Juristul din mine a amuţit. Se tot scotoceşte prin toate buzunarele de ceva socoteală pe care s-o dea acelora care mă chestionează dacă, în România contemporană, dreptul mai este o ştiinţă. Şi, dacă da, cui (mai) foloseşte. Pus la colţ de rechizitoriul privirilor condescendent-ironice, juristul meu găseşte că cea mai bună apărare e atacul şi îşi începe pledoaria la megafon, în faţa unei adunări plictisite şi resemnate: Da, da, clamează el furios, dreptul e o ştiinţă, e matematica ştiinţelor sociale, dreptul e echivalent cu rigoarea şi cu spiritul cartezian, e fratele geamăn al logicii, filosofia dreptului e cea mai fascinantă ramură a filosofiei, dreptul e şansa convieţuirii noastre laolaltă şi garanţia împotriva riscului de implozie socială. Da, oameni buni, dreptul înseamnă pace, vorba lui Kelsen, iar justiţia este, cum spunea Cicero, regina şi stăpâna tuturor virtuţilor. Da, dreptul este inviolabil, indivizibil, inalienabil. Da, dreptul este arta binelui şi-a dreptăţii.
Mă uit la juristul din mine cu compasiune. În zilele astea, el se agită ca Don Quijote, vorbeşte de unul singur, pledează în faţa unor tribunale imaginare şi sare, cu toată fervoarea, în apărarea dreptului, Dulcineea lui. Îl apuc de umeri, îl strâng în braţe cu drag, dar încep să zbier şi eu: omule, în ţara ta, dreptul e strâmb. E strâmb din născare, strâmb în interpretare, strâmb în aplicare. O să-ţi explic pe rând, idealist şi naiv ce eşti.
Drept-strâmb din facere. În Romania de azi, dreptul se naşte în două maternităţi: una e zisul parlament, alta e zisul guvern. Zisul parlament emite legi, zisul guvern, ordonanţe zise de urgenţă. Dacă ar fi să numărăm ordonanţele de urgenţă născute în maternitatea guvern în ultimele două decenii, ai zice că eşti un tip călit: trebuie că ai înfruntat ceva războaie, ciume, cutremure, tsunami şi alte cataclisme de vreme ce ai ajuns să gestionezi atâtea stări excepţionale. Deh, dreptul-Dulcinee în vremea holerei… Şi-apoi, bătrâne, cine e Legiuitorul (cu majuscule) la a cărui „voinţă” născătoare de logice norme te raportai tu în interpretările tale din vemea studenţiei, şi-n a cărui „lumină şi înţelepciune” te îndemna profesorul Deak să te încrezi? Cumva domnul burtos şi mustăcios, deschis la trei nasturi peste pântec, mirosind a sudoare şi-a condamnări penale?… Ori plictisitul care consultă tabloide în timpul dezbaterilor parlamentare?… Cumva „reprezentantul alegătorilor” care absentează protestând că programul de legiferare are loc în timpul programului lui de somn?… Sau poate căntareaţa de muzică a poporului compunându-şi maneaua pentru nunta de sâmbătă?… Auzi tu, „voinţa, lumina şi înţelepciunea Legiuitorului”… Cumva voia Legiuitorului-guvern de-a emite ordonanţe în oglindă cu legi neconstituţionale ca să dribleze Curtea în speranţa că merge şi-aşa?… Sau poate vrerea Legiuitorului- parlament exprimată de absenteişti, traseişti şi afacerişti?… Sa-ţi spun eu, coane, distanţa dintre voinţa poporului şi cheful reprezentanţilor lui a devenit cosmică, iar dreptul tău, fructul concubinajului incestuos al parlamentului cu guvernul, născut de două moaşe, se plimbă prin ţară cu buricul netăiat.
Drept-strâmb în interpretare. Dreptul nu mai este o ştiinţă, prostule. Ca să fie o ştiinţă trebuie, înainte de toate, să fie respectat ca atare. Iar primul semn de respect al profanului în faţa acestei ştiinţe ar fi „ştiu că nu ştiu nimic”. Adică necesara modestie a omului care nu e medic, dar care îşi dă seama că nu tratează cancerul cu aspirină. Or, la noi, tinere, toată lumea ştie tainele dreptului, e simplu, gata, ne-am prins. Ţara e plină de doctori în drept, dottore. Studiourile TV sunt înţesate de constituţionalişti care, seară de seară, molfăie silogisme juridice, regurgitează principii de drept şi-apoi oftează adnotări ca nişte sârguincioşi jurisconsulţi pe marginile plasmelor 3D: hermeneutica juridică post modernă a analiştilor de televiziuni, ulpienii şi papinienii contemporani. Teoria retroactivităţii?… Ooo, las’ pe mine, că-ţi spui eu. Specialia generalibus derogant?… Ooo, mă pricep, că doar latina-i limba noastră maternă şi din romani cu mândrie ne tragem. Statutul Curţii Constituţionale?… Ooo, nici un secret, am scris deja o sumedenie de articole de presă pe subiect, surse bibliografice inconturnabile.
Drept-strâmb în aplicare. Naivule, tu chiar mai crezi că nimeni nu-i mai presus de lege? Nu te mai iluziona, îţi arăt eu o grămadă de inşi pentru care legea-i un lătrat de câini de pe lângă caravană. Tu chiar ai încredere că unde-i lege nu-i tocmeală? Pufarezule, ăsta-i doar un proverb bun pentru manualele de română de-a patra. Livrează-l drept argument împotriva reprezentanţilor poporului care negociau zilele trecute cu ce tip de ciubote să calce peste norme legale sau chiar constituţionale. Or să-ţi râdă în nas, credul ce eşti. Te îmbeţi cu principiul autorităţii lucrului judecat asociat unei hotărâri judecătoreşti irevocabile?… Apă rece, camarade, uită-te la inşi condamnaţi penal prin hotărâri irevocabile şi care, totuşi, votează în parlament. Pretinzi că nu poţi trimite pe cineva în puşcărie fără probe?… Uită-te la mult mediatizata condamnare a unui cetăţean împotriva căruia judecătorii au admis că nu au „dovezi directe”, ci doar prezumţii rezultând din starea de fapt. Zici că dreptul european face parte din dreptul intern şi că România trebuie să-şi respecte obligaţiile asumate prin tratatele comunitare? Aiurea, legislaţia Uniunii Europene e un amalgam de sfaturi şi recomandări, iar nouă nu ne place să primim sfaturi şi recomandări de la nimeni, că doar nu suntem paşalâcul lor. Moşule, în concluzie, dreptul se aplică după cum vrem noi, cei de la butoane (of, Doamne, murim după expresia asta!), e dreptul nostru, al nostru, eu te-am făcut, eu te omor.
Alter ego drag, dreptul tău răsuflă din greu şi se zvârcoleşte epileptic ca un păianjen victimă a propriei pânze, sângerând intens, autodevorându-se. Don Quijote, drept- Dulcineeea ta e o târfă.
Un strigat in pustiul.
Pustiul numit Romania. Putini o sa va auda, caci au o replica: si eu am dreptul sa.
Stimate domn, va respect si va apreciez. Insa s-a ajuns aici si din cauza unor profesionisti ca dumneavoastra care tac mult prea mult, sau care, mai rau, au aparat formalismul din justitie sub care se ascunde mult prea multa mizerie (incompetenta, coruptie, ticalosie, etc.). Sper ca acest articol sa nu fie unul singular, asa cum s-a intamplat cu domnul Calin-Andrei Zamfirescu, pe care l-am vazut intr-o emisiune „Profesionistii” (avea si barba) spunand ca am ajuns mai rau ca inainte de ’89. Din pacate, dupa aceea (si-a ras din nou barba) nu a mai revenit la atitudinea critica, clara si directa, exprimata in public.
Domnule Ţuca,
Dumneavoastră şi prietenii/asociaţii dvs. aţi ieşit în stradă să protestaţi faţă de atacurile acestea cinice şi brutale asupra statului de drept?
Dacă nu, de ce nu? Sunteţi prea ocupat şi important?
Aţi trimis petiţii către instituţiile europene, cerându-le să monitorizeze foarte atent situaţia şi să ia o poziţie fermă cât mai repede, să se salveze un pic din cât a mai rămas din democraţia noastră?
Dacă nu, de ce nu? Sunteţi prea deştept, educat şi sigur pe poziţia dumneavoastreă să vă coborâţi la acţiuni din-astea… disperate?
Aţi luat o poziţie publică alături de oameni competenţi, muncitori, serioşi, de bună-credinţă, în cadrul unei asociaţii/ unui partid? V-aţi implicat în viaţa publică să oferiţi o alternativă?
Dacă nu, de ce nu? Dacă vedeţi răul, aşa deştept, important şi influent cum sunteţi, de ce nu faceţi nimic? De ce vă limitaţi doar la a vă boci de milă, făcând pe Don Quixote? De ce aşteptaţi să vă pice schimbarea din cer?
Coborâţi-vă din turnul de fildeş, domnule. Nu cu morile de vânt aveţi de luptat. Nu Dulcineea trebuie apărată! Nu Doamna aia cu balanţa trebuie salvată. Nu fiţi naiv! Cele mai elementare reguli de bun-simţ trebuiesc apărate! ACUM! Cu energie!
Ce mai aşteptaţi? Lăsaţi mândria, visele şi navel-gazing-ul în urmă, şi săriţi să luptaţi, aşa cum puteţi, dacă vă pasă!
Cat stimate domn? Cat mai aveti resurse sa nu aparati dreptul?! E o calamitate ce se intampla! Unde sunt oamenii ca dumneavoasra, dl. prof. Stoica, dl. Bostina, dl. Vilau, dl. Nestor si altii care au un cuvant de spus.
Trist, adevarat, dar si usor susceptibil de complicitate, data fiind „linistea” specialistilor adevarati in legatura cu subiectul.
Las ca la contracte cu statul e bine cand statul e burtos si incult. Juristii obedienti l-au facut pe Crin Antonescu sa creada ca „exista o cale constitutionala sa schimbam aceasta componenta a Curtii Constitutionale, care a deveni o rusine”, de a sarit Europa in sus. Prin urmare da, e vina juristilor.
SUA a inventat contabilitatea creativa, noi inventam dreptul creativ.
Juristul din dvs. ar trebui sa recunoasca autoritatea unei decizii judecatoresti definitive si irevocabile, in cazul acelui condamnat mediatizat. Altfel, suntem intr-un haos perfect, in care oricine poate sa conteste orice, inclusiv deciziile justitiei!
Da, Dl Tuca se refera la Adrian Nastase, in incercarea de a da o nota de obiectivitate articolului sau. Dar cred ca acest efect era nenecesar. Dar bun articol, si ne bucuram sa auzim vocea unui om destept, caruia ii pasa de viitorul Romaniei ca tara civilizata, nu a faradelegii, rupind tacerea.
Pretinzi că nu poţi trimite pe cineva în puşcărie fără probe?… Uită-te la mult mediatizata condamnare a unui cetăţean împotriva căruia judecătorii au admis că nu au „dovezi directe”, ci doar prezumţii rezultând din starea de fapt
Va referiti cumva la Adrian Nastase?
Cu toata stima
Daca toata aceasta,sa-i zicem dizertatie,cuprinzand o multime de adevaruri legate de modul in care functioneaza justitia in Romania, este menita doar sa se constituie intro pledoarie pentru cauza lui Adrian Nastase,care trebuie sa intelegem ca ar fi fost condamnat pe nedrept,atunci cu parere de rau trebuie sa va zic ca v-ati dat silinta degeaba sa scrieti acest articol.
Procedand in felul acesta,decredibilizati si mai mult notiunea de drept si faceti dovada,a ceea ce stiam de mult,ca logica si cu dreptul sunt doua notiuni paralele chiar si in mintea unora care sustin contrariul.
Este placut sa vezi ca frustrarea in aceste zile rezida si in case mai mari!
Era si timpul! Am citit multe comentarii inteligente la articolul dumneavoastra dle Tuca. Arata un public receptiv la oamenii care au o reputatie, un profil public.
Spre deosebire de unii care au comentat la articolul dumneavoastra, mie imi este clar de ce nu vreti sa intrati direct in politica. In 20 de ani in Romania pentru o noua generatie a fost mai bine sa stea pe margine si sa construiasca discret un business. Insa in acelasi timp, aceasta noua generatie acum nu mai este asa noua. Are o influenta, influenta aceea trebuie sa inceapa sa se faca simtita!
Unor domni care inca conduc aceasta tara, acei burtosi descheiati la camasa de care vorbiti, ar trebui sa li se gaseasca o alta utilitate. Sunt oameni veniti dintr-un sistem si o lume care nu mai au nimic dea face cu lumea de azi. Nu sunt capabili sa inteleaga schimbarile prin care lumea trece si la care noi ca societate trebuie sa ne adaptam. Nu isi vad decat interesul pe termen scurt, primar, taraneste, socotit in sarmale, proprietati imobiliare si ciolanul la hectar. Nu inteleg si nu ii intereseaza viata copiilor lor, sunt niste autocrati, reminiscente triste ai unei dictaturi comuniste.
Nu se va intampla maine. Eu stiu, dumneavoastra stiti si multi dintre cei care sunt din aceeasi generatie ar trebui sa inteleaga. Insa trebuie inceput de undeva!
Excelent … cu un amendament. Nu-i o tarfa … ci o otrava. :) Veche si tolerata. Acum doar s-a declansat efectul.