vineri, iulie 10, 2020

Gabriela Firea sau Sic transit gloria mundi!

La începutul verii anului 2017, doamna Gabriela Firea era încă un om de bază, “un tovarăș de nădeje”, cum spuneau odinioară comuniștii. Deținea un loc de seamă în arhitectura conducerii naționale a PSD. Era, dacă îmi aduc eu bine aminte, chiar vicepreședintă.
Așa că doamna Firea vorbea cu convingere, cu religiozitate chiar nu doar despre necesitatea punerii ad litteram în aplicare a programului de guvernare, ci și despre principalul creator și strateg al acestuia, “domnul președinte Liviu Dragnea”. Iar cum domnului președinte Dragnea începuse să nu îi mai placă de dl. Sorin Grindeanu, cel pe care tot el îl scosese din joben, îl adusese de la Timișoara și îl făcuse prim-ministru, doamna Firea putea să pună lipsa oricărei realizări majore a domniei-sale în funcția de primar general al Capitalei în cârca premierului. Și a abaterilor acestuia de la zicerile și învățăturile d-lui Dragnea.
Lucrurile aveau să se schimbe încet-încet, pe măsură ce aspirațiile de mărire și creșteri în funcții și onoruri ale doamnei Firea începuseră să nu mai fie tocmai pe placul celui care nu era doar El Lider Máximo al PSD, ci ajunsese să se viseze chiar un fel de nou Nicolae Ceaușescu al României. Dl. Dragnea nu admitea în ruptul capului să aibă nici cel mai mic rival prin preajmă, cu atât mai puțin pe cineva care să viseze cu ochii deschiși la o posibilă candidatură la președinția României. Candidatură pe care și-o rezervase sieși. Nimeni nu s-a bucurat mai tare decât “domnul președinte Dragnea” atunci când doamna Firea a fost huiduită și obligată să se retragă în mare grabă cu toată rușinea aferentă de la festivitatea organizată la București în cinstea Simonei Halep. La momentul cu pricina s-au auzit și voci care susțineau că doamna Firea ar fi fost umilită public nu din întâmplare, ci chiar din ordinul și cu binecuvântarea d-lui Dragnea.
Cert e că din acel moment săbiile s-au iscuțit din ce în ce mai tare, totul culminând cu disidența pe față a fostei adoratoare necondiționate a ‘’ domnului președinte Dragnea’’. Doamna Firea mai avea în vara anului 2018 destulă popularitate. Încă o iubeau pensionarii, cei pe care i-a trimis pe banii municipalității în excursii tip pomană electorală în Grecia, bicicliștii, cărora primărița generală le-a pus la dispoziție un inventat sistem de vouchere în vederea înlocuirii bicicletei, tot felul de gură-cască ce adorau nenumăratele spectacole în aer liber la care accesul era gratis. Și, culmea-culmilor, o iubeau chiar și academicieni și directori de muzee și de teatre care n-au ezitat să-și pună semnătura pe o nătângă și descalificantă scrisoare de susținere.
Astăzi lucrurile stau cu totul altfel. Gata. S-a dus de tot baba cu colacii. Vistieria Capitalei e goală. Primărița generală nu mai are cu ce să cumpere aplauze, simpatii și conștiințe. D-na Gabriela Firea nu mai poate oferi nici excursii, nici spectacole moca, nici măcar bugete ca lumea instituțiilor de spectacole. Bucureștenii se gândesc deja cu groază la ce va fi la iarnă și la cât va ajunge să coste gigacaloria. Singura realitate palpabilă, un fel de marcă de identificare a felului în care a ajuns d-na Gabriela Firea să conducă Primăria Capitalei, o reprezintă țânțarii care au pus stăpânire totală peste Capitală. Mai numeroși și mai agresivi chiar decât muștele din piesa omonimă a lui Sartre. ‘’Domnul președinte Dragnea’’ rebotezat în ‘’dictatorul Dragnea” care, după cum ne-a spus mai deunăzi autorizata voce a d-lui Marian Oprișan o teroriza pe doamna Dăncilă, o fi el istorie, dar tot degeaba. Nici nu se săvârșiseră bine schimbările de personal de la vârful PSD că doamna Firea s-a și aflat în război deschis cu doamna Viorica. Așa că nici cea mai mică șansă pentru doamna Gabriela să redevină candidata PSD pentru un nou mandat de primar general al Capitalei în primăvara anului 2020. În plus, orice om cu scaun la cap realizează că șansele de realegere în funcție din postura de candidat independent a doamnei Firea sunt indubitabil nule.Doamna Firea nu mai poate la momentul de față decât să spere că bunul Dumnezeu va avea grijă să îi dea sănătate (ceea ce îi dorim și noi din toată inima) și că va face astfel încât iarna ce vine să nu fie grea din cale afară.
Gabriela Firea sau Sic transit gloria mundi!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Nu-i exclus ca, chiar motive de sanatate sa o fi impiedicat pe doamna firea sa ramana in lupta apriga pentru putere in partid.
    Asa cum ne-a lasat sa vedem si sa comentam chiar dumneaei si sotul, nivelul fierului din organism ajunsese aproape la fund, dar asta si dupa ce a trecut prin numeroase investigatii medicale reale si destul de serioase.

    Acum ar fi fost un moment in care sa-si joace cartea, cel mai bun pe care l-ar fi putut gasi, dar probabil chiar ca nu se simtea fizic in stare de aceasta lupta.

  2. Mediocritatea si semimediocritatea din PSD este cunoscuta.Asa cum se stie nu exista
    alternativa, in celalalte partide, motiv pentru care -presupun- ca este necesar sa se trateze
    in ansamblu clasa politica, unde rotitorii de vorbe/jurnalisti, devin prim-sinecuristi in parlamentul european, respectiv in demnitati mult peste capacitatile lor.Trist cand ne bazam pe vorbe si
    polemica sterila, involuand in continuu… Avem nevoie de personalitati politice recomandate de
    fapte si perspectiva……

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)