joi, martie 28, 2024

Un Game of Thrones de 3.6 mil euro şi alte ţepe urbanistice de Bucureşti

Continuă ţepăreala, la propriu şi figurat, cu arta monumentală din Bucureşti. Mai nou, cu creaţia de la Casa Presei, aripile cu zăbrele ale sculptorului Buculei. Vedeţi poze şi alte comentarii aici. O creaţie controversată, dar nici pe departe atât de controversată pe cât ar merita preţul plătit de municipalitate: 3.6 milioane euro, din care 1.6 milioane onorariul, zice presa citand Primaria Bucuresti (update: vezi mai jos in comentarii mesajul dl Buculei, care sugereaza ca onorariul nu este nici pe departe atat de mare; insa calculele finale nu sunt gata). De banii ăştia, dacă tot s-au dat, avem voie măcar să ne mai cârâim o vreme, ok? El cu banii, noi cu bombăneala, mi se pare echitabil, nu se poate plânge.

Desigur, în artă controversa nu se termină niciodată, ce-i place unuia nu-i place altuia, artiştii se urăsc şi se sapă mai rău decât politicienii, etc. Astea fiind zise, arta monumentală mai mult decât oricare alta (în afară de arhitectură) e totuşi a comunităţii, care va trăi cu ea în ochi zeci de ani, fără să se poată feri ca de un experiment ratat dintr-o expoziţie. Populist cum poate sună, chestiunea ar trebui tratată mai democratic iar consultarea publică să fie mai deschisă decât a fost. Nu de alta, dar dacă creatorii şi experţii din comisii se cred foarte culţi şi deştepţi în baza unor diplome, realitatea e că nu sunt. Câteva obiecţii:

1. Fireşte, preţul. Chiar la proporţiile nejustificate pe care le-a luat obiectul (120 tone de inox) sunt cam mulţi bani. Se putea face mai multă cultură vizuală în Bucureşti de suma asta? Fără îndoială că da: chestii mai multe, mai mici, mai inteligente şi participative, la fel de durabile.

2. Atmosfera cabalistică şi lipsită de transparenţă în care s-a decis acest proiect. Ok, dacă este un monument anti-comunist, atunci nu mai dezbatem, merge orice, numai să se facă, precum măslina în ţeapă a Ghilduş din piaţa Palatului. Dacă ideea monumentului rezistenţei anticomuniste în acel loc a aparţinut Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi a fost sprijinită de fostul preşedinte Constantinescu, asta a neutralizat cumva critica cultă de dreapta. Şi fiindcă Buculei e bine implementat în establishmentul cultural oficial, e o somitate, nu l-au mai criticat nici alţii. El poate fi doar adulat, ca un fel de Eminescu.

3. Tema propusă, proastă. Au circulat tot felul de idei, fireşte: de la a lăsa soclul lui Lenin gol, tocmai aşa de-al naibii (hipsterime); pănă la a pune acolo un memorial mai clasic, figurativ, variantă respinsă pentru că orice ar fi fost, se zice, era strivit de imensa Casă a Scânteii din spate, cu care n-avea cum să evite dialogul. Mă rog, dacă aşa zic experţii… Dar atunci nu trebuia făcut ceva care să intre deliberat şi mai evident în dialog cu Casa şi simbolica ei stalinistă, să-i dea alt sens, s-o ia în posesie agresiv, cum şi merită, să-l facă pe trecător să reflecteze la trecut? (Apropo, se zice că proiectul acestor clădiri neoclasice staliniste, de care există cam prin toate capitalele foste socialiste, aparţine unui mare arhitect născut în Chişinău, vezi aici). Mă feresc eu să dau soluţii, evident, cu ele ar fi trebuit să vină artiştii. Doar spun că asta trebuia să fie tema, una mai inteligentă, interactivă, care să antreneze lumea să intre în monument şi să se uite la memoria stalinistă printr-o anume lupă, sau ceva care să-ţi dea un parcurs mintal şi un sens al istoriei. Nu tot un obiect la care să te uiţi de departe şi să te miri ce mare e, iar după aia să cauţi pe Google ce naiba reprezintă. Dacă e pe aşa, nu era până la urmă mai bine o odaliscă din bronz în rugăciune, cu coroane de lauri în jur?

4. Nivelul şcolăresc al conceptului în arta monumentală a Capitalei, că aici voiam să ajung: creier tras în ţeapă; personaje populare din Caragiale turnate în broz; iar acum aripi şi zăbrele, deci vezi Doamne, tre’ să fie ceva cu libertatea la mijloc, doar că nu ştim a cui şi când. Dăăă… adică, aţi prins mesajul? Subtilitate de gimnaziu. Şi deşi am dat grămada aia de bani tocmai pentru ca monumentul să fie masiv şi să dezumfle Casa Scânteii (că alt motiv să-l faci mai înalt decât Arcul de Triumf care să fie?), nu cred că îşi atinge scopul. Fluturele ăsta pus pe muche nu mi se pare că ar comunica ceva cu Casa ca atare sau că ar fi foarte solemn, deşi e uriaș. Mai curând e din acelaşi film cu blocurile office corporatiste, din sticlă, de alături, cum vedeţi în poza. E o arătare modernistă şi cumva optimistă, dă o senzaţie de neverosimil infantil, de ludic, de videogame. Pe bune dacă nu aduce cu tronul din Game of Thrones, după cum bine observa amicul Dan Perjovschi.

5. Toată povestea mă face să reconsider serios episodul scandalul frescei exterioare din parohia Sf Gheorghe, pe care o calificam la data respectivă drept kitsch urban. Ei bine, probabil era, dar a fost şi un experiment util de reacţie culturală comunitară, o conversaţie pe tema spaţiu public şi criterii valorice în care multă lume s-a angajat cu aplomb, aşa puţin cât a durat el. Mai ales, a fost un experiment care a costat bugetul public fix zero bani. E de pus asta în balanţă cu provincialismul cu ifose academice care înghite atâta amar de buget public. Şi va mai înghiţi: tipul numit Bolborea, care ne-a dat maimuţoii de la Teatrul Naţional, pregăteşte o mare emisferă cu arteziene şi mici omuleţi pe ea, drept monumentul Marii Uniri, de pus în Piaţa Alba Iulia (vezi poza aici). Habar n-am cât trebuie să coste această faptă de urbanism kazah, tip Astana, dar banui că are ambiţia s-o inaugureze în 2018, nu?

Mă tot întreb şi nu-mi dau seama, de ce dl Buculei nu a putut face şi pe bani publici un pionierat la fel de frumos, echilibrat şi foarte modern în tălmăcirea tradiţiei, cum a făcut pe proprii bani: fermecătoarea casă dobrogeană din piatră locală pe care şi-a clădit-o pe faleză între Vama Veche şi 2 Mai, aici.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. 120 de tone inox si 3.600.000 de euro?
    Daca e de unde dece sa ne enervam?
    Urmeaza alegerea parlamentarului Firea ca primar general; cireasa de pe Aripi :P

  2. E demonică arătarea. Până s-o prăbuși înapoi in tenebre (pasajul Casei Scânteii) e de ocolit. Cât privește prețul, cred că acel cap de balaur cu gât de la AFI Cotroceni a costat mai puțin.

  3. Proiectul acestor clădiri neoclasice staliniste, de care există cam prin toate capitalele foste socialiste, e de sorginte americană, nu sovietică. E o variantă umflată la o scară nesimţită şi adaptată la climatul Rusiei (ex. ferestre mai mici) a stilului Art Deco.

    • exact, bine ca am vazut ca arti sris caci voiam sa scriu asta. cei ce scriu ce scriu ar trebui sa dea o tura prin wanshington DC. de asemenea ar trebui sa vada muncitorii otelari cu muschi de 1 m si taranii cu secera in mana pe peretii multor stock exchange din lume. si numai de sovietism nu-i putem acuza pe aia.

  4. Mie, personal, mi-ar fi placut un fel de grup statuar de stil oarecum mai vechi, natural, ceva in genul statuii din Piata Cosmonautilor (interesanta fosta asociere, buna de comparat cu piata Scinteii !), statuia Lahovari. Si, daca tot vorbim de anticomunism, grupul statuar ar fi trebuit sa reprezinte formatia Phoenix, si pe cei ce au scris versurile discului Cantofabule (Serban Foarta). Dupa mine, acest grup (Phoenix), si acest disc (Cantofabule) a(u) reprezentat virful rezistentei anticomuniste romane, prin cultura de tip modern (dar si clasic, avind in vedere chiar tema albumului). Phoenix a aratat tarii intregi ce calitate exceptionala de tip modern) se poate obtine intr-o Romanie blocata de comunism, daca se folosesc la maximum inspiratia si calitatile artistice si intelectuale ale reprezentantilor de virf din domeniile respective ai acestui popor. Phoenix a demonstrat rezistenta prin cultura, si faptul ca puteam si noi, romanii, sa avem cultura de nivel mondial, chiar daca acest lucru nu era dorit si, mai ales, permis. Mie, personal, acel album mi-a intarit dispretul total fata de acel regim si de reprezentantii lui limitati si indoctrinati, sau prefacuti. Poate ca inca nu este prea tirziu !

  5. Va semnalez respectuos ca `vezi poza aici` ul care teoretic ar duce spre Hora Unirii Bolborea arata tot aripile de inox, ca in bancul cu bicicleta furata piesa cu piesa care devenea mereu mitraliera.
    In al doilea sunt gata sa semnez o petitie pentru mutarea carutei cu maimutoi de la Teatrul National. Era mult mai simpatic Caragiale , chiar daca si statuia aia tot un fel de mitraliera era , din moment ce provine dintre-un Lenin caruia I s-a transplantat capul.
    Sunt insa in total dezacord cu Dvs in CESTIUNEA CU ARIPILE. Se vede cat de colo ca textura aripilor imita reteaua obositoare de ferestre a Casei Scanteii , de care se dezice insa instantaneu prin forma bio – mladioasa si prin natura materialului (inoxul de culoarea aluminiului aviatic) , Adica de pe un fundal monolitic , greu, apasator bla bla tasneste ZBORUL avantat si maestuos al cugetului liber. Ei ?
    Autorul combate grandios si aduce un omogiu PRESEI NOASTRE ELIBERATE care tocmai scrie pe o banda galbena la un post tv ca BARBATUL ERA BAUT SI NICI NU AVEA PERMIS.

    PS. Urata e , domnule acesta cladire ! Mi-e teama ca nici cu 240 de tone de inox nu va putea fi totusi eclipsata. Poate pretul mare de care va plangeti include totusi si necesara demolare a Casei Scanteii. Ce, nu ar fi MARFA ? Sa o daramam si sa o inlocuim cu o prioectie holografica a ei ! Cred ca un CTP din raze laser plimbandu-se manios de colo colo pe la poala constructiei fantoma ar fi infinit mai haios..

    • Pozele cu pta alba iulia sunt in acelasi articol, un pic mai jos, in galerie. Nu pot fi linkuite direct, just scroll down.
      In rest interesant. Dar ferestrele sunt ferestre, in sensul asta comunica la fel de bine cu cladirea Rompetrol de alaturi, zboara si cu ferestrele ei, ca in poza mea. Un fel de Internationala… sculati popor de osanditi de marea corporatie

  6. Răspunsul lui Mihai Buculei:

    Domnule Ioniță,

    nu știu sa folosesc internetul si nici tehnicile de comunicare in masa. Pentru acest răspuns am apelat la ajutor.

    Va rog sa rețineți următoarele:

    in articolul la care faceți trimitere se menționează:
    ”Datele obținute de la municipalitate sunt:
    Contractul nr. 14/2008 – Componente/subansamble din inox pentru monumentul de for public „Aripi” incheiat cu Mihai Buculei. S-a plătit sculptorului: 7.140.917 lei. “Artistul plastic a fost plătit pe persoană fizică, conform celor precizate anterior”, ni s-a transmis de la Primăria Capitalei.
    Contract nr. 301/2013 – Continuare și finalizare componente/subansamble din inox ale monumentul de for public „Aripi” încheiat cu Asocierea Mihai Buculei-S.C. Electromecanica Ploiesti SA, lider de asociere Electromecanica Ploiești. S-a plătit 4.282.504,75 lei, circa 950.000 euro.
    Electromecanica Ploiești este o firmă de stat, care se află înclusă în compania Romarm, producătorul militar al ministerului de specialitate.

    Mi s-a citit cv-ul dumneavoastra, deci stiti foarte bine ca in continuare ‘Componente/subansamble inox’ inseamna exact tone de inox’, prelucrate, si nu bani intrati in buzunarul meu. Puteti verifica foarte usor cat costa tona de inox in 2008, sau puteti sa-i cereti ziaristului pe care l-ati preluat sa va dea datele de contact ale unor specialisti nenominalizati/necitati; ‘Continuare si finalizare componente/subansamble de inox’ inseamna ingineri de diferite specializari – ca inginer, stiti cata munca de calcul trebuie depusa – , inseamna refacere de lucrari – nimeni nu e perfect in afara de Dumnezeu, si specialistii au mai gresit, a trebuit sa mai refacem de cateva ori portiuni din ansamblu, care m-au obligat sa schimb chiar si macheta, inseamna arhitecti si maestri si muncitori de diferite specializari.
    Nu ma refer la parerea dumneavoastra despre partea estetica, despre legatura filozofica dintre spatiu si lucrare: sunteti un om care are dreptul la o opinie. O opinie pe care o respect. Ma refer la faptul ca, in calitatea incontestabila de lider de opinie pe care o aveti, va folositi de aceasta pentru a induce opiniei publice ideea ca ‘Buculei a luat 1.6 milioane de euro din banii nostri pentru ca a facut o mizerie de lucrare in memoria luptatorilor anticomunisti’. Domnule Ionita, eu nu am statut de ‘utilitate publica’, si nu sunt nici panselutza sau iluminatie de Craciun ca sa iau atatia bani. Eu sunt un pensionar normal, nu cu pensie speciala trecuta prin parlament, din care platesc – cu carte de munca! – salariul unui paznic pe o casa care, dupa cum ati recunoscut chiar dumneavoastra, nu are nicio legatura cu monumentul de fata. Sunt un om care v-a facut si dumneavoastra personal cadou – in calitate de bucurestean ce va aflati – bustul lui Corneliu Coposu (‘l-am facut cadou’ inseamna ca nu am luat nici un leu, dolar sau euro pe el). Sunt un om care a facut cadou acestei tari, deci si dumneavoastra personal, ca cetatean al acestei tari – din nou ‘cadou’ inseamna ca nu am luat niciun ban, pentru ca am fost obisnuit sa traiesc cu putin inca din copilarie, de cand tata era inchis la Aiud – un deal cu sculpturi, la Buteni, deal ce astazi imi poarta numele, pentru ca a intrat in patrimoniul national. Sunt un om care l-a vazut de vreo 20 de ori in viata pe presedintele Constantinescu si de mai putine ori pe regretatul Constantin Ticu Dumitrescu. Un om care in ultimele luni s-a imprumutat de la prieteni ca sa-si plateasca facturile si obligatiile la stat si cum cunosc valoarea banilor munciti si nu sunt un castigator la loto, nu, nu am pierdut 1,6 milioane de euro, pe care oricum nu i-am avut niciodata. Intr-adevar, nu sunt un om care sa se priceapa la cifre si facturi, dar sunt oameni de meserie, care va pot lamuri. Nu sunt nici un om care sa fi fost instruit la comunicare in mase, deci v-as putea face fata intr-un dialog intr-o emisiune de televiziune in direct sau printr-o interventie telefonica, la fel de bine cum mi-ati face dumneavoastra fata la un concurs de cioplitorie in piatra sau in lemn. Dupa cum anuntasem public, acum sunt plecat, pentru ca am nevoie sa-mi revin fizic si mai ales psihic dupa tot chinul la care am fost supus de catre cei care timp de peste 15 ani (si pana in ultima zi dinaintea transportului) s-au luptat din toate puterile lor de, cum ii numiti dumneavoastra ‘establishment’, adica ceea ce eu stiam ca se numeste ‘nomenklatura’ pentru a nu reusi sa construim/ridicam monumentul luptei anticomuniste. Nimic ‘fancy’, ca sa ma exprim ca dumneavoastra – trei stele, si conexiunea la internet gratis. Daca chiar va intereseaza pretul/costul monumentului si celelalte detalii financiare, va propun sa ne intalnim dupa ce ma intorc la Bucuresti si dupa ce am ocazia sa rog un contabil sa-mi explice si mie centralizatorul zecilor de chitante de cheltuieli. Pana atunci insa va rog sa nu mai disiminati o informatie pe de-o parte eronata si interpretata gresit – nu ma intereseaza daca cu buna sau rea stiinta – pe de alta necontrolata. Cu multumiri anticipate, Mihai Buculei

    • Domnule Buculei
      Nu ma asteptam ca modestul meu comentariu sa aibe asa audienta, necum sa aduca un raspuns al dv, asa ca incep prin a va multumi pentru reactie. Din pacate nu ati scris direct ci de pe un email de contact care pare spam, deci nu stiu cum sa replic altfel decat aici, in speranta ca ajung totusi cu mesajul la dv. Cine „v-a citit CVul meu”, adica dosarul de cadre (de ce oare? meritul unui text, bun sau prost, depinde de dosarul autorului?) putea sa-mi scrie crestineste totusi, de pe un email normal, ca nu-l manca nimeni, dar meteahna anonimelor gen ’50 pare ca moare greu.
      In primul rand as vrea sa scoatem din joc fraza „o mizerie de lucrare in memoria luptatorilor anticomunisti” si alte asemenea consideratii colaterale. Nu-mi apartine mie ci e doar oleaca de victimizare din partea dv. Nu e asta felul meu de a scrie, cand comentez ceva incerc sa dau argumente, nu sa fac editorializari gratuite. Altfel, acceptati si dv ca o lucrare monumentala de asemenea magnitudine n-are cum sa treaca necomentata, ne dam si noi cu parerea.
      La chestiune: inteleg ca ce v-a deranjat in primul rand e imprecizia cifrelor vehiculate. Spre deosebire de ce pare sa credeti dv, eu nu sunt jurnalist, fac alte lucruri ca sa-mi castig painea, iar partea asta am luat-o ca atare de pe pagina citata, (aparent) serioasa, a unor oameni ce spun ca au cerut in mod oficial date Primariei Generale. De altfel cifrele ca atare au mai circulat in presa in ultimele luni, necontrazise, deci aveam toate motivele sa le cred corecte si sunt astfel acoperit de clauza bunei credinte.
      Daca insa ele au erori grosolane cum sugerati iar dv le puteti corecta, nu la virgula, dar macar aproximativ, promit ca modific imediat postarea in sensul acela. Pentru asta nu trebuie sa asteptam nu stiu cat sau sa ne intalnim in persoana, pentru ca (a) ar fi total deplasat, si (b) dupa cum spuneam nu e profesia mea sa fac astfel de investigatii. Va fi suficient sa le dati publicitatii cumva, sunt convins ca e interes mare sa fie preluate de presa bucuresteana. Iar mie mi le puteti trimite direct, omul dv cu dosarul va sti sa-mi gaseasca emailul, e public.
      Puteti sa-mi confirmati macar ca suma totala estimata la 3.6 mil euro e corecta sau nu, grosso modo? E singura care apare in titlul meu, nu ma intereseaza foarte tare partea de onorariu, sincer, iar daca este fundamental gresita o schimb chiar acum.
      Insa da, este bine sa va consultati cu contabilul inainte de a le pune pe piata. Inteleg ca principalul lucru care va deranjeaza este deductia ca onorariul ar fi fost 1.6 mil euro. Este ipoteza oamenilor acelora pornind cred de la suma primului contract, aprox 2 mil euro la cursul din 2008, iar ei nu neaga ca in asta ar intra materialul si manopera mesterilor-ajutoare, ci doar fac o estimare. Daca ea nu e buna, este bine s-o corectati chiar dv.
      In al doilea rand, speranta tuturor este ca aceasta plata nu s-a facut totusi pe „persoana fizica” cum a zis primaria, probabil din viteza, ci macar pe un PFA, ceva, ca sa fi existat o oarecare contabilitate, inclusiv a cheltuielilor, in cazul vreunui control. Alternativ, daca s-a folosit dreptul de autor, acesta prevedea la data aceea o deducere de 40% din baza impozabila drept costuri cu materiale, etc, deci rezulta ca onorariul (impozabil) ar fi fost 60% din suma de 2 mil euro. Dupa impozitare, ramane net cam 1 milion. Deci intr-adevar, nu 1.6 milioane cum estimasera cei cu articolul.
      Repet, toate lucrurile astea sunt ghiceli, dat in bobi din partea mea, or chiar nu vreau sa fac asta. Personal, ce m-a motivat sa scriu e mai mult latura conceptuala a lucrarii si impresia pe care o creaza, nu cea financiara. Nici n-am de gand, cum spuneam, sa fac vreo investigatie mai departe pentru ca nu-i jobul meu acesta. Daca dv veti vrea sa lamuriti cu presa aspectul respectiv pentru a risipi impresia creata, este strict optiunea dv. Insa e bine s-o faceti, pentru ca nu puteti opri presa sa scrie, iar daca nu are datele corecte de la sursa va vehicula in continuare ce crede ea de cuviinta.
      PS Si felicitari inca o data pentru casa din Vama, o raritate in peisaj.

  7. Inteleg demersul dumneavoastra dar avansati o idee destul de periculoasa – Ce se poate intampla cand publicul se implica in selectia unei opere de arta monumentala puteti vedea intr-o poveste care a inceput cu mai mult de 100 de ani in urma.

    Pe scurt:

    One of the journalists saw Rodin’s „Balzac” „drinking and breathing the fever of the human comedy,” and another said that the statue at first glance is „a block, a rock, a monolith. . . . Little by little one discovers the form beneath the envelope, with the rapid light-footed movement of the heavy man and that way of shifting weight that Balzac had and that Lamartine described so well.”

    So far so good. Then the public came. „A block of salt caught in a shower,” „a seal,” „a bag of plaster,” „a snowman in a bathrobe whose empty sleeve suggests a strait jacket” were some of the comments. The Societe des Gens de Lettres turned the statue down.

    Tot articolul este aici.
    http://www.nytimes.com/1998/08/15/style/15iht-balzac.t.html

    • Doamna, stiu argumentul asta, e clasic. Si este marea feblete a tuturor artisilor-demiurgi in viata (adica 90% dintre ei, conform propriei opinii).
      Pe scurt, sunt un neinteles azi, dar viitorul ma va confirma. Si lumea nu ma intelege: daca ne luam dupa opinia comuna, mai aveam noi un Eiffel, un Rodin, un Brancusi, etc? Trista realitate este insa ca asemenea genii sunt unul pe generatie, iar la restul nu se pune problema si e bine ca nu-s lasati sa faca chiar ce vor ei in piata publica. Acasa si in privat, treaba lor.
      Plus ca ati interpretat fix pe dos argumentul meu, deci tot ce spuneti nu se aplica: n-am criticat monumentul ca ar fi prea futurist, innoitor, ci dimpotriva, pentru ca n-a fost destul de indraznet in viziune. Destul de Rodin, ca sa zic asa, ca asta v-a placut.

  8. m ati facut curios
    cine i Bucurescul / Bucurestiul asta domnule ?
    din descrierea dvs pare paradisul artelor
    iar lumea l percepe ca pe mosia lui oprescu, negoitza & vangelie
    sigur adevarul trebuie sa fie altul

  9. Concurs public, domnule … Ca sa vedem macar daca aripile astea de fier reprezinta cel mai bun raspuns posibil pe care-l poate oferi comunitatea artistica locala!

    • Domnule Rauta, concurs a fost si asta a oferit comunitatea & selectat comisia. Asta nu inseamna ca trebuie sa tacem din gura de aici inainte, putem trage niste lectii macar pentru viitor

      • Ma bag si eu in vorba, ne cunoscind prea bine subiectul… Concurs public nu ar insemna prezentarea in presa (macar cea local), dar si la TV (imagini-replica 3D pe calculator) de-a lungul unei perioade de 6 luni-1 an, a proiectelor respective. Se pot face machete 3D ale tuturor proiectelor care concureaza pentru grupul statuar respectiv, machete care pot fi expuse in holul primariei si la facultatea de arhitectura, de exemplu. In acest mod proiectul va avea expunere maxima si publicul va putea decide in cunostiinta de cauza. S-au facut aceste lucruri, relativ simple ?

        • Asta cerem toti, inclusiv la proiectele importantte de arhitectura, sa fie macheta expusa si dezbatere mai lunga. Din pacate ei merg la limita legii, cu perioada minima de consultare si postarea unor documente tehnice pe un website undeva, pe care nu le intelege oricine

          • Poate ca nu se cere destul de tare si raspicat… Dar, pe de alta parte, o prezentare prea publica e posibil sa aiba efecte inverse decit cele asteptate de unii. Dupa cum voteaza, majoritatea populatiei bucurestene s-ar putea sa fi preferat o statuie cu mina intinsa tip pledoarie avocatiala a ilustrului ex prim ministru VV Ponta… Asa ca poate e mai bine cu aripi jumulite…

  10. Domnule Ioniță, mai bine ați militá pentru scoaterea aparatelor de aer condiționat de pe fațadele clădirilor de patrimoniu …. că tot am înțeles că sunteți un lider de opinie.
    … Sau pentru aducerea fațadelor tuturor clădirilor aflate la stradă la conceptul orginal, cel pus pe hârtie de arhitecți – inclusiv a blocurilor făcute de comuniști. Jos cu hidoasele ferestre de vinilin și cu balcoanele închise cu geamuri de autobuz !
    Orașele românești sunt extraordinar de neîngrijite, clădirile sunt alterate după cum vrea ” mușchiul ” proprietarilor aflați la diferite etaje iar dumneavoastră vă legați de Buculei și a lui viziune despre tema propusă. Sincer, nici mie nu-mi place acea sculptură dar mi se pare că aici discutăm despre ce fel de freză să ne facem însă nu mai avem păr nici măcar pe ceafă.
    Asociația Arhitecților din România este o glumă proastă care nu face nimic pentru ca orașele românești să arate civilizat ….” neat ” cum ar zice americanii, deci speranța noastră de mai bine când vine vorba de cum arată orașele românești rămâne în oamenii ca dumneavoastră, adevărați lideri de opinie și călăuzitori al bunului gust.

    • @ Ovidiu D – acele balcoane au ajuns ”închise cu geamuri de autobuz” pe vremea când în apartamente erau 10-12 grade iarna. Izolația termică exterioară a acelor blocuri strălucea prin absență, iar cine nu a avut bani să-și instaleze centrală termică depinde și azi de încălzirea centralizată.

      Într-un orășel precum Tg.Neamț, sistemul centralizat a murit de la sine prin 1999, iar unii oameni nu reușiseră nici după 5 ani să-și instaleze o centrală termică proprie. Și cred că și prin Reghin stăteau lucrurile cam la fel. Acum, dacă vă duceți la un asemenea cetățean și-i spuneți să dea jos acele geamuri de la balcon montate cu chedere de autobuz, ce credeți, vă fugărește din scara blocului cu toporul sau nu? :)

      • La vremea respectiva, cand In Romania nu exista access la tehnologia care permitea izolarea la exterior a cladirilor , si orasele abia aveau bani de maturat strada, da, a fost de inteles ca proprietarii isi inchideau balcoanele cu geamuri de RATA. Însă au trecut 25 de ani de-atunci și este nepermis felul in care arată blocurile românești. O plimbare prin orașele Slovaciei sau a Ungariei ar fi de-ajuns ca să înțelegem că există o diferență de uriașă între ” românul gospodar” și cel slovac sau ungur. Aceleași blocuri urâte lăsate moștenire de comuniști în Slovacia, Cehia sau Ungaria arată, după refacerea fațadei, impecabil ! … În România arată ca jalnic. Neterminate, vopsite în patru culori, cu grosimea izolației diferită în funcție de ” buzunar” etc.
        Plus, cablurile facute colac, atârnate de fereastră .
        Nicăieri în Europa nu poți să faci ce ai chef cu fațada cladirii … chiar dacă e a ta !
        Numai în România și în Albania.
        Felul cum arată clădirile românești este un semn de înapoiere , de lipsă elementară de educație. Sărăcia nu e un motiv ca o fațadă de clădire să arate deprimant.

        Apoi chestia cu toporu’ … ce să zic? Dacă primăria îi spune să își pună în ordine fațadă și el sare cu toporu’ probabil că locul românului verde cu geamuri de autobuz la balcon, e la zdup. Oricât de sărac ești, așa cum nu ai voie să treci strada cum te taie capul, la fel ar trebui să te supui și regulilor puse de primării privind fațadele, rufele puse la uscat pe geamuri, scuipatului pe jos, etc…. Noroc că România nu are reguli din astea … Astea-s mofturi elitiste ! Primarii români încă n-au ieșit complet din peșteră. De altfel, ca majoritatea românilor care s-au mutat la oraș în ultimii 50 de ani.
        Noroc că-l avem pe domnul Ioniță să ne lumineze cum stă treaba cu statuile.

        • @ Ovidiu D – putem fi de-acord cu aserțiunea că românii încă n-au ieșit complet din peșteră, însă asta nu schimbă realitatea: Nu cred că slovacii și ungurii se băteau de la mâncare la cozile din spate de la Alimentara. Comunismul s-a prăbușit și la ei, însă nu atât de jos ca la români. Geamurile acelea care vă irită pe dvs.tocmai de astfel de oameni sunt montate, de cei atât de săraci încât participau la încăierările din spate de la la Alimentara.

          Primăria nu are de ce să-i schimbe acum fațada, în condițiile în care lucrarea datează de 25-30 de ani. Ce promovați dvs. e tot ceaușism: e drept că nu mai dărâmăm cu buldozerul cartiere întregi, dar măcar fațadele de la blocuri să le radem la normă, așa e?

          E adevărat că sunt urâte acele balcoane închise ”cu geamuri de autobuz”, pe măsură ce oamenii și-au permis le-au închis cu tâmplărie de aluminiu sau PVC, însă ar fi cazul să vă dezvățați de obsesia asta ceaușistă de a impune omului ce să facă. Trebuia amendat în ’85 sau în ’91, când a închis balconul în maniera asta, trebuia amendat CEL care a închis balconul în maniera asta, nu proprietarul actual al apartamentului, care poate a fost vândut de 3-4 ori în ultimii 25 de ani. Și nu în ultimul rând, poate că proprietarul acelui apartament era tocmai statul, în ’85 sau în ’91.

          Astăzi nu aveți nici cea mai mică justificare legală pentru a impune înlăturarea acelor ”geamuri de autobuz”, ar trebui să vă obișnuiți cu ideea, chiar dacă ați fost educat în alte epoci. Proprietarul actual așa l-a cumpărat. End of story.

          • Imi pare rau, dar nu sint de acord cu dvs, Harald. Sa stiti ca in America nu ai voie nici macar sa-ti tunzi gardul viu la alta inaltime decit a vecinului, etc. Disciplina este diferita de comunism. Nu stiu de ce in Romania democratia s-a inteles a fi lipsa de ordine si de constringeri. Nu exista nici o legtaura intre ele.

            Teoretic se poate, la limita, sa existe chiar si o democratie extrem de dura si care sa impuna constringeri majore, daca aceasta este vointa majoritatii poporului.

            Nu, nu este end of story. Disciplina in societate nu e tot aia cu ceausismul.

            • @ Radu – nu era vorba de prevederea legislativă în sine, ci de modul cum poate fi aplicată ea. Dar se pare că nici dvs., nici @ Ovidiu D. nu reușiți să înțelegeți asta. Nu cred că un proprietar în ”America” poate fi amendat pentru o modificare a locuinței făcută în urmă cu 25-30 de ani de către unul dintre foștii proprietari.

              Se poate trasa la un moment dat o linie de demarcație, dincolo de care nodificările neautorizate să fie sancționate cu amendă și cu obligația de a readuce fațada la aspectul original. Dar nu poate fi obligat actualul proprietar al apartamentului să readucă fațada la aspectul din 1970, când a fost construit blocul. Puteți înțelege asta?

              În decursul timpului acele blocuri au fost modificate în mod repetat, există azi diverse magazine la parter, cu recompartimentări ale fostelor apartamente, cu extinderi, cu fațade complet refăcute însă fără nicio legătură cu aspectul original etc. Este pur și simplu insane să alegeți acum un singur aspect, balcoanele închise cu geamuri etanșate cu chedere de autobuz și să-l vreți rectificat numai pe acela. Este la fel de insane să vreți să readuceți tot blocul la aspectul original din 1970. Și tot insane este să folosiți exemplul gardului viu din ”America”, când problema în discuție afectează mii de blocuri în România.

            • @ Radu – cât despre ”voința majorității poporului”, ce ziceți dacă poporul vrea reinstituirea pedepsei capitale? În ”America” se practică, nu? Și de ce credeți că ar fi treaba poporului să-și dea cu părerea despre locuințele altor oameni?

        • „ovidiu” – De ce crezi ca in Romania anilor ’60 nu se cunostea „izolatia termica” !??
          Chiar n-ai idee – sau numai … bati campii, cum spune romanul, ca se „bagi in seama” !
          Am peste 80 de ani – Am traiti in Bucurestiul nedistrus de imbecilitatea comunista-ceausista – Am locuit intr-o casa de caramida (mult mai bun izolant decat betonul armat) si cu o grosime a peretilor suficienta sa asigure siguranta la cutremurele caracteristice Bucurestiului – si O FOARTE BUNA IZOLATIE TERMICA ! Nu am suferit de frig iarna si nici nu am avut nevoe de „racorire suplimentara” vara !
          Blocuriel comuniste au fost si sunt perfecte exemple de imecilitate in constructii – dar si de ingenuncherea omului – inchis intr-un spatiu meschin – insufficient si fara nici un fel de anexe utilitare – erau doar dormitoare – Mancarea la cantina, si asa mai departe ! Si asa a aparut OMUL DE TIP NOU – si prostalaii de azi – care ne tin dizertatii despe ceea ce – de fapt – habar n-au ! |Clar „ovidiule” ?

          • Nu am avut toti sansa de a primi locuinte bine izolate ca dvs., nici chiar tizul dvs. si am fost nevoiti marea majoritate sa ne multumim cu cate un apartament de bloc ‘imbecil”construit, dar nu dormea nimeni prin boscheti sau in scara blocului.Sistemul social nou i-a obligat pe cei mai multi sa-si continue viata in aceleasi conditii,dar cand vine vorba totusi de un mic efort de a armoniza o fatada de bloc cu peisajul , cu macar zugravirea uniforma a apartamentelor unui bloc ,lucru care presupunea doar o decizie a primariilor,ce scuzele naibii mai pot fi gasite?La asta se referea OVIDIU D.Primariile pot decide ca toata lumea sa-si repare fatadele cladirilor ,gardurile, costurile fiind suportate de actualii proprietari,pentru ca este vorba de aspectul orasului,si asta nu este un abuz.Un oras poate fi un obiectiv turistic ,sau nu,in masura in care are ce arata dar asta exclude din start blocuri hidoase cu apartamente izolate si zugravite dupa cum il taie capul pe fiecare ,tot felul de maimutoi din fier beton si iarba,mega steaguri tricolore,trotuare si piete pavate cu dale crapate sau cu colturile ridicate sa te impiedici de ele,poduri cu balustrade lipsa sau deteriorate,cursuri de apa pline de peturi si gunoaie ,parcuri nematurate,cu alei pavate pline de buruieni.Majoritatea oamenilor normali cred ca gandesc asa , isi doresc asta, iar cei care se pun cu piciorele inainte n-au decat sa se conformeze.Pe de alta parte alocarea unor sume imense pe lucrari de arta stradale este o ofensa adusa celor care trbuie sa-si cumpere manuale pentru copii, locuiesc inca in orase cu strazi desfundate .pline de noroaie ,fara canalizare si dependenti de niste ajutoare sociale umilitoare.

  11. nu era mai simplu sa cumparam un T34 (eventual il luam cadou pe cel dat jos recent la chisinau) pe care sa-l montam cu turela orientata spre casa scanteii?

  12. Apropo de cat de subiectiva e interpretarea artei!
    Mie chiar imi place monumentul respectiv!
    Nu toate statuile trebuie sa fie ecvestre…
    „Cainele cu fular” de pe treptele Muzeului national de Istorie e bine mersi la locul lui dar ne legam de niste aripi infinit mai reprezentative!

  13. Domnilor si Doamnelor!
    In afara de costul material al unei lucrari de ARTA,mai sunteti capabili sa vedeti si altceva?
    Stiti ca un tablou al lui Ghenie s-a vandut saptamana trecuta cu 3.6 milioane de euro?
    Si voi comentati ca o sculptura monumentala a fost platita cu tot atata?Pana unde mai puteti duce mentalitatea asta proletara si bolsevica?In ce moment o sa incepeti sa respectati valorile Romaniei?Sau credeti ca numai morcovii si cartofii au valoare,pentru ca pot fi supuse unui mercurial?Treziti-va!!!

  14. „Aripi” e mai modern decat m-as fi asteptat (si mi-as fi dorit), dar l-am vazut trecand prin zona si nu mi s-a parut chiar atat de rau. Bustul lui Corneliu Coposu reprezinta o realizare de exceptie pentru Bucuresti, atat prin conceptie cat si ca amplasament. Si statuia lui Simon Bolivar este una cu certa valoare artistica, bine amplasata. In consecinta, cu tot respectul, nu vad de ce as avea mai multa incredere intr-un blogger decat in artist.
    In privinta pretului, probabil cu acesti bani s-ar fi putut asfalta un bulevard, o lucrare care ar fi „dainuit” maxim doi ani. Acest ansamblu va fi acolo pentru zeci, chiar sute de ani, deci atata timp cat banii au fost cheltuiti legal, pretul nu trebuie sa fie o precupare majora.

  15. A vitupera impotriva Kitch-ului este o datorie, chiar inclin sa scuz excesele . Trebuie totusi spus ca nu este automat kitch ceea nu ne place noua, asa ca unele sustineri din articol mi se par a confunda aceste doua chestiuni. Daca maslina in teapa a lui Ghildus mi se pare corect calificata, mai ales ca nasterea sa a fost un gest politic iliestian de a impinge la ne-vedere monumentul national taranesc al rezistentei anticomuniste din apropiere, impingerea monumentului din fata teatrului national in sfera „maimutoilor” de bronz mi se pare neinspirata si purtand urmele unor sechele personale. Nu il cunosc pe autorul acestui monument ( si nici pe dl Ionita…) , si sustin ca monumentul din fata TN este foarte potrivit cu parcul teatrului purtand numele Caragiale. E dreptul dlui Ionita sa ii placa sau nu, insa calificarea acestui monument drept Kitch e destul de mult. In privinta aripilor de imox, sunt neutru. Nu pot sa nu remarc ca fac un tot unitar cu arhitectura futurista de vis – a vis ( building-urile „inclinate”) si chiar cu enormitatea copie Lomonosov. Nu ma entuziasmeaza, dar pare ca se integreaza. Pe de alta parte, eu dadeam preferinta soclului gol, ca simbol a disparutului comunism, Si as fi lasat si statuia, prabusita, langa el. Atunci ar fi spus, intr-adevar, ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro