duminică, mai 9, 2021

Frăția stelelor și a gradelor

Problema mare a lui Gabriel Oprea – și cauzată de el – nu e abuzul în serviciu privind folosirea coloanelor oficiale, ci plagiatul, și cel propriu, și cel girat, și, mai ales, repercusiunile acestuia la nivel academic  și la nivelul sistemului de securitate națională. Dar Gabriel Oprea va fi greu de prins în năvod în această problemă. Și nu pentru că ea nu există.

Vuiește presa, de câteva zile, de vestea privind ancheta penală împotriva fostului ministru de Interne și fost vice-prim-ministru pentru Securitate Națională, generalul Gabriel Oprea, pus sub învinuire pentru două fapte de abuz în serviciu privind folosirea coloanelor oficiale. Totuși, până la moartea polițstului Bogdan Gigină, un antemergător în coloana sa oficială, dl Oprea nu a fost văzut folosind coloana oficială, de nu s-a autosesizat nimeni în privința unui posibil abuz în serviciu? Nici măcar reprezentanții DNA cu care se intersecta pe la întâlniri oficiale? Și nici despre fostul procuror general al României, Tiberiu Nițu, nu s-a știut că circulă cu antemergător la serviciu? Nu, aceste fapte sunt prezentate ca o revelație de dată recentă. Revelație din care, iată, s-a născut o anchetă anticorupție. Să vedem ce va ieși…

Totuși, problema mare a lui Gabriel Oprea și cauzată de el, despre care presa, o parte a presei, scrie de luni și luni de zile, o reprezintă plagiatul – și cel propriu, și cel girat – și, mai ales, repercusiunile acestuia și la nivel academic, și la nivelul sistemului de securitate națională.

Plagiatul propriu l-a ajutat în ascensiunea în carieră, Gabriel Oprea ajungând până la funcția de ministru de Interne și, deci, membru al CSAT – instituția unde se iau decizii privind apărarea ţării şi siguranţa naţională –, și la cea de vice-prim-ministru pentru Securitate Națională. Funcție din care pare să fi reușit să determine absolvirea sa de vină în acest caz de furt intelectual. În vara anului trecut, Consiliul Național de Etică – numit de miniștrii Educației, ierarhic subordonați acestuia –, a decretat, în câteva zile din momentul sesizării, că teza sa de doctorat nu e plagiată. La trei ani după ce îl albise, în mod similar, și pe fostul premier Victor Ponta. Asta, deși plagiatul, în ambele cazuri, nu numai că era atât de evident, încât era sesizabil și de către nespecialiști, dar fusese confirmat de specialiști.

Și tot plagiatul propriu l-a ajutat să-și consolideze poziția și sistemul în care era pilon important. O frăție a stelelor și a gradelor. În urmă cu trei ani, din postura de vice-premier pentru Securitate Națională, ministru de interne și coordonator de doctorate pe tema securității naționale, dl Oprea înființa Academia de Științe Militare – transformată, în 2015, în Academia de Științe ale Securității Naționale. O instituție la a cărei conducere fusese numit, nu întâmplător, fostul șef al SRI, George Maior. O instituție pusă în coordonarea științifică a MApN, a MAI, condus de Gabriel Oprea, și a SRI. O instituție care, se știa la nivel de Președinție, reunea specialiști de prestigiu în domeniul securității naționale – ale căror nume, însă, nu sunt devoalate publicului, la fel, nici activitatea de cercetare științifică pe care o fac și pentru care sunt plătiți de la bugetul de stat. „Academia de Științe ale Securității Naționale, care reunește specialiști de prestigiu în domeniu, deține toate atributele pentru a avea o contribuție semnificativă în atingerea obiectivelor Strategiei Naționale de Apărare”, declara președintele Klaus Iohannis, în august 2015, la o conferință a ASSN.

Plagiatele pe care le-a girat l-au ajutat pe Gabriel Oprea tot la consolidarea sistemului de care avea nevoie să-l susțină în carieră și, la o adică, să-l protejeze. Până acum au fost scoase la iveală șapte teze plagiate de doctorat, toate coordonate de profesorul universitar Gabriel Oprea, la instituția de învățământ superior a SRI, Academia Națională de Informații. Printre acestea, și cea a procurorului general interimar al României, Bogdan Licu. Și cine știe câte și ale cui or mai fi… Aceste situații fac ca plagiatul să nu fie doar problema d-lui Oprea, ci a unei părți a sistemului, încă nu se știe cât și până la ce nivel extinsă. Și nici nu se vrea să se afle. Așa se explică atitudinea de sfidare afișată de Academia Națională de Informații și de SRI. Comisia de Etică a ANI nici măcar nu și-a anunțat intenția de a analiza lucrările indicate ca fiind cu problem. În plus, și Academia Națională de Informații, și SRI refuză, de luni de zile, să facă publică lista cu numele celor care și-au luat doctoratul la această instituție, din 2000 până în 2015, numele conducătorilor lor de doctorat și titlul lucrării (Detalii aici – http://timpolis.ro/sri-tine-departe-de-ochii-presei-numele-doctorilor-academiei-nationale-de-informatii-si-cele-ale-indrumatorilor-lor-de-doctorat/). Și tot ANI, notificată de asociaţia GRAUR, refuză, de luni de zile, să comunice numele membrilor comisiilor care au validat cele șapte teze devoalate ca fiind plagiate şi, implicit, au validat acordarea titlului ştiinţific de doctor (Detalii aici http://www.plagiate.ro/Complici/univ.ani.bucuresti.htm).

Deci, Gabriel Oprea va fi greu de prins în năvod în problema plagiatului. Și nu pentru că ea nu există, ci pentru că decidenții din instituții ale statului abilitate să facă lumină se feresc să o facă. Deschiderea acestei cutii a Pandorei ar genera un seism de o magnitudine previzionată ca însemnată. Ale cărui replici nu se știe până unde vor fi resimțite în această frăție a stelelor și a gradelor.

Articol publicat și în TIMPOLIS.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Melania Cincea
Melania Cincea
Licenţiată în Jurnalistică, a absolvit două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. În presă lucreza din 1995, la TIMPOLIS. Colaboreaza la Revista 22.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro