Dacă a existat vreodată cineva care să știe bine cine sunt „ei” cu adevărat, acea persoană a fost Svetlana Allilueva (Lana Peters). „Ei” fiind frăția gangsterilor KGB, cu cinismul lor, cu brutalitatea, viclenia, ipocrizia și grosolănia lor. Așa cum atestă Rosemary Sullivan în fascinant de detaliata și profund revelatoarea ei carte („Stalin’s Daughter: The Extraordinary and Tumultuous Life of Svetlana Alliluyeva,” Harper, 2015), Svetlana a crescut sub totala supraveghere a poliției secrete. Într-un fel, întreaga viață și-a ispășit o vină imaginară: nu ea a ales să fie fiica monstrului și mulți membri ai familiei sale au pierit în timpul Marii Terori: Alioșa Svanidze, Stanislav Redens etc. Mult iubitul ei „unchi Sergo” (Ordjonikidze) s-a sinucis. De fapt, Svetlana a crescut într-o cultură a crimei, a trădărilor și a multor sinucideri…
A trebuit să-și trăiască viața în etena companie a bodyguarzilor. Vlasik și Poskriobișev, figuri notorii și cei mai de încredere slujitori ai lui Stalin, au fost cei care s-au ocupat de ea, alegându-i până și bona, prietenii, școala primară, liceul etc. „Prințesa de la Kremlin” știa că aceștia îl informau pe tatăl ei despre fiecare detaliu al existenței sale. Îl disprețuia și îl ura cu patimă pe Lavrenti Beria. Când buna ei prietenă Marfa Peșkova s-a măritat cu Sergo Beria, fiul lui Lavrenti, a rupt orice legătură cu aceasta. Pentru ea, Beria – poate chiar mai mult decât Iosif Djugașvili – era întruchiparea Răului. Noua carte despre Beria scrisă de Françoise Thom propune însă un alt punct de vedere…
După moartea tiranului, din ce în ce mai critică la adresa vremurilor de teroare universală impusă de tatăl ei, Svetlana și-a schimbat numele de familie din Stalina în Allilueva, luând numele de fată al mamei sale, Nadejda, care se sinucisese în noiembrie 1932. După fuga în Vest, a devenit o țintă principală a campaniilor de dezinformare conduse de KGB. Prim-ministrul Alexei Kosîghin a decretat-o „instabilă mental”. Să critici stalinismul, mai ales în calitatea de fiică a lui Stalin, era pentru aparatcicul sovietic o boală psihică. Iuri Andropov s-a ocupat personal de cazul ei. Într-o scrisoare trimisă unui prieten imediat după alegerea lui Putin ca președinte în 2000, Svetlana și-a exprimat fără ocolișuri dezgustul față de mascarada politică desfășurată la Moscova, precum și dezamăgirea față de naivitatea administrației americane:
„Rusia și-a schimbat steagul și câteva nume, fără îndoială – dar rămâne în continuare aceeași URSS, din punctul meu de vedere. Iar astăzi – când un colonel KGB dubios a ajuns la conducere (pentru că a fost îndeajuns de înțelept încât să-i garanteze lui Boris Elțîn că va fi scutit de o anchetă publică—și cel mai probabil de o punere sub acuzare –, în acea sferă a corupției și a banilor furați), când Omul Nou de la Kremlin este descris de către postul meu local de radio public drept „eroul incontestabil al rușilor”, drept „alegerea indiscutabilă” ca viitor președinte—nu pot decât să înjur în rusește (o înjurătură cumplită, pe care slavă Domnului că nu o înțelege nimeni)…” (p. 615). Citind aceste cuvinte, profetice în luciditatea lor, putem înțelege de ce, vreme de mulți ani, până la deteriorarea unei foarte strânse legături de familie, George Kennan a considerat gândirea politică a Svetlanei Allilueva drept una care merită ascultată cu mare atenție. (Traducere din engleză de Monica Got)
Recomandări:
https://www.contributors.ro/cultura/comrade-putin%e2%80%99s-fascist-temptation/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Relatia comunistilor rusi este bazata pe bani multi obtinuti prin fraude.
Ei spun ca serevesc sistemului, dar in fapt ei se servesc de sistem pentru propriile interese.
Asa a facut Nastase, asa face Ponta, Sova si Valcu si multi altii.
Este de inteles de ce sustinatorii sistemului rusesc nu isi doresc un sistem bazat pe transparenta, competitie si dreptate.
Isi pierd privilegiile dobandite si pastrate cu multa grija.
Minciuna acopera mizeria acelui sistem, dar cel mai greu este sa il invingi pentru totceauna.
Este perfect adevarat ca orice persoana care traieste in alt sistem decat cel sovietic sa nu poata sa inteleaga sistemul si sa fie extrem de naiv in aprecierea acestuia.
Dar daca astazi vezi ca se repeta istoria asa cum a fost ea scrisa cu nu multa vreme in urma oare nu incepi sa te intrebi daca nu cumva gresesti in niste aprecieri si mai ales nu te intrebi de ce?
Naiv poate ca esti pentru 1-2 luni, poate pentru 1-2 ani, dar un naiv de peste 6 ani?
Cred ca este vorba despre prostie pana la urma…
Şi eu, care am tradus anul trecut cartea Svetlanei Aliluieva „20 de scrisori către un prieten. Adevărul despre tatăl meu, Stalin” . Cartea a stat aproape jumătate de an la Humanitas şi mi-a fost returnată pe motiv că nu-i chiar „istorică”, ci mai mult… personală. Acum stă la o altă editură, care nu o poate publica căci nu are acordul Rusiei. Această a mea tarducere este de o valoare incontestabilă, pentru ca şi cititorul român să ştie cine a fost „omul” Stalin, adică tiranul Stalin. Fragmente din traducerea mea au fost publicate încă din primăvara anului trecut, pe tot parcursul anului, în revistele APOLLON, BOEMA, PRO-EST, LUMINA ( Serbia) şi altele.
Apel editurilor din iaşi şi din toată România! Poate găsim o soluţie pentru publicarea cărţi în limba română!
În sfârşit, la editrura StudIS din Iaşi, a fost tipărită această traducere…Am ridicat cartea câteva zile în urmă…
Stimate Domnule Tismaneanu,
Si Dv. sunteti intr-o situatie asemanatoare = ati crescut in mijlocul banditilor, si de aceasta puteti descrie bine bestiarul.
Ce parere aveti de presupunerea (nedovedita, dar cine poate dovedi acolo ceva) ca sotia lui Stalin, Nadejda Aliluieva, era de fapt fiica lui biologica? In aceasta imparatie a perversiunii, totul e posibil.
De la Ivan cel Groaznic incoace, politica Rusiei nu s-a schimbat; s-au schimbat doar lozincile.
Injuratura grozava pe care o mentioneaza Svetlana (stia sa injure!) e, pare-se, Idi na hui – echivalentul rusesc al lui hai sictir.
Radio Erevan.
Intrebare: In zilele noastre mai e valabila lozinca leninista, Invatat invatati invatati?
Raspuns: Desigur; dar cu o mica schimbare. Azi, pronuntam putin diferit, anume Inhatati inhatati inhatati.
Toate cele bune.
Poate ca nu ar fi rau ca fiecare scriere despre Stalin sa mentioneze si imparteala frateasca de la Yalta care ne-a costat vreo 50 de ani si peste un milion de vieti. Asta asa… pentru corectitudine politica :)