marți, martie 19, 2024

Fracturarea hidraulică 2.0: Roci digitale, inteligență artificială, big data și soft computing

O serie de revoluții tehnologice au trecut prin două faze de dezvoltare.

Automobilul a progresat de la faza 1.0 în 1914 (prima producție de masă, Ford Model T) la faza 2.0 de la începutul anilor 1950, o dată cu predominanța costurilor scăzute de producție și a infrastructurii asociate (rețelele naționale de autostrăzi, în timpul administrației Eisenhower din SUA).

Industria computerelor a avansat de la faza 1.0 în 1955, anul lansării comerciale a primelor calculatoare industriale (IBM), la faza 2.0 în 1984, când s-a început producția de masă a computerelor personale (Apple Macintosh).

Telefonul celular a avansat de la faza 1.0 în 1973 (Motorola) la faza 2.0 în 2007, o dată cu introducerea telefoanelor inteligente (Apple iPhone) și a infrastructurii asociate de mare viteză.

În mod similar, o altă revoluție tehnologică – fracturarea hidraulică a rezervoarelor neconvenționale (argile gazeifere și petrolifere) a trecut prin faza 1.0 și se pregătește de intrarea în faza 2.0.

Fracturarea hidraulică 1.0: 1998 – 2014

Consider că tot ce am scris și publicat anul trecut poate descrie faza 1.0 a fracturării hidraulice a argilelor gazeifere și petrolifere.

Debutul acestei faze a avut loc în 1998 în zona Dallas-Fort Worth, Texas. Inginerul petrolist George Mitchell, proprietarul companiei Mitchell Energy, a avut atunci o idee genială: a combinat o hartă seismică de adâncime a argilei Barnett cu forajul orizontal și fracturarea hidraulică pentru a stimula un rezervor neconvențional și a produce gaz natural.        Astfel, o nouă pagină a istoriei energiei a început în Texas, tot acolo unde, în 1901, erupția sondei Lucas-1, a marcat nașterea industriei moderne a petrolului și apariția unei noi superputeri pe mapamond.

În cei peste 15 ani care au trecut de la acest debut istoric, fracturarea hidraulică a rezervoarelor neconvenționale s-a dovedit a fi o idee al cărei timp venit, cu consecințe numeroase, complexe și spectaculoase. Practic, fracturarea hidraulică 1.0 s-a dovedit a fi o inovație disruptivă, capabilă să producă o revoluție tehnologică și, pe un plan superior, o schimbare de paradigmă.

Conform datelor publicate de EIA[1], producția de gaze naturale ale SUA în 2014 a crescut cu 6%, ajungând la 728.252 milioane metri cubi, un nivel record pentru această țară. În același an, importurile nete de gaz ale Statelor Unite au totalizat 33.159 milioane metri cubi, reprezentând o scădere cu 9% față de anul 2013 și, totodată, cel mai scăzut nivel al importurilor începând din 1987.

Înainte de 2009, cele mai multe importuri nete în zona de nord-est a SUA au avut loc de-a lungul graniței New York/Canada. După 2009, creșterea producției de gaz natural în Pennsylvania, datorită exploatării argilei Marcellus, a dus la scăderea importurilor nete către New York, iar anul trecut New York-ul a devenit un exportator net de gaz natural către Canada.

Exporturile de gaz către Mexic prin gazoductele care traversează granița internațională în Texas, California și Arizona au crescut în 2014 la o valoare record de circa 20.000 milioane metri cubi pentru a satisface cererea crescândă a termocentralelor pe gaz din Mexic.

În 2014, producția de petrol american a crescut cu 1,2 milioane barili pe zi (MMpd) – cea mai mare creștere anuală înregistrată vreodată în ultimii 100 de ani[2]. Dacă luăm în considerare ultimii 6-7 ani, această producție a atins creșteri total de 4 MMpd, depășind Arabia Saudită și Rusia și schimbând astfel peisajul petrolier mondial. Conform datelor EIA, cea mai mare parte a creșterii a avut loc în ultimii 3 ani.

Dacă industria americană de gaze și petrol de șist ar fi astăzi o țară, ea ar fi al cincilea mare producător de hidrocarburi din lume.

În comparație cu 1986 – ultima oară când piețele mondiale au fost inundate cu petrol (din Arabia Saudită), în 2013 populația lumii era mai mare cu 2 miliarde, economia lumii a crescut cu 30.000 miliarde USD, iar consumul zilnic de petrol a sporit cu peste 30 milioane barili.[3] Considerând că fluctuațiile ofertei cu 1-2 MMpd pot afecta prețurile globale ale petrolului, o infuzie de 4 MMpd din argilele petrolifere americane a produs ceea am numit, la începutul acestui an, o deflație generată de petrol, urmată și de o nouă matematică a petrolului.

Consecințele, multiple și de mare importanță economică, politică, financiară, strategică, socială etc., pot fi recitite în articolele menționate, ca și în altele, pe care le-am publicat anul acesta pe Contributors.ro.

Deși industria americană a hidrocarburilor neconvenționale este nouă, scara la care s-a dezvoltat până în prezent a transformat-o într-un pilon principal al bazei tehnico-industriale a Statelor Unite. Ecosistemul american al gazelor și petrolului de șist a explodat –de la fiind practic inexistent cu 15 ani în urmă – la o componentă de 300 miliarde USD a PIB-ului și mii de companii. Acest ecosistem este, în același timp, diferit de „vărul” său – hidrocarburile convenționale – ca structură, operații și tehnici folosite.

O dată cu scăderea prețului petrolului, în ultimele șase luni, tonul mass-mediilor care prezintă industria hidrocarburilor neconvenționale din SUA s-a schimbat, de la extaz la alarmă și pesimism. Câteva exemple recente includ „Scăderea prețului petrolului forțează Dakota de Nord să considere austeritatea” (New York Times), „Scăderea prețului petrolului lovește în cheltuielile pentru investițiile de afaceri” (Wall Street Journal), „Boom-ul petrolului american nu va dura mult timp la $65/baril” (Bloomberg Business), „Revoluția argilelor petrolifere este în pericol” (Fortune) sau „Statele Unite nu vor deveni ‘Noua Arabie Saudită’ a energiei globale” (Telegraph).

Alte mass-media raportează scăderea numărului de instalații de foraj ca semn al declinului industriei hidrocarburilor neconvenționale, ceea ce este un indicator irelevant. Datorită avansurilor tehnologice, companiile produc astăzi mai mult țiței cu două instalații decît cu trei instalații doar cu puțin timp în urmă, uneori chiar cu cheltuieli per total mai puține[4].

Parafrazând o butadă celebră, aș spune că „zvonurile despre moartea fracturării hidraulice sunt binișor exagerate”.

Industria gazelor și petrolului de șist este diferită de predecesoarea sa, cea a hidrocarburilor convenționale. Dar, în final, ca oricare altă tehnologie, fracturarea hidraulică a argilelor este utilă și viabilă numai dacă reușește să ofere produsele cerute de piață la prețuri tot mai scăzute. Și aici apar întrebările fundamentale ale analiștilor și investitorilor în legătură cu viitorul industriei hidrocarburilor neconvenționale: Încotro se îndreaptă fracturarea hidraulică? Se poate extrage mai mult petrol și gaze cu cheltuieli scăzute și cu mai puține instalații de foraj/extracție?

Posibile răspunsuri sunt oferite, după părerea mea, de noua fază spre care se îndreaptă tehnologia și pe care o numesc

Fracturarea hidraulică 2.0: 2015 – ?

Există trei variabile interconectate care controlează prețul și disponibilitatea petrolului și gazelor: politica, banii și tehnologia. Guvernele, cu excepția celui american, dețin drepturile minerale și astfel contr0lează accesul la terenurile cu hidrocarburi în subsol. În plus, guvernele pot controla libertățile afacerilor (prin permise, taxe, redevențe, amenzi etc.). Accesul la capital și natura politicii fiscale dintr-o țară sunt de asemenea elemente critice ale dezvoltării unei industrii care folosește intensiv sume mari de bani. Dar ultima variabilă, tehnologia, este cea mai importantă. Să ne gândim doar la faptul că petrolul și gazul stau de milioane de ani în pământ, în cantități uriașe și pe întreaga planetă. Însă fără tehnologia adecvată pentru găsirea și aducerea lor la suprafață, nici un guvern și nicio o bancă din lume nu ar putea face nimic. Pe scurt, dacă tehnologie nu e, nimic nu e…

Fracturarea hidraulică 2.0 va marca un nou triumf tehnologic, augmentându-l și depășindu-l pe cel din faza 1.0. Aspectele tehnologice pe care le prevăd ca fiind componente ale noii faze îmbrățișează varii componente ale fracturării hidraulice, unele funcționând deja. Îmbunătățiri incrementale, dar și dramatice, vor apărea în echipamentul de foraj/extracție („platforme umblătoare” – walking rigs, forarea pe bandă rulantă – drilling/oil factory[5]), în strategiile de selecție a locațiilor– high-grading, logistică, planificare, prospecțiunea seismică, chimia aditivilor de fracturare, dispunerea forajelor în perimetrul de exploatare, manipularea nisipului și fluidelor de fracturare, viteza de foraj, eficiența pompelor, instrumentație, senzori, lasere de mare putere etc.[6] Anticipez, de asemenea, că exploatarea viitoare a argilelor gazeifere și petrolifere va beneficia substanțial de pe urma introducerii unor automatizări avansate de tip foraj complet automat, cu sisteme de control al presiunii (care vor elimina accidente de tip erupții), cu computere mobile, roboți sau drone industriale.

Mă voi limita însă doar la descrierea acelor aspecte de care sunt mai legat prin propria experiență și cercetările efectuate de grupul meu de la Brooklyn College.

Rocile digitale sunt un concept care se desparte dramatic de vechea imagine a geologului cu busola și ciocanul în mâini, cu harta pe genunchi, cu rucsacul plin de probe pentru laborator, petrecând săptămâni și luni pe teren pentru a smulge subsolului secrete bine ascunse și greu de descifrat. Paradigma cheie a rocilor digitale este „imagine computerizată”: spațiul poros și matricea minerală a rocilor sunt „fotografiate” și apoi digitalizate. După care, petrofizicienii sunt capabili, utilizând metode extrem de sofisticate, să obțină un grup impresionant de parametri geometrici, de curgere, electrici și mecanici ai rocii analizate: porozitate, distribuția mărimii porilor, permeabilități absolute și relative, curbe de presiune capilară, factorul de formație, exponenții de cimentare și saturație cu diverse fluide, modulii elastici etc., etc.

La începutul lunii mai am avut șansa de a participa la și a face o prezentare în cadrul unui simpozion organizat de Society of Petrophysicists and Well Log Analysts. Manifestarea, intitulată Topical Conference on Pore-Scale Imaging and Digital Rocks: Expanding the Petrophysical Toolkit, a strâns 60 de experți de pe patru continente care au demonstrat că noua fază a fracturării hidraulice a argilelor se va desfășura predominat la scara nano– și subnano-porilor. Adică acele spații, umplute cu apă, petrol și gaz, cu dimensiuni mai mici decât a milioana parte dintr-un milimetru!

Pentru a putea realiza astfel de incursiuni în inima materiei, pentru a-i afla și descifra secretele, tehnologia vizuală, capabilă să producă roci digitale, trebuie să ofere instrumentele performante de observare, scanare, eliminare a zgomotului electronic, filtrare, segmentare etc. Participanților la simpozionul amintit li s-a oferit posibilitatea de a vizita compania FEI din Hillsboro, Oregon (același oraș unde se găsește și celebra companie Intel). Am putut astfel să văd pentru prima oară structura rocilor și fluidele conținute în porii lor la rezoluții care atingeau 0,05 nanometri (5 x 10-11 m), adică foarte aproape de vizualizarea atomilor și moleculelor individuale de hidrocarburi. Concluzia acelei vizite a fost că rezervoarele neconvenționale dețin un potențial productiv impresionant, pe care tehnologia rocilor digitale îl va fructifica în perioada imediat următoare.

Inteligența artificială grupează acele sisteme computaționale capabile să execute sarcini, care în mod normal necesită inteligență umană sau manifestări biologice specifice. De exemplu, rețelele neuronale artificiale (Artificial Neural Networks- ANN) sunt o familie de modele de învățare statistică inspirate de rețelele neuronale biologice (sistemul nervos central al mamiferelor, în particular creierul). În cazul studiat de mine, am folosit ANN ca instrument de explorare și dezvoltare, care permite o transformare rapidă și ușoară a unor date existente în altele non-existente, dar de o valoare foarte mare pentru rezervoarele neconvenționale.

Într-un alt studiu, am folosit algoritmii genetici – o transformare matematică a teoriei darwiniene a selecției naturale și a luptei pentru supraviețuire (survival of the fittest), folosind tehnici inspirate de evoluția organismelor, precum moștenire, mutații, selecție, încrucișare, cromozomi, alele. Scopul major al folosirii acestei metode de inteligență artificială a fost generarea de soluții pentru optimizarea unor probleme care apar atunci când cantitatea de date este imensă (big data), cu nivele de incertitudine variabile și cu o varietate tipologică pe care trebuie să o păstrăm.

Importanța deosebită a utilizării metodelor de inteligență artificială în varii domenii ale explorării și exploatării hidrocarburilor a fost motivul pentru care celebra editură Springer mi-a solicitat să alcătuiesc o selecție a celor mai interesante și valoroase contribuții actuale în domeniu. Astfel am publicat Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, o colecție provocatoare și incitantă de exemplificări ale folosirii inteligenței artificiale în rezolvarea unor probleme complexe cu care se confruntă fracturarea hidraulică în noua sa fază: analiza incertitudinilor, estimarea riscurilor, extragerea datelor utile (data mining), tehnici de învățare a mașinilor, analiza și interpretarea datelor, fuziunea unor informații diverse, provenind din petrofizică, seismică 3-D, carotaj geofizic, date de producție ș.a.

Soft computing reprezintă un set de tehnici computaționale menite să găsească soluții la probleme pentru care nu există nici o modalitate de a le rezolva analitic, sau probleme care ar putea fi rezolvate, teoretic, dar practic este imposibil, din cauza necesității de resurse uriașe și/sau de timp enorm necesare pentru calcul. În cazul acestor probleme, metodele folosind inteligență artificială sunt, de cele mai multe ori, eficiente și efective. Deși soluțiile obținute prin aceste metode nu sunt întotdeauna identice cu soluțiile analitice, o soluție aproape optimă este uneori suficientă în practică. Scopul principal al tehnicilor de soft computing este de a sprijini sistemele nevoite  să se confrunte cu imensitatea, complexitatea și incertitudinile datelor stocate. Obținerea de rezultate într-un anumit timp timp este un alt aspect care necesită instrumente de soft computing pentru a îmbunătăți performanța lor oriunde timpul este un factor important.

Spre deosebire de sistemele computaționale convenționale (hard), soft computing-ul este tolerant în ceea ce privește imprecizia, incertitudinea sau adevărurile parțiale. Misiunea lui este transformarea datelor în informație și a informației în cunoaștere. Și de aici rezultă importanța unui ultim aspect al fracturării hidraulice 2.0.

Bazele de date uriașe (Big data). O dată cu introducerea fracturării hidraulice 1.0, numărul de foraje orizontale a explodat, ajungând la sute de mii numai în Statele Unite, iar lungimea lor totală însumează peste 600.000 km, suficientă să înconjoare Pământul de 15 ori! Cantitatea de date generate în prezent de un singur foraj fracturat hidraulic variază între 1 și 15 TB (terabyte). Dacă considerăm existența a circa 300.000 de foraje săpate până acum și o medie de 2 TB per foraj, rezultă o cifră amețitoare pentru cantitatea de date existente (big data): 600 PB (petabytes)!! Pentru comparație, întreg sistemul digital global de sănătate însumează doar 500 PB[7].

Datele acumulate de industrie provin din explorarea, fracturarea, extragerea și deplasarea hidrocarburilor neconvenționale. Întrebarea este: Ce se poate face cu o asemenea cantitate uriașă de date, care, precis, va crește în viitor? Răspunsul scurt este: Analizați-le!

Analiza bazelor de date cuprinde trei categorii primare[8]:

  1. Analiza descriptivă, care ne spune ce s-a întâmplat deja;
  2. Analiza predictivă, care ne spune ce se va întâmpla;
  3. Analiza prescriptivă, care ne spune ce se va întâmpla, când, de ce și cum să îmbunătățim viitorul prezis

Folosind imensul rezervor de date disponibil, analiza prescriptivă poate să descopere perspective cheie, să prevadă probleme și oportunități și să prescrie cea mai bună direcție de acțiune. De exemplu, operatorii industriali care explorează și exploatează rezervoarele neconvenționale au posibilitatea de alege cu mai mult succes locul de forare, porțiunile de fracturarea, modul de exploatare a forajelor. Procedând în acest mod, crește producția, scad costurile și se evită consecințe ecologice adverse.

La baza analizei Big data se află software-ul. Bill Gates a prezis încă din 2011: „Singurul lucru diferit astăzi în energie este software-ul, care schimbă jocul[9]. Cu alte cuvinte, potențialul productiv al bazelor de date necesită aportul unor noi abordări, precum inteligența artificială, pentru realizarea sa deplină. Big data înseamnă mai mult petrol și gaze!

Fracturarea hidraulică 2.0 este pregătită să preia ștafeta de la faza precedentă. Cred că are toate șansele de a efectua o cursă câștigătoare, la capătul căreia ideea al cărei timp a venit va fi, încă o dată, victorioasă.

BIBLIOGRAFIE

Mark P. Mills, 2015, „Shale 2.0 Technology and the Coming Big-Data Revolution in America’s Shale Oil Fields”, Center for Energy Policy and the Environment at the Manhattan Institute, 18 p.


[1]EIA, „U.S. Natural Gas Imports & Exports 2014”,  http://www.eia.gov/naturalgas/importsexports/annual/

[2] EIA, „US oil production growth in 2014 was largest in more than 100 years”, 30 martie 2015, http://www.eia.gov/todayinenergy/detail.cfm?id=20572

[3]EIA International Energy Statistics, http://www.eia.gov/cfapps/ipdbproject/iedindex3.cfm?tid=5&pid=5&aid=2&cid=ww,&syid=1986&eyid=2013&unit=TBPD

[4] Michael Fitzsimmons, „Statoil: U.S. Shale Overview and Company Update,” Seeking Alpha, 22 decembrie 2014,

http://seekingalpha.com/article/2771615-statoil-u-s-shale-overview-and-company-update

[5]Michael McDonald, „This Innovation Will Help U.S. Companies Win The Oil Price War”, 19 mai 2015,  http://oilprice.com/Energy/Oil-Prices/This-Innovation-Will-Help-U.S.-Companies-Win-The-Oil-Price-War.html

[6] Vezi exemple ale companiei Foro Energy, http://www.foroenergy.com

[7] Mark P. Mills, 2015, „Shale 2.0 Technology and the Coming Big-Data Revolution in America’s Shale Oil Fields”, Center for Energy Policy and the Environment at the Manhattan Institute, 18 p.

[8] Atanu Basu, „What the Frack: U.S. Energy Prowess With Shale, Big Data Analytics”, http://www.wired.com/2014/01/big-data-analytics-can-deliver-u-s-energy-independence/

[9] Bill Gates on Energy Innovation, 28 noiembrie 2011, http://www.valuewalk.com/2011/11/bill-gates-energy-innovation/

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

    • Da, primul smartphone a fost inventat de IBM și BellSouth în 1993. Numit „Simon”, avea un touch screen prin care se putea accesa e-mailul și transmite faxuri.

      Cronologia indicată de mine a avut în vedere anul când tehnologia respectivă a devenit un fenomen de masă și disruptivă.

      Altfel, primul automobil construit nu a fost Ford Model T, iar prima fracturare hidraulică a avut loc în 1949 în Oklahoma.

      Ceea ce nu am scris în articol, dar ar merita menționat, este că tehnologiile indicate de mine ca fiind bi-fazice, au un singur loc de naștere – Statele Unite ale Americii.

  1. Într-un articol publicat astăzi, agenția Reuters citează dintr-un raport ce va fi discutat săptămâna viitoare cu ocazia mitingului organizației OPEC de la Viena.

    Sub titlul „OPEC își vede rivalii crescând producția de petrol în ciuda prețurilor scăzute”, Reuters scrie, citând din raportul OPEC:

    Boom-ul petrolului nord american se dovedește rezilient în ciuda prețurilor scăzute – a spus OPEC în cel mai mare și detaliat raport din anul acesta, sugerând că surplusul mondial de petrol ar putea persista până în 2017.

    Schimbările structurale recente în modelele de creștere a producției non-OPEC, ca urmare a contribuțiilor substanțiale din argilele petrolifere din America de Nord, s-ar putea dovedi a fi un punct de cotitură (de exemplu, proiecte finalizate mai repede și o mai mare elasticitate a prețurilor pe termen scurt).

    Raportul mai spune că tehnologiile noi și mai ieftine de exploatare a țițeiului de șist, a gazelor de șist și a nisipurilor petroliere ar garanta o creștere combinată de 6% pe an și vor contribui cu 45% la creșterea producției de energie până în 2035.

    Tehnologii performante, explorarea de succes și recuperarea secundară îmbunătățită a zăcămintelor existente au permis omenirii să crească baza de resurse la un nivel mult peste așteptările din trecut … Resursele [de hidrocarburi] lichide din lume sunt suficiente pentru a satisface orice creștere a cererii în următoarele câteva zeci de ani .

    Cu o mare cantitate de petrol rămas în locații familiare, estimările, potrivit cărora rezervele mondiale sunt pe cale de dispariție, au lăsat locul previziunilor conform cărora mai mult petrol decât oricând poate fi găsit.

  2. OFF-TOPIC

    După ce președinta Argentinei s-a întîlnit la Moscova cu președintele Putin la sfârșitul lunii aprilie, Compania de stat argentiniană YPF (Yacimientos Petroliferos Fiscale) a semnat un memorandum de înțelegere cu Gazprom International în vederea exploatării imenselor rezerve de gaze și țiței de șist din formațiunea Vaca Muerta din Argentina.

    Ieri, la Caracas, președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, l-a primit pe Igor Sechin, șeful executiv al Rosneft, cu ocazia semnării unui acord bilateral. In baza acestui acord, Rusia va investi 14 miliarde USD pentru dublarea producției de petrol venezuelean, ca urmare a exploatării bazinului Orinoco.

    http://rt.com/news/262625-venezuela-russia-oil-investment/

    • nu se va intampla nimic nici in Venezuela si nici in Argentina. Rusii au nevoie de bani ca sa isi finanteze razboaiele in Europa.

      Apoi nu stiu ce tehnologii au rusii dar parca nu m-as baza prea mult pe eficienta acestora. … Si nici pe eficienta inginerilor sud-americani ( cu tot respectul pentru aceste natiuni dar … nu).

  3. d-le crânganu,

    sunt excelente articolele dvs.

    îmi place că la acest articol nu sunt comentarii ale propagandiștilor.

    cred că încă nu s-au informat cum e cu fracking 2.0.

    în câteva luni își vor lua doza de propagandă și vor invada din nou spațiul public.

    e nevoie acută de un nou gasland – film din care să-și ia ideile primite de-a gata.

    încă odată, seria dvs de articole despre fracturarea hidraulică e remarcabilă.

    ws

    • Vă mulțumesc pentru aprecierile Dvs.

      Faptul că „propagandiștii” nu s-au repezit cu comentariile lor îl pun pe seama a două realități:

      – ei s-au convins că NIMENI nu m-a plătit și nu mă plătește pentru articolele publicate aici;
      – profesiunea, experiența și rezultatele cercetărilor proprii îmi dau dreptul să fiu crezut/considerat drept un specialist de la care ai ce învăța.

      Când mă uit prin arhiva Contributors (sau a altor platforme publice din România), mă îngrozește ce se putea publica pe-acolo în perioada 2012-2014.

      Cu toată modestia, am pretenția că seria mea de contribuții despre fracturarea hidraulică, începând din aprilie 2014, a schimbat mult în bine peisajul publicistic românesc. Sper ca această situație să dureze, chiar dacă va mai apărea un nou Gasland.

      P.S. Astăzi am definitivat prima versiune engleză a cărții mele, publicate anul trecut în România. Voi folosi vacanța de vară pentru a o finisa și a o trimite unei edituri de specialitate.

      • Domnul Cranganu,

        va rog sa primiti multumirile mele pt. articolele D-voastra neobisnuit de instructive si bine documentate.

        • Vă mulțumesc și Dvs. pentru aprecierile la adresa articolelor mele.

          Cred că mulțumiri ar trebui adresate și domnului Lucian Popescu. Domnia sa a găzduit cu generozitate toate contribuțiile mele, făcând astfel posibil dialogul cu un mare număr de cititori, căutători de informații autentice, descojite de ideologie sau propagandă.

          Pentru mine, platforma Contributors.ro rămâne singurul loc din România unde am putut scrie despre fracturarea hidraulică și fracktiviști în aceeași propoziție.

          • Cred ca acest articol ar trebui tradus si publicat si-n Germania unde o mare parte din populatie, si desigur si politicienii ca-ntotdeauna populisti., e isteric impotriva acestei tehnologii.

            De altfel nu e singura tehnologie care creeaza in Germania o adevarata panica, pe linga energia atomica, ar mai fi de mentionat genetica, undele electromagnetice ale handiului (tel mobil), incalzirea globala, desi azi au fost max. 13 grade. Ziceam ca nemtilor le e usor sa fie fricosi, o duc inca prea bine, primesc gaze de la Putin!

            P.S Despre platforma contributors am o parere mai nuantata, chiar ma mir ca a publicat asa ceva.

            • Sunt de acord cu traducerea articolului – opinia publică din Germania are nevoie să știe care sunt realizările și tendințele viitoare ale fracturării hidraulice în Statele Unite și Canada. Diversificarea portfoliului energetic este una dintre cele mai sigure căi de eliminare a șantajului rusesc (sau de alt fel).

              În legătură cu părerea Dvs. despre Contributors, poziția mea este mult mai fermă.

              Când am început să citesc acest site, am găsit tot soiul de neaveniți (d.ex., o profesoară de română, un profesor de matematică, un doctorand în economie) care semnau niște elucubrații despre gazele de șist și fracturarea hidraulică de mi se făcea pielea de găină și mi se întorcea stomacul pe dos.

              Când, în aprilie 2014, am trimis primul meu articol, Gasland sau puterea manipulării, am găsit înțelegere și aprobare imediate din partea domnului Popescu. Am apreciat foarte mult faptul că domnia sa a acceptat să provoace, prin seria mea de articole, ortodoxia și pe membrii bisericii anti-fracturare din România, care dominau pe atunci spațiul public și mass-media din țară.

              Tot aici am publicat astă-vară o Scrisoare deschisă domnului dr. Marcel Mărunțiu, Directorul general al Institutului Geologic al României, o provocare a establishmentului geologic românesc, în urma căreia fostul director științific și-a șubrezit și, în final, pierdut poziția de conducere din IGR.

              Să nu uităm, totodată, că nicio o altă componentă ale mass-mediilor românești, cu excepția Contributors.ro, nu a avut o poziție favorabilă explicării științifice, printr-o voce expertă, a diverselor aspecte ale fracturării hidraulice și importanței majore a explorării/exploatării gazelor de șist.

              În goana lor neîmblânzită după rating-uri dubioase, mijloacele de informare în masă din România au picat rușinos la examenul informării publicului în mod onest, fără agende ascunse sau puseuri propagandistice.

            • Se traieste cu impresia ca opinia publica germana ar fi mult mai avansata decit cea romana, in realitate intre Ion si Otto diferenta e doar ca unu merge cu Dacia si altu cu Mercedes sau chiar ca Ion ar fi gata sa mearga pe un drum nou sa scape de saracie, in timp ce Otto nu stie ce-i aia saracie.

              Ce ma mira in cel mai inalt grad e ca nu au aparut „oamenii de bine” sa va acuze ca sunteti vindut americanilor. Probabil densitatea detaliilor tehnice i-a descurajat, dar sa nu ne facem iluzii, nu cred ca i-a convins!

    • @ws. Va inselati. Porniti de la premisa ca aici comenteaza oricine, orice vrea. Premisa de inteles, normala… dar falsa in cazul nostru.
      Mesajele sunt moderate (ocazional interzise) fie de dl. Profesor, fie de exceptionalul domn Popescu la care se face referire mai jos, fie de amandoi. Dupa vreo doua-trei cazuri in care muncesti sa dai un raspuns documentat, cu cap si coada, care iti este interzis pentru ca „nu convine”, iti piere brusc entuziasmul sa mai citesti/comentezi. E pierdere de vreme. Despre scarba nu mai zicem nimic..
      Asta este principala explicatie a extazului admirativ la adresa articolelor din ultimele luni ale d-lui Profesor (precum si a numarului tot mai scazut de cititori si comentarii) – faptul ca opiniile contrare sunt interzise. E un fel de Scanteia pe stil nou.
      Fireste, mesajul meu e adresat doar celor doi domni nominalizati mai sus – oricum n-o sa ajunga la ochii altcuiva. Ironic cum extremele comunism/anticomunism ajung sa se intalneasca la nivelul metodelor folosite.

      • OFF-TOPIC: PORTRETUL UNUI POSTAC

        Un exemplu de deconspirare a unui postac la articolele mele incepe aici (si se continua dupa aceea): http://www.contributors.ro/economie/a%c8%9bi-auzit-de-vaca-muerta-ce-putem-inva%c8%9ba-de-la-argentina-pe-langa-tango-%c8%99i-maradona/#comment-227532

        Cititorii articolului meu, Deflația petrolului. Cauze și consecințe, au remarcat, poate, o întâmplare unică pe Contributors.ro: un comentator anonim, Ulysses Errandus, s-a deconspirat.

        Nu pot să exprim ce dezamăgire m-a cuprins când am aflat că Ulysses Errandus era, de fapt, un fost student de-al meu, căruia i-am condus teza de licență la Universitatea din Iași, cu care m-am întâlnit și după ce a absolvit facultatea, căruia i-am acordat consultanțe de specialitate (prin e-mail) când și-a schimbat locul de muncă, de la Petromar la Enterprise (UK), apoi în Australia. Motivația lui – suferă de un complex freudian (Studentul care vrea să-și „omoare” Profesorul în efigie) – poate fi acceptată până la un punct. Dar impresia mea este că există și alte cauze.

        Curios să aflu mai multe despre resorturile psihologice ale celor care postează sub pavăza anonimatului, asta creându-le o falsă impresie de siguranță în a lăuda/critica fără impunitate, am căutat pe internet informații suplimentare despre așa-zișii „postaci”.

        Din tot ce am citit, mi-a atras atenția un interviu din 2013, intitulat “Ce ne facem cu postacii? Fabricantii de iluzii intr-un Internet tot mai democratizat”. Intervievatul se numește Cătălin Dimofte, fost jurnalist de business, consultant independent in domeniul energiei si finanțelor, pe „care il interesează în mod special Roșia Montană și gazele de șist”.

        Dl. Dimofte identifică, fără ezitare, cine sunt postacii:

        Trupa de postaci a RMGC constă, în opinia mea, într-un “nucleu dur” de circa 5-7 persoane și poate de două-trei ori mai mulți “colaboratori”, mai mult sau mai puțin ocazionali. Cu o excepție sau două, nu cred că membrii nucleului dur, și cu atât mai puțin ceilalți, sunt angajați ai companiei.

        Când este întrebat „cum se dă alarma” pentru postări, dl. Dimofte oferă următoarea ipoteză: Judecând după viteza de reacție a trupei de postaci, probabil există un sistem (semi)automat de “alarmare rapidă”. Posibil totuși și să fie vorba doar de buna organizare, fiecare postac urmărește un număr relativ redus de site-uri și e astfel capabil să reacționeze – și să-și anunțe și colegii – în doar câteva minute.

        La întrebarea-cheie: Cum credeți că sunt plătiți postacii?, răspunsul intervievatului a fost: Este evident că postacii sunt plătiți după o formulă în care numărul de comentarii joacă un rol important.

        Această ultimă afirmație m-a pus într-o dilemă teribilă: S-ar putea să existe vreun postac și printre comentatorii mei?

        Din aprilie 2014 până acum, am publicat pe Contributors.ro 32 de articole, din care 31 au discutat varii aspecte ale fracturării hidraulice. Făcând o simplă numărătoare, am identificat un autor, desigur anonim (Prostu’ Satului), ale cărui comentarii sunt net mai numeroase decât ale tuturor celorlalți: peste 85! Să fie oare vorba de un postac, conform ultimei definiții a dlui Dimofte?

        Cele peste 85 de comentarii sunt toate critice la adresa fracturării hidraulice, sunt postate relativ repede („alarmare rapidă”), conțin uneori distorsionări flagrante ale conținutului articolelor („Suntem tot mai puțin interesați de, și capabili să înțelegem argumente stiintifice”), alteori, sunt pur si simplu „strâmbe” băgate pentru a tulbura un climat pozitiv, creat de alți comentatori, și a oferi „muniție” (semnal?) pentru începerea comentariilor negative (Bătălia se dă … pentru mințile și opiniile celor neinformați și care nici nu sunt interesați să se informeze). Cu foarte puține excepții, comentatorul discută numai articolele mele („fiecare postac urmărește un număr relativ redus de site-uri”).

        Poate fi acel comentator anonim un membru al unui „nucleu dur”, angajat al unei „companii” care NU are interese în „gazele de șist”? Tot ce este posibil.

        Poate că pe platforma Contributors.ro vom citi și o altă deconspirare.

        BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ

        Viaţa dublă a „postacilor“ români

        Postacii Moscovei şi războiul cibernetic

        Confesiunile unui troll plătit de Kremlin: „Poţi fi concediat dacă râzi. Ni se interzice să ieşim ziua pe stradă”

        Altă belea: jurnaliști transformați în ”postaci”

      • Pentru postaci/trolli:

        Ziarul The New York Times, sub titlul Agenția”, publică astăzi un reportaj devastator despre o armată de trolli bine plătiți, care au făcut dezastru peste tot pe Internet, ca și în viața reală a comunităților americane.

        Poate vă potoliți o dată, Internet Research Agency a fost desconspirată!.

  4. CONSECINȚE DIRECTE ALE FRACTURĂRII HIDRAULICE:

    Producția de petrol a Statelor Unite este cea mai mare din ultimii 43 de ani, în ciuda unui război al prețului care a produs o reducere de peste 50% a puțurilor active din SUA.

    Departamentul de Energie (DOE) a raportat joi că producția SUA a crescut la 9,566 milioane barili/zi, depășind recordul anterior de 9,422 milioane stabilit în luna martie.

    Această producție este cea mai mare înregistrată vreodată începând din luna mai 1972 (cu 43 de ani în urmă!! Fracturarea hidraulică s-a inventat cu 66 de ani în urmă).

    http://www.cnbc.com/id/102714809

  5. @neamtu tiganu

    Ce ma mira in cel mai inalt grad e ca nu au aparut “oamenii de bine” sa va acuze ca sunteti vindut americanilor. Probabil densitatea detaliilor tehnice i-a descurajat, dar sa nu ne facem iluzii, nu cred ca i-a convins!

    Din păcate, am fost acuzat de multe ori (mai ales către începuturi), mi s-a cerut să public „Disclaimer”-uri (am făcut-o de patru ori!), s-a căutat intens, s-a săpat adânc, s-a întrebat în stânga și-n dreapta, dar nimic, nimic, nimic…

    Unii concetățeni ai noştri au această problemă de optică: dacă nu ești „cumpărat” de americani, nu VĂD cum poți să scrii așa laudativ despre fracturarea hidraulică și geniul american din spatele acestei tehnologii.

    Răspunsul meu (parțial) se poate citi aici (Fracktiviștii: O schiță de portret), dar mai sunt și alte explicații adiționale, care sunt îndepărtate de geologie. De exemplu, știați că liderul protestelor anti-fracturare de la Bârlad a fost un popă ortodox? Un alt preot ortodox a publicat chiar un articol/interviu cu șeful Chevron România în cotidianul „Adevărul”.

  6. Big Data

    Toate datele luate in ansamblu, reprezinta o cantitate enorma. Ce reprezinta acest „BIG DATA”?
    Este o baza unitara la nivel guvernamental care contine toate aceste date? Daca da, este intr-adevar mare.

    Daca obtineti acest numar insumand multe baze de date, apartinand multor companii, atunci nu e nimic neobisnuit. V-as ruga sa dezvoltati.

    • Bazele de date nu aparțin guvernului american (slava Domnului!), ci companiilor individuale, care execută prospecțiunile (geologice, geofizice, geochimice, geomecanice etc.), explorările și, în final, exploatările de hidrocarburi neconvenționale prin fracturare hidraulică.

      Am indicat că doar o singură etapă – fracturarea hidraulică – poate produce între 1 și 15 terabytes de date. O companie, precum EOG Resources, a săpat anul trecut, numai în formațiunea Eagle Ford din Texas, un număr de 514 sonde și plănuiește să foreze acolo încă 5.500 de sonde în următorii 11 ani. EOG deține alte 14 perimetre în SUA și Canada, unele mai mari decât Eagle Ford. Se poate estima de aici care ar fi mărimea bazei de date ale companiei respective.

      La cei 1 – 15 TB de date, generate numai de fracturarea hidraulică, trebuie adăugați alți mulți terabytes produși de celelalte operațiuni indicate mai sus. Un caz particular îl reprezintă prospecțiunile seismice, 3-D sau 4-D, care generează cantități imense de date, în funcție de adâncimea, rezoluția și lungimea secțiunii seismice.

      Companiile prestatoare de servicii în industria de hidrocarburi – Schlumberger, Halliburton, Baker Hughes, Weatherford, CoreLabs ș.a. – dețin big data de mărimi impresionante (chiar dacă, datorită confidențialității, nu cunoaștem cifrele exacte).

      În prezent sunt colectate date și despre echipamentele de suprafață folosite în fracturarea hidraulică. De exemplu, se cunoaște că pompele care introduc fluidul de fracturare sub presiune totalizează o putere de 15 milioane CP. Puține industrii dispun de o astfel de putere instalată- ea depășește flotila totală a autocamioanelor FedEx și este similară cu cea a întregii flotile de avioane ale companiei Delta.

      O dată cu proliferarea unor senzori din ce în ce mai performanți și cu scăderea continuă a costurilor de accesare a bazelor de date, fluxurile informatice în viitor se vor extinde cu certitudine. Această situație nu a trecut neobservată de marile firme IT, precum IBM, Microsoft, Cisco, Accenture or SAP, care încearcă să capitalizeze uriașele oportunități create de big data din industria hidrocarburilor neconvenționale. Potențialul informatic oferit de big data face ca joburile de analiști de date (data analysts) să fie astazi printre cele mai căutate în toată industria de petrol și gaze.

    • @Ion,

      Am participat la desfasurarea SAP in cadrul OMV Petrom. Va anunt ca importul datelor din partea de upstream a durat aproape de sase luni.

      • Un import de date care durează șase luni nu este obișnuit, dar poate fi explicabil prin cauze locale.

        Nu vreau să fac reclamă altor companii, dar există firme în SUA a căror activitate este centrată pe analiza de date. Poate că n-ar strica prea mult dacă OMV Petrom ar contacta pe Teradata, Splunk, Qlik, Palantir, TIB-CO Spotfire, Pentaho și altele așijderea.

        • Domnule Cranganu, durata se explica prin heterogenitatea sistemelor „legacy”: datele au trebuit sa fie in prealabil normalizate (sistemele nu erau interoperabile) si abia apoi importate. Importul propriu-zis nu a durat mai mult de doua-trei saptamani.

          • „Două-trei săptămâni” sunt rezonabile pentru un import propriu-zis. Inițial, nu ați pomenit de perioada de normalizare.

  7. BIG DATA ȘI IMPRIMANTELE 3-D

    Un aspect al Fracturării Hidraulice 2.0, nemenționat în articol, este mariajul fericit dintre Big Data și imprimantele 3-D.

    În timpul Conferinței SPWLA la care am participat la începutul acestei luni, un cercetător de la Iowa State University a făcut o demonstrație unică (pentru mine) prin care a arătat cum proprietăți esențiale ale rezervoarelor, precum porozitatea și permeabilitatea, pot deveni tangibile.

    Practic, geologul și inginerul de zăcământ au posibilitatea, nemaiîntâlnită până acum, să studieze pe modele concrete, tri-dimensionale, fenomenele de transport al fluidelor (petrol, gaze, apă) prin roci reproduse aievea, localizate la mii de metri adâncime, și putând astfel să stabilească criteriile optime de fracturare multi-stage și de exploatare a hidrocarburilor.

    Pentru detalii, puteți vizita GeoFabLab sau citi un un studiu intitulat 3-D Printing Artificial Reservoir Rocks to Test Their Petrophysical Properties

  8. NOI CONSECINȚE ALE FRACTURĂRII HIDRAULICE

    1897 – University of Oklahoma a introdus primul curs din lume de Geologia Petrolului.
    1900 – University of Oklahoma a inaugurat prima Facultate de Geologia Petrolului din lume.
    1921 – În Oklahoma are loc prima prospecțiune seismica din lume pentru descoperirea acumulărilor de petrol.
    1949 – Oklahoma este statul unde s-a inventat fracturarea hidraulică.

    DUPĂ 65 DE ANI:

    2014 – Oklahoma produce 145,8 milioane metri cubi de gaz pe zi. Producția de gaze a statului Oklahoma depășeste producțiile similare a 8 din cele 12 țări membre OPEC.

    2014 – Statele Unite ale Americii se situează pe primul loc în lume la producția de gaze naturale, cu 1,86 miliarde metri cubi pe zi. Pe locul 2, se plasează Rusia, cu 1,7 miliarde metri cubi pe zi.

    2014 – Oklahoma produce 351.000 barili de țiței pe zi.

    2014 – Industria de petrol și gaze din Oklahoma suportă 364.000 de joburi și contribuie cu $39 miliarde la economia statului

    2014 – Dacă statul Oklahoma ar fi o țară, s-ar plasa între primele 30 din lume în ceea ce privește producția de gaze naturale, petrol și energie eoliană.

    Surse:
    http://www.api.org/news-and-media/news/newsitems/2015/may-2015/oklahoma-competes-among-top-energy-producing-nations

    http://newsok.com/business//oklahoma-energy-production-makes-it-a-world-leader-survey-says/article/5423340

  9. Dedic tuturor celor care nu cred în fracturarea hidraulică un poem celebru al lui Nichita Stănescu:

    HIEROGLIFA

    Ce singurătate
    să nu înţelegi înţelesul
    atunci când există înţeles.

    Şi ce singurătate
    să fii orb pe lumina zilei,-
    şi surd, ce singurătate
    in toiul cântecului.

    Dar să nu-nţelegi
    când nu există înţeles
    şi să fii orb la miezul nopţii
    şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
    o, singurătate a singurătăţii!

  10. Ca de obicei, un articol excelent domnule Crânganu.
    O singură obsevație, e „curbe de presiune capilară”, nu „curve” :)

  11. Guvernatoarea statului Oklahoma a semnat legea prin care orașele și comitatele din Oklahoma nu au dreptul să interzică fracturarea hidraulică

    Gov. Mary Fallin a semnat legea 809, aprobată de Senatul statului Oklahoma, prin care orașele și comitatele nu vor avea dreptul să interzică fracturarea hidraulică pe teritoriile lor.

    Legea va permite municipalităților sau comitatelor să introducă reguli referitoare la utlizarea drumurilor, trafic, zgomot și mirosuri asociate cu operațiunile de petrol și gaze.

    De asemenea, noua lege autorizează îngrădirile în jurul platformelor de foraj și fixează distanțele minime dintre un foraj și locuințe sau business-uri.

    Gov. Fallin a spus că legea reafirmă autoritatea agenției Oklahoma Corporation Commission ca fiind principalul legiuitor în domeniul petrolului și gazelor. Cei trei membri ai Comisiei sunt aleși prin vot popular.

    Guvernatorul statului Texas, Greg Abbott, a semnat o lege similară în luna mai, după ce alegătorii din Denton (un oraș la nord de Dallas) votaseră, în noiembrie 2014, interzicerea fracturării hidraulice pe teritoriul orașului lor.

    Sursa: Oklahoma is latest state to prevent local fracking bans

    • Nu vi se pare ca este o incalcare a drepturilor cetatenilor de a determina ce anume se intampla pe (sau langa) proprietatile lor?
      Intreb pentru ca toate interventiile mele la articolele dumneavoastra nu s-au referit la extragerea gazelor din sisturi (ca tehnologie), intrucat nu ma pricep, ci la cadrul legal in care s-ar desfasura acestea in minunata republica romanistana, unde statul face si desface (vedeti exproprieri fara despagubire, sau cu despagubiri simbolice) dupa cum doreste.

      • Am mai răspuns la întrebarea asta de cel puțin două ori.

        Este ceea am numit o situație de tip „cuiul lui Pepelea”. Avem de-a face, pe aceeași verticală, cu doi proprietari diferiți: unul la suprafață (cetăteanul proprietar al terenului) și unul în adâncime (cu excepția SUA, statul respectiv). Dacă „Pepelea-statul” vrea să-și exploateze resursele minerale ale căror proprietar este, primul proprietar nu are voie să-i interzică acest drept.

        Pe de altă parte, „Pepelea” are nevoie de acordul proprietarului de la suprafață pentru a-și instala utilajele, a construi drumul de access etc., în vederea exploatării resurselor din subsol. Și atunci, trebuie să se ajungă la un compromis, prin care proprietarul terenelui este despăgubit pentru a permite accesul pe terenul lui. Cuantumul despăgubirilor se negociază în mod rezonabil. Contractul trebuie, de asemenea, să prevadă clauze clare de restabilire post-foraj a terenului de suprafață la nivelul condițiilor pre-foraj.

        Dar în nici un caz, proprietarul de suprafață nu are dreptul să se încăpățâneze prostește, practicând principiul de la Mărășești „Pe-aici nu se trece!”. (vezi cazul Pungești, cu blocarea drumurilor, distrugerea proprietăților private, bătăi cu jandarmii etc.)

        După votarea de anul trecut a interzicerii fracturării pe teritoriul orașului, primăria Denton (Texas) s-a trezit inundată cu procese de violare a drepturilor minerale ale multor cetățeni care voiau/voiesc să-și vândă aceste drepturi pentru exploatarea gazelor de șist. Despăgubirile pe care ar fi trebui să le plătească ar fi pus bugetul orașului (taxele cetățenilor) într-o poziție extrem de dificilă.

        La limita, statul-proprietar poate invoca legea domeniului eminent prin care proprietarul ne-cooperant poate fi relocat într-o alta zona.

        • Dar ce, Statul este reprezentantul companiilor multinationale (internationale) de exploatare a resurselor minerale in relatia cu cetatenii tarii, sau invers?

          In interpretarea povestii „Cuiul lui Pepelea” ati amestecat personajele si proprietatile lor, desi este o simpla poveste populara si personajele principale nu sunt decat doua: Pepelea si cumparatorul casei. Si spuneti ca ati mai facut asta de cel puțin două ori. Pai, daca Pepelea este Statul (conform interpretarii dvs.) inseamna ca tot el are si cuiul (conform povestii). Si atunci, cum de cetateanul proprietar al terenului (care nu detine cuiul conform interpretarii dvs., nefiind „Pepelea”) nu il lasa pe proprietarul Stat sa isi utilizeze linistit casa cumparata de la „Pepelea” (conform povestii)?

          La Pungesti taranii (inclusiv batrani, copii) s-au batut cu jandarmii („vezi cazul Pungești, …, bătăi cu jandarmii”) sau (daca nu ar fi trist) este ca in bancul acela de la Radio Erevan cu bicicleta?

        • De acord cu dumneavoastra:: statul are derptul sa exploateze subsolul (proprietatea sa) cu conditia sa nu afecteze solul (proprietatea mea). Atunci cand acest lucru nu se respecta inseamna ca statul abuzeaza de drepturile de proprietate, iar eu – ca proprietar – am dreptul sa ma opun.

  12. Am urmat acum multi ani cursurile unei facultati inrudite. Nu mai practic acea profesie insa am ramas interesat de domeniu. Va multumesc mult pentru articole, cred ca aduceti multa lumina stiintifica intr-o zona in care orice nechemat de-aici sau de aiurea si-a dat cu presupusul. Chapeau!

  13. “Fracturarea hidraulică 2.0: 2015 – ?” = Spargerea bulei speculative in varianta pesimista (2-4 ani estimare din 2013) conform David Hughes:

    “The cheap price bubble [in the US] will burst within two-to-four years,” Hughes said. “At a high enough price, the supply bubble will burst perhaps 10-to-15 years later, when drilling locations become sparse.”
    http://www.euractiv.com/energy/expert-cheap-shale-gas-bubble-bu-news-519931

    Si, noutati de la BBC:
    ‘No shale gas revolution in Europe’; „The future of gas does not depend on shale gas,” says Internationa Gas Union president Jerome Ferrier
    http://www.bbc.com/news/business-32993104

    • ‘No shale gas revolution in Europe’; “The future of gas does not depend on shale gas,

      Și vulpea spunea că strugurii sunt acri când nu putea ajunge la ei.

      • Despre estimarea lui David Hughes confirmata de realitate in mod stralucit si care reduce articolul dvs. la o singura fraza (“Fracturarea hidraulică 2.0: 2015 – ?” = Spargerea bulei speculative in varianta pesimista – 2-4 ani incepand din 2013) v-ati facut ca ploua, asa cum faceti intotdeauna atunci cand nu va convine ceva.

        „Și vulpea spunea că strugurii sunt acri când nu putea ajunge la ei.”
        Dar cine este vulpea, caci afirmatiile au fost facute de catre Jerome Ferrier, presedintele International Gas Union si nu de vreun sef de stat/premier european (reprezentant al europenilor eventual invidiosi) pro-fracturare? Daca va referiti la cetatenii europeni, cred ca barladenii, cei din Pungesti, cei din Zurawlow, cei din Barton Moss, sau tot poporul francez (cu exceptia firmei Total care cauta gaze de sist prin Anglia sau prin Maroc) sunt cu totii innebuniti de invidie si de ciuda.

    • Vă mulțumesc pentru semnalarea acestui foarte important document EPA, pe care Congresul SUA îl va lua în considerare foarte curând.

      Pe plan personal, după ce m-am bătut aproape singur, timp de un an, cu tot felul de fracktiviști, documentul EPA este „dulce ca mierea”, o confirmare strălucită a afirmațiilor făcute în cele peste 40 de articole publicate aici.

      Pentru acei cititori, care încă mai sunt sceptici în legătură cu fracturarea hidraulică, reiau câteva paragrafe esențiale:

      Today’s study confirms what we already know. Hydraulic fracturing, when done to industry standards, does not impact drinking water,” Sen. Lisa Murkowski, R-Alaska, chairwoman of the Senate Energy and Natural Resources Committee, said in a statement. „States have been effectively regulating hydraulic fracturing for more than 40 years and this study is evidence of that.”

      In New York state, the EPA report already was fueling calls to rescind the state’s fracking ban.

      „I fully expect Governor Cuomo to reverse his previous decision to ban fracking which was based upon controversial scientific studies and made to appease far left environmentalists,” Rep. Chris Collins, R-N.Y., said in a statement. „Hardworking New Yorkers deserve the job opportunities and economic growth fracking has clearly produced in other states, including neighboring Pennsylvania.”

      • Cu plăcere, d-l Crânganu. În California activismul anti-fracking a prins noi aripi… ultimul argument: consumul masiv de apă necesară procesului de extracție, asta în timp ce California parcurge o perioadă de secetă prelungită. Se pune presiune la nivelul guvernului local pentru a interzice fracturarea hidraulică la nivelul întregului stat (se de exemplu legislația adoptată în 2008 de către statul New York – Cuomo este de-a dreptul venerat). Deocamdată guvernatorul Jerry Brown nu a răspuns și nu cred că are de gând să o facă. După cum se cunoaște, în California legislația cu privire la fracturarea hidraulică a intrat în efect la 1 ianuarie 2014 – companiile petroliere nu pot primi licență de extracție dacă nu fac dovada respectării normelor tehnologice. În mod specific acestea trebuie să facă publică lista cu produse chimice care se folosesc în procesul de fracturare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultima carte publicată este Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro