Abia încheiată criza datoriilor suverane şi a Zonei Euro, Uniunea se îndreaptă galopant spre o nouă criză, de această dată funcţională, nu structurală ca precedentele.
Vine aşadar o criză pur politică, una care se anunţă însă a marilor orgolii ale guvernelor naţionale: nervoasă, energică şi scurtă ca o furtună de vară, cu descărcări de tensiuni vechi, acumulate în „cincinalul crizei economice” (legislatura 2009-2014), urmând a se consuma, cel mai probabil, pe o durată de aproximativ o lună. Şi în acelaşi timp simbolică, aş adăuga imediat. De modul în care se va finaliza desemnarea candidatului pentru Preşedinţia Comisiei în cadrul Consiliului European (candidat care va fi învestit ulterior, prin votul majorităţii, în noul Parlament European) va depinde, implicit, tipul de funcţionare politică şi „caracterul” Uniunii noastre în următorii cinci ani. Principial sau, dimpotrivă, bazat pe compromisul continentalilor cu veşnicul şantaj insular britanic, despre care am mai scris, argumentând la vremea respectivă de ce ar fi mai bună pentru toată lumea ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană[1].
Vestea bună despre acest nou impas de la Bruxelles e că nu va dura mult. În cel mai rău caz, se va mai prelungi şi în iulie, dacă nu se găseşte o soluţie convenabilă până la sfârşitul lunii iunie. Vestea rea e că, dacă nu se trece cu bine peste acest moment, consecinţele ar putea fi dramatice, mergând până la a servi drept pretext lui David Cameron să (re)confirme organizarea referendumului privind exitul Marii Britanii, după alegerile naţionale din 2015 sau chiar înainte de acestea, pentru a se pune astfel la „adăpost electoral” în faţa furtunii UKIP şi a-şi mai asigura un mandat de premier în insulă. Foarte utile şi observaţiile recente ale lui Petru Clej pe tema succesului UKIP[2].
Pe de altă parte, Partidul Popular European a câştigat destul de clar alegerile europene iar candidatul desemnat oficial de PPE, înainte de scrutin, ar trebui în mod normal să fie desemnat acum preşedinte al Comisiei. Asta în caz că Uniunea îşi respectă propriile principii politice şi democratice.
În „buna tradiţie” britanică a ultimelor decenii ale integrării europene, la care se adaugă acum succesul ameninţător al eurofobilor de la UKIP, Londra se repliază electoral şi anunţă un nou şantaj asupra Uniunii Europene, anunţă acuzator Der Spiegel. Marea Britanie spune că pleacă din Uniune dacă luxemburghezul Jean Claude Juncker, „o figură a anilor ’80”[3] cum s-ar fi exprimat premierul Cameron la cel mai recent Consiliu, va fi numit şef al Comisiei. Dar critica lui Cameron nu ţine, anii ’80 amintesc de o perioadă bună a Comunităţii Economice Europene şi a vieţii vest-europenilor, nu văd de ce „vechea Europă”, cea a lui Juncker, ar fi de speriat, dimpotrivă. Personajele politice la modă produse acum în Marea Britanie, gen Nigel Farage, sunt cu adevărat sinistre în raport cu stilul eurocrat, bine temperat şi raţional al lui Juncker.
„Mr. Euro”, un federalist care s-a pronunţat în repetate rânduri pentru mai multă Europă, pentru guvernanţă economică, pentru uniune fiscală şi bancară, nu este pe placul britanicilor suveranişti. Se pare, nici al premierilor Ungariei şi Suediei, colegi cu acesta în PPE, nici al socialiştilor francezi, dar aceştia din urmă au pierdut lamentabil alegerile europene în propria lor ţară iar Comisia Europeană nu poate avea decât un singur şef, în mod logic reprezentant al PPE, pentru toate cele 28 de state membre. De ce să nu recunoşti candidatului câştigător cel puţin dreptul de a încerca să-şi formeze o majoritate în Parlamentul European? Sau, dacă tot nu ai de gând să respecţi acest principiu, de ce l-ai mai anunţat înaintea campaniei electorale, mimând astfel transparenţa şi predictibilitatea decizională?
Cu o oarecare latenţă (ezitare?) de câteva zile dar evident binevenit şi aşteptat ca gest politic, Berlinul şi-a anunţat în cele din urmă susţinerea pentru Jean Claude Juncker, fost premier al Luxemburgului timp de 18 ani, lider vreme îndelungată (dar şi în vremuri grele) al Euro Grupului. Este de presupus că anunţul cancelarului Merkel va cântări greu, mai mult decât strict ponderea matematică a Germaniei în ecuaţia Consiliului European, şi va aduce şi alte state (cel puţin pe cele conduse de lideri populari, posibil şi altele) pe linia respectării principiului democratic şi al predictibilităţii deciziilor comunitare. Dacă însă Consiliul va scoate din nou iepurele din pălărie, ca în trecut, şi va nominaliza în fruntea Comisiei un candidat care nu a trecut prin filtrul alegerilor, care nu a fost deci expus public în campania europeană recent încheiată, Uniunea se va îndepărta şi mai mult de principiile asumate şi va deveni tot mai puţin credibilă şi tot mai greu de înţeles de către cei 500 de milioane de cetăţeni ai săi.
Marii învinşi ai scrutinului din 22-25 mai, Cameron şi Hollande, vor trebui să arate că „sunt duri” la Bruxelles şi se opun şi ei la ceva sau cuiva. Vor face asta pentru a recupera electoral, fie şi parţial, declinul suportului politic din ţările lor. Putem înţelege, până la un punct, această strategie politică în care Uniunea Europeană este folosită, ipocrit, drept „decont” sau supapă pentru propriile eşecuri naţionale. Dar de aici şi până la a transforma înfrângerea din alegeri într-un triumf la masa negocierilor, venind cu propuneri din mapă (să nu spunem din pălărie) precum Michel Barnier[4], Christine Lagarde sau Pierre Moscovici, este deja cam mult. De ce nu a fost niciunul din aceştia desemnat candidat de partidele europene de centru-dreapta sau de centru-stânga, la care sunt afiliaţi? Franţa nu poate da acum Preşedintele Comisiei Europene, după acest rezultat ruşinos al votului de duminică, chiar dacă Hollande cere insistent o favoare pentru ţara sa, în ideea de a contracara ascensiunea Frontului Naţional, sau chiar dacă ne ameninţă, ca şi Sarkozi, cu blocarea Acordului Schengen.
E limpede, decizia nu e simplă. Nu toţi popular-europenii îl susţin pe Jean Claude Juncker, după cum sunt şi socialişti care îl susţin, precum cancelarul Austriei. Partidele europene au început să funcţioneze destul de articulat, dar disciplina de partid nu este deocamdată deplină, lucru firesc dacă luăm în calcul interferenţa intereselor politice naţionale, încă mai puternice decât afilierea ideologică şi programatică la nivel supranaţional. E bine că România a anunţat susţinerea pentru Jean Claude Juncker înainte să o facă Germania.
Anticipez un compromis, ca întotdeauna în astfel de situaţii de cumpănă din Uniune, dar unul în care cel puţin va fi respectat principiul alegerilor europene şi al predictibilităţii nominalizării pentru şefia Comisiei Europene. Adică o desemnare legitimă a lui Juncker, la pachet cu funcţii grele, compensatorii, pentru francezi şi britanici. Poate conducerea Parlamentului? Poate portofolii-cheie în noua Comisie? Poate chiar preşedinţia Consiliului European, după anunţata plecare a lui Van Rompuy în noiembrie?
Sau urmează să se întâmple ceea ce începe să pară inevitabil, adică ieşirea Marii Britanii din Uniune după 2015, sub presiunea tot mai puternică a eurofobiei din insulă? Până atunci, despre tot mai ipocrita scenă politică a Marii Britanii vom mai vorbi pe 18 septembrie a.c., cu ocazia referendumului pentru independenţa Scoţiei.
__________________________________________
[1] https://www.contributors.ro/global-europa/de-ce-ar-fi-bine-ca-marea-britanie-sa-paraseasca-uniunea-europeana/
[2] https://www.contributors.ro/global-europa/marea-britanie-ukip-uragan-politic-sau-furtuna-intr-un-pahar-cu-apa/
[3] http://www.theguardian.com/world/2014/jun/01/cameron-juncker-politicise-european-commission-eu
[4] http://www.lemonde.fr/europeennes-2014/article/2014/05/30/michel-barnier-revient-dans-le-jeu-pour-la-presidence-de-la-commission_4429109_4350146.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Îi acordați prea multă atenție unui măscărici ca David Cameron. Păstrând proporțiile (Anglia vs. Italia) Cameron nu e cu nimic mai breaz decât Berlusconi.
Și nu, nu va fi capabil să creeze o criză politică pe tema asta. UK va rămâne în UE, însă cu alt prim-ministru. Dacă Merkel avea de gând să cedeze la șantaj, nu am fi aflat despre incident. Faptul că a fost făcut public lămurește pe deplin lucrurile.
@ Harald,
daca nu il asemanai pe Cameron cu Berlusconi (chiar „pastrind proportiile”, care?), avei o postare buna.
N-are a face…Cameron e tot un Berlusconi mai americanizat oricum ai da-o :))
raspuns din balon :P
Poti sa-i gasesti lui Cameron pacate si greseli, dar nu sa-l asemuiesti cu Berlusconi.
Asta e politica de Dimbovita, nu de Tamisa.
Domnul meu, impresia mea este că nu știți destule despre Cameron. E un pigmeu, un pigmeu complexat care nici nu se poate compara cu Tony Blair sau cu John Major, iar în fața lui Thatcher n-ar fi făcut doi bani.
Anglia nu e echipa lui personală de fotbal, pe care să o scoată de pe teren când vrea mușchii lui, doar ca să poată el păstra șefia partidului. Da? E chiar mai rău ca Berlusconi, ăla măcar și-a făcut partid singur, Cameron nici măcar atât nu a fost în stare. E un politician de duzină, ajuns pe un cal prea mare pentru el.
Inacceptabila si contrara spiritului democratic este afirmatia lui Cameron. E drept, presa noastra, axata doar pe scandal, nu ne-a relatat daca a existat o motivatie a premierului britanic in respingerea candidaturii lui Junker. Chiar mai poate UK face „”ce doresc muschii sai”?
Joaca asta a englezilor cu iesirea din UE a inceput sa plictiseasca pe toata lumea. Ar fi o decizie grava dar eu cred ca Anglia ar avea cel mai mult (mai mult ca UE) de pierdut.
Dar nu se va ajunge până acolo. Englezii se alintă cu ieșirea din UE și știu și ei că doar se alintă. Dacă Merkel nu se descurcă singură, Statele Unite și Japonia or să aducă tunurile cele mari și or să le bage englezilor mințile în cap. Sintagma ”Statele Unite nu concep UK în afara UE” înseamnă exact asta, că Statele Unite nici nu concep așa ceva. Și englezilor, care deja vând bilete pentru vara asta la spectacole aeriene cu F-35 (care vor traversa pentru prima dată Atlanticul cu ocazia asta) nu le mai rămâne decât să se conformeze. Cu sau fără Cameron, detaliul ăsta nu interesează pe nimeni :)
Cât despre motivația lui Cameron, The Guardian spune că el nu prea mai poate controla partidul, de asta avea nevoie de o victorie în exterior. Dar și-a ales greșit bătălia :)
„N-avem noi norocul acesta [sa nu intre UK in CEE]” – parafraza dupa De Gaulle.
Patronatul britanic IN CORPORE este contra iesirii din UE, care ar insemna un dezastru economic. O mare problema pt. Cameron apare daca la referendumul pentru independenta Scotiei, scotienii vor declara ca ei raman in UE.
Aici e o mică problemă, Scoția n-are cum să ”rămână” în UE, pentru că actualmente nu e stat suveran, care să facă parte din UE. Statul suveran e UK în prezent. Dacă Scoția își declară independența, va trebui să parcurgă etapele aderării la UE, ca și Croația, de exemplu.
Deja există o mare problemă ca independența la ora actuală, fiindcă scoțienii ar vrea în continuare uniune monetară cu Anglia, iar Londra nici nu vrea să audă de așa ceva. Nu cred că Scoția se poate descurca cu o monedă proprie, e o regiune foarte săracă și foarte slab populată, sunt 5 milioane de oameni pe aproape 80.000 kmp. Adică în afară de aglomerația urbană Glasgow-Edinburgh și de mici ”insulițe” ca Aberdeen, e pustie ca nordul Canadei. Sinistru de pustie.
@Harald. Mesajul separatistilor scotieni despre o intentie de UE [pe dos fata de Cameron] poate ajuta independentei. Cu UK afara din UE, devine interesant pentru scotieni sa adere la euro. Iar solul Scotiei este cum il zici, dar petrolul din mare e in zona Scotiei.
De-acord în privința petrolului, Scoția ar putea deveni o nouă Norvegie. Însă aceasta din urmă a avut nevoie de 40 de ani ca să ajungă la nivelul de azi, aventura petrolului a început în 1974 pentru Norvegia. Mulți dintre cei care vor vota (eventual) azi pentru independența Scoției nu vor mai trăi încă 40 de ani, ca să apuce acele vremuri de bunăstare promise :P
Separat de asta, mulți dintre ”britanicii” din Irlanda de Nord sunt de fapt scoțieni, iar o Scoție independentă s-ar putea să le apere mai greu interesele în fața Irlandei, comparativ cu modul cum le apără astăzi interesele UK. În prezent, nord-irlandezii pot avea cetățenia Irlandei, a Regatului Unit sau chiar pe ambele, la libera lor alegere. Ce vor face scoțienii de-acolo în cazul independenței Scoției, cred că nici Alex Salmond n-ar putea să ne spună :)
Ca de obicei, excelenta analiza domnului Naumescu.
Ceeace insa ar lasa loc unor clarificari este pasajul referitor la sustinerea de catre Romania a lui Juncker pentru presedintia Comisiei Europene. Mai exact, cine a anuntat aceasta sustinere si in numele caror forte politice romanesti?
cine altcineva decit dictatoru`? deranjeaza?
„Fortele politice romanesti” se vor exprima in PE.
Inca o analiza excelenta a domnului Naumescu. Impartasesc si marea majoritate a argumentelor pro-Brexit din articolul din noiembrie. O intrebare insa: nu credeti ca strategia UK va fi de a otravi complet Uniunea inainte de a o parasi? Nu cred ca UK isi permit sa lase in spate o UE functionala, pentru a urma modelul Norvegiei, care primeste prin fax de la Bruxelles legislatia in domeniul pietei unice. Ma tem ca strategia lor va fi de ‘iesire’ prin dinamitarea completa a Uniunii. Cozi de topor au destule, mai ales ca din punctul acesta de vedere interesele lor se imbina teribil de armonios cu cele ale lui Putin. Multumesc.
UE este o organizatie unde deciziile trebuie luate prin consens. Asa ca daca un stat nu este de acord cu spitzenkandidat, atunci spitzenkandidat nu obtine rolul.
In UE avem state precum Marea Britanie, Franta, Grecia sau Danemarca unde partidele eurofobe au luat cel mai mare numar de voturi si nu trebuie sa ignoram, democratic vorbind, acest lucru. In Italia, Olanda si Belgia partidele eurofobe au obtinut scoruri bune.
Ca este vorba de lipsa de leadership a politicienilor locali este evident, dar sa ne amintim si ca Romania in 2012 era cat pe ce sa iasa din UE pe motiv de lista in 11 puncte a lui Barroso. Ca sa nu mai vorbim ca si in Romania sunt voci suparate pe UE ca nu ne lasa gratarul cu mici sau sa taiem porcul cu cutitul de Craciun, etc.
Pe scurt: da, populistii castiga cu usurinta un argument si retorica anti-UE, chiar daca falsa, este o realitate si este in crestere de popularitate.
Ca atare, o institutie, pentru a exista si prospera trebuie sa aiba un raspuns adecvat, in primul rand capacitatea de a se adapta la noile realitati. Vorba unui clasic: „trebuie sa schimbam totul pentru a nu schimba nimic”. Ca atare, numirea lui Junker, tocmai pentru ca este extreme de eurofil, vine impotriva obiectivului de a pastra UE asa cum este. Daca vrem binele UE, ar trebui sa fim de acord pe acest subiect cu Cameron, nu cu Merkel.
Ați înțeles complet greșit chestia cu consensul. La nivelul UE, consens nu înseamnă vot de unanimitate, consens înseamnă că unii își vor oferi celorlalți acordul necesar, dar în urma unor negocieri. Adică spitzenkandidat rămâne spitzenkandidat, dar există un preț pentru asta.
Poate preferința dvs.personală e ”mai puțină Europă”, de asta tindeți să mergeți pe mâna lui Cameron. Dar soluția corectă, pentru a evita repetarea crizelor 2008-2013, este ”mai multă Europă”, adică exact ceea ce susțin Juncker și Merkel.
Nu.
Optiunea mea personala este pentru mai multa Europa, insa nu asta important.
Sa impui mai multa Europa dupa ce votul popular in Europa este destul de clar pentru mai putina Europa inseamna sinucidere curata. Politic vorbind.
Opiniea mea este ca dl. Junker nu va ajunge la postul dorit. Se va retrage. Cred ca atat Junker cat si Merkel au destula inteligenta politica incat sa inteleaga miza. Nu cred ca vor dori o UE fara Marea Britanie si, mai ales, fara Franta.
Votul popular e cam la fel ca în România, dacă ”mahalaua ineptă” votează USL că așa a învățat-o Antena 3, nu înseamnă că România chiar are nevoie de o guvernare USL. Și când USL încearcă să schimbe inclusiv președintele, ca în 2012, vestul aduce artileria grea, exact cum spuneam și mai sus. Și președinte rămâne în funcție, indiferent cum arată votul popular, că nu mor caii când vor câinii.
Exact același lucru e valabil în cazul Angliei. Nu există nici măcar un singur motiv obiectiv pentru care Angliei să-i fie mai bine în afara UE, doar perspectiva lui Farage de a obține niște voturi a împins lucrurile atât de departe. Și în loc să demonteze mistificările lui Farage (pretinsele 3.600 de legi impuse UK de către UE din 2010 încoace, nevoia UK de a se retrage de la ECHR – CEDO în lipsa unei căi interne de atac la deciziile acesteia etc.) Cameron se trezește să împingă lucrurile și mai departe, crezând că ia și el niște voturi.
Însă un asemenea calcul politicianist e pur și simplu prostesc, pentru că în momentul când Cameron admite public că UKIP ar avea dreptate, atunci lumea o să voteze în și mai mare măsură cu UKIP, nu o să-l voteze pe el, exact ceea ce s-a și întâmplat. Dacă mâine prostimea vrea reintroducerea pedepsei capitale și 5 milioane de musulmani vor să omoare și în UK femeile adultere cu pietre, ce face Cameron? Le dă dreptate, ca să obțină voturi?!
La nivelul Uniunii Europene, în ciuda populismuilui deșănțat are unora dintre aleși, nu merg lucrurile așa. Când Haider a ajuns cooptat la guvernare în Austria (tot fiindcă așa a vrut poporul, nu?) țara a avut suspendate relațiile cu UE până când Haider a fost exilat guvernator în Carinthia, după care a și murit într-un accident de mașină în urma căruia VW a spus clar că frânele mașinii au fost ”aranjate” și că ei nu sunt dispuși să plătească oalele sparte pentru alții.
Asta nu vreți să înțelegeți nici dvs., nici dl.Naumescu și nici jumătate din comentatorii de-aici: democrația în ORICARE din țările UE nu merge până acolo încât să fie lăsată să distrugă Uniunea. Care dintre politicieni populiști înțeleg chestia asta, se potolesc. Au ajuns în Parlametul European, au obținut sinecura și gata. Politicienii care nu înțeleg chestia asta și încep să se ia prea tare în serios, ajung în 4 scânduri. Simplu.
Deși au trecut două săptămâni de la cele de mai sus, iată că s-a găsit cineva care să încerce să-i explice lui Cameron cum merg lucrurile la nivelul UE:
For some EU insiders, it shows the British leader doesn’t understand how the EU works.
„He has painted himself into a really difficult corner,” Rem Korteweg, a senior research fellow at the Centre for European Reform in London, a think tank, told Reuters. „Putting the nuclear option of Brexit (a British EU exit) on the table immediately and not using it as an option of last resort didn’t do him any good. It’s a technical mistake to be forceful from the get-go.”
The European policy adviser of one EU prime minister criticised the British leader’s lack of patient coalition-building and guile. „Everyone knows that European affairs is a consensual game. You don’t win by going nuclear,” the adviser said, speaking on condition of anonymity. „I’ve wondered whether Cameron needs a Europe adviser.”
https://uk.news.yahoo.com/camerons-stop-juncker-drive-seen-lose-lose-strategy-124446276.html#cAqym5c
Va inselati profund in ceea ce-i priveste pe conservatorii britanici. Ei nu sunt „eurofobi”, ci „socialistofobi”.
Candva, Hotnews a publicat un interviu cu dizidentul rus Pavel Stroilov care a copiat arhiva secreta a lui Gorbaciov. „Uniunea Sovietica si Europa de Est trebuiau sa devina din ce in ce mai democratice, in timp ce Europa de Vest urma sa devina din ce in ce mai socialista. Si cand s-ar fi unit in cele din urma, ar fi devenit un fel de utopie socialista-moderata”, adica Uniunea Socialista Europeana. Au reusit: asta este UE.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6207214-interviu-dizidentul-rus-care-copiat-arhiva-fundatiei-gorbaciov-mitterand-gorbaciov-voiau-uniunea-socialista-europeana-thatcher-opus-unificarii-germaniei.htm
Oricine citeste aici (de fapt, oricine studiaza istoria recenta a Marii Britanii) http://www.hotnews.ro/stiri-international-6420999-interviu-cum-infiltrat-sovieticii-partidul-laburist.htm, va intelege ca ei, conservatorii, nu sunt „eurofobi”, ci „socialistofobi” – daca pot spune asa.
Vor intelege de ce Thatcher s-a opus monedei Euro http://www.youtube.com/watch?v=U2f8nYMCO2I – faimosul ei „No! No! No!”. UK ii este recunoscatoare acum pentru faptul ca au pastrat lira sterlina. Thatcher a stiut ce este UE la radacina: „o utopie socialista-moderata” si fireste ca nu a vrut ca UK sa faca parte din ea. UK le sta in coasta ca un ghimpe si Cameron (care continua linia Thatcher) e stigmatizat. Ce ma mira este sa vad ca Romania, o tara care a trecut prin ororile comunismului si care a fost „Republica Socialista Romania” pentru atata vreme, nu vede evidenta atunci cand comenteaza despre UK.
Sunt revoltata si ingrijorata sa citesc afirmatii atat de gresite si superficiale despre Cameron – atat ale autorului acestui eseu, cat si ale comentatorilor; cineva il numeste „mascarici”. Poate nu stiti ca acest Cameron si guvernul conservator au repus pe roate Marea Britanie dupa dezastrul socialist de dinainte; ei au avut de indreptat tot ce stricasera guvernele socialiste anterioare – si au reusit, they did „turn Britain around”.
Spuneti: „marii învinşi ai scrutinului din 22-25 mai, Cameron şi Hollande, vor trebui să arate că „sunt duri” la Bruxelles şi se opun şi ei la ceva sau cuiva” – va inselati profund, cel putin in privinta lui Cameron. Esecul lor in alegeri are cu totul alte cauze decat cele pe care superficial le fluturati. Nu am nici timp dar mai ales nu am stare sa scriu detaliat despre asta, cine e interesat poate studia si singur. Poate cei care comenteaza aici au citit in detaliu platforma politica a partidului conservator. Sau pe cea a laburistilor sau a socialistilor. Traiesc in UK de zece ani si am rasuflat usurata cand conservatorii au castigat alegerile: am stiut ca UK revine pe linia de plutire. Ei sunt mai „europeni” decat UE si respecta adevaratele valori „europene” si adevarata radacina „europeana” care este cu totul alta decat Uniunea Socialista Europeana.
Cat despre „ipocrita scena politica a Marii Britanii” – refuz sa-mi imaginez ce comentarii vor urma.
Cu totul altele sunt „hibele” actuale ale Marii Britanii, nu „eurofobia” (printre altele, political correctness-ul dus la absurd al socialistilor – asta e noua religie care va duce Europa de rapa – o duce deja -, asta e noul chip al socialismului).
daca Uniunea Europeana e socialista, pt ca e politic corecta, in sensul ca nu scormone in cuiburile populiste de viespii, e toleranta si solidara cu cei nevoiasi (what would Jesus do?), atunci ultra-conservatorii (xenofobi pe fatza sau ipocrit politic corect) vor razboi, si nu prea stiu cui si cum sa-l declare, fiind ametiti de complexitatea UE si globalitate in general
Corect, si mie mi se pare extrem de fantezista abordarea, cautand valente care nu prea exista – votul nu a fost pro-Cameron, ci pro-Farage. Sa spui ca un vot pro UKIP e anti-socialist e chiar riscant, citind incropeala de program pe care o au si unde sunt preocupati, printre altele, de NHS si ‘local homes for local families’. Cat despre ‘ipocrizia scenei politice britanice’ poate nu se poate vorbi, insa despre ipocrizia UKIP cred ca putem scrie volume.
In plus, chiar daca nu vrem sa spunem ca David Cameron este un mascarici, putem spune ca s-a pictat in toate colturile imaginabile. Incercarea lui de out-ukip UKIP l-a condus pe o spirala destul de jalnica, cu iesiri isterice ca cea de ieri. Sa anunti ca legi statutul de membru al UK de o singura persoana e absurd si scade capacitatea reala de negociere a britanicilor in uniune.
@ „camione”: Nu vorbeam de ultra-conservatori, ci de conservatorii britanici (fiindca se comenta despre David Cameron). A fi politic corect nu inseamna ceea ce ziceti mai sus („a nu scormoni in nu-stiu-ce”). Vorbeam de political correctness-ul „dus la absurd”, dupa cum specificasem, nu de cel general si de bun simt. Uniunea nu e socialista fiindca e politic corecta, cum spuneti (asta e o perla rara!). „Razboi” nu vrea nimeni in Europa, nici macar ultra-conservatorii aia, cine-or fi ei in mintea dvs. Si ce inseamna mai exact „Uniunea Europeana e toleranta si solidara cu cei nevoiasi”? Cu parere de rau, nu prea stiti despre ce vorbiti si nici pe ce lume traiti. Mi-am pierdut timpul raspunzandu-va fiindca textul dvs. amuzant e plin de perle unicat. Multumesc. Ah, si sa inteleg ca „populisti” sunt conservatorii, nu? Si socialistii nu „scormone” in propriile-i „cuiburi de viespi”? Asta ati vrut sa spuneti?
@ Lia – ei, dacă tot respectă așa mult britanicii ”valorile europene”, atunci Cameron ar face bine să practice ceea ce predică. Cum să critici Comisia Europeană că nu e aleasă în mod democratic, dar în același timp să șantajezi Uniunea pentru a împiedica alegerea unui anumit președinte al Comisiei?! Nu înseamnă asta pură nevroză?
Cât despre teorii ale conspirației bazate pe presupuse arhive sovietice, cred că ar fi de preferat să revenim la realitate. Da, Doamne-Doamne avea un plan anume pentru specia umană, acu’ vreo 7.000 de ani a avut prima dată succes chestia asta :P
@Harald: „valorile europene” nu inseamna implicit valorile UE, si e valabil si invers. Europa a existat de foarte multa vreme inainte de UE (!). Iar britanicii au, in Europa, cea mai veche traditie a democratiei continuata pana azi: Magna Carta, la anul 1215 (pana si Constitutia SUA a fost inspirata din ea), asadar ar trebui sa invatam ceva de la ei (sau macar sa incercam sa intelegem de ce au reactionat asa acum la faza cu UE), nu sa-i stigmatizam.
„Teorii ale conspiratiei” – poate ati auzit de „Cambridge Five” spy ring, plus ascultati discursurile Thatcher pe tema UE, nici nu mai e nevoie de imaginatie zglobie pentru a face legaturile. Cameron merge pe linia Thatcher – acolo e cheia declaratiilor lui recente, nu orgoliu, fronda si ipocrizie cu orice pret, cum lasa sa se inteleaga acest eseu (si comentatorii care, intr-o tara cu un premier ca Ponta, isi permit sa-l faca „mascarici” pe premierul Marii Britanii – este consternant. Si este atat de contemporan-romaneasca reactia incat nu m-am putut abtine sa nu raspund: numai un roman al zilelor noastre isi face din mitocania, ignoranta si incultura lui o mandrie).
@Harald: Ah, dar abia acum, postand comentariul meu de mai sus, am observat ca mitocanul care-l face „mascarici” pe Cameron (si „pigmeu”, si „politician de duzina”) erati chiar dvs.!
Pe ce va bazati cand il insultati astfel? Veniti cu exemple concrete, elocvente, cat mai detaliate, articulati-va inteligent depozitia. Faceti dovada ca i-ati citit discursurile, i-ati ascultat declaratiile, i-ati urmarit cariera, cunoasteti platforma si istoria partidului conservator, si aveti, asadar, pregatirea si inteligenta necesara in a-l analiza (si compara cu alti politicieni britanici, ca sa nu mai zic de Berlusconi!). Ca, adica, stiti bine despre ce si mai ales despre cine vorbiti. Dar nici daca ati face toate astea, tot nu vi s-ar uita mitocania.
Stimată Doamnă, o să vă invit să recitiți comentariile la acest articol peste un an sau doi și o să vedeți atunci, atât dvs. cât și dl.Naumescu, în ce direcție au evoluat lucrurile. Că unii se descurcă mai greu cu anticiparea evoluțiilor politice, au neapărată nevoie de hindsight ca să explice apoi (cât se poate de doct) de ce lucrurile s-au întâmplat exact așa cum s-au întâmplat :P
Părerile mele despre Cameron sunt părerile mele și mi le asum, însă când dvs.vă referiți la interlocutor drept ”mitocanul”, orice dialog este pe mai departe exclus. La revedere, drum bun.
Cat despre laburisti (ca tot au castigat localele in UK acum), aceasta e cea mai concisa definitie a lor (si a stangii in general), fara gluma: http://www.youtube.com/watch?v=SyDBsMi7WE8&feature=related
de fapt de ce ne intereseaza UK? problema UE este Franta nationalista, Germania singura nu poate sa tina uniunea din ce in ce mai dezbinata si egoista, Anglia a fost dintotdeuna eurosceptica, a participat doar sa-si plaseze produsele intr-o piata mai mare (financiare, ca altceva nu prea mai produc), insa nu a facut niciodata vreun compromis pro UE.
proiectul UE a fost in primul rand conceput ca un contract, un pact de aplanare a potentialelor conflicte, initiat de Franta si Germania dupa razboi.
Romania nu are decat de castigat din asta (probabil >90% din populatie), iar ce e rau in Romania nu vine sigur de la UE (probabil nici faimosii mici fara bicarbonat), valabil si pt alte tari.
Uk mai bine iese cat mai repejor, dacat sa incurce (poate reintra Scotia, abia astept sa vad granita Frontex de-a latul insulei).
Well, s-ar putea să aveți unele suprize, dacă veți încerca să vedeți ce mai produc concret britanicii în ziua de azi :P
Mică temă de reflecție: Statele Unite au nevoie de UK în UE, pentru că altfel Germania și Franța înclină prea mult balanța spre Rusia, iar Polonia încă nu e destul de puternică spre a contrabalansa tendința asta. Japonia are și ea nevoie de UK în UE, dvs.poate nu ați auzit de trenuri Hitachi sau de centrale nucleare Hitachi, dar englezii au ceva idei pe asemenea subiecte :)
habar n-am ce surprize ar produce britanicii.
in primul rand UE are nevoie de UK, dar dragoste cu forta nu se poate.
taranii englezi au o vorba: good fences make good neighbours.
asa au si votat, spre deosebire de progresistii liberali din City, asa iese daca mosnegii conservatori se duc la vot si tinerii doar viseaza fairness for all
Când o să vedeți ”good fences” între Franța și Germania sau între Texas și Oklahoma, atunci o să aveți dreptate. Până atunci, țăranii englezi reprezintă prostimea, iar vorbele lor de duh nu fac nici societatea, nici economia să se miște în direcția corectă. Cam asta-i.
UE poate funcționa foarte bine și fără UK, la fel și invers. Singura țară de care UE are într-adevăr nevoie ca să existe e Germania.
@ camione – astea cu „in primul rand UE are nevoie de UK” sunt românisme. În România, proprietarul se crede binefăcătorul chiriașului, cămătarul se crede binefăcătorul împrumutatului, iar funcționarul public șpăgar se crede binefăcătorul solicitantului.
Oamenii educați înțeleg că există interese locale și că aceste interese locale, în măsura în care sunt legitime, nu trebuie afectate prea grav de apartenența la un bloc economic, de aceea se desfășoară negocieri, ori de câte ori e cazul.
Însă orice barieră tarifară este dăunătoare economiei în ansamblu și orice bloc economic fără bariere tarifare interne este cu-atât mai performant și mai eficient. Dar dacă dvs.și țăranii englezi știți mai bine, cine se crede Adam Smith ca să vă contrazică, right? :P