Motto: „That was when the ones who smiled/Were the dead, glad to be at rest.”–Anna Ahmatova, „Requiem”
A incetat din viata o genială balerină. Maia Plisețkaia a crescut intr-o casă de artisti si diplomati, a trăit catastrofa stalinismului si a suferit, in propria familie, consecintele Marii Terori: “Mi-ar plăcea să vorbesc despre ‘Frumoasa adormită’ si despre ‘Lacul lebedelor’, despre ale mele battements si despre partenerii mei. Dar, oricum m-as uita la copilăria mea, totul se invarte in jurul politicii si al terorii staliniste”. Tatăl ei, Mihail Plisețki, a fost impuscat in 1938. Mama ei, Rakhil Messerer, a fost arestată si apoi deportata in Kazahstan. Maia a crescut in casa lui Sulamith si Asaf Messerer, mătusa si unchiul ei, celebri balerini ai teatrului “Bolşoi”. In 1949 a fost obligată să danseze in fata genialissimului generalissim care isi sărbatorea, cu faraonic fast, implinirea varstei de 70 de ani. Printre spectatori, Mao Zedong. Peste ani, balerina mărturisea că a fost ingrozită de riscul de a-şi incrucişa privirea cu aceea a lui Stalin…
Am vazut-o dansand la Bucuresti, venise cu baletul „Bolşoi” unde era vedeta absolută, eram adolescent, am rămas pe veci fermecat de gratia-i inefabilă.
https://www.youtube.com/watch?v=FE8mkVxH7P4
https://www.youtube.com/watch?v=ku_rFPKm5ao
Dupa 1990, a trait in Occident, impreuna cu sotul ei, compozitorul Rodion Scedrin. A fost, alaturi de Galina Ulanova, simbolul salvarii prin arta atunci cand dictatura comunista se straduia din rasputeri sa ingenuncheze spiritul. La un ceas cand Vladimir Putin si oamenii sai reabiliteaza tot ceea ce marea balerina, asemeni unei Anna Ahmatova, a detestat, să-i aducem binemeritatul omagiu. In dosarul „Romania si Rusia Sovietică” pe care il publică platforma „Contributors” in aceste zile, socot că este cazul să amintim si numele unor mari artisti, ei insisi hărtuiti, supravegheati si cenzurati, ale căror performante extraordinare ne-au ajutat, pe multi dintre noi, să nu abandonăm speranța: Sviatoslav Richter, Emil Ghilels, Leonid Kogan, David Oistrah, Maia Plisețkaia…
Recomandare:
Sa nu uitam ca Maia Plisețkaia a refuzat in mod repetat sa „defecteze” in Occident desi a avut nenumarate ocazii. Maia Plisețkaia era considerata un „emisar al culturii sovietice”, avea un regim privilegiat in URSS si pleca deseori in turnee in Vest.
AIlti balerini sovietici de talie internationala ca Rudolf Nureyev, Natalia Makarova and Mihail Baryshnikov au folosit aceste ocazii de turnee internationale ale teatrului Balsoi pentru ca sa ramana in Vest.
Tatal ei, Mkhail Plisetski, a fost un comunist infocat, a luptat in Razboiul Civil de partea bolshevicilor si apoi a lucrat la Comisariatul pentru Afaceri Externe si Comert Exterior al
URSS.
A fost executat de Stalin in anii terorii (1932-1938), la fel ca si multi alti vechi bolshevici dar nu e cazul sa ii plangem de mila : a ajuns la randul lui victima unui sistem criminal ce fuseses creat cu ajutorul lui direct.
Nu e momentul sa polemizam pe acest subiect. In cartea ei de amintiri, balerina a vorbit si despre ratiunile care au facut-o sa nu „defecteze”. Si fiindca vorbiti de Teatrul Bolsoi, sa amintesc ca Rudolf Nureyev a facut parte din Baletul Kirov :)
http://www.nytimes.com/1993/01/07/arts/rudolf-nureyev-charismatic-dancer-who-gave-fire-to-ballet-s-image-dies-at-54.html
S-ar mai putea adauga si ca sotul ei Rodion Scedrin, presedintele Uniunii Compozitorilor din URSS, era mai mult un apparatchik decit un musician, desi baletul lui CARMEN, pe temele lui Bizet, este un foarte bune exemplu, daca nu de creatie, sigur de orchestrare.
Dar , asa cum zice Dl professor, nu acum este momentul sa ne amintim de altceva decit de geniul unei formidabile artiste / balerine, poate cea mai mare din secolul XX
…”la ballerina assoluta” isi continua eternitatea intr-o alta dimensiune…intr-un altfel de „impreuna” cu aceiasi Tchaïkovsky, Ravel sau Maurice Béjart, pe care i-a adulat deja timp de o viata, si carora le-a patruns intimitatea sentimentelor cele mai ascunse, pentru a ne oferi cu generozitate sansa unica de a-i impartasi forta pasiunii, o pasiune inegalabila vreodata…
Tristetea disparitiei sale este imensa…Intr-o zi, insa, va trece ca sa lase tot locul incantarii, admiratiei depline si recunostintei profunde ca am avut sansa sa existam o data cu ea!
Ave Maïa
Multumesc pentru articol.
Sunt multe lucruri despre Maia Plisețkaia pe care le-am aflat doar acum, la moartea ei.
M-a impresionat puterea pe care a avut-o sa isi depaseasca drama din propria familie si totusi sa poata sa daruiasca, sa danseze atat de miraculos.
Maia Plisețkaia, din punctul meu de vedere, apartine unei altfel de lumi, nicidecum ea si arta ei nu apartin lumii sovietelor. Plasarea ei in spatiul sovietic cred ca a fost o mare oroare si pot doar sa imi imaginez chinul zilnic pe care il indura neincetat in tarcul comunist.
Probabil ca sunt multi altii, ca si Maia Plisețkaia, care si-au petrecut zilele, fara sa traiasca cu adevarat, in spatiul sovietic. Ce oroare, ce mare incercare si pana la urma ce mare izbanda ca au reusit sa se impuna. Merita sa fie omagiati! Multumiri.
Multumesc domnule Profesor, pentru frumoasele si interesantele informatii privind marea balerina Maya Plisetskaya!Conteaza, pana la urma, ce ramane dupa tine;genialissimul generalissim, dispretul pentru un calau paranoic, un calau al popoarelor, unele suferind si astazi urmarile deciziilor lui criminale;
-Maya Plisetskaya-un exemplu de daruire, sacrificiu si geniu artistic de care umanitatea, atat cat va exista, isi va aminti cu respect.Requescat in Pacem!
Va multumesc, Domnule Profesor, pentru acest ” IN MEMORIAM MAIA PLISETKAIA ”
Nu cred ca putem face niciodata destul pentru memoria marilor artisti rusi din epoca cumplita a terorii staliniste.
Ma numar printre fericitii care in anii studentiei mele la Bucuresti, am putut sa vad si sa aud artisi geniali ca Richter, Oistrah, Safran si Rostropovici. Si acum, cind sint bolnav , oboist, sau pur si simplu trebuie sa astept ceva, refac in minte concertele auzite in urma cu 60 de ani .
Ei ne-au facut viata nu numai suportabila, dar ne-au daruit clipe de fericire.
Dumnezeu sa-i aiba in paza acolo unde sint si sa binecuvinteze memoria lor !
Sa stii ca ” Tatăl ei, Mihail Plisețki, a fost impuscat in 1938. Mama ei, Rakhil Messerer, a fost arestată si apoi deportata in Kazahstan”, sa sa te oblige sa dansezi in fata calaului, depaseste puterea mea de intelegere.
Si de iertare pentru asemenea calai.
N-am retinut in ce an a fost realizat acest Bolero. Ghidandu-ma dupa infatisarea lui Bejart cred ca Plisetkaia avea cel putin cicizeci de ani ceea cea potenteaza si mai mult uluitoarea ei interpretare.