. Nu îi are deoarece a fost, cinic și iresponsabil, trimisă chiar de respectivii domni și doamna în chestiune în șomaj tehnic. După ce au inventat, în cel mai ticălos mod cu putință, povestea amenințării cu noul coronavirus.
Nu-mi trece deloc prin minte ca în acest comentariu de început de săptămână nici să-i laud, nici să-i apăr pe acei membri din guvernul Orban devenite personaje în fotografia cu pricina. Respectivii au greșit, au încălcat legea făcută chiar de ei și acum sunt buni de plată. Nu îl voi pune la panoul de onoare pe dl. Ludovic Orban care s-a autocerut să fie amendat și asta încă de sâmbătă, dis de dimineață. Și nu îl voi pune pe respectivii liberali în antiteză cu baronul PSD de Vaslui, Dumitru Buzatu, insul cu fața veșnic șifonată, care după ce a condus o ședință, fără a avea masca reglementară, a sfidat, după modelul Liviu Nicolae Dragnea, pe toată lumea.
Nu voi analiza fotografia în chestiune întorcând pe toate fețele lista participanților, străduindu-mă astfel să deduc care dintre miniștri e sau nu e în grațiile premierului. Nici nu mă voi erija în Sherlock Holmes, dornic să găsesc făptașul. Care sunt mai mult ca sigur că va fi descoperit, iar dl. Orban va găsi negreșit formula pentru a-i asigura plata cuvenitelor drepturi de autor. Din din toată tărășenia nu iese chiar foarte bine SPP. Cu atât mai mult că duminică s-a înregistrat o recidivă.
Dincolo de astea, fotografia cu pricina arată, după părerea mea, în cel mai limpede mod cu putință, că pentru șefii din România, indiferent de dimensiunea lor, fie că sunt mari sau mici, fie că sunt de la PSD sau PNL (nici cu PMP, UDMR sau USR nu mi-e rușine) legea nu prea există.
Noua nomenclatură, indiferent de partid, se crede protejată. Se autoimaginează mai presus de lege. Și oblăduită de tot felul de zei și zeități de ocazie. Mitul e transpartinic. Realitatea, alta.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „Noua nomenclatură, indiferent de partid, se crede protejată.”

    Pe de o parte, este valabil pentru toată nomenclatura, din orice partid ar proveni. Este un fenomen studiat de sociologi și politologi, iar literatură există suficientă pe această temă. Toată!

    Pe de altă parte, am scris în repetate rânduri că România este un stat captiv, dominat de o guvernare cleptocratică de 30 de ani, iar politicienii sunt doar marionete ale ei. Cleptocrația este, așadar, transpartinică, prin urmare, nomenclatura are unele caracteristici neschimbate de alternanța la guvernare.

    În fine, indiferent cum se crede nomenclatura, reacția ei la publicarea pozelor arată că lucrurile sunt în schimbare și înspre bine. În vremurile d-lui N Văcăroiu, sau R Vasile, mi-e tare greu să cred că ilegalitățile săvârșite ar fi determinat cererea vinovaților să fie amendați. Și poze compromițătoare s-au mai făcut și-atunci. Doar că atunci artiștii fotografi au preferat să le vândă celor ce apăreau în ele pe bani sau funcții.

  2. Nimic nou sub soare ,asa cum ne invata o veche zicala romaneasca . O fotografie oarecare facuta intr-un context de viata oarecare si aparuta in spatiul public din nevoia de umanizare a componentilor guvernului actual . Si noi suntem oameni la fel ca voi , si noi gresim si noi petrecem in familie (politica de aceasta data ). O modalitate de a mai umple spatiile goale din ziare si reviste si de a mai da prilejul unora de a critica -proletar – actualul executiv . Efectul criticilor este evident altul decit cel asteptat si cei ce cu – minie -acuza niste oameni , isi arata in continuare atasamentul fata de modalitatile invechite de exprimare , ce tin mai degraba de trecut decit de prezent .

  3. Cineva , nu spui cine, dar europarlamentară PSD,
    faimoasă inca de pe vremea când se sclifosea plictisitor
    la Antena 3 comentând reportaje realizate de altii mai amărâți
    care n-au aut noroc în viață să fie rude, afini
    ori neveste de urși mari in grad,
    asadat doamna respectiva semnalează încântată
    că poza cu pricina a fost preluată și de ziare din străinătate.

    Este o mângâiere – presa străină este tot mai apropiată
    de nivelul mass media românești, deci putem spera ca, in curand,
    New York Times să relateze și despre VULPIȚA ȘI VIOREL.
    ***
    Nu sunt de acord cu articolul , nici cu materialele mediatice românești
    pe tema fotografiei.
    Subiectul este derizoriu – ar fi trebuit tratat de Revista Click ! și cam atât.
    Nu sunt deloc fanul actualei echipe care conduce România , dar Orban
    pare totusi – din ce in ce mai mult – cea mai normală persoană
    din întreaga clasă conducătoare a țării.
    Nu e frumos că a fumat , dar, dacă tot vorbim despre respectarea principiilor
    parcă tot e mai de iertat Ludovic decat domnul Joe Biden care
    s-a dus candva la Kiev pe linie de anticorupție
    (venise încălzit de la noi !) și până nu a obținut destituirea Procurorului
    General care îngăduise cercetarea unor afaceri ale lui Biden Junior
    nu a plecat.
    Si gandiți-va ca dl Biden Senior este fost vice și viitor Presedinte plin
    acum, că haștag rezistul american a făcut pasul de cisiv de la amărâtele
    luminițe din telefoane la ditamai focurile care scriu pe asfaltul din Los Angeles
    cuvintele ”Trump out !”
    ***
    Nu există probe că șampania e franțuzească.
    Pentru wisky presarii romani au
    reusit să descifreze eticheta și au stabilit că e mai scump
    decat alocația de stat .
    Țigara de foi a lui Aurescu o fi și ea scumpă – desi
    mai bine făceam o fiesta pentru că avem la Externe un om care știe
    să fumeze trabuc, nu Mărășești cum era obișnuit Melescanu
    de la UM 0878.
    Dar dacă era franțuzească , șampania ar fi atras după ea și icre
    negre.
    Așa însă. ci PIZZA (bine că nu șaorma !) șampania era
    cu siguranță fabricată la Zarea.

  4. „Noua nomenclatură, indiferent de partid, se crede protejată. Se autoimaginează mai presus de lege. Și oblăduită de tot felul de zei și zeități de ocazie. Mitul e transpartinic. Realitatea, alta.”
    Si to(n)tusi, ultimul comunist (parca asa-si zicea Cristoiu), si Nistorescu si alti ipochimeni sint besteliti fara mila.
    Pentru pacate existente si pentru alte pacate inchipuite.
    Ei nu au voie sa critice ciocoismele noilor guvernanti. Nu, ca sint „ai nostri”
    Ai nostri, care dau legi si ordonante ca nu se fumeaza in spatii inchise, ca nu se bea la serviciu, dar ei o fac. Si, ca prostii, se mai lasa si fotografiati. Apoi, cind afla ca o poza cu ei circula pe net, declara ciocoieste „o poza? atunci platesc amenda” Nimic cu incalcarea legilor tot de ei emise pentru prostime.
    Unde au fost sepepistii demnitarilor?
    Cristoiu si Nistorescu au prins si ei o bucata de cozonac veritabil, si prosti ar fi daca l-ar arunca.
    Dezamagire: si ai nostri sint ca ai lor.

  5. Semiotica imaginii? Se stie de mult ca Ludovic bate crasmele si terasele….iar atmosfera de la guvern, cu domnul Aurescu cu trabuc, aminteste de terasele simandicoase din Bucuresti , unde se perinda toate tzoapele imbogatite, oameni de afaceri, …inconjurati de chelneri cu grade de la SRI…cea mai notorie e la hotel Athenee Palace zis mai nou Hilton, la Intercontinental, la Doina la sosea eheee…si unde te filmeaza cate doua camere de luat vederi simultan….una pentru fiecare serviciu…Iar ce se intampla la vila Lac si alte locatii notate cu Z,X, Y e la fel…Pai ,nu taia Dragena porcul, Victoras se zbenguia , Codrutza se intetinea cu serviciile, cu Ghitza, de care nu se mai stie nimic…? Se canta – La Chilia-n port la acordeonul , ce ironie? Melodia pe care o cantau detinutii politici e cantata de niste mediocrii abili intr-o tara in care nepasarea tine loc de istorie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gaslighting și puterea manipulării

But I saw you with my own eyes! Well, who you gonna believe?

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Zâmbetele peste deşert şi improbabila solidaritate (câteva gânduri despre deschiderea şcolilor)

V-au spus cu un zâmbet hotărât că şcoala va în-ce-pe pe 14-septembrie! Cu-copiii-în-clase. Că aşa e normal. Că numai ce se desfăşoară...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.