Frăția stelelor și a gradelor

Problema mare a lui Gabriel Oprea – și cauzată de el – nu e abuzul în serviciu privind folosirea coloanelor oficiale, ci plagiatul, și cel propriu, și cel girat, și, mai ales, repercusiunile acestuia la nivel academic  și la nivelul sistemului de securitate națională. Dar Gabriel Oprea va fi greu de prins în năvod în această problemă. Și nu pentru că ea nu există.

Vuiește presa, de câteva zile, de vestea privind ancheta penală împotriva fostului ministru de Interne și fost vice-prim-ministru pentru Securitate Națională, generalul Gabriel Oprea, pus sub învinuire pentru două fapte de abuz în serviciu privind folosirea coloanelor oficiale. Totuși, până la moartea polițstului Bogdan Gigină, un antemergător în coloana sa oficială, dl Oprea nu a fost văzut folosind coloana oficială, de nu s-a autosesizat nimeni în privința unui posibil abuz în serviciu? Nici măcar reprezentanții DNA cu care se intersecta pe la întâlniri oficiale? Și nici despre fostul procuror general al României, Tiberiu Nițu, nu s-a știut că circulă cu antemergător la serviciu? Nu, aceste fapte sunt prezentate ca o revelație de dată recentă. Revelație din care, iată, s-a născut o anchetă anticorupție. Să vedem ce va ieși…

Totuși, problema mare a lui Gabriel Oprea și cauzată de el, despre care presa, o parte a presei, scrie de luni și luni de zile, o reprezintă plagiatul – și cel propriu, și cel girat – și, mai ales, repercusiunile acestuia și la nivel academic, și la nivelul sistemului de securitate națională.

Plagiatul propriu l-a ajutat în ascensiunea în carieră, Gabriel Oprea ajungând până la funcția de ministru de Interne și, deci, membru al CSAT – instituția unde se iau decizii privind apărarea ţării şi siguranţa naţională –, și la cea de vice-prim-ministru pentru Securitate Națională. Funcție din care pare să fi reușit să determine absolvirea sa de vină în acest caz de furt intelectual. În vara anului trecut, Consiliul Național de Etică – numit de miniștrii Educației, ierarhic subordonați acestuia –, a decretat, în câteva zile din momentul sesizării, că teza sa de doctorat nu e plagiată. La trei ani după ce îl albise, în mod similar, și pe fostul premier Victor Ponta. Asta, deși plagiatul, în ambele cazuri, nu numai că era atât de evident, încât era sesizabil și de către nespecialiști, dar fusese confirmat de specialiști.

Și tot plagiatul propriu l-a ajutat să-și consolideze poziția și sistemul în care era pilon important. O frăție a stelelor și a gradelor. În urmă cu trei ani, din postura de vice-premier pentru Securitate Națională, ministru de interne și coordonator de doctorate pe tema securității naționale, dl Oprea înființa Academia de Științe Militare – transformată, în 2015, în Academia de Științe ale Securității Naționale. O instituție la a cărei conducere fusese numit, nu întâmplător, fostul șef al SRI, George Maior. O instituție pusă în coordonarea științifică a MApN, a MAI, condus de Gabriel Oprea, și a SRI. O instituție care, se știa la nivel de Președinție, reunea specialiști de prestigiu în domeniul securității naționale – ale căror nume, însă, nu sunt devoalate publicului, la fel, nici activitatea de cercetare științifică pe care o fac și pentru care sunt plătiți de la bugetul de stat. „Academia de Științe ale Securității Naționale, care reunește specialiști de prestigiu în domeniu, deține toate atributele pentru a avea o contribuție semnificativă în atingerea obiectivelor Strategiei Naționale de Apărare”, declara președintele Klaus Iohannis, în august 2015, la o conferință a ASSN.

Plagiatele pe care le-a girat l-au ajutat pe Gabriel Oprea tot la consolidarea sistemului de care avea nevoie să-l susțină în carieră și, la o adică, să-l protejeze. Până acum au fost scoase la iveală șapte teze plagiate de doctorat, toate coordonate de profesorul universitar Gabriel Oprea, la instituția de învățământ superior a SRI, Academia Națională de Informații. Printre acestea, și cea a procurorului general interimar al României, Bogdan Licu. Și cine știe câte și ale cui or mai fi… Aceste situații fac ca plagiatul să nu fie doar problema d-lui Oprea, ci a unei părți a sistemului, încă nu se știe cât și până la ce nivel extinsă. Și nici nu se vrea să se afle. Așa se explică atitudinea de sfidare afișată de Academia Națională de Informații și de SRI. Comisia de Etică a ANI nici măcar nu și-a anunțat intenția de a analiza lucrările indicate ca fiind cu problem. În plus, și Academia Națională de Informații, și SRI refuză, de luni de zile, să facă publică lista cu numele celor care și-au luat doctoratul la această instituție, din 2000 până în 2015, numele conducătorilor lor de doctorat și titlul lucrării (Detalii aici – http://timpolis.ro/sri-tine-departe-de-ochii-presei-numele-doctorilor-academiei-nationale-de-informatii-si-cele-ale-indrumatorilor-lor-de-doctorat/). Și tot ANI, notificată de asociaţia GRAUR, refuză, de luni de zile, să comunice numele membrilor comisiilor care au validat cele șapte teze devoalate ca fiind plagiate şi, implicit, au validat acordarea titlului ştiinţific de doctor (Detalii aici http://www.plagiate.ro/Complici/univ.ani.bucuresti.htm).

Deci, Gabriel Oprea va fi greu de prins în năvod în problema plagiatului. Și nu pentru că ea nu există, ci pentru că decidenții din instituții ale statului abilitate să facă lumină se feresc să o facă. Deschiderea acestei cutii a Pandorei ar genera un seism de o magnitudine previzionată ca însemnată. Ale cărui replici nu se știe până unde vor fi resimțite în această frăție a stelelor și a gradelor.

Articol publicat și în TIMPOLIS.