miercuri, septembrie 23, 2020

Funcționarul public și demnitatea umană. Scurt studiu comparativ

În anul 2007 fostului premier bavarez, Edmund Stoiber, i s-a încredințat sarcina de a formula strategii de reducere a personalului instituțiilor europene, respectiv al costurilor bugetare în legătură cu funcționarii europeni. După 7 ani de analize și statistici (după cam mulți ani!), Stoiber, la prezentarea concluziilor comisiei pe care o conducea, a declarat că ” Cel mai important succes este un nou mod de gândire”. Personal am îndoieli că mentalitatea la nivel european s-a schimbat în doar 7 ani (cu atât mai puțin la nivelul comisiei condusă de Stoiber), mai degrabă aș fi tentată să cred că rațiunile dobândirii acestui ”nou mod de gândire” sunt de natură strict economică. Realitatea este că, în țările europene există, pe lângă toate neajunsurile de altă natură, și o diferență de percepție a contribuabilului de către funcționarul public, fapt ce alimentează corupția, haosul administrativ și acestea determină disfuncții în raportul dintre cetățean și stat.

Aș îndrăzni să definesc de data aceasta birocrația ca fiind acel fenomen care abandonează interpretarea legii în schimbul aplicării ei ad literam.

Funcționarul public, pretutindeni în această lume, este un mijlocitor al raporturilor între stat și cetățean sau mai nou, având în vederea realitatea migrației, între stat și contribuabil, indiferent de cetățenia acestuia. Funcționarul, ca reprezentant al statului în relația dintre cetățean și normele administrative, trebuie să aibă o abordare obiectivă asupra problemelor pe care le are de rezolvat. Însă această adordare nu este totul. Nivelul de dezvoltare al unei societăți, pregătirea corectă a funcționarului, aplicarea directă sau respectarea drepturilor și libertăților fundamentale se vede, în primul rând, în relația directă dintre funcționar și contribuabil.

Într-un stat civilizat, funcționarul știe, fie pentru că așa învață, fie pentru că așa îl educă sistemul, că omul trebuie respectat, iar el este acolo pentru a-l ajuta pe cel care își lipește nasul de geamul despărțitor dintre cele două realități: realitatea legii administrative și realitatea omului care așteaptă rezolvarea unei situații concrete administrativ. Această formă de respect față de om este expresia demnității umane.

Principiu de bază al constituțiilor europene, în special al celei germane, respectarea demnității umane este totodată și fundamentul tuturor drepturilor și libertăților într-un stat de drept, este linia de raportare față de care se argumentează celelalte drepturi fundamentale (mai puțin dreptul la viață care este primul drept absolut). Atunci când demnitatea umană este respectată, omul este o ființă umană nicidecum un obiect, indiferent de rasă, origine sau alte puncte de discriminare.

Pentru a exemplifica, funcționarul german, italian, francez învață că datoria sa față de cetățean este de a respecta și a proteja demnitatea umană a individului. Astfel, nu actul strict administrativ concret pe care trebuie să-l elibereze funcționarul cetățeanului este punctul central al activității funcționarului, ci scopul său adevărat îl constituie îndeplinirea, față de cetățean, a solicitării acestuia de a atesta o realitate administrativă. Comparativ, în România, funcționarul public este angajat în slujba legii, el trebuie să îndeplinească doar legea, omul este secundar, uneori chiar inexistent. În consecință, în administrație există un mecanism sobru de pură îndeplinire a unei norme administrative.

Avem așadar două situații: pe de o parte, un funcționar care își centrează activitatea pe om și pe solicitarea lui și, pe de altă parte, funcționarul care are ca scop respectarea cu strictețe a legii. În primul caz, intenția acțiunii funcționarului este rezolvarea cu prioritate a problemei cu care se prezintă cetățeanul în fața sa. Astfel, acest tip de funcționar va încerca un tip de ”negociere” între lege și situațiile stricte pe care le prezintă norma administrativă pe de o parte și situația concretă cu care se prezintă contribuabilul în fața lui pe de altă parte. Funcționarul, în așa zisul proces al ”negocierii” va încerca să păstreze cerințele de fond ale legii. ”Negocierea” nu presupune pentru el încălcarea legii, ci cunoașterea limitelor ei, deci interpretarea legii. Dar pentru ca interpretarea să fie corectă, funcționarul trebuie să fie foarte bine pregătit. De exemplu, dacă legea solicită un act de identitate pentru identificarea cetățeanului iar acestuia i s-a furat cartea de identitate, el se poate autentifica cu permisul auto. În speță, funcționarul face o interpretare a legii: ce înseamnă un act de identificare? Acesta poate fi un act care are elemente de identificare: de exemplu acest act are o fotografie a titularului și este un act emis de o autoritate publică. Funcționarul nu trebuie să se împiedice astfel (și nici legea nu trebuie să-i interzică asta) de necesitatea cărții de identitate ca premisă singulară și obligatorie deoarece nu plasticul în formă dreptunghiuară are importanță, ci faptul identificării.

La noi în România nu este așa. La noi actul de identitate e singurul și unicul act de identificare și esența actului administrativ solicitat de contribuabil se împotmolește și se pierde timpul și nervii tuturor părților implicate. Pe de altă parte însă, funcționarul este dator a aplica legea la situația concretă în care se găsește contribuabilul nicidecum de a introduce cu forța situația concretă a omului în cadrul legal pe care funcționarul îl are la dispoziție.

Riscurile în acest sistem sunt de a lucra cu acte false sau situații false pe care funcționarul să nu le poată identifica ca fiind false; de asemenea, aplicarea legii diferită în cazuri similare, dar nu identice. Cât privește primul risc, acesta poate fi înlăturat dacă funcționarul public este învățat sau are aparatura necesară pentru a distinge între un act fals și unul real. Aplicarea diferită a legii în cazuri similare dar nu identice este o caracteristică a acestei forme de administrație care însă nu trebuie să aibă legătură cu fondul cauzei sau situației de soluționat, ci doar cu anumite structuri de formă ale ei. Adică, nu poți să eliberezi unui solicitant o autorizație de construcție a unui imobil dacă nu are toate actele necesare, dar poți să îi accepți dosarul pentru eliberarea unei astfel de act dacă se întâmplă să nu aibă actul său de identitate asupra sa, în schimb are un permis de conducere.

Pentru ca un sistem administrativ nou să funcționeze este necesară o încredere în funcționarul public, în capacitățile sale atât intelectuale cât și morale, iar acestea funcționarul le poate dobândi dacă va avea o pregătire pe măsură. Desigur, o sancționare drastică a faptelor de corupție la acest nivel este o soluție coercitivă care-l poate responsabiliza pe acest reprezentant al statului. Câștigul unui astfel de model este acela că scade corupția, iar interesul cetățeanului este îndeplinit în mod eficient, anume într-un timp relativ scurt, cu maximă siguranță de rezolvare a problemei cu care acesta se prezintă. În astfel de sisteme, organizarea administrativă însăși este bine structurată, legile sunt permisive iar răspunderea funcționarului public este în special pentru gravă neglijență și abia în secundar pentru fapte de corupție.

Pe de altă parte, noi avem acum funcționarul înțepenit, ancorat în lege, care distruge sistemul nervos și fură timpul contribuabilului. Deseori, în astfel de sisteme există un precedent, un sistem anterior foarte bine controlat, centralizat de care noi trebuie să ne desprindem. Legea administrativă este încă rigidă, nu există decât accidental educarea funcționarului public, el este preluat cu tot cu sistem. Care sunt avantajele și riscurile unui astfel de sistem strict? Acest sistem asigură o mai mare obiectivitate a actului administrativ, a procedurii administrative având la dispoziție mijloace de identificare mult mai precise, teoretic garantându-se o aplicare unitară a legii. În realitate, procedura este inversă: situația concretă care trebuie rezolvată pare că este introdusă cu forța în norma care i se aplică. În schimb, datorită slabei permisibilități a legii, a slabei interpretări și deci a imposibilității adaptării ei la situația concretă, datorită rigurozității aparente a legii crește corupția, sporește timpul alocat eliberării acestor acte care, pentru a fi redus, trebuie plătit suplimentar, fraudulos, crește stresul cetățeanului și al funcționarului public, deseori se mai pierd pe drumul dintre depunerea cererii și eliberarea actului, respectarea unor drepturi și libertăți fundamentale, se săvârșesc grave infracțiuni, drumul spre îndeplinirea scopului procesului administrativ fiind în consecință greoi și anevoios. În aceste sisteme, cetățenii au sentimentul că sunt manipulați și ajung repede să-și piardă răbdarea apelând la ”atenții” pentru funcționarul public. Problema în sistemul administrativ actual este în plus a șefilor de birouri, de secții, de compartimente, ș.a.m.d. Ei sunt formați în vechiul sistem chiar dacă poate nu mai aparțin acestui sistem. Acești șefi distrug, nu doar organizarea administrativă  dar și funcționarii din subordine datorită lipsei calităților manageriale concrete, capacitate  care include și lipsa comunicării normale cu oamenii. Aceste deficiențe se pot rezolva prin solicitarea de evaluări reale, anonime a șefilor de către funcționarii cu care aceștia lucrează în mod direct și trebuie luate în considerație la evaluarea finală, care cuprinde și evaluarea lor profesională, în proporție chiar de 50%.  Aceste lucrări trebuie luate în mod serios în considerație deoarece calitatea actului administrativ depinde și de condițiile umane de lucru ale funcționarului public.

Având în vedere studiul comparativ, trebuie să fie clar că nici în statele occidentale nu este totul perfect, că există discriminări, disperări, abuzuri dar nu există repulsia, teama pe care o ai în România când trebuie să-ți schimbi un banal act de identitate, când te apucă atacul de panică numai când te gândești că se apropie ziua când trebuie să mergi să-ți depui cererea și toate actele adiacente, care, de cele mai multe ori, după niște reguli de logică administrativă, sunt chiar inutile. Pe de altă parte, în România, faptul că ai calitatea de funcționar public înseamnă că ești un zeu în fața cărora toți trebuie să facă plecăciuni. Funcționarul consideră că e plătit de stat, în realitate el uită prea des realitatea că fără contribuția celor care formează statul el nu ar fi nimic. În România nu se uită doar asta, se uită scopul principal al administrației: ea nu este în slujba legii sau a unui guvern, administrația este legătura dintre stat și cetățean, funcționarul trebuie să fie în mod real în slujba contribuabilului, nu trebuie să fie torționarul lui. Abia atunci când între cetățean și funcționarul public se va stabili o relație corectă, va funcționa legea administrativă corect în România, iar corupția nu va mai avea din ce se hrăni.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Macar de le era unica lor problema strictetea (care e in sine o problema, clar, dar mai important mi se pare ca pt ei insasi notiunea de „demnitate umana” e o nebuloasa).

    Sa povestesc exemplul meu. Cand am fost ultima oara la evidenta populatiei sa-mi scot buletinul, n-am mers cu certificatul de divort (n-aveam o copie dupa el, si speram ca poate nu trebuie), dar am mers cu certificatul de casatorie (ca sa justific de ce acum am alt nume decat cel de pe certificatul de nastere). Bun. Se pare ca imi trebuia si certificatul de divort, eram perfect de acord daca erau doar stricti si ma trimiteau acasa sa mai vin odata. Dar vazand ca am depus certificatul de casatorie si am bifat insa „divortata” au inceput sa faca niste glume de autobaza — gen „ce, nu stii daca esti casatorita sau nu?” (cand eu le-am zis clar ca sunt divortata). Sau „ce, nu stii daca ai barbat acasa sau nu?”, sau „si, ti-a fugit barbatul cu alta?”. Nici nu stii cum sa reactionezi la o atitudine de genul asta, si asta intr-o institutie oficiala a statului roman, da?

    E si pacat, oamenii ca astia arunca o umbra asupra tuturor. In sensul c-am intalnit si functionari publici amabili si dornici sa ajute, dar exemplele negative ies mai bine in evidenta.

    • Kay, imi pare rau pentru ce (ti) s-a intamplat.

      Nu sunt functionar public, nu le tin partea, dar intr-un fel inteleg si prin ce trec respectivii, zi de zi.

      Si anume, clientii lor, adica populatia, sunt, in marea lor majoritate, niste primitivi, incapabili sa citeasca niste reguli, sa se conformeze unor liste si cerinte. Nu ma refer la tine si nici la cei care citesc contributors. Ci, din pacate, la majoritate.

      Intr-adevar, in Romania lui 2015 modul in care cerintele si listele sunt comunicate populatiei lasa de dorit. Fiecare institutie are propriul format, sau niciunul, modul de cautare si regasire a informatiilor este nestandardizat, iar informatiile oferite sunt deseori invechite si neactualizate.

      Evident, asta nu ii scuza pe respectivii pentru comportamentul lor. Dar tu cum ai reactionat? Ar fi trebuit sa le iei numele (cand am fost eu ultima data la schimbat CI am observat ca toti purtau niste ecusoane agatate de gat) si sa faci o plangere atat interna in institutie, cat si in presa – sunt multi interesati de astfel de „subiecte”.

      Si da, probabil ca functionarului respectiv nu i se intampla nimic semnificativ (poate doar o mustrare scrisa), dar fii sigura cat toti din biroul respectiv s-ar fi gandit de 2x inainte de a mai face „glume de autobaza” pe viitor.

      Dar asa, viata merge inainte, ca-n Romania. Sa vina altii sa se implice.

    • @ Kay – în realitate, problema ar trebui să fie mult mai simplă: starea ta civilă nu are absolut nicio legătură cu actul de identitate. Chiar nu are de ce să scrie în cartea ta de identitate nici ”căsătorită”, nici ”divorțată”, nici altceva cu privire la asta. Este exact genul de măsură birocratică special concepută pentru controlul asupra populației, pentru ca statul să demonstreze ”cine e șeful”, nu pentru a rezolva vreo problemă reală.

      Însă așa cum spuneam și cu altă ocazie, lucrurile care trebuie schimbate în România nu sunt cele pe care Iohannis le vede într-un fel, iar Ponta în alt fel. Lucrurile care trebuie schimbate în România sunt cele pe care nici Iohannis, nici Ponta nu văd niciun motiv să le schimbe. Poate Cioloș să fie excepția, dar vom trăi și vom vedea.

      Cât despre funcționarii din România, problema nu se rezumă din păcate la cei publici. Orice ”bimbo” de la o bancă îți poate refuza legitimarea cu pașaportul și îți ține și cursuri de legislație despre ”singurul act de identitate valabil pe teritoriul României”, în timp ce la o altă bancă sau la oficiul poștal pașaportul poate fi perfect OK ca act de identitate.

  2. Cred ca impreuna cu domnul Liiceanu si domnul Lauxerois va alaturati unui grup restrans de oameni care au pus punctul pe i.

    Problema pe care o ridicati este cat se poate de reala. Institutiile trebuie organizate in asa fel incat ele se lucreze cat mai eficient pentru om si nu omul sa lucreze pentru institutii.

    Chestiunea este mai larga si nu se limiteaza la actul administrativ ci este asa cum bine ati remarcat o problema preponderent umana a carei solutie este in prezent procedurarea activitatii. Procedurarea este un mecanism rigid si lent.

    Pentru a putea intelege problema in ansamblul ei trebuie sa avem o abordare mai holistica intrucat ea nu se limiteaza doar la actul administrativ din institutiile de stat fiind o problema si in firme private atat in ceea ce priveste serviciile pe care le ofera cetateanului precum si in gama de produse.

    Primul lucru care e necesar pentru a ajunge la dezideratul de care vorbiti este retentia de personal calificat. Omul cu cat e mai calificat si sudat intr-o echipa cu atat are capacitatea sa raspunda mai bine nevoilor de moment. Acest lucru este extrem de dificil de realizat pentru ca omul nu percepe activitatea intr-un anumit cadru ca o finalitate ci ca un punct intermediar care face parte din aspiratiile individuale, diferite de la om la om.

    Alt aspect este modul de raportare la nevoile omului. Omul, atunci cand interactioneaza cu entitati specializate care ofera bunuri si servicii de obicei nu are o expertiza in acea arie. Din cauza lipsei de expertiza ii lipseste terminologia specifica, abordarea specifica si in general capacitatea de a evalua nevoile reale. Cu cat expertiza omului creste cu atat si diversificarea si nevoia de calitate pentru serviciile si produsele achizitionate creste.

    Incapacitatea aceasta de a intelege contextul se reflecta intr-o multitudine de termeni, interfete, caracteristici de multe ori foarte similare dar care din cauza lipsei de experienta specifica tind sa aduca confuzie si ingreuneaza relationarea. Putem sa ne gandim la abonamente de telefonie mobila, produse de internet banking si asa mai departe care desi reprezinta un aspect relativ comun ele nu au ajuns la o maturitate a integrarii care sa faca facila alegerea si utilizarea facila a serviciilor oferite.

    Un exemplu cu care toata lumea cred ca poate relationa pentru a ilustra situatiile cu care ne confruntam cand apar schimbari sunt de exemplu modificarile de interfata in programele de calculator care ne afecteaza fluxul de lucru de multe ori intr-un mod disruptiv. Butonul de start lipsa de la Windows 8 este un astfel de exemplu.

    Abilitatea de a intelege nevoile reale ale omului reprezinta un aspect esential al unei interactiuni eficiente intre ofertant si persoana deservita.

  3. Minunat articol. Intr-adevar, pregatirea, calificarea profesionala si gradul de constiinta (constinciozitate) definesc un adevarat functionar public. In Germania !. Pentru ca acolo nu se angajeaza toate rudele, cumetrii si ce or mai fi ei. Si pentru ca acolo exista si o evaluare anuala a performantei. O fi existand si la noi, nu stiu, dar ce evaluare este aceea pe care ti-o face unchiul, sau nasul, sau verisoara ?!

    • Din experienta proprie, functionarul german nu e cu mult mai amabil/competent decat omologul sau roman, dar nu cere si nu primeste mita. Pentru functionari amabili si in general competenti trebuie trecut oceanul.

  4. Subiectul articolului dumneavoastra ar trebui sa fie mai mult discutat in media,sa i se ofere o atentie mai mare.Chiar am oroare de functionari cind stiu ca urmeaza sa fiu obligat a avea treaba cu ei, personal nu am intilnit niciodata functionari serviabili asa cum ar trebui .

  5. Oh, daca ar fi numai buletinul si tot ar fi bine! Problema e ca, in orice suítuatie, cand ai nevoie de functionarul de dincolo de gemuletul cat narile personale, sunt necesare inca o multime de documente, de atestari, de Formulare tip, completate cu majuscule samd.
    Iar cand dupa o jumatate de concediu de facut cozi pe la institutii le ai pe toate, iti lipseste vreun timbru fiscal, functionarul iti arunca dosarul cu sina inapoi prin gemulet, strigand profesional „urmatorul!”

    • Comparativ, la orice ghiseu de relatii cu publicul din vest, te prezinti doar cu documentele personale, cel mult unele care le tii acasa. orice alte informatii necesare le acceseaza functionarul direct si completeaza el eventuale Formulare. „primitivii” contribuabili trebuie doar sa stie a semna.

      • Eu am reusit sa ii fac pe unii functionari romani sa completeze ei formularele, argumentand ca e aberant ca eu (clientul-cetateanul) sa completez un formular pe care nu-l cunosc fiindca il completez odata in viata sau cel mult odata la N ani, pe cand el (functionarul) nu face nimic altceva, si ar sta sa se uite la mine nefacand nimic in timp ce eu ma chinui cu un formular criptic. Deci am folosit argumentul eficientei si acuratetei. Unii au vazut rapid cu cine au de-a face si au pus mana pe pix, altii s-au contract cu mine pana am cerut sa vorbesc cu superiorul si astfel tot ei au completat.

        Scrisul cu majuscule are sens fiindca nu toti scriem la fel, in plus in tarile cu apa calda scrierea cu litere de tipar e necesara fiindca formularele sunt scanate electronic si rata erorilor la OCR scade drastic la litere de tipar comparativ cu scrisul de mana.

        P.S. Daca functionarul refuza in continuare, as zice ca sunt analfabet si ca stiu doar sa semnez. E obligatia autoritatilor sa furnizeze serviciul respectiv, oricarui cetatean.

        • D-ta ai acceptat deja ca e nevoie ca informatia de care are nevoie lucratorul de la ghiseu pentru a-ti rezolva problema trebuie transmisa intr-o forma tipizata, chiar daca ai gasit metode coercitive de a-i impune lui sa faca acest lucru.
          In vest e altfel: ca-si completeaza functionarul formularul pe baza vreunei masti de Dialog intr-un program sau il scaneaza dupa ce il scrie, nu e treaba mea. Eu doar ii pun actul de identitate pe birou, ii spun ce am nevoie, el ma invita sa sed pe scaun cateva minute cat dureaza toata treaba (daca e nevoie de mai mult timp imi ofera chiar un pahar de apa), apoi scoate la imprimanta formularul, imi explica ce si cum, imi arata unde sa semnez si gata.

          Si inca ceva foarte important: nu se sta la coada. daca sunt Multi solicitanti intr-o zi, pe numarul de ordine obtinut de la un automat apare si timpul dupa care se presupune ca ai putea sa ajungi la ghiseu. Intre timp poti merge sa rezolvi alte Probleme personale.

          • Hantzy: am trait in cateva tari din „vest” majoritatea vietii mele adulte, am si dubla cetatenie. Nu trebuie sa imi spui cum e in Vest sau cum ar trebui sa fie in Romania, ci important e „change management”-ul de la status quo-ul de acum din Romania la ceva cat mai functional.

            Adica, conteaza ceea ce face(m) fiecare dintre noi. Pana la urma are sens, fiindca si pentru functionar va fi mai simplu sa scrie el/ea documentul bine din prima, decat sa se enerveze inutil. Si daca il va scrie de 150x/zi, poate va insista la seful sau sa electronizeze metoda/procedura.

            Evident ca e absurd sa se mai citeasca/scrie un CNP de catre un om in 2015, cand exista scannere, coduri de bare, RFID, checksums, etc. etc. etc. – dar asta este – masina birocratica romana functioneaza pe petrol sau pacura si daca ar fi dupa ea s-ar opune oricarui upgrade.

            Schimbarea vine doar de la cetateni, prin multe actiuni precum cea descrisa de mine mai sus. Jelirea cum ca „in Vest e asa si pe dincolo” nu functioneaza. Functionarul iti va spune sec sa te muti acolo si cu asta case closed.

            • Nu intentionasem sa va ofensez, ci doar sa ofer un model, un scop. Daca el e deja cunoscut cu atat mai bine!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Alina Dobre
Alina Dobre
Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea Al. Ioan Cuza – Iași, 1995-1999, lucrarea de licență în dreptul penal român;
Studii postuniversitare Ludwig Maximilien Universität München- Drept comercial european și internațional, cu accent pe Dreptul internațional, Dreptul IT și Dreptul Mass- Media, 2007- 2008 Vicepreședintă a Societății culturale româno-germane Apoziția München (2005-2008) Membru fondator și secretar al ATORG- Asociația tinerilor ortodocși români din Germania (2008-2011).
În prezent angajată la o instituție publică București. Activități editoriale importante 2001 - „Persia Antică”, (Introducere în cultura și civilizația persană), Editura Arania, Brașov 2004 - Ludwig al II lea de Bavaria, Revista Tafrali Tulcea
2004 - Eseul despre gravura Melencolia I lui Albrecht Dürer, „Melencolia I“, publicat în revista „Dorul”, Danemarca, pag. 56-59 2006 - „ Aspecte ale ritualului”, revista „Apoziția”, München, pag.103-107
2008 – Poezii din ciclul „ Urme pe cuvinte“ și „ Botezul luminii“, Revista Apoziția, München, pag. 115-120
 2009 - „ Despre un drept fundamental”, revista „Apoziția”, München, pag. 107-109 2011- „ Trăirea pe interval”-gânduri despre emigrație, Revista „Spații culturale”, Anul IV, nr. 18, pag 66-67 2015 – ”Trăirea pe interval”, Editura Ideea Europeană

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.