Mai la fereală decât este de obicei televiziunea publică, Societatea Română de Radiodifuziune care funcționează pe baza unei legi comune și pe aceleași baze politice, a fost mai rar expusă privirii publice și criticilor. Cel puțin pe vremea președinției lui András Demeter nu s-au auzit scandaluri, iar societatea a prezentat în raport cifre cu profit, ceea ce i-a dat posibilitatea președintelui-director general să negocieze o plecare amiabilă, prin demisie, iar nu prin demitere de către parlament ca în cazul lui Alexandru Lăzescu. Pe vremea aceea încă nu era clar dacă UDMR va fi sau nu cooptat la guvernare, deci lucrurile au fost calme, fără înjurături.
Instalarea lui Ovidiu Miculescu la cârma SRR a fost rodul împărțelii politice a mediilor publice în USL: liberalii (dar mai ales Felix) au luat TVR, iar PSD radioul public. Totul s-a întâmplat în tradiția nefericită a politizării fără perdea: în mandatele trecute un PDG, Alexandru Sassu, venea la televiziune direct din funcția de secretar general al PSD ș.a.m.d. Nicio configurație politică de dreapta sau de stânga, de parcă doctrina ar mai conta, n-a fost dispusă să modifice legea, să elibereze mediile publice de sub tutela politicului, chiar dacă azi anvergura lor este mult sub prestația propagandistică a mediilor private angajate politic, până într-acolo încât Antenele au devenit tribuna comunicării publice oficiale a USL. Liniștea aparentă din SRR s-a tulburat în vara lui 2012 când parlamentarul Șova a reclamat-o pe Carmen Valică, fiindcă ar fi pus întrebări cu adresă în calitatea ei de corespondentă SRR la Bruxelles. N-a trecut mult și jurnalista a fost rechemată, apoi a aflat că nu mai poate intra pe post cu vocea, după 11 ani când trecuse toate testele de voce. Asta au pățit 80% din jurnaliștii emisiunilor de actualitate, precum și mulți corespondenți din străinătate, rechemați pentru a fi înlocuiți. Florin Helmis, liderul Sindicatului Redactorilor, declara pe atunci că secretomania, metodele de intimidare fac să escaladeze tensiunea. Situația n-a pocnit imediat, dar a ajuns în Raportul Departamentului de Stat al SUA, publicat recent. În februarie 2013 angajații s-au pomenit cu salarii diminuate. Cum nimeni nu-i bucuros de asta, angajații s-au neliniștit, mai ales că SRR raporta iarăși profit, ce-i drept minuscul, dacă e să luăm de bune cifrele de raport publicate pe site-ul SRR în 4 aprilie 2013: 9 225 lei profit net distribuit salariaților și 62 970 lei profit ținut rezervă. Neliniștea rar se manifestă azi în mari proteste sau în confruntări directe. Ea trece pe Internet și pe forumuri, în comentarii anonime, dar informate: unii și-au amintit de un team-building costisitor în februarie la Tușnad, care ar fi mascat aniversarea zilei de naștere a PDG Miculescu, alții au ironizat acordul de cooperare cu Radio Vocea Vietnamului, alții s-au indignat, tot anonim, la vederea bugetului de jumătate de milion de Euro pentru evenimentul Radio Romania la 85 de ani.
Cine a deschis gura și a atacat pe față, a avut de suportat consecințele. Exemplul care face acum pagină în presa noastră, dar și în organizații jurnalistice prestigioase din Europa, este cel al liderului Sindicatului Unit al Salariaților Radio-România, Adrian Moise, membru în Consiliul de Administrație din partea salariaților. Prin Decizia nr.259/17.04.2013 lui Moise i s-a desfăcut contractul de muncă după cercetări disciplinare și hărțuieli. Omul spune că i s-au inventat fapte pe care nu le-a comis. Ceea ce a comis, recunoaște: a cerut ANI să constate starea de incompatibilitate a d-lui Ovidiu Miculescu manager la Societatea Națională de Radiocomunicații și membru în CA al SRR, între cele două instituții existând contracte de peste 40 milioane de Euro; ca sindicalist, a protestat împotriva diminuării nelegale a veniturilor angajaţilor SRR, și, în fine, a condamnat public angajamentul semnat în 1987 de PDG în 1987 cu fosta Securitate, pentru a-i urmări pe jurnalişti sub numele de cod ”Adrian”. Ceea ce a iritat, spune Moise, a fost participarea sa în 27 martie 2013 la o dezbatere despre libertatea presei la Bruxelles, ca vicepreședinte al MediaSind, unde s-au spus chestiuni incomode. Mai mult, către șefii Comisiilor de cultură ale Parlamentului, Georgică Severin și Gigel Știrbu, au plecat sesizări împotriva concedierii abuzive de la SUS-SRR, de la MediaSind, întărite de Arne König, președintele Federației Europene a Jurnaliștilor. Conducerea SRR nu și-a făcut publică poziția. Nici Georgică și Gigel.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Aseara la GDS, organizata de acesta impreuna cu AZIR, s-a discutat exact situatia din radioul public. A fost destula lume: Magda Carneci, Livius Ciocarlie, Dan Hăulica, Andrei Dimitriu, Alex Stefanescu, oameni din radio si sigur, dl. Moise. Pe mine, personal, ceea ce m-a izbit si am incercat sa inteleg punand intrebarea, era ca lucrurile stand asa cum stau, sunt perfect de acord cu autoarea articolului, pe care o salut, cum se face ca protestatarii sunt atat de singuri. Ca Stelian Negrea acum un an sau doi a trebuit sa plece de la Antena 3 si chiar sa aiba procese cu oamenii lui Felix, fara sa beneficieze de solidaritatea niciunui coleg de acolo,pot sa inteleg. Dar ca un lider de sindicat, un reprezentant al salariatilor, sa nu aiba sprijinul salariatilor intr-un demers de aparare a drepturilor acestora, nu e de inteles. Am pus intrebarea si am primti raspunsuri foarte ambigue: Pare clar ca de teama sa nu pateasca ce a patit el, oamenii au si trecut la alt sindicat, favorabil conducerii. Cat despre calitatea de fost turnator a lui Miculescu, conflictul de interese etc. nu pare sa-i deranjeze pe salariati. Dovada, ca un domn, sef de tura la stiri la , care spunea ca nu simte nicio cenzura, m-a intrebat la randu-i, care e problema daca Dan Voiculescu este invitat la televiziunea publica, fara ca redactorii, colegii celui care l-a invitat, sa-l traga pe respectiv de maneca sau de urechi. Ramane intrebarea de ce oamenii din radio protesteaza pe fata in numar atat de putin. Are Brindusa Armanca un raspuns?