miercuri, august 12, 2020

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text cu titlul “Problema copiatului în şcoli şi universităţi” din care reproduc un paragraf (aşa cum l-am primit):

“(…) la bacalaureat. Cu două săptămâni înainte de acest examen de maturitate, se ştia, atât în liceul nostru cât şi în alte trei din apropiere, că cei care doresc să primească răspunsurile la aceste probe pot achita suma de 100 RON persoanei X sau Y şi că va fi necesar să aibă un telefon de rezervă unde se vor trimite acele rezolvări, ori se vor aduce în clasele în care se află elevii care au achitat taxa respectivă, fapt ce mai apoi chiar s-a adeverit. Am avut şi eu colegi care au plătit această sumă, ori am văzut chiar în sala în care am susţinut examenul cum unii profesori aduceu cu grijă, astfel încât să nu se observe pe camerele video, care la un moment dat s-au şi oprit, foi cu rezolvările subiectelor de la examen, nu numai la o materie, dar la fiecare în parte, iar pentru ca restul elevilor să nu conteste cele întâmplate, profesorul oferea şi celorlalţi rezolvări pentru Subiectul 1.”

Nu-mi spuneţi – aşa cum se obişnuieşte la noi, când e vorba de un lucru supărător – că “e un caz izolat”. Am mai povestit acest lucru, cu câteva promoţii mai înainte mi-am întrebat studenţii de la două secţii dacă în decursul celor 12 de şcoală au văzut cu ochii lor vreun caz de tentativă de mituire a profesorului. Au răspuns “da” (şi au dat exemple) aproape 50 de persoane din 52! Singura dată când am fost într-o comisie de Bacalaureat, mi-a fost dat să descopăr o megafraudă. Întrebaţi-vă – acasă – copiii: mulţi dintre ei cunosc mercurialul (în bani şi în cadouri al) profesorilor. Când domnul Funeriu a pus camerele de luat vederi la testarea de la finele Liceului, am putut vedea cu toţii că 60 % (adică mai mult de jumătate!) din notele de trecere se luau prin fraudarea examenului. Lucrurile acestea nu sunt cazuri izolate; sunt legea în învăţământul nostru.

Textul studentei, scris cu luciditate şi amărăciune, mi-a atras atenţia (deşi – de-a lungul timpului – am mai auzit multe asemenea istorii) acum, pe fondul discuţiilor stârnite în spaţiul public de felul în care educaţia sexuală sau studiile de gen ar atenta la “inocenţa copiilor noştri”. Căci, ni se spune, copiii aceştia, cu totului naivi în ale sexului (indiferent de vârstă), vor fi şocaţi şi, posibil, pervertiţi de discursuri cu privire la funcţiile organelor lor şi la responsabilităţile pe care au faţă de felul în care le exercită în diverse contexte. Totuşi, nimeni nu ne-a înfăţişat un studiu – socio-psihologic – din care să vedem ce ştiu, realmente, elevii despre organe, funcţii şi contextele în care e vorba de acestea. În lipsa unui asemenea studiu, o anumită parte a presei vorbeşte de agresiuni sexuale la adresa minorilor, de graviditate infantilă, de copii cu copii, de violenţă domestică (care, din păcate, se lasă şi cu omoruri), de prostituţie la vârste mici, de traume fizice şi psihice ce necesită tratament (nu întotdeauna acordat) etc. Cealaltă parte a presei se referă la “familia tradiţională” (într-o ţară cu milioane de avorturi şi sute de mii de părinţi ce şi-au abandonat copiii) şi exaltă “puritatea” şi “inocenţa copiilor” la care atentează orice aluzie la ceea ce e “jos”.

Totuşi, citind textul studentei m-a izbit un lucru: n-am auzit pe nimeni în România care să declare că faptul de a frauda un examen, de a nu-ţi face orele, de-a nota anapoda, de-a persecuta un elev ori de a forţa un copil să recite enormităţi reprezintă atentate la adresa inocenţei lui. Lucrurile acestea se întâmplă, de decenii, pe scară largă în ţara noastră şi – lucru straniu – nimeni nu suferă de pe urma inocenţei batjocorite a “copiilor noştri”!

Nimeni nu observă acest lucru banal: un copil faţă de care profesorul nu are nici o înţelegere şi a cărui notă depinde doar de repetarea stereotipă a unor lucruri pe care nu le pricepe se chirceşte în sine însuşi, îşi pierde deopotrivă bucuria învăţării şi libertatea lăuntrică şi nu are niciodată curajul propriei opinii (în schimb acumulează frustrări)? Nimeni n-a luat seama la faptul că un copil care duce “un cadou” profesorului, care dă banii de meditaţii (adesea dascălului de la clasă), care îşi cumpără un examen sau o licenţă e un om deformat pe viaţă? Căci pentru el asta înseamnă reuşita: a trişa, “a avea oameni”, “a împărţi câştigul”, “a face să fie bine”, a cumpăra tăcerea celorlalţi şi bunăvoinţa şefilor. Nu, lucrurile acestea nu ni le livrează “oculta mondială”, “corectitudinea politică” sau “progresismul”, ci – din păcate – chiar şcoala elementară din ţara noastră! Un elev convins să tacă – cu “Subiectul 1” – devine părtaş la o escrocherie şi e perdant într-o încercare de care depind multe în viaţa lui. E victima sigură a combinaţiilor unor ticăloşi ce câştigă mereu. Acesta nu e “atentat la inocenţă”?!

Sigur că se vor găsi şi viteji de serviciu care să dea lecţii de morală: păi, dom’le, ce-i opreşte pe copiii ăştia să denunţe lucrurile? Să meargă la Inspectorat (unde se pun la cale escrocheriile acestea), la Poliţie (unde, mai mult ca sigur, e vreun tătic ce are şi el o odraslă “pentru care ar face orice”), la Procuratură (cea căreia i s-au adresat cele două fete omorâte acum câteva săptămâni)… Păi să meargă, dom’le; să se revolte! Dar voi, vitejilor, voi vă revoltaţi la locul de muncă? Câţi dintre voi – adulţi, nu copii – aţi făcut în viaţa voastră o plângere organelor abilitate?! Ce-o să se spună de-un copil? Că n-are discernământ şi “i s-a părut”. Că “nu poate s-aducă dovezi”. Să nu uităm: în ţara asta s-a furat o industrie – toată! – şi nimeni nu poate dovedi nimic, absolut nimic. Acum 30 de ani pe meleagurile în care trăim au fost împuşcaţi mai bine de o mie (1000) de oameni şi nimeni n-are nici o dovadă asupra criminalilor. Şi vreţi să (vă) dovedească ceva un copil?! Singura “dovadă” pe care o pot face tinerii e faptul că, imediat după ce termină şcoala, îşi iau lumea în cap şi pleacă încotro văd cu ochii.

Deosebirea dintre o găinărie şi un furt “ştiinţific” e aceea că prima e individuală şi riscantă, iar a doua e organizată în haită (pe baza unui enorm lanţ informal de complicităţi) şi garantată de tăcerea victimelor (asupra cărora se fac tot felul de presiuni directe sau difuze). Frauda în educaţie e un act de agresiune în care sunt angrenate o mulţime de persoane sus-puse, în care perdanţilor li se induce ideea că pe nimeni nu-i intersează soarta lor şi că dacă vorbesc, “o vor păţi”. Mai bine tac şi “se descurcă” cum pot (mai ales că au ocazia să vadă “cum se face”). Iar dacă sunt cuminţi, li se dă şi bomboana “Subiectului 1”. Dar – onest vorbind – nu corespund acestea toate şi definiţei violului de minori? Nu spuneţi că nu lasă urme fizice; lasă vieţi frânte şi traume sufleteşti teribile!

Ce-ar fi ca Parlementul nostru să legifereze că frauda în educaţie e asimilabilă violului asupra copilului – pentru că, la fel ca acesta, traumatizează pe viaţă – şi se pedepseşte după prevederi ale Codului Penal la fel de aspre. Altfel spus, adulţii care fraudează un Bacalaureat (sau orice alt examen) – precum în citatul cu care am început – primesc pedeapsa maximă prevăzută de legea penală şi sunt expuşi oprobiului public. Fără nici un fel de circumstanţe atenuante. Căci, în felul acesta, apărăm – cu adevărat – inocenţa copiilor noştri.

Parlamentari de toate culorile, votaţi?!

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Am auzit vorbindu-se prima oara de fraude la examen in 1990 cand pregateam examenul de admitere la liceu si, deja terorizat de memorarea celebrelor „comentarii literare”, aproape ca mi-am pierdut motivatia pentru a reusi. Erau locuri limitate la liceele cele mai prizate, iar primul meu gand a fost la cel ce urma sa se situeze primul pe lista celor respinsi. Ce furt abject, sa-i furi rezultatul muncii, sa-i distrugi visul…Au fost mii de vise furate de atunci, mii de cariere ratate.
    Asimilarea cu o infractiune de drept comun de tipul violului ar fi in totalitate justificata.

  2. Scoala romaneasca este un cosmar ce pregateste viitori romani: hoti, indolenti, inchistati, lasi, incapabili si, inainte de toate, hoti.

    Scoala romaneasca este o componenta centrala a sistemului ce distruge cetatenii statului numit Romania, nu o exceptie ce ofera sanse unei minoritati.

    A reforma scoala din temelii este o minima igiena sociala ce, probabil nu se va face prea curand. Gunoiul din educatie nu se poate curata de cei inca manjiti de gunoi.

    • „Scoala romaneasca este un cosmar ce pregateste viitori romani: hoti, indolenti, inchistati, lasi, incapabili si, inainte de toate, hoti.” Pe care-i regăsim în fauna din Parlament. Rânjind și etalându-și analfabetismul și mârlănia în toată splendoarea lor. Și făurind legi strâmbe, hâde, după chipul și asemănarea lor.

      • Absolut corect, ce spuneti dvs si anterior si Dan. Scoala romaneasca [un soi de antiteza, daca aia e scoala, in fine, eu sunt aviator, whatever] e, clar, ceea ce este. Ptr mine [vorbesc sincer detasat, nu locuiesc de 20+ de ani in RO, acolo unde locuiesc este cred OK, sunt profesor univ, deci in fine, ma ocup cu scoala] — reluand, ptr mine, ceva e complet neclar: Daca scoala e intr-o asemenea gaura neagra in RO, bine — de ce e acolo de zeci de ani? [NB: please, hai sa lasam la o parte plangerile si politica X si Y, si sa mergem la esenta]. Daca, repet, (a) scoala e asa de pe butuci, si (b) majoritatea boborului vede asta si vrea altceva, de ce ceea ce e? Nu cumva: (a) e adevarat dar (b) e fals? Adica majoritatii boborului LI SE RUPE complet de scoala, ptr ca sunt niste arierati, profitori, shmangleri, inculti, grobieni [etc]? Care au cam zero interes ptr scoala? Ca daca aveau PE BUNE poate se schimba ceva — din cate stiu eu, in RO nu e chiar dictatura, sunt alegeri etc. Ei bine, alegeri, nimic. Deci: boboru nu vrea altceva. Ergo: boboru e, statistic, format din niste bizoni. OK. Daca e asa, nu cumva problema e altundeva? Parafrazez ce spunea Marga: ranjind, analfabetism, marlanie, stramb, had. OK: cu CUMVA asta e esenta boborului roman? Anatema, stiu, dar intreb si eu. Si daca e asa? „Dupa chipul si asemanarea lor”, cum iarasi bine spunea Marga. Chipul si asemanarea romanului mediu/median din ziua de azi, poate. Caz in care, lasciate… etc. Si vaicaririle nu au sens.

        • boboru e, statistic, format din niste bizoni.
          ADSUM!
          Bun.
          Sunt un bizon
          Imi asum cu mandrie ca sunt Ghita Bizonu’. Roman! Si punctum!

          Insa dvoastra domnu universitar ce neam sunteti daca va permiteti astfle de iesiri xenofobe sa nu zic rasiste?
          Alogen sau „doar” parvenit?
          Chiar asa voi profesorii nu aveti n nici un „merit” in promovarea coruoptiei ca model national?!

  3. Spunea cineva in gluma, dar de fapt e un adevar trist: cum sa nu avem asa o calitate a oamenilor de azi, cand de mici invata „Catelus cu parul cret”, deci sa fure si sa minta, apoi mai tarziu „Miorita”, cand se stie de o viitoare crima, dar nu se face nimic. Mai e ceva de spus? Evident ca nu alte exemple, ca sigur mai sunt…

    • Eu spun ca poezioara ar putea fi un bun start pentru o educatie adecvata epocii. Cred ca la grupa incepatoare ar putea fi analizata, dezbatut mesajul, copiii de azi sunt uimitor de detepti. Numai educatoarea sa fie in stare.
      „El se jura ca nu fura
      Dar l-am prins…”
      Cati dintre cei „cu rata-n gura” sunt prinsi?
      Cati procurori / judecatori se pot lauda cu asta?
      Defectiunile se produc pe percurs.

  4. Domnule Mihai Maci, felicitari pentru curaj si pentru ca ati deschis cutia Pandorei din educatie si invatamant. Ca unul ce am pornit la catedra din gimnaziu, liceu si universitate publica si privata, scoala doctorala, cercetare,
    am cunoscut tot felul de fraude, de la cele mici pentru note, la cele mari pentru diplome si titluri academice. In 30 de ani nu s-a intamplat mai nimic. Nu am vazut un profesor universitar, cercetator senior care sa ii i se confiste averea pentru fraude, sau unui universitar sa faca puscarie si confiscarea averii. Chiar unitatile care par onorabile au bile negre, mai putin cunoscute. De aceea avem 42% analfabeti functionali si doctori in diferite domenii care nici limba romana nu o cunosc si profesional sunt vai de ei.

  5. Pentru a preîntâmpina prejudecățile, încep prin a preciza că, asemenea d-lui Mihai Maci, sunt în favoarea educației sexuale în școli, iar învățământul românesc are nevoie de îmbunătățiri. Dar…

    Într-adevăr, „…în ţara asta s-a furat o industrie – toată! – şi nimeni nu poate dovedi nimic, absolut nimic. Acum 30 de ani pe meleagurile în care trăim au fost împuşcaţi mai bine de o mie (1000) de oameni şi nimeni n-are nici o dovadă asupra criminalilor”, însă, pentru a învăța tinerii că aceste fapte trebuie dovedite și pedepsite, în opinia mea, nevoia de educație civică este mai mare decât cea de educație sexuală (apropo de „familia tradițională” șamd.).

    Mărturisesc că, deși sunt apropiat de acest domeniu, în ultimii 30 de ani NU am aflat de vreo fraudă de felul celei descrise de autor la examenul de Bacalaureat. Poate pentru că mă aflu în București, iar aici poate că există mai multă rigoare decât în provincie, unde supravegherea în timpul examenului ar putea fi mai neglijentă. Totuși, nu cred. Sper că dl Mihai Maci a sesizat organele de cercetare în cazul relatat, la care a fost martor.

    Am auzit însă despre alte modalități de fraudare, cu dispozitive electronice șamd., dar NU cu subiecte rezolvate aduse candidaților care au plătit un tarif. (Mă întreb, oare cum s-ar fi putut face identificarea plătitorilor? Au fost strigați nominal în sala de examen, întrucât supraveghetorii nu-i cunosc, fiind din alte unități de învățământ?

    „Furturile științifice” frecvent întâlnite sunt plagiatele. Sau, publicarea articolelor, în diverse reviste, scrise de studenți în numele profesorilor, pentru a avea „operă” și „punctaje” la dosar pentru promovare. Iar alegerile în funcții precum cea de rector de la Universitatea din Iași este de asemenea, fix o formă de furt științific, pentru că promovează non-valori în poziții de care depinde recunoașterea valorilor științifice reale.

    În vederea acoperirii acestor fărădelegi, sistemul de învățământ se autoprotejează: https://pressone.ro/exclusiv-planul-secret-de-desfiintare-a-cnatdcu

    • Cu regret, ati ramas in urma, azi mijloacele de fraudare la toate nivelele au devenit tot mai rafinate. De la rezultate servite cui da banul, la lucrari de licenta, disertatie, doctorate facute prin altii, si pe care nu ii va deconspira nimeni, unii au facut bani si altii au capatat titlurile. De ce nu sunt interzise toate site- urile de pe internet care fac asa ceva ?!!!

      • Dincolo de folclor – iar daca nu aveti persoane cunoscute in invatamant, puteti intreba cum se desfasoara examenul de Bacalaureat pe unul dintre proaspetii absolventi de liceu -, imaginati-va, va rog, ca in sala de concurs vine cineva cu doua foi si intreaba „cine sunt Georgescu si Ionescu, pentru ca au platit examenele si trebuie sa primeasca rezolvarile?!”. Iar cei care m-au platit sa se multumeasca cu rezolvarea pentru unul dintre subiecte…

        Apoi, in fata supraveghetorilor si a camerelor le celor doi ….si celorlalti, foile. Daca le copiaza in lucrare proprie, ce fac cu ele la sfarsit? Daca le introduc in lucrare, corectorii, care sunt din alt judet, observa un scris diferit. Ce fac? Nimic?! Daca este un test pentru supraveghetori si corectori?! Cine risca?!

        O asemenea poveste fantasmagorica o poate prezenta drept realitate doar cineva care nu are habar despre cum se desfasoara examenul de Bacalaureat, sau este extrem de rau intentionat. Si, intreb din nou, cui foloseste denigrarea invatamantului romanesc?

        P.S. Plagiatul d-lui Ponta, spre exemplu, este realizat dupa un text publicat pe site-urile la care va referiti dumneavoastra?! Astfel de plagiate exista, dar nu au nicio legatura cu povestea prezentata si sunt exceptionale. Dar, apropo, vreau si eu, daca ziceti ca-i lesna de obtinut, un doctorat in Aeronave, ceva, contracost, ma ajutati va rog?!

  6. Va deranjeaza pseudonimul ales? Devil on earth? E ales pentru a ilustra cum eram privit de „mase”!

    Cand mergeam in inspectii, faceam tot posibilul sa merg imbracat in negru. Pentru a induce teama in mintile blocate de comunism ale acestor infractori din sistemul de invatamant. Nu m-am ferit niciodata in a le spune infractorilor ca voi sesiza politia in cazul oricarei fraude depistate. Si cu adevarat, le era frica de mine. Dar in ciuda fricii, incercau sa fraudeze cu orice ocazie.

    Daca doriti, puteti schimba pseudonimul, dar postati comentariile! Dati-mi un semn ca asta va deranjeaza, postand ceva din ceea ce am scris.

    Voi transmite ulterior un mesaj privat aici, mesaj in care va voi spune cine sunt si va voi da adresa mea email reala, pentru a va exprima eventual nemultumirile la adresa celor scrise cde mine. Eventual puteti consulta ulterior Google Scholar Citations si Web of Science, pentru a afla date despre activitatea mea din punct de vedere matematic. Ar fi interesant, cred! Si palpitant! Am cateva cunostinte prin Oradea: Sorin Gal, Mircea Balaj, Viorel Sadoveanu.

  7. Foarte clar si cred corect spus. In afara de o butada, nu prea mai am nimic de adaugat (ceea ce e bine). Dar, butada: Violul asimilat e frauda in educatia copilului. Asta apropos de paralela cu lectiile respective de educatie sexuala.

  8. Vremuri orwelliene: formarea a devenit deformare, o parodie de țară căreia îi vorbește un mut și un guvern condus de un vizionar pe care-l cheamă Orban.
    Nu știu unde-a fost în București cartierul turcesc, însă obiceiurile după care este condusă România de-acolo vin, via Fanar, via Primăverii.
    Pe de altă parte, sunteți un mare naiv pentru că:
    – curvele bătrâne, precum cele din parlament și din sistemul de (așa-zisă)educație (anti)națională nu atribuie noțiunii de „viol” aceeași accepțiune. Pentru aceste matroane (majoritatea masculine), violul este doar un mod ca oricare altul de intrare în profesie, în lume.
    – niciun sistem corupt, decadent nu s-a vindecat de la sine. Ci a murit împreună cu cangrena lui și a fost înlocuit cu altul, cu un sens mai clar, care a hrănit speranțe mai puternice, idealuri pentru care unii au murit.
    – delăsarea generală, aberațiile uriașe (capitalism susținut sovietic de băncile centrale, îngenunchierea în fața relicvelor trecutului care nu a fost și nu e perfect, pătrunderea imposturii până la vârful ierarhiilor științifice – cazul hidroxiclorochinei, și altele asemenea) mărturisesc o neîncredere aproape totală în viitor, ajungerea la capătul ruloului și așteptarea catastrofei cathartice.
    Din punct de vedere al eticii, al apropierii de realitate și promovării valorilor asociate cu civilizația occidentală, România a ajuns un fel de anus mundi și este realist să nu ne facem speranțe prea mari pentru lucrurile bune, frumoase. Realitatea ne dă dovezi în fiecare zi, iar noi ne obstinăm s-o vedem prin lentile vechi.

    • @Low _ „Din punct de vedere al eticii, al apropierii de realitate și promovării valorilor asociate cu civilizația occidentală, România a ajuns un fel de anus mundi și este realist să nu ne facem speranțe prea mari pentru lucrurile bune, frumoase.”

      Pai, nu-i asa, dar cei care-i sunt mai putin amici Romaniei o spun atat de des si apasat incat inclusiv romanii sa o creada. Imaginea proasta a Romaniei se explica prin erori ale guvernantilor, dar mai ales printr-un intens lobby negativ.

      In ceea ce priveste frauda descrisa de autor, imposibila tehnic, va rog sa spuneti daca, profesor fiind in preuniversitar, ati fost martor la o asemenea situatie. Repet, este imposibil.

      Atunci, in opinia dumneavoastra, care este scopul denugrarii invatamantului romanesc?!

      • Va rog sa cititi pe site-ul ziare.com, articolul- Aberatia zilei-Povesti incredibile din istoria bacakaureatului romanesc.
        Multe aspecte sunt valabile si astazi. Multi au luat masterate fara a merge la cursuri si doctorate fara a da pe la cursurile scolilor doctorale. Fara niste pedepse exemplare, va merge la fel.

  9. Ce e cu secretizarea rezultatelor la testare si bacalaureat, intr-o perioada in care societatii noastre, sufocata de secrete oneroase, ii este necesara trnsparenta si corectitudine? Stiti ce spun parintii, consternati ca unii mediocri au obtinut media zece, intrecandu-i pe cei cu adevarat buni? Ca aceasta masura a fost luata ca sa ascunda escrocherii, crezandu-se ca nu se vor afla.
    Existenta unor profesori care se preteaza la atitudini incorecte nu este nu doar o rusine, ci un mare pericol pentru aceasta tara, si asa innamolita in mediocritate si coruptie. Aici ne-a adus „modernizarea” de tip Marga – Andronescu : papagalism, forme fara fond. In sensul acesta a lucrat politizarea, dar si sindicalismul obraznic si tendentios, condus de indivizi suspecti, aserviti unor partide sau unor vechi structuri.
    Statul roman actual, daca este unul al Romaniei si nu al intereselor de grup, ar trebui sa ia masuri foarte serioase in domeniul Invatamantului. Structura adaptata intereselor societatii, legi bine gandite, regulamente ferme pentru profesori si elevi. Concursuri de admitere, examene corecte. Promovarea in posturile de conducere, incepand cu ministrul si terminand cu directorii, a un personalitati adevarate, capabile si integre, nu penibile mediocritati din partid.

  10. In Iasi au solicitat montarea unei camere in spate, care sa cuprinda usa si toata tabla. Am fost socata cand am aflat ca decizia nu era in toata tara. Ma intrebam, in calitate de corector la examene, cine risca fiind atatea camere? Deci cine vorbeste de provincie, greseste! ( Anul acesta a fost exceptie: nu aveau solile atatea camere web!)

    • OK. Atunci, unde au fost fraudele flagrante, cu oferirea raspunsurilor in sala, candidatilor care au platit…etc. ?! Daca stie cineva dintre cititori macar un singur caz de acest fel, il rog sa il semnaleze. Altfel, denigrarea invatamantului romanesc face rau tuturor, deopotriva: elevi, profesori, parinti, intregii societati. Dupa cum am aratat, frauda sta mai adesea in plagiate, chiar la cel mai inalt nivel politic si din invatamant.

  11. Când Badalau face trei masterate și termină și Dreptul într-un singur mandat în Parlament, iar după asta devine șef la Curtea de Conturi, se cheamă că Frauda stăpânește statul român până la capăt.
    Nu există circumstanțe atenuante, lucrurile sunt mai clare că niciodată: Măria-Sa Frauda e instalată deplin într-un stat în care Onestitatea și Competența sunt bune de expus în piața publică și bătute cu pietre!

  12. Felicitari pentru articol. Nesfarsit de dureros.
    Oare cand vom ajunge sa avem examene unde cerinta SA NU MAI FIE repetarea papagaliceasca a cunostintelor ?? calea dreapta spre forma aceasta generalizata de frauda. Ciudat lucru ca o mostenire coapta mai ales in anii 1980 s-a pastrat si perfectionat in lumea noastra libera.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mihai Maci
Mihai Maci
Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.