Franta este mahmura in acest inceput de saptamana, dupa ce ziarul Le Parisien a publicat un sondaj de opinie. Cifrele sint clare : Marine Le Pen, candidata Frontului National, partid de extrema dreapta, se situeaza pe primul loc in optiunile de vot privind alegerile prezidentiale, cu 23 la suta. ( citeste si site-ul http://www.rfi.ro/)
Ea e urmata de Nicolas Sarkozy, actualul presedinte si de Martine Aubry, posibila candidata a socialistilor, fiecare cu cite 21 la suta.
Francezii au impresia ca retraiesc cosmarul din aprilie 2002 cind in al doilea tur de scrutin s-au calificat presedintele Jacques Chirac si Jean Marie Le Pen, tatal lui Marine. Alegerile au fost castigate pina la urma la scor de Chirac, dar era pentru prima data cind un candidat al extremei drepte ajungea in al doilea tur. Mai rau, nici un institut de sondare a opiniei publice nu prevazuse ca Le Pen avea sa ajunga in al doilea tur.
Noua ani mai tarziu si cu un an inaintea alegerilor iata ca un institut de sondaje anunta ca Marine Le Pen ar putea sa intre in al doilea tur al alegerilor prezidentiale si inca de pe primul loc ! Trebuie spus de la inceput ca sondajul este destul de controversat, alte institute reprosind companiei Harris Interactive modul in care a fost realizat (on line) si mai ales faptul ca nu a luat in calcul si alti candidati socialisti, cum ar fi puternicii Dominique Strauss-Kahn, actualul sef al FMI, Francois Hollande sau Segolene Royal. Chiar si cei care critica insa sondajul recunosc ca in ultimele luni popularitatea lui Marine Le Pen a crescut foarte mult, ea fiind creditata acum 3-4 luni cu doar 11-12 la suta din intentiile de vot.
Crestere fenomenala
Cum se explica insa cresterea ei fenomenala ? E vorba in primul rind de o supra- expunere mediatica. Acum citeva saptamani Marine Le Pen a devenit oficial presedinta Frontului National, luind locul tatalui ei, Jean Marie Le Pen, cel care timp de decenii a incarnat extrema dreapta franceza. Preluarea puterii a insemnat zeci sau sute de interviuri in toata presa, tot atitea tribune de unde Marine Le Pen a putut sa isi exprime ideile. Iar ideile ei sint simple, clare si mostenite in mare parte de la tatal ei : in Franta sint prea multi imigranti, unele forme de practicare ale religiei musulmane sint amenintatoare pentru populatia majoritara, Franta trebuie sa iasa din zona euro, adoptarea acestei monede ducind la un proces inflationist. Trei idei, adica trei teme de campanie care nu vor putea fi evitate de contra-candidati.
Chiar daca preia o parte din discursul tatalui sau, Marine Le Pen este mai credibila decit acesta. Ea nu a facut niciodata declaratii extrem de controversate cum ar fi “crematoriile sint un detaliu al istoriei”, o fraza pentru care Jean Marie Le Pen a fost acuzat de negare a Holocaustului si nu are “cadavre in dulap”. E tinara (42 de ani) , dinamica , cu un discurs clar si bine rodat care acopera atit temele clasice ale Frontului National legate de patriotism si nationalism, cit si terenuri mai noi cum ar fi chestiunile economice si sociale, foarte aproape de preocuparile francezilor, acum, in perioada de criza economica.
Ajutorul partidelor clasice
Marine Le Pen nu ar fi putut ajunge insa aici daca partidele politice clasice si presedintele Sarkozy nu ar fi ajutat-o. In ultimii doi ani, Nicolas Sarkozy a lansat o serie de teme in dezbatere care vin in sprijinul discursului populist. A fost initial o discutie pe tema “identitatii nationale” franceze, apoi scandalul din vara trecuta cu repatrierea romilor, in fine o noua dezbatere, anuntata pentru saptamanile viitoare, despre rolul islamului in Franta (o tara in care traiesc intre 5 si 6 milioane de musulmani) , dezbatere ce ar trebui sa fie organizata de UMP, partidul aflat la guvernare. Tot atitea teme pe care Marine Le Pen se exprima cu multa usurinta si, in ochii francezului de rind, este probabil mai credibila decit politicienii “clasici”.
La stanga esicherului politic, socialistii au gresit si ei. De ani de zile sint macinati de lupte intestine si nici acum nu reusesc sa cada de acord asupra numelui unui candidat pentru alegerile prezidentiale de anul viitor.
Unii analisti de la Paris spun ca ascensiunea lui Marine le Pen ii este favorabila lui Nicolas Sarkozy. In acest fel ar putea sa plaseze dezbaterile electorale pe teme pe care le cunoaste (lupta impotriva imigratiei ilegale, siguranta francezilor etc), teme unde socialistii nu au mare lucru de spus. O strategie valabila numai pina la un punct insa, pentru ca exista si riscul ca Sarkozy sa nu treaca de primul tur de scrutin, iar in al doilea tur sa vedem un meci intre Marine Le Pen si candidatul socialist, oricare ar fi acesta ! Toate sondajele de pana acum arata ca oricare dintre cei patru candidati socialisti l-ar invinge pe Sarkozy in al doilea tur al alegerilor prezidentiale. Atentie insa, mai e mult pina la alegeri si se mai pot intimpla multe pina atunci. Istoria ultimilor 20 de ani a alegerilor franceze ne arata ca nici unul dintre candidatii care au cistigat presedintia nu era dat favorit cu 14 luni inainte de scrutin….
Concluzii
Chiar daca mai sint asadar multe necunoscute, din sondajul din Le Parisien pot fi trase citeva invataminte. Francezii, ca si alti europeni, sint nemultumiti de felul in care oamenii politici traditionali raspund preocuparilor lor. Sarkozy a cistigat alegerile precedente promitind ca “puterea de cumparare va creste”, si ca “francezii care vor lucra mai mult vor castiga mai mult”. (Si) din cauza crizei economice, aceste promisiuni nu au devenit realitate. La stanga, socialistii au fost preocupati mai mult de propriile lupte, decit de oferirea unei alternative politice, economice si sociale. Prin sondajul de la sfarsitul saptamanii, Franta se inscrie in tendinta europeana generala care face ca partide extremiste si populiste sa obtina scoruri bune, uneori ajungand chiar sa sustina majoritati guvernamentale. Exemplele sint numeroase, si merg din Olanda pina in Ungaria, traversind tari ca Suedia, Italia sau Elvetia.
Confruntat cu critici, institutul care a realizat sondajul a promis ca va mai face inca unul, foarte repede, in care va introduce mai multi candidati. Daca se dovedeste ca nu a fost un accident, ascensiunea lui Marine Le Pen va cintari greu in balanta dezbaterilor de la prezidentialele franceze. Vom auzi des fraze de genul “nationalitatea franceza se merita, nu se mosteneste”, “Franta nu poate face fata unui tsunami al imigrantilor care iau locurile de munca ale francezilor”, “rugaciunile in strada ale musulmanilor sint o forma de acaparare si de ocupare a teritoriului francez”, “Moneda euro este o problema, nu o solutie”.
In fata discursului simplist si agresiv al lui Marine Le Pen fortele politice clasice vor avea dificultati in a veni cu programe structurate, pe temele reale ale societatii franceze. O serie de candidati mai mici, dar cu idei interesante, cum ar fi fostul judecator anticoruptie Eva Joly, fostul prim-ministru Dominique de Villepin sau altii, ar putea sa nici nu obtina semnaturile necesare pentru a se putea prezenta in fata alegatorilor. Pe scurt, Franta ar putea cunoaste o campanie dura si saraca in idei. Asta daca nu cumva, trezite de dusul rece al ultimului sondaj, partidele traditionale (dar si mass media) vor sti sa traga lectiile necesare in asa fel incit sa izoleze fenomenul Marine le Pen, neraspunzand provocarilor pe care aceasta le va lansa una dupa alta si propunind o agenda responsabila. Pina la urma, un sondaj ramane un sondaj, chiar daca ambitiile lui Marine Le Pen sint mari : |”Am plecat in aceasta lupta ca sa castig, nu ca sa fac figuratie”.
Articol aparut si pe site-ul RFI
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Iata momentul perfect pentru lansarea Renard TV.
„fortele politice clasice vor avea dificultati in a veni cu programe structurate, pe temele reale ale societatii franceze”
Hmm… n-am inteles bine, moneda euro, locurile de munca si imigratia masiva (mai ales cea musulmana, care are probleme majore de integrare) nu sunt teme reale?
Pai, pina acum vedem bine cum au fost tratate aceste probleme… Nu au existat programe clare (nu mai vorbim de actiune). Si, dupa opinia mea nu sunt sanse sa existe nici pentru alegerile viitoare. ..
:-)
nu am inteles niciodata d c asa „dezastruos” ca fine un partid extremist. Noi cand auzim „extremist” ne gandim la Hitler si nu e chiar asa… La baza nationalismul si comunismul nu sunt niste forme proaste de conducere, dimpotriva, sunt mai bune decat capitalismul… dar au fost aplicate mai prost.
Capitalismul la ora actuala este o forma care ne va baga in belele mari (a se vedea cresterea foarte mare a diferentei intre clasele sociale, corporationismul care e din ce in ce mai vizibil, criza economica (nu in ultimul rand) ). Daca vom continua asa in 5-10 ani de zile capitalismul si democratia ne vor retrimite inapoi in sclavagism. De fapt suntem deja acolo, dar nu este toata treaba pe fata (inca).
Si, crezi ca extremismul este raspunsul la problemele societatii contemporane? Discursuri de genul „afara cu emigrantii care iau locurile de munca ale feancezilor”, „afara cu musulmanii” sunt raspunsurile de care avem nevoie?
Legat de comunism… Da-mi un exemplu de conducere comunista buna, va rog, si unde ai libertate de exprimare iar drepturile tale fundamentale de cetatean nu sunt incalcate…
la ce-ti foloseste libertatea de a latra, inutil, la Luna? cat despre drepturile de cetatean, ele nu trebuie sa intre in conflict cu drepturile societatii, altfel se ajunge in haosul actual; din fericire, partidele extremiste vor reduce aceste destrabalari de drepturi acordate fara discernamant, iar a avea drepturi va ajunge, cum e si firesc, sa fie ceva rezervat cetatenilor care binemerita fata de semenii lor si fata de societate; te-o fi socand ce scriu, dar asta e calea de iesire din impas, nu prejudecatile tampe din prezent.
AAAAA.
Domnul realizator Tv care tremura in fata lui Iliescu la emisiunea „dupa 20 de ani’, bine ati revenit.
Domnule Luca Niculescu,aveti bunavointa si lamuriti-ne si pe noi,acestia mai modesti cu intelegerea subtilitatilor „orectitudinii politice”,cu „razboaiele impotriva terorismului”,cu…pericolul ce vine dinspre partidele de „extrema dreapta (de ce nu si de stanga?!). Pentru ca nu se vede deloc in ce consta extremismul Frontului National din Franta decat daca se inchid ochii, se astupa urechile si nu se vrea nimic a rosti despre invadarea Frantei de catre multimile incomensurabile de africani(negri si magrebieni),asiatici de toate originile etno-rasial-religioase si,de ce nu?,de tzigani din toata Europa dar cu prima contributie,din Romania.Si pentru ca exista si o FRANTA PROFUNDA capabila sa faca dovada capacitatii afirmarii propriei sale identitati,care mai are si resursele de a se mobiliza,a fi coerenta si vrea a se si apara,asta se cheama extremism? Nu-i cumva vorba de cu totul altceva,adica de constiinta i
dentitatii,sentimentul apartenentei si al coeziunii precum si dovada capacitatii de a reactiona in fata pericolelor iminente?!
A fost un articol acu’ vreo două săptămâni în Dilema Veche, semnat de Adrian Cioroianu, exact pe tema asta. Se chema „E blondă şi conduce un partid spre dreapta…”. Cred că nu l-aţi pomenit, nu cumva (nu-i aşa?) să se interpreteze.
:P.S.: mi-a placut enorm sintagma „discurs simplist şi agresiv”. Antologică. O plasez în topul preferintelor mele, alături de o alta, legată tot de Franţa şi de regimul politic semiprezidenţial de acolo: „Lovitura de stat permanentă”.
Ciudat. Nu stiu in ce masura este vorba de o „retraiere a cosmarului”.
Citind un clasic vechi de tot („:-)) „O aceeasi cauza produce acelasi efect daca sunt prezente aceleasi conditi”.
Ei, aia e, ca nu mi se pare ca sunt „prezente aceleasi conditii” acum ca si la precedentele alegere din Franta.
Cel putin mediul international si cel intern economic (as incude aici, la „intern”, de fapt paita unica europeana) sun mult diferite astazi fata de perioada aelor alegeri.
As merge cu analiza mai departe, incercand sa ma intreb (ca de raspuns – nu-mi pot raspunde…:-)) daca avem un „fenomen francez” sau o reflectare franceza a unui „fenomen european”.
?
Da, e nelinistitor, dar spune ceva despre o realitate pe care partidele mainstream o ignora (mai ales socialistii).
Tensiunile culturale/ civilizationale sunt serioase, de neglijat. Dvs. cum v-ati simti (nu mai zic de romanul simplu) daca pe Calea Victoriei din Bucuresti sau pe bd. Copou din Iasi s-ar opri deodata 30 de insi care si-ar intinde covorasele pe jos sa se roage?
Occidentul are sentimentul ca o parte disproportionata din probleme vine de pe urma imigrantilor (fara sa constientizeze – evident – ca de acolo vin si destule beneficii). Daca ascundem capul in nisip si folosim corectitudinea politica nu rezolvam treaba.
Parca tot un politician francez zicea mai demult: Frontul National pune intrebari bune, dar da raspunsuri proaste. Daca dupa 10 un Le Pen ajunge din nou in turul 2, ma tem ca la intrebarile alea bune nu s-a dat un raspuns bun nici pana azi!
să fim cinstiţi: au pus şi ţiganii noştri, dragii de ei, umărul la această „avansare la excepţional” pentru madame la pen. se pregăteşte, în italia, signora mussolini? dacă antonescu nu a avut urmaşi… erau şi ăia, sus de tot, în sondaje.
Asccensiunea lui Marine Le Pen arata ca mai exista un segment al societatii franceze in care nu a murit instinctul de supravietuire. E o reactie de aparare fireasca, a unei societati pe cale sa-si piarda identitatea, fundamentele, datorita multiculturalismului.
Eu chiar as vrea sa castige un partid extremist alegerile in Franta.
Daca e sa fie bal, atunci sa fie.
Asupra caracterului totalitar sau radical al unui partid activ pe esichierul politic al unei democratii te poti pronunta, cu onestitate, abia dupa ce acesta intra la guvernare sau macar participa ca membru intr-o alianta executiva care, prin masurile luate, se califica la postura de regim autoritar. Deocamdata despre frontiul National nu se poate spune decat ca este interesat de aceleasi chestiuni stringente ca majoritatea populatiei Frantei. In schimb despre guvernul Sarkozy si propensiunea sa fascistoida se poate specula cu usurinta, mai ales ca deportarile tiganilor romani si bulgari dictate brutal si speculate mediatic de o clica partinica te duc cu gandul imediat la un alt cosmar…interbelic.
Cand judeci un grup politic organizat exclusiv dupa declaratiile bombastice ale liderilor sai teribili nu faci altceva decaty sa te lasi prada acelui populism reclamat de criticii tot mai sensibilosi ai vietii politice europene. asta pentru ca mesajul ‘extremist’ radicalizeaza intotdeauna in ambele sensuri ale spectrului deschis o opinie cu valente dihotomice, indeparteaza sau apropie pe oricine se infierbanta din balivernele politicienilor, adica din nimica toata.
Ca atare, mai degraba extremismul este de gasit in conglomeratul guvernamantal francez, cu pretentii conservatoare si de centru dreapta, decat in poshetutza Marinei poreclita partid care acum se umfla la statutul de valiza si aspira la rolul de vehicul al nemultumirlor, lamentarilor si angoaselor ultimilor patrioti francezi, cei atat de creduli si senini incat nu reusesc sa priceapa ca Franta a pierdut deja suveranitatea si optiunea destinului propriu.
titlul e cam aiurea, fiindca socul este resimtit doar de adversarii d-nei Le Pen, sustinatorii ei sunt chiar fericiti! de unde atitudinea asta grosolan partinitoare? ti se pare ca politicienii „nesocanti” au adus Franta acolo unde-si dorea majoritatea francezilor? sa fim seriosi, Monsieur!
Sariti luumeee! In Franta vin nationalistii la putereee! Si vor o Franta numai pentru ei . Liberte egalite fraternite dar numai intre francezi ? pai cum vine asta ? Ce ne facem noi globalistii , mondialistii Bilderbergii, trilateralii CFR-istii , noi raminem pe afara? Si cind te gindesti ca la 1789 noi am dat tonul revolutiilor tot din Franta ! Pai daca si acum Franta va da semnalul si se vor trezi si alti nationalisti dornici sa-si ia destinele in propriile miini si sa fie stapini pe propriile resurse si sa-si conduca propriile tari ? Ce ne facem ? Pai daca si arabii se trezesc si vor vrea sa fie stapini pe petrolul lor ? Va trebui sa cumparam petrol de la ei ,nu sa-l extragem noi din pamintul lor si sa le dam si lor acolo ceva de mila . Pai asa nu e politicaly corect !