joi, martie 28, 2024

Gândirea abstractă și „supremația omului alb”

 Gândirea abstractă, și nicidecum vreo tendință dominatoare, este motorul care a dus la „supremația omului alb”. Gândirea abstractă este un pandant al civilizației grecești; apariția și dezvoltarea ei sunt bine documentate. Ştiința și tehnologia contemporană sunt produsele sale.

Zorii civilizației, afirmă Aristotel [1], au dus la apariția meșteșugurilor, care au urmărit satisfacerea necesităților primare ale omului. De-abia mai târziu, și anume acolo unde „viața a devenit lipsită de griji” [1], au apărut științele. Pentru orizontul geografic al grecilor, primul beneficiar ai unui asemenea confort era casta preoțească egipteană. În Mesopotamia lucrurile stăteau asemănător, însă regiunea era mai puțin familiară grecilor.

Izvoarele antice (cel mai cunoscut fiind [2]) dau informații concordante despre inițierea în Egipt – și, în mai mică măsură, în Mesopotamia, Fenicia și Siria – a părinților fondatori ai înțelepciunii și legiuirii grecești, cei mai proeminenți fiind Thales, Solon și Pythagora [3]. Aceștia au petrecut ani îndelungați, uneori decenii, la școala Orientului. Indiferent dacă detaliile diferitelor descrieri ale acestor ucenicii corespund sau nu integral adevărului istoric, este cert că ele reflectă plenar accepția grecilor asupra începutului civilizației și culturii lor.

Grecii au știut (1) să învețe, să preia și să analizeze critic cunoștințele, legile și practicile religioase ale civilizațiilor limitrofe (personajul emblematic al acestor isprăvi culturale fiind Pythagora [3]); (2) să investigheze lumea din jur (personajul mitic emblematic fiind Ulysse [4], iar cel real – Herodot [5]); (3) să dezvolte și să aducă la excelență tot ce au preluat (domeniul emblematic fiind geometria [6]).

Diferența de dinamism între orientali și greci, în abordarea științelor, nu poate fi discutată neglijând diferențele geografice și climatice dintre ținuturile lor. Egiptul și Mesopotamia sunt – pentru a extinde o vorbă a lui Herodot – daruri ale fluviilor, făcute unor zone deșertice; civilizațiile respective sunt, într-o anumită măsură, prizoniere ale deșerturilor.

Între Babilon – sau estul deltei Nilului – și Fenicia, cea mai activă interfață dintre Orientul Apropiat și lumea mediteraneeană, sunt circa 800 km de deșert. Cele două civilizații s-au dezvoltat, preponderent, în zone climatice cvasi-deșertice.

Lumea greacă s-a dezvoltat într-un ambient cu totul diferit, în mare parte marin și insular. Soarele, vântul, marea și insula, atât de intim legate de arhipelagul elen, trimit imediat la cele patru elemente – focul, aerul, apa și pământul – ceea ce stimulează o percepere echilibrată a diversității naturii, și totodată comunicarea. Din orice insulă a Greciei se vede cel puțin încă una, iar marea și vântul – navigația – leagă un pământ de altul.

În deșert, soarele e înfricoșător, pământul înseamnă nisip, iar apă nu există. Este o lume dezechilibrată, o lume a exceselor. Grecia, pe de o parte; Egiptul și Mesopotamia, pe de alta, sunt rezultatul unor excepționalități disjuncte. Din această complementaritate s-a dezvoltat civilizația europeană.

În timp ce captivitatea deșertului stimulează închiderea în sine, marea stimulează deschiderea către alte lumi. Primii beneficiari ai acestui stimulent au fost ionienii: spiritul iscoditor și valențele de explorator ale colonistului, care și-a părăsit pământul natal pentru țărmurile Asiei Mici, au dus la lărgirea enormă a orizontului lor, prin dezvoltarea comerțului și cunoașterea temeinică a tuturor civilizațiilor. Dintre părinții fondatori ai științei grecești, Thales din Milet, Anaxagoras din Clazomene (orașe din Asia Mică), Pythagora din Samos, Hippocrate din Kos (insule foarte apropiate de Asia Mică) erau ionieni. [7]

Din fericire pentru greci, diversitatea arhipelagului a favorizat un eclectism religios, care a împiedicat sclerozarea cinului preoțesc într-o castă. Egiptul nu a avut această șansă, iar cunoștințele științifice, odată dobândite, au optimizat funcționarea societății, dar s-au osificat într-o dogmă, incapabilă de evoluție.

Am putea spune totodată că statele insulare favorizeaza democrația, iar cele terestre – satrapia. Dar istoria arată că statele insulare sunt prea fragile și prea interactive pentru a-și păstra democrația un timp îndelungat. O analiză pătrunzătoare, pentru cazul Greciei, făcută de un presocratic, este redată în excelenta monografie a lui Luria [8].

Nu a existat, la greci, vreo opoziție între cunoaștere și religie. Zeul, în înțelepciunea lui, e bucuros că oamenii sunt doritori și capabili să învețe [9]. Fără constrângerea vreunei dogme, grecii au cultivat științele urmând principii solide, făcându-le astfel apte de permanentă dezvoltare.

Dacă la egipteni cultivarea științelor era asociată cu „o viață lipsită de griji”, la greci era asociată mai curând cu sărăcia. Tradiția pitagoreică impunea ca transmiterea științelor să fie gratuită. Excepțiile erau foarte rare: unul dintre discipoli și-a pierdut averea, iar în urma acestei nenorociri, mestrul i-a permis să accepte plata pentru lecțiile sale de geometrie. Hippocrate din Chios (a nu se confunda cu Hippocrate din Kos, părintele medicinei) s-a prevalat de aceeași dispensă, din aceleași motive. [10]

Diferența de pragmatism dintre greci și orientali este comentată astfel de Luria [11]: „În știința Orientului antic, o serie de capitole ale matematicii fuseseră studiate cu mult înainte de apariția statelor grecești. Egiptenii și babiloneenii știau să rezolve ecuații de gradul I și II, probleme de egalitate și asemănare a triunghiurilor, de progresii aritmetice și geometrice, de determinare a ariilor triunghiurilor și patrulaterelor, a volumului paralelipipedelor etc. Cunoșteau formule exacte pentru determinarea sumei pătratelor numerelor consecutive începând cu 1, a volumului cilindrului, conului, piramidei și chiar a trunchiului de piramidă, deși nici astăzi nu se știe cum au ajuns la aceste formule. … Caracteristic pentru matematica Orientului antic era însă faptul că se orienta, în primul rând, spre găsirea și ghicirea, prin orice metodă, a soluției corecte, spre memorarea și aplicarea practică a soluției respective. În nici unul din documentele Orientului antic care ne-au parvenit, nu găsim demonstrarea vreunei propoziții matematice, ci numai rețete date de-a gata pentru rezolvarea problemelor: „se ia …”, „se face …”. Aceste rețete se transmiteau din generație în generație; noile generații de învățați știau să găsească rețete pentru rezolvarea unor probleme noi, dar modul în care ajunseseră la ele rămânea secretul lor profesional.”  

Așadar, o trăsătură esențială a științei grecești, transmisă ulterior științei europene, a fost completa deschidere în comunicarea rezultatelor, neafectată de nici un interes material. La ‘supremația omului alb’ s-a ajuns prin altruismul, nu prin egoismul savanților.

Cu toată diferența de abordare, grecii au păstrat o atitudine deferentă față de foștii lor maeștri. De exemplu, Democrit afirmă [12] că nimeni nu îl întrece în a „transforma liniile în figuri [geometrice], nici măcar întinzătorii de frânghii [egipteni]”. Fragmentul se referă la frânghiile cu noduri, care marcau porțiuni de lungimi egale, folosite la construcția unghiurilor drepte (a triunghiurilor pitagoreice). Practica aceasta este menționată într-o inscripție din Regatul Vechi (circa 2300 î. Cr.). „Întinderea frânghiilor” era o operație esențială în orientarea construcțiilor sacre – piramide sau temple. Procedeul se găsea la originea teoremei lui Pythagora și sugera – pentru greci – că la baza oricărei construcții elaborate trebuie să se afle numerele, că toate realitățile lumii sunt descrise de numere.

Cum am văzut din textul lui Luria, citat anterior, egiptenii cunoșteau formula prin care se calculează aria cercului, altfel spus, cunoșteau o valoare aproximativa a numărului PI, anume (16/9)^2 = 3.16049…, foarte apropiată de cea exactă (3.14159…). Totuși, în peste 2000 de ani, egiptenii nu au părut interesați de îmbunătățirea acestei aproximații. [13]

Pentru greci, posibilitatea obținerii unui pătrat cu arie agală cu aria unui cerc dat a fost o adevărată obsesie, definind celebra problemă a cuadraturii cercului [14].

Întrebat „pentru ce s-a născut”, Anaxagora din Clazomene (cca 500 – 428 î. Cr.) a răspuns: „pentru investigarea Soarelui, a Lunii și a celorlalte corpuri cerești”. Asemenea atitudini sunt foarte frecvente în știința europeană și își găsesc un pandant în opinia unor mari matematicieni ai sec. XIX: „scopul unic al științei este desăvârșirea spiritului uman” (Jacobi către Legendre, citat în „Prelegerile” lui Klein [15] – subtilă monografie care pune în lumină asemănările dintre matematica greacă și cea a secolului XIX). O remarcă asemănătoare putem face în legătură cu condițiile modeste, uneori mizerabile, în care trăiau adesea savanții: tânărul Gauss era atât de sărac, încât, neputându-și cumpăra hârtie, scria pe porțiunile netipărite ale paginilor cărților sale [15]. Figura „batrânului dascăl” din Scrisoarea I a lui Eminescu nu excelează doar prin poezie, ci și prin realism.

Importanța dată de greci numărului PI este caracteristică pentru excepționala lor capacitate de a intui care sunt limitele unui domeniu, și direcțiile în care trebuie transgresate. Există un tulburător paralelism între atitudinea lor și cea a lui Gauss, citată de Klein [15]: „Succesul unei producții matematice constă în a pune mereu întrebări noi… matematica este dusă înainte de cei care s-au distins mai mult prin intuiție decât prin demonstrații valoroase”.

Una din cele mai spectaculoase transgresări este cea a lui Hippias din Elis (n. 460 î. Cr.). Hippias depășește limitele geometriei timpului său, definită ca totalitatea problemelor care se pot rezolva cu rigla și compasul [17]. Dacă împărțirea unghiului în două părți egale (bisecția) este o problemă ușor rezolvabilă cu rigla și compasul, trisecția unghiului nu poate fi efectuată similar. Au trebuit să treacă mai bine de două milenii până când ca Pierre Wantzel să demonstreze (în 1837) că problema e imposibil de rezolvat. Hippias a tăiat nodul gordian, inventând o metodă, și un instrument, quadratricea (quadratrix), cu care se putea împărți un unghi nu numai în trei părți egale, ci în orice raport dorim. Metoda se putea aplica și la cuadratura cercului, de unde și numele de quadratrice.

Trisecția unghiului nu are nici o aplicație practică, este un joc mental, un joc cu imposibilul. Fascinația unor astfel de jocuri este atât de puternică, încât unii matematicieni se decuplează de problemele practice într-o asemenea măsură, încât își pierd averile, mijloacele de subzistență, cum am văzut. Dar, ori de câte ori aplicațiile devin posibile, știința este pusă la lucru. Un exemplu notoriu este determinarea razei Pământului de către Eratostene; altul este apărarea Siracuzei, unde ingeniozitatea lui Arhimede a pus probleme uriașe asediatorilor – pentru a nu mai aminti nenumăratele sale invenții practice, inginerești.

Două milenii mai târziu, măsurătorile de geomagnetism ale lui Gauss aveau să ducă la inventarea telegrafului; episodul, puțin cunoscut, este relatat în „Prelegerile” lui Klein [15] și reprezintă un exemplu interesant de cercetare multidisciplinară [16].

Cartea poate fi inca achizitionata de aici

Atunci când, spre sfârșitul evului mediu, știința și-a recăpătat libertatea de gândire din timpul grecilor, s-a revenit la confrunatea de idei a savanților, dusă într-o atmosferă de transparență și colegialitate (cu diferite pete de culoare, dată de diferențele de temperament, vizibile, de exmplu, în cazul lui Galilei). Savanții englezi și germani discută contribuțiile aduse independent, de Newton și Libnitz, la crearea analizei matematice; savanții francezi, nelămuriți de infirmarea, de către Mariotte, a unor experiențe ale lui Newton, primesc vizita colegilor englezi, iar dilemele se clarifică [18] – pentru a cita doar câteva dintre nenumăratele episoade similare.

Când știința ajunge la un anumit nivel de efervescență, „timpul ascunde în sine marile idei și probleme și le oferă singur, când ajung la maturitate, minților geniale”, cum observă Klein. Așa s-a întâmplat, în jurul anului 1800, când Legendre, Jacobi, Abel construiesc aproape simultan, și independent, teoria funcțiilor eliptice; când, similar, Ruffini, Abel și Galois dezvoltă teoria ecuațiilor algebrice; sau când Gauss, Lobacevski și Bolyai crează geometriile neeuclidiene.

Dezvoltarea științei ‘omului alb’ continuă în aceeași atmosferă colegială, destinsă, academică până la începutul celui de-al doilea război mondial. Mașinile termice și artileria performantă – obținută prin progrese aparent minore ale științei – aveau să paveze drumul către supremația militară. Marile descoperiri, care au schimbat fața lumii – inducția electromagnetică, razele X, radioactivitatea, reacțiile nucleare – au fost făcute din pură curiozitate științifică, fără urmărirea vreunui scop practic, de exemplu vreo formă de ierarhizare [19]. Uneori, au fost daruri oferite de pura întâmplare – sau de Zeu – minților instruite (razele X, radioactivitatea). Pentru importanța practică a cercetărilor „dezinteresate”, cum le numea Hulubei, merită cunoscute comentariile acestuia [20].

Surprinzătoare este povestea descoperirii fisiunii nucleare, la care lucrau, la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, printre alți cercetători foarte performanți, Otto Hahn, Fritz Strassmann și Lise Meitner. Studiind bombardarea uraniului cu neutroni sub îndrumarea lui Hahn, al cărui doctorand era, Strassmann a raportat descoperirea bariului, un element de la mijlocul tabelului lui Mendeleev, printre produșii de reacție. Lise Maitner a considerat greșită identificarea (cunoștințele timpului sugerau ca produs de reacție un element greu, apropiat de uraniu), astfel că experiențele s-au continuat încă câțiva ani, folosindu-se tehnici tot mai rafinate. După Anschluss (martie 1938), Lise Meitner și-a pierdut cetățenia austriacă și a fost nevoită să părăsească Germania, pentru a evita să fie arestată, datorită originii sale evreiești. Cercetările lui Hahn și Strassmann au continuat, identificarea bariului fiind certă. Se descoperise fisiunea nucleară (comunicată spre sfârșitul anului 1938), cheia folosirii energiei nucleare – în scopuri pașnice ori militare. [21]

În ciuda faptului că transformarea masei în energie, cu un potențial energetic uriaș, era cunoscută din primele articole ale lui Einstein (1905), că se intuise (circa 15 ani mai târziu) că energia din stele provenea din reacții nucleare, că vremurile erau extrem de turbulente, nimeni nu părea să se fi gândit, imediat după descoperirea fisiunii, la vreo aplicație militară. Proiectul bombei atomice a fost impus președintelui american, la inițiativa lui Leo Szilard, cu sprijinul greu obținut al lui Einstein, în 1940. Din fericire, Hitler era mult prea incult pentru a intui oportunitatea, și mult prea disprețuit de elita fizicii germane, pentru a intra în joc.

Cam în acest moment istoric începe crepusculul grandioasei confrerii care a dus la ‘supremația omului alb’ – o confrerie realizată urmând o vocație dezinteresată și altruistă.

Faptul că fizica putea decide soarta unui război mondial a schimbat dramatic miza cercetării și a pus capăt atmosferei de transparență și încredere dintre oamenii de știință, care dura de câteva milenii. Iar transformarea unui teritoriu imens – de la Viena la Hong Kong – într-un un uriaș gulag a fost un factor agravant.

Nici după prăbușirea – sau slăbirea – comunismului evoluția nu a fost cea mai fericită. Aplicațiile spectaculoase, industriale sau militare, au perpetuat caracterul secret al unor cercetări. În ultimele decenii, direcțiile de cercetare nu mai sunt decise de fizicieni, ci de politicieni, susținuți de ignoranța electoratului, educat prin „lideri de opinie”. Mai recent, finanțarea este condiționată de orientarea sexuală sau originea etnică a membrilor colectivelor de cercetare. Asemenea forme de obscurantism i-ar oripila desigur pe Arhimede și Eratostene, pentru care unicul criteriu de admitere în Muzeionul din Alexandria era excelența intelectuală.

După ce a lărgit imens orizontul cunoașterii, a creat o tehnologie neverosimil de avansată și a prelungit speranța de viața a semenilor săi, prin efortul altruist și dezinteresat, știut sau neștiut, al atâtor minți luminate, omul alb se vede împovărat cu cele mai aberante acuzații, proferate de profitorii ignoranți ai muncii sale.

Dar, odată ce a adus știința la o stare de efervescență fără precedent, prezența sa nu mai este necesara, pentru că, odată atinsă această stare, „timpul ascunde în sine marile idei și probleme și le oferă singur, când ajung la maturitate, minților geniale.” Așadar, știința nu mai este gestionată de omul alb, ci de un factor obiectiv. Omul alb poate ieși din scenă.


Referințe și note

[1] Aristotel: Metafizica (nu am indicat o ediție anume a operelor grecești pentru că sunt ușor accesibile pe internet)

[2] Iamblichus: Viața lui Pythagora

[3] Pentru înțelegerea rolului jucat de Egipt în dezvoltarea civilizației grecești, este pilduitoare povestea vieții sale, așa cum e relatată de Iamblichus:

„După ce i-a transmis tot ce știa, Thales l-a sfătuit să continuie studiile cu preoții egipteni. Pythagora s-a îndreptat spre Egipt prin Sidon – orașul său natal – apoi prin Byblos și Tyr, locuri în care s-a lăsat inițiat în științele și religia Feniciei și a Syriei, de către preoți; Pythagora s-a supus obiceiurilor și practicilor nu din entuziasm religios, ci din pasiune, interes și dăruire pentru investigația filozofică, spre a se asigura că nu va omite nici o fărâmă de cunoaștere ce merită dobândită, care s-ar putea ascunde în misterele ceremomiilor de slujire a zeilor; înțelegând apoi că ceea ce a găsit în Fenicia era un derivat al înțelepciunii preoților din Egipt, s-a hotărât să meargă acolo. A studiat cu preoții și profeții, s-a instruit în toate domeniile posibile, inclusiv cu judecătorii și legiuitorii, în toate riturile practicate în țară, oricare ar fi ele, nelăsând exploatat niciun loc în care credea că ar putea învăța ceva în plus, studiind astronomia și geometria, participând la toate riturile religioase, până a fost luat prizonier de soldații lui Cambyse și dus cu forța în Babilon, unde s-a alăturat magilor – elev silitor al unor profesori silitori. A fost instruit în toate riturile religioase, și-a dobândit excelența în aritmetică, muzică și alte discipline.

După alți 12 ani s-a întors în Samos, având atunci 56 de ani.”

[4] Ulysse, „cel care a văzut orașele multor oameni și le-a pătruns gândurile”, își pune uneori în joc viața – și viețile oamenilor săi – din pura pasiune de a-și lărgi orizontul. El se hotărăște să se oprească în țara ciclopilor doar pentru a vedea „ce fel de oameni sunt – violenți și sălbatici, fără vreun simț al dreptății, sau primitori și temători de zei?” (Od ix 174-6) Hotărâre care, cum știm, a costat viața mai multor tovarăși, și era să-i fie fatală și lui Ulysse.

[5] Herodot „compară relatări, cântărește fapte, trece totul prin filtrul propriu, de persoană care caută adevărul” – vezi mai jos, [6]; are pasiunea examinării lucrurilor, în esența lor și în relațiile cu cele din jur, și nu-și oprește investigația până nu găsește, pentru ceea ce observă, o explicație rațională, sau cel puțin una care să pară rațională în sistemul său de gândire. Este o căutare extenuantă, plină de riscuri, pe drumuri necunoscute, în locuri necunoscute, printre popoare care vorbesc limbi necunoscute.

[6] T. Heath: A Hystory of Greek Mathematics, Oxford, 1921

[7] Interesul pentru matematică era mai accentuat în orașele apropiate de mare. Spartanii nu agreau lecțiile de geometrie, aritmetică sau astronomie; în schimb, le plăceau istoria și arheologia, vezi [6].

[8] Iată un fragment din cartea lui Luria, citată mai sus:

„Tirania – acest flagel îngrozitor și abject – își datorează originea numai faptului că oamenii au încetat să simtă nevoia unor legiuiri și drepturi egale și comune pentru toată lumea. Unii oameni, incapabili să judece lucid, își închipuie că altele sunt motivele apariției tiranilor și că oamenii își pierd liberatea fără să aibă vreo vină, ci numai pentru faptul că au fost asupriți de tiranul ajuns la putere. Aceasta este însă o eroare… De îndată ce nevoia unor legiuiri și drepturi comune pentru toată lumea piere din inima poporului, locul legilor și drepturilor îl ia un singur om. Într-adevăr, în ce alt caz un singur om ar izbuti să aibă o putere nelimitată? Un om care ar vrea să nimicească drepturile și să desființeze legile comune, un om care ar încerca să ia poporului aceste bunuri – el singur, de la ei, cei mulți – un astfel de om ar trebui să fie făcut din fier (s.m.)! Dacă este însă făcut din carne și oase, și alcătuit la fel ca și ceilalți oameni, desigur că nu va fi în stare să o facă. Dar, dacă nevoia unor legi și drepturi egale și comune a pierit de la sine, atunci și un asemenea om poate ajunge la o putere nelimitată. De aceea, unii oameni nu observă tirania nici chiar când ea s-a instituit.” Omul de fier pare a fi o aluzie – destul de transparentă și foarte curajoasă – la Stalin („cel de oțel„, stali însemnând oțel pe rusește).

Solomon Iacovievici Luria a fost un eminent savant sovietic, care a înfruntat cea mai cumplită perioadă din istoria Rusiei, inclusiv antisemitismul stalinismului târziu. O evocare a vieții și activității sale se poate găsi în: https://scriptaclassica.org/index.php/sci/article/download/3729/3189

[9] Platon: Epinomis

[10] Nu numai că savanții antichității nu se numărau, de regulă, printre cei înstăriți, dar nici imaginea lor nu era întotdeauna din cele mai flatante; anecdota referitoare la Thales, care, privind stelele noaptea, cade într-o groapă, de unde este scos de un trecător cu comentarii depreciative, rămâne ilustrativă. Onoarea lui Thales i-o reperează Hegel, în „Istoria filozofiei”:

“In gazing at and making observations on the stars, he [Thales] fell into a ditch, and the people mocked him as one who had knowledge of heavenly objects and yet could not see what lay at his own feet.” The people laugh at such things, and boast that philosophers cannot tell them about such matters; but they do not understand that philosophers laugh at them, for they do not fall into a ditch just because they lie in one for all time, and because they cannot see what exists above them.

[11] S. I. Luria: Arhimede, Editura științifică, 1958 (traducere a ediției sovietice din 1945)

[12] Vezi [6], p. 178.

[13] În alte domenii, mai importante în cotidian decât valoarea exactă a numărului PI, situația este și mai supărătoare. Deși berea a fost preparată pentru prima data în Egipt și Mesopotamia, acum circa 5000 de ani, consumul ei este astăzi practic prohibit, în cele două patrii de origine.

[14] P. Greco: Povestea numărului PI, Humanitas, 2019

[15] F. Klein: Prelegeri despre dezvoltarea matematicii în secolul al XIX-lea, vol. I și II, traducere și note de Mircea Iosifescu, Editura Academiei Române, București, 2018

[16] Problema este interesantă și pentru că permite înțelegerea nervurilor pe care s-a dezvoltat știința secolului XIX. Totul pleacă de la Alexander von Humboldt; acesta fundase o „Asociație destinată observațiilor geomagnetice, care viza întraga planetă. Humboldt a strâns toate datele referitoare la observațiile geomagnetice și le-a transmis lui Gauss, rugându-l să le analizeze. Gauss le-a supus unui amănunțit studiu matematic, și a elborat o lucrare privind „măsurătorile magnetice absolute”. Acestor eforturi i s-a alăturat Weber, specialist în electromagnetism. Un rezultat colateral al cercetărilor a fost telegraful electric; pentru detalii, vezi [15], vol. 1, p. 19-22. Este interesant că, asemănător internetului, telegraful a folosit inițial comunicării între oamenii de știința. „Prelegerile…” lui Klein abundă în relatarea unor asemenea episoade, importante pentru înțelegerea dezvoltării științei europene în sec. XIX.

[17] https://en.wikipedia.org/wiki/Quadratrix_of_Hippias

[18] Problema este discutată în articolul (open access) V. Bârsan, A. Merticariu: Goethe’s theory of colors between the ancient philosophy, middle ages occultism and modern science, Cogent Arts & Humanities 3 (2016) 1145569, din care reproducem un fragment – în limba engleză, mai versată decât româna cu terminologia și manierele științei medievale:

Initially, Newton’s theory was coolly received in France, as Edmé Mariotte reported in “De la nature des couleurs” (1682), describing an experiment that claimed to contradict it. Newton did not react at that time (he was deeply involved in other research, mainly connected to the Principia). Some 30 years later, he explained that Mariotte’s result has to be expected in his theory, because the finite diameter of the sun and the light reflected from the clouds there implies an incomplete separation of simple colors by the first prism.

Criticism began to disappear after the publication of Newton’s treatise on Opticks in 1704. There, Newton described more refined techniques for purifying rays. The precision and abundance of the experiments contained in this treatise impressed continental readers. In France, large sections of the 1706 version of this book were read in public meetings of the Academy of Sciences in the year following its publication. Malebranche and de Mairan reported success in private repetitions of some of Newton’s experiments. In Germany, Leibniz manifested interest in Newton’s theory and his disciple Christian Wolff championed it in a textbook published in 1710. In a review that Wolff probably wrote for the Acta eruditorum of 1713, “the extremely sagacious Mr. Newton” was prayed to “condescend to devote attention to the problem raised about his theory by the highly ingenious Mariotte.” Newton consequently asked the demonstrator of the Royal Society, John Theophilus Desaguliers, to perform (improved versions of) his most important experiments publicly, as well as to repeat Mariotte’s. The second of these demonstrations occurred in 1715 in the presence of three French Academicians. By 1720, the doctrine that white light can be separated into simple, immutable colors with a specific index of refraction was broadly accepted.” [Guerlac 1981]. A very interesting analysis of Newton’s optics spreading on the Continent is given by Guerlac [Guerlac 1981].

[19] Evoluția oricărui sistem complex, inclusiv a științei, conduce în mod natural la o ierarhizare a constituenților sistemului respectiv, care îi eficientizează funcționarea.Este o formulare, adaptată subiectului nostru, a „legii constructale” (constructal law), pe care Adrian Bejan a impus-o atenției comunității academice în ultimele decenii:

Evoluția oricărui lucru care se mișcă pe Pământ, inclusiv mișcarea umană, conduce în mod natural la ierarhizarea mișcării. Vezi Adrian Bejan: Fizica vieții, Humanitas, 2020.

[20] Horia Hulubei – omul și epoca sa, editor: Victor Bârsan, Editura Horia Hulubei, 2021

[21] Otto Hahn a vizitat România în 1941, la invitația rectorului Universității din București, Horia Hulubei; Hulubei, și el reputat nuclearist, i-a întors vizita, anul următor. O relatare interesantă a vizitei lui Hahn la București și considerente legate de proiectul nuclear german, dezvoltate de regretatul Radu Grigorovici, sunt incluse în [20].

Distribuie acest articol

87 COMENTARII

  1. Excelent la partea tehnica. Eroare fatala la folosirea termenului de „suprematia omui alb” chiar si in ghilimele. Nu este suprematie, este succes, avans, dezvoltare. Si nu este „omul alb” ci civilizatia Occidentala. Teoria critica de rasa, imparte populatia din tarile anglo-saxone intre „pacatosii” rasei albe si „merituosii” nonalbi si care urmaresc sa rada de pe fata pamantului orice urma a civilizatiei Occidentale. A doua obiectie este termenul de „religie” in referinta cu Grecia antica.

    • Un argument in plus pt nefolosirea „suprematiei albe” nici macar in ghilimele este identificarea termenului cu teorii si grupuri de extrema dreapta rasiste de gen KKK.

    • Subscriu. ”Supremația omului alb” face parte din poveștile cu Winnetou. Era o supremație tehnologică de moment, nimic mai mult. Printre ”oamenii roșii” înapoiați tehnologic se găseau și unii cu o statură morală impresionantă.

      Supremația e a civilizației occidentale, manifestată inclusiv prin a integra valorile altor civilizații. Cooperarea dintre oamenii de știință a fost întotdeauna limitată de interesele militare ale țărilor lor.

      Chiar și la momentul de față, civilizația occidentală e cea care trebuie apărată, nu ”omul alb”. La fel ca și pe vremea lui Hitler și Stalin, ”omul alb” civilizat și democrat își are dușmanii de moarte printre alți oameni albi, înclinați spre totalitarism și autocrație, dar își are aliații printre oameni mai puțini albi, însă înclinați spre civilizație și democrație.

    • Așa este!
      Potpuriul de rezultate istorice ale occidentalilor (Europa + Orient mijlociu) pe liniile de modelare rațională și de exploatare a resurselor e irelevant pentru critica „omului alb” așa cum vine dinspre alte „neamuri” și „teritorii”. Abuzul enorm, criminal direct, asupra Asiei, Africii și Americii în secolele XVI-XX nu poate fi rezolvat simplu cu o listă de succese atinse în matematică și fizică. Pentru că îmbunătățirea vieții la nivel planetar e rezultatul decolonizării, greu de pus pe seama Occidentului. Că progresul tehnic a venit și prin contribuțiile marcate istoric ale savanților din metropolele imperiale, asta nu poate fi contrazis prin propuneri de istorii alternative. Personal, mi se pare improbabil că n-ar fi intervenit, poate întârziat, în absența imperialismului occidental. Obiecțiile la Critical Race Theory sunt pertinente atunci când combat direct afirmațiile din Critical Race Theory.

  2. De când cu panarama asta de abordare rudimentar-ranchiunoasa de peste Atlantic, deja cu extensii în Europa și puternic susținuta pe continentul african, ma simt de-a dreptul bine ca, personal, unora le stau în gat fiindca sunt alb.

  3. Pentru cuprinsul extrem de interesant, autorul merită felicitări. Sincere!
    O problemă o am însă cu această „supremație a omului alb”, văzută indisolubil ca o consecință a gândirii abstracte. Chiar și așa să fie, deși trebuie demonstrat, rămân de lămurit mai multe aspecte:
    Cât de „albi” erau Mesopotamienii, grecii si egiptenii antici?
    Cât de greci sau egipteni sunt albii de azi?
    Cat de abstract pot gândi supremației de azi?
    Dacă gândirea abstractă este determinată mai ales geografic, de ce nu se vorbește despre o supremație mediteraneană sau a cornului de aur, ci se sare la cea a „omului alb”?
    Pe de altă parte, gândirea abstractă a apărut cu mult înainte, când omul era încă nomad. Revoluția gândirii abstracte în bazinul mediteranean ar putea fi 2.0 sau chiar 3.0 dacă ținem cont de vechimea culturii chineze.
    Nu e prima dată când autorul, în ciuda unor atent documentate materiale, trage turta pe spuza proprie, sărind la niște concluzii aiuritoare, mult prea amare pentru a le accepta pe nemestecate.
    Un alt exemplu de deformare a adevărului de către același autor AICI. Recidivă?! Si nici nu e singurul care o practică.

      • ..bună întrebarea (corectată în erată)

        Mergând pe mâna lui Aristotel (experimentând adică) am ajuns astăzi la o ipoteză cu grad mare de probabilitate și anume la ideea că realitatea pe care o percepem este doar o proiecție a unei realități abstracte, inaccesibilă nouă (cel puțin în viitorul previzibil..)

        Este, în fapt, ceea ce susținea și Platon, pentru care lumea percepută senzorial este doar o copie a unei lumi inteligibile (cea a ideilor). Elevul a ajuns astfel (prin noi) la vorba mentorului..

        Sondând ceva mai mult în trecut, vedem că formidabilul Democrit susținea (înaintea tuturor..) că lumea percepută senzorial este o creație a creierului. Așadar felul în care percepem realitatea există doar în mintea noastră.

        Revenind la tema în discuție, eu sunt convins că inteligența nu e nici geografică și nici istorică. Adică Eminescu nu s-a născut în sectorul 5, iar alte minți luminate au intuit (fără ajutorul tehnologiei) adevăruri pe cale de a fi demonstrate în zilele noastre.

        Nu se știe așadar de unde (și când) răsare iepurele. Să-i dăm o șansă..

        • Mulțumesc! Există o întreagă colecție de aforisme pe această temă, forma fiind diferită, iar fondul rămâne practic neschimbat, deși mințile iscoditoare pot găsi noi valențe de fiecare dată. Preferatul meu este:
          Wer nur an das Gute im Menschen glaubt, wird enttäuscht.
          Wer nur an das Böse glaubt, wird selber böse.
          (Walter Ludin)
          „Cel ce crede doar în binele din oameni, va fi dezamăgit. Cel ce crede doar în rău, este el însuși rău.”

    • @Hantzy
      Cred ca autorul este coplesit de o amaraciune de inteles. Foarte de inteles…..
      Cat de fericita sau nefericita este expresia in cauza nu poate fi apreciat cu obiectivitate decat daca o raportam la dezinhibata argumentatie ce pedaleaza, aproape, exclusiv pe „white privilege”.
      Eu vad acest art.ca o reactie la dezbaterea bizara/aberanta care focalizeaza pe rasa, etnicitate, gender/gen, orientare sexuala. Nu cred ca autorul e dintre cei care ar nega realizarile stiintifice ale orientului apropiat sau indepartat. Hai sa nu cadem in political correctness.
      Ma gandesc ca poate ca e utila, cateodata, punerea problemei intr-un mod mai contondent pe care adeptii critical race theory nu au nicio greata sa-l exprime facand maaare zavera. Nu sunt deloc deranjati cand spun „dar ce ne intereseaza opera/realizarile unor Sakespeare, Galileii, Cehov, Mozart, fratii Wright, etc, etc?!? They’re dead white men!!” Sau ar fi util de contraargumentat celor care sustin ca „white men” au deturnat si si-au apropriat matematica ptr.a persecuta/oprima restul neamurilor si ca ar fi momentul ptr.o „ethnic math”…..

      Sigur ca gandirea abstracta e probabil sa fi aparut prealabil civilizatiei grecesti. Dar chestiunea priveste sistemul, continuitatea si mai ales quasi-generalizarea lui si nu posibilitatile personale sau de mic grupuscul din X societate. Sigur ca reprezentarea numerelor simbolic, altfel decat simpla desenare a unor animale sau obiecte ce trebuiau socotite, este un salt sigur spre abstractizare. Daca nu chiar abstractizarea insasi.
      Dar de aici pana la matematici superioare si mai ales demonstratii mat.e ceva cale.
      Sunt de mentionat realizarile grecilor si in privinta rationamentelor filosofice si a dezvoltarii retoricii. In sensul asta recomand, cu mare caldura, „Razboiul peloponeziac” al lui Thucydide. Pledoariile corintienilor, atenienilor, a regelui Spartei denota o finete a rationamentelor si notiunilor abstracte ce nu poate fi decat rodul unei dezvoltari civilizationale extraordinare. „Razboiul peloponeziac” e f.util si in intelegerea tragediei de astazi din UKR.

      Aproape sigur egiptenii de-atunci nu sunt egiptenii de astazi deoarece a venit cucerirea/invazia araba, nu?!?
      Problema grecilor de-atunci si a celor de-acum e subiect de controversa aspra inca de prin sec.XIX cand un istoric german a afirmat ca in sangele grecilor de astazi nu ar curge nicio picatura din cel al anticilor.
      Cert e ca a avut loc marea migratie slava care a ajuns pana in cele indepartate insule (Vasiliev: Ist.Bizantului; extrem de interesanta) concomitent cu o anumita depopulare a Greciei continentale cauzata de o molima. La fel cunoastem eforturile unor imparati de a coloniza iliri/albanezi in Grecia ca urmare a unor evenimente care redusesera populatia. Un mitropolit (imi scapa numele acum dar e f.celebru) al Atenei, de prin sec XIII, se plangea ca traieste printre barbari care nu inteleg predica in greceste si ca probabil va deveni si el un fel de barbar…. :-))
      Dar chinezii, japonezii nu au niciun sentiment de inferioritate nu resimt nicio frustrare in legatura cu civilizatia de sorginte europeana. Nici nu au motive.
      Overall, stim ca realizarile civilizationale nu au aparut/nu s-au manifestat la toate semintiile. Si contrar a ceea ce am invatat la scoala au aparut in zone climaterice blande/calde.
      Acum urmasii acelora unde nu prea….sau a stagnat/regresat la valori abisale cauta explicatii in afara arealului lor geografic si etnic.
      Dar nu e ceva neobisnuit. Noi ro. avem aceeasi dambla. Ptr.orice neimplinire, ramanere in urma istorica sau de dezvoltare cautam vinovati, mai mult sau mai pution reali, in afara Ro.: turcii, tatarii, ungurii, rusii, catolicii, popoarele migratoare, comunistii, etc. Partial sunt adevarate. Foarte partial, daca pot spune asa.

      • Ca și corectitudinea politică, criticat race theory (CRT) este adesea greșit înțeleasă, fiecare încercând să găsească implicații ce nu au fost niciodată asociate conceptelor respective. Relevant este însă modul în care se referă la ele tocmai criticii, aceștia instrumantalizând cu predilecție excepțiile sau singularitățile rămase descoperite. În cazul CRT de exemplu, democrații îi acuză pe republicani că ignoră complet rasismul, iar aceștia îi acuză pe primii că îi consideră pe toți albii a fi rasiști. Polarizarea respectivă este folosită în plan politic, dar este evident că fiecare parte se luptă cu o imagine falsă, special împăiată pentru a-i servi scopurile.
        Senzația mea este că, în cel mai fericit caz, autorul săvârșește, poate involuntar, aceeași eroare: omul alb nu este îndepărtat de pe podium, doar că nu mai este singur acolo. Trăim într-o societate în care bunurile materiale dobândite (inclusiv drepturile de autor) sunt moștenite, dar nu și renumele sau gloria. Ce rost are atunci enumerarea unor realizări pe care nu le contestă nimeni, dacă nu se urmărește astfel cuplarea acestora cu genomul rasial? Și de ce este amintit în mod repetat altruismul și dezinteresul omului alb, dacă se așteaptă de fapt o recunoaștere a realizărilor respective din partea (citez) „profitorilor ignoranți ai muncii sale”. Le așteaptă Leibniz sau Einstein, Cauchy sau Rutherford sau de fapt omul alb, văzut în text ca unic îndrituit la a-și adjudeca produsele minților luminate?
        Sper totuși să ai tu dreptate, JB, iar eu să mă înșel. Voi reciti articolul peste câteva zile, poate percepția mea va fi o alta.

        • @Hantzy
          In buna masura iti dau dreptate.
          Totusi sunt niste lucruri/nuante de subliniat. Ca „omul alb” (adica, mai bine zis, civilizatia de sorginte europeano-mediteraneana) nu e singur(ă) pe podium e evident si nu ar fi deloc just sa fie altfel. Doar gandidu-ne la CHN, JAP, IND si realizam cat de incorect ar fi.
          Dar…..enumerarea acelor/unor realizari amintite in art.ar fi aparut supreflua si lipsita de sens acum 25-30 de ani. Astazi insa…..acele realizari sunt fie negate virulent fie asociate unor intentii negative, situatii de white privilege sau doar privite ca niste intamplari aparute in societati care exploatau la sange munca, vietile si stiinta unor alte neamuri/etnii. Toate aceste afirmatii&teorii bizare in scopul singular al unor avantaje economice si politice actuale prin culpabilizarea pe baza rasiala a autorilor unor opere/realizari incontestabile. Nothing else.
          Chiar discutia pe care o purtam noi acum e de domeniul absurdului deoarece argumentam plecand de la un discurs culpabilizator vazut ca legitim nowadays. Adica CRT a fixat cadrul dezbaterii in termeni vagi dar atotcuprinzatori iar ceilalti nu fac decat sa se conformeze unei situatii fluide si sa alerge orbeste pe terenul care poate fi schimbat discretionar de CRT in functie doar de scopurile sale tactice.
          Stalin m-a „luminat” :-)) , ca sa spun asa, afirmand ca: „Problema luptei… nu trebuie examinată sub unghiul dreptăţii, ci al cerinţelor momentului politic, sub unghiul necesităţilor politice ale partidului în fiecare moment dat” (Cuvîntare la şedinţa comitetului executiv al Cominternului, 22 ian. 1926).
          Adica buna credinta, adevarul si tot ce inseamna just/drept sunt/pot fi excluse din start deoarece nu servesc scopurilor. Orice este permis.
          Cred ca singura posibilitate rezonabila de a intelege CRT este prin prisma ideii de lupta/razboi asa cum apare definita, mai sus, de un maestru incontestabil al tacticii si strategiei politice.

          Pretentia de recunoastere a unor mari realizari, pe care bine ai sesizat-o, nu este fara fundament deoarece in lipsa acesteia este ocultat sistemul care le-a creat/favorizat aparitia si metoda care le-a impulsionat. Or asta e ceva fundamental. Indiferent cat de neconvenabil politic este. Altfel cadem in ethnical math si alte bazaconii.
          Dar ma intreb de ce societatile CHN, JAP, KOR nu-si pun astfel de probleme?!? De ce nu arunca raspunderea unor stagnari/nerealizari in capul civ.de sorginte europeana?!? Ah, sigur ca au meciurile lor cu div.foste imperii coloniale, etc. Dar nu cred ca le trece prin cap sa-l nege pe Mozart sub pretextul ca evolua intr-o societate white privileged.

          • Mulțumesc, JB! Mărturisesc că nu am avut ocazia să cunosc îndeaproape acuzele tip “white Privilege” și, ca urmare, le-am considerat un fenomen marginal, nevrednic a fi luat in seamă. Povesti și mituri, nimic mai mult. Din acest motiv am avut impresia că articolul reprezintă chiar o pledoarie pentru “supremația omului alb”, ghilimelele având rolul unui citat, nicidecum a unei ironii. Confuzia mi-a fost accentuată de tipul argumentației, foarte asemanator cu cel al susținătorilor diferențelor de calitate rasială, care apar uneori și pe contributors.
            Înțeleg că am greșit și îmi reconsider poziția, cerându-mi scuze pentru eroare.

            • @Hantzy
              „nu știu alții cum sunt dar” dacă am reuși să clonăm rezonabilitatea, lipsa de snobism și orgolii bizare ale lui Hantzy multe s-ar rezolva pe lumea asta. 👍 No kidding!
              Oricine își dorește să aibă astfel de interlocutori care să reflecteze cu bună credință la argumentele preopinenților.
              Merci.

    • Perfect punctat! Doar că întrebările trebuie adresate celor care atribuie „supremația” culorii pielii și, pe această cale, utilizării forței pentru a-i exploata pe cei cu altă culoare a pielii; nu autorului, care evidențiază că este vorba de performanța superioară a celor care învață să utilizeze o gîndire abstractă, centrată pe om ca sistem de referință.

      • Observați că întrebările le-am formulat impersonal, fără adresă (… rămân de lămurit mai multe aspecte). Poate că ar trebui să răspundă in primul rând cei carora nu le-ar conveni răspunsul. Indiferent cum ar suna acesta.

  4. Un text murdar. Un text în care rasismul și prejudecățile ating un nivel olfactiv.
    Pentru început să notăm că există contribuții notabile în matematica abstractă care sunt în mod clar „orientale”. Vorbim de „algebră” și folosim sistemul de numerație indo-arab datorită lui Al Khwarizmi. Faptul că ora are 60 de minute este un relicat al sistemului de numerație babilonion (baza 60) care permitea calcule aritmetice mult mai eficient decât cel grecesc. Omar Khayyam are un tratat de algebră cu demonstrații foarte elegante. Și că tot veni vorba de PI: Yuktibhāṣā, scris în India pe la 1500 propune o aproximație foarte buna folosind serii infinite – în Europa va trebui să îi așteptam pe Gregory și Leibniz pentru ceva echivalent.

    Sigur că dezvoltarea metodei științifice a condus la o anumită „supremație” a Occidentului în materie științifică în sec. 18 – 20. Dar totuși ce are asta cu omul „alb”? Există numeroase țări populate de oameni ziși „albi” care sunt la coada vacii în materie științifică chiar și astăzi. Toate studiile arată, de exemplu, că în Romania pravoslavnică populația înoată în gândire magică chiar și astăzi. Iar universitățile sunt niște catastrofe.

    Iar asta cu „finanțarea […] condiționată de orientarea sexuală sau originea etnică a membrilor colectivelor de cercetare” e o mantră a extremei drepte. Există în țările ango-saxone (mai puțin în Europa continentală) criterii de diversitate sub diverse forme dar de aici până la condiționare e cale lungă. Din nou, observ că România relativ omogenă cultural și heteronormativă se remarcă mai degrabă prin apa sfințită decât prin apa grea. Deci poate totuși încercam să fim modești când suntem diplomați ai mediocrei Universități din București .

    • Ma gandesc ca nu ati prins deloc ideea eseului. Pe langa asta, negarea unor evidente va transforma in alt NPC fanatic wokist. Poate nu stiti dar exista posturi si joburi rezervate exclusiv persoanelor „de culoare”. Cum stabilesc institutiile respective culoarea nu stiu, probabil pe baza de paletar, daca tot traim in era absurdului.
      Din fericire asemenea crize societal-cultural-rasist-sexuale sunt trecatoare si apele se limpezesc mai devreme sau mai tarziu.

      • În ce țară există posturi rezervate persoanelor de culoare? Trăiesc de 20 de ani în Europa de vest și am trecut prin mai multe universități și laboratoare: nu numai că nu există așa ceva dar în cele mai multe țări vest-europene ar fi ilegal. Deci clar: unde?! Pe de alta parte în proiecte europene trebuie să implici cercetători din „new member states” – asta e discriminarea pozitivă.

        • ”Section 159 of the Equality Act 2010 allows an employer to treat an applicant or employee with a protected characteristic (eg race, sex or age) more favourably in connection with recruitment or promotion than someone without that characteristic who is as qualified for the role.”

          Discriminarea pozitivă e tot discriminare, ba chiar se practică pe aceleași criterii. În UK se numește ”positive action” și e același lucru cu ”affirmative action” din State:

          https://www.xperthr.co.uk/faq/what-positive-action-is-permitted-under-discrimination-legislation/103008/

          • What does „allows“ mean? Is that compulsory? Or does it mean a “reservation” for an applicant or employee with a protected characteristic? Hit the book!

          • Așa. Iar eu am scris românește: „[e]xistă în țările ango-saxone (mai puțîn în Europa continentală) criterii de diversitate sub diverse forme dar de aici până la condiționare e cale lungă.” Partea cu „allows an employer” se traduce cu „permite angajatorului” deci nu e condiționare și e într-o țară anglo-saxonă non UE – deci ce am spus este perfect adevărat.

            • Ce ai spus ”este perfect adevărat” doar din perspectivă neomarxistă.

              „allows an employer” se traduce într-adevăr cu „permite angajatorului”, dar nu încerca să pretinzi că mii de angajatori doreau cu disperare să angajeze minorități rasiale (indieni și pakistanezi în UK) și nu-i puteau angaja fiindcă legea ”nu le permitea” să favorizeze minoritățile rasiale.

              În practică, legea ta obligă la dezechilibrarea balanței în defavoarea competenței, nu ”permite”. Până și șoferii de taxi au probleme cu clienți asiatici care invocă non-stop ”discriminarea”, ei ar vrea să meargă gratis și cu taxiul, nu doar să fie angajați cu prioritate.

            • “Allowed” mean “allowed”! Altfel oricine poate susține orice.
              Dacă e vorba de angajatori privați, fiecare își poate stabili criteriile proprii de angajare. Exact cum proprietarii de locuințe pot decide liber cui să le închirieze. Nu înseamnă ca sunt neapărat rasiști dacă refuză sa închirieze locuințele pakistanezilor sau africanilor, dar știu că alții sunt și vecinătatea unor “aliens” scade prețul chiriilor intr-o zonă. Nu există niciun instrument legal care sa oblige proprietarul locuințelor sau angajatorul să aleagă după alte criterii. Și nici să își motiveze alegerea.
              In schimb, in cazul joburilor publice, angajatorul este obligat sa își justifice alegerea, întrucât el nu este proprietar, ci doar administrează banii publici. Paragraful citat ii oferă posibilitatea de a prefera un candidat dezavantajat social unuia mai competent, dar rămâne permisiune nicidecum obligație.
              Tot așa cum legalizarea rămâne legalizare, nicidecum promovare. Recidiviștii sunt cei mai josnici.

  5. Toate bune si frumoase pentru cine are obiectivul de as reimprospata aducerile aminte ce contin si toate referirile ce ne aduc in fata trecutul atit de impunator al Greciei Antice .Asa cum se vede deja(contestarea folosirii este evidenta ) folosirea termenului „supremație a omului alb”,nu capata o definitie corecta in textul supus noua dezbaterii fiind folosit doar spre a induce o anumita stare de incertitudine .Finalul textului pare insa desprins din ireal . Este observabila o anume forma de frustrare .Pacat de frumusetea textului .

  6. Meritul acestui eseu este ca pune in ecuarie evolutia civilzatiei europene, pornind de la lumea antica catre cea moderna, cu tot ceea ce inseamna favorabilitatea si resursele spatiului geografic. Apoi conexiunea cu scoala serioasa si continua, cu puternice universitati inca din Evul Mediu, axate pe talente si munca continua. Scoala de mase, si diluarea invatarii nu vor duce decat la rezultate mai modeste, multe submediocre. Alfabetizarea este una si perfornanta este alta si nu apartin strict de rasa alba. Acolo unde stacheta este inca sus, apar varfurile in stiinte si inovatii, progresul societatii.

  7. Un text ce pare iesit direct din era colonialismului triumfalist, cu miturile lui evolutioniste si civilizationale. La moda azi doar printre cei mai extravaganti, mai marginali si agresiv-sfidatori (´incorecti politic´) ´istorici conservatori´ de rit huntingtonian. Cu mentionarea, ba chiar sublinierea ´suprematiei omului alb´!, fie si intre ghilimele, care nu prea isi au rostul in context, decat, poate, pt. a ironiza preventiv acuzele, indreptatite totusi, de rasism – fara ghilimele´. Dincolo de de acest cadru ´victorian´, probabil inconstient, de spicuit cateva naivitati monumentale (de o densitate uimitoare, chiar si pt. genul popularizator ).
    Dihotomia Occident/Orient, mai ales pt. epoca antica, e lipsita de orice relevanta, chiar Aristotel atrasese atentia asupra erorii impartirii oamenilor in greci si barbari. Anticii nu se considerau nici´europeni´, nici ´occidentali´, aceste categorii geografice aveau alte conotatii. Care Orient ? Apropiat, mijlociu sau extrem, chiar aceste diviziuni fiind pur conventionale ? Nu exista, pur si simplu, o ´civilizatie orientala´ omogena ( sau o ´rasa´ ! ), aceasta categorie e esentialista si pur mitologica, ce aveau in comun chinezii cu fenicienii, mongolii cu birmanezii, georgienii cu japonezii, coreenii cu yemenitii, etc. ? Asia e un univers in sine iar civilizatiile ´orientale´ sunt mult mai vechi decat acelea europene, evident ca vechiul Egipt era ´oriental´: ´Orientul´ se intindea, in aceste scheme orientaliste, pana in Maghreb si la Gibraltar, incluzand si evreii – ´rasa semita´ desertica si anti-ariana, evident !, africanii, ba chiar si civilizatiile precolumbiene ! – atat de asemanatoare stilistic acelora orientale, deci orice altceva decat mandrul colt de lume european, crestin si presupus ´alb´ imaculat. Matematica era foarte dezvoltata in Orient, la indieni ( de unde vine cifra 0 ), apoi la arabi ( de la care am imprumtat nomenclatura, pana si numele algebrei, chimei, etc.) . Chiar din text reiese clar cat de indatorati erau grecii antici mesopotamienilor si egiptenilor, de la care ar fi invatat Pitagora faimoasa lui formula, incarcata de sensuri misterice si atat de straine de spiritul stiintific ´abstract´ modern … Exista ´documente´ matematice foarte complexe din vremea piramidelor, etc. ´Rasa alba´ : se admite ca populatiile indo-europene proveneau din Asia, vestitii ´arieni´, care au ´civilizat´ subcontinentul indian, mai e nevoie de mentionat inrudirea sanskritei cu limbile europene, Vedele, Upanisadele, ´stramosii´ filosofiei idealiste germane ( daca ar fi sa-i dam credit acesteia )? In vechea ´Europa´ existau, de asemenea, populatii pre-indoeuropene, cu care indo-eurpenii, pe vremea ( presupuselor ) migratii preistorice, s-au contopit, dand nastere primeor culturi europene, inclusiv grecii, etc. Iranienii ( admirati totusi de Xenofon ) erau, ´rasial´, de rasa alba, mult mai ´pura´, daca se prefera, decat multi europeni.
    Relatia dintre stiinta moderna si stiinta si filosofia antica, greaca, e fortata, ca pedigree ideologic si istoricist, stiinta moderna, tehnologica ( tehnologia era aproape dispretuita in filosofia antica ) provine din cu totul alte premise, iluministe si naturaliste ( revolutia copernicana kantiana, cu reorientarea de la esente inteligibile sau idei, de la ´metafizica´, la sensibil, ca fundatie a stiintelor aplicate ), daca nu direct materialiste ( antecedentul ei poate fi atomismul antic, foarte marginal si dispretuit ). Morfologic, stiintele antice grecesti, mostenite de musulmani inaintea europenilor crestini- de unde acestia le-au preluat, erau mult mai apropiate de ´Orient´ decat de stiintele occidentale moderne, asa cum era si civilizatia antica si medievala occidentala, premoderne, ´metafizice´ sau teologice si nu stiintifice si materialiste – , deci mai repede ar putea fi numite ´orientale´!, cu toata incarcatura simbolica a termenului ( Ex Oriente lux, hartile medievale atarnau cu Orientul ´edenic´ in sus ). Doar ignoranta poate trasa asemenea scheme bidimensionale si auto-multumitoare. Ideea ca civilizatia greaca insulara era mai ´liberala´ sau mai democratica e, iarasi, foarte naiva, in polisurile grecesti au existat toate regimurile politice posibile, alternant, aristocratii, oligarhii, democratii, tiranii, fie si daca luam in consideratie doar Atena si Atica, nu Spata, Beotia, insulele egee, Macedonia, etc., pana la Roma antica,republicana si imperiala, democratia, care oricum nu era democratia liberala moderna, fiind mai degraba o exceptie, tarzie, epoca clasica, ´axiala´, ´homerica´ , fiind in mod categoric aristocratica si eroica. Marii filosofi antici, presupusii inventatori ai ´gandirii abstracte´ ( cand theoria insemna contemplatie divina ! ), dispretuiau pur si simplu democratia.

    • Ai zice ca au revenit razboaiele culturale si ´rasiale´ interbelice, pur si simplu e de mirare cum unele articole pot aparea pe o platforma cu pretentii de seriozitate, totusi. Cu unele trasaturi distinctive epocii. Ironie ( foarte amara ) a istoriei, aceasta naratiune ´suprematista´ a fost preluata fara menajamente ( si rusine ! ) de istorici si intelectuali evrei, in general de tendinte neo-conservatoare, ceea ce arata, daca mai era nevoie, ca extremismul nu cunoaste granite culturale, sociale, politice sau ´rasiale´, e in general o caracteristica a nationalismelor emergente. In zelul lor de a se asimila rapid societatii americane post-belice, au preluat si stereotipuri exeptionaliste si ´suprematiste´ ( v. de ex. cum se opuneau emanciparii negrilor pe vremea legilor anti-segregare, chiar H. Arendt avea, in stilul ei contrarian, unele remarci bizare ), asa a ajuns la mare moda un sablon ideologic reparatoriu ca ´civilizatia iudeo-crestina´ ( se stie cat de mult s-au iubit in istorie iudeii si crestinii !, cele doua culturi, iudaica si crestina, evoluand total in paralel, cea iudaica fiind mult mai aproape, alta ironie, de cea musulmana ). Acestea observatii sunt ´incorect politice´, dar de bun simt, nu populismele desantate cu voie de la ´sistem´, bune de aprins publicul ignorant si sovin pt. ´cauze´. Obiectivele politice mai imediate fiind de (auto)legitimare, nu mai e nevoie de spus ca cei mai aprigi contestatari ai acestui (neo)-conservatorism evreiesc foarte lamentabil sunt, din fericire, tot evrei, intelectuali remarcabili, diaspora ´cosmopolita´ atat de detestata de adeptii statului etnocratic. Iar cand cercetatori seriosi si onesti s-au ocupat de fenomenul neo-coservator, au fost prompt acuzati de ´anti-semitism´, tocmai de cei care au reciclat, in beneficiu propriu, aproape toate sabloanele anti-semitismului ´clasic´.

    • Cand vorbeam de ´istorici´ evrei ma gandeam la cei de tipul David Horowitz, David Yerushalmi, Daniel Pipes sau D. Goldhagen si multi altii, unii neoconservatori celebri, inclusiv marele orientalist Bernard Lewis, de un cu totul alt calibru, totusi. Fara a mentiona maculatura extremei drepte gen Bat Ye’or si ´Eurabia´ ei. In ´tabara opusa´ pot fi inclusi ´noii istorici´, partial Benny Morris, Tom Segev, dar si Walter Laqueur, Ehud Sprinzak, Zeev Sternhell ( care a fost ranit intr-un atentat terorist ), etc, etc. Lumea musulmana are multe ´scadente´ reale – foarte asemanatoare cu lumea crestina premoderna, totusi aceste abordari sunt clar interesate si ideologizate, viciate. Asimilarea Islamului – o religie si o cultura foarte venerabila totusi, cu ´totalitarismul´ si chiar ´nazismul´, intra exact in tiparele anti-semitismului. E la moda sa-i urasti pe musulmani pt. ca sunt musulmani, daca nu, inseamna ca esti stangist, progresist si alte calificative devenite dintr-odata infamante, tradator, iar tonul il dau, pervers subtil, intelectuali cu pretentii de ´boieri ai mintii´. Exact cum faceau si predecesorii si idolii lor interbelicii cu ´iudeo-bolsevicii´, agentii de ieri ai ´degenerarii´ ce amenintau puritatea si omogenitatea rasiala a neamului sau, cum se zice azi, a ´identitatii culturale´ ( ´iudeo-crestine´). Recent, se remarca o sinofobie similara, adica demonizarea intregii civilizatii chineze, multimilenare si, se subintelege, a ´rasei galbene´, adica a ´Orientului´ despotic, incult si barbar, neevoluat sau degenerat. Despre ´asiatismul´ rusilor in general, de ex., se poate citi in articole recente chiar pe aceasta platforma, scrise de nume ´sonore´ ale Conservatorismului bastinas, explicatii academice. Ca romanul, se stie, nu e numai poet, ci si conservator, apara traditiile si neamul, la birt. Textul, nici pe departe o exceptie in ´peisaj´, aminteste de ´apologetica´ belicoasa a New Right, de pe vremea lui Rambo si, lucrul se simte, multi comentatori profesionisti sunt fanii ´revolutiei populiste´ si macho-capeteniilor acesteia, Bibi, Trump sau Orbán. Unii o fac din teribilism si non-conformism ´revolutionar´ ( adica revolutionar-reactionar ). Populismul nu e conservatorism, nu e nici fascism, e aberatia demagogica si mizerabila a democratiei.

      • Lumea se împarte întotdeauna în ”noi” și ”ei”, altfel nu funcționează. Faptul că vest-europenii nu-și mai apără civilizația demonstrează tocmai degenerarea acesteia.

        Ca vest-european obișnuit (fără statut diplomatic) niște vizite în Rusia, în Iran sau în China s-ar putea dovedi extrem de instructive.

        Încercați să scrieți astfel de comentarii ”în oglindă”, în China sau în Rusia, să vedeți cât de urgent ajungeți expulzat de-acolo. Platforma asta nici nu e accesibilă din China, ăsta ar fi un bun punct de pornire.

        • Contributors.ro este accesibila in China, atât in Beijing cât și in Shanghai. Am scris de multe ori de acolo fără VPN.

          • Ai accesat site-ul prin VPN-ul companiei. Nu încerca să pretinzi că Siemens îi lasă pe angajați să se descurce pe cont propriu cu comunicarea în China.

          • Nu am lucrat niciodată la Siemens, dar de foarte multe ori am condus proiecte pentru Siemens. Privat nu folosesc niciodată Notebook-ul companiei, am propria tableta sau celularul.

  8. …se pot spune multe in aceasta „dezbatere” pur rasista (nu rasiala) insa vorbele ajung „sa faca jocul” acelor minoritati vocale si agresive care nu au contributii constructive la civilizatie si umanism, ci doar distructive, instigatoare la ura (divizeaza si conduce?). In cazul valorilor adevarate, transcedentale, „rasa” dispare (Michael Jordan, Confucius, Einstein, Abu ibn Musa, James Clerk Maxwell, Herman Oberth, etc)
    Cert este ca nici unul din noi nu am ales sa fim albi sau de culoare, romani sau sud-africani, europeni sau asiatici etc, insa suntem confruntati zilnic cu alegeri care pot face bine sau rau noua insine si celor din jur…despre asta e vorba pana la urma

  9. Câteva observatii interesante, dar și o „scapare” impardonabila. Stiința matematicii n-ar fi progresat fără inventarea numărului zero de către indieni. Este în concept extrem de abstract care a imbunatit capacitatea oamenilor de a numara cantități mari. Sistemul roman era teribil de lipsite de eleganta și greoi (ca de altfel și cel grecesc din care deriva).

  10. Exista albi ne-suprematisti? Adica albi cumsecade = oameni normali dupa orice standarde. Toti albii intra in numirea de suprematisti?
    Rasele de alta culoare sunt blamabile ca au alt ten? De Ce??
    Cei din Orientul Mijlociu sunt.. ce culoare? Au fost/sunt ei suprematishti?
    Iisus// Patriarhii/Apostolii Biblici in ce culoare umana ii catalogam?? Au fost ei albi sau cum? Suprematisti sau cum? Ca au predicat IUBIREA UMANA prin PORUNCILE lor si prin tot ce au predicat
    Dar Einstein si multzime de foarte valorosi Nobel-Prize evrei (chiar si fara Nobel-Prize) din trecut si de acum.. in ce culoare sunt catalogati.. dupa aceasta rautacioasa si artificiala catalogare a tenului?
    De ce o tot mentionati in loc sa o blamati? Nu de alta dar ” A force de parler on arrive a croire”

  11. “He who controls the language controls the masses”. (Cel care controlează limbajul controlează masele).
    –Saul David Alinsky, Rules for Radicals.

    „White supremacy” e o expresie inventata de extrema stinga americana cu scopul de a amplifica ura rasiala impotriva albilor – (care inca mai sint vag) majoritari in SUA -, dezbinarea, fragmentarea si atomizarea societatii.

    Derivatul „white supremacist” e folosit ca insulta directa, ca eticheta infamanta sau, in lumea epidermica a cuvintelor putine si a creierelor netede de pe retelele sociale, ca interjectie sau ca injuratura permisa. Acele retele pe care hate speech-ul e interzis, dar, la fel ca si in cazul cacofoniilor limbii romane, exista hate speech-uri „acceptate”. Exprimarea prin orice mijloace a urii fata de rasa alba e cea mai binevenita dintre ele.

    White privilege, white fragility, black lives matter, intersectionality sint alte aberatii lingvistice create de extrema stinga americana cu acelasi scop: amplificarea urii rasiale.

    Oricui i se pare ca parca-parca ar vedea el oarece sens in aceste expresii create in laboratoare specializate, ar face bine sa (re-)citeasca descrierea sindromului Stockholm.

    Acestia sint termeni aberanti care nu merita nici discutati, nici dezbatuti, nici combatuti si nici macar pomeniti. Cu teroristii nu se negociaza.

    • Corect! Civilizația moderna a fost forjata de Europa creștină fie ca place, fie ca nu. Cea mai importanta valoare promovata în creștinism este libertatea care scoate din minți stânga și extrema stânga. Albii sunt cei care iubesc și s-au obișnuit cu libertatea. Cum sa scăpăm de ei și sa ne eternizam la putere? Anihiland aceasta dimensiune data de creator: liberul arbitru! A se vedea dorința stângii și a transhumanistilor de a desființa acest dat fundamental al speciei pentru a controla și subjuga întreaga lume! Vezi WEF cu ultimele informații terifiante ale agendei lor de resetare a întregii structuri sociale și poate biologice a omului.

      • Civilizația creștină nu ar fi existat fără cea greco-iudeo-latină.
        Liber arbitru nu înseamnă libertatea de a denigra/ persecuta pe cei care nu sunt „albi”.

        • Nu denigram/persecutam, suntem superiori prin cultura si educatie, si multe altele. Asta e, ia-o ca pe un adevar revelat. Iti place, bine – nu, cui ii pasa ?

        • @Dan: „Civilizația creștină nu ar fi existat fără cea greco-iudeo-latină.”
          Eu credeam ca nu ar fi existat fara Iisus Hristos.

      • „Cea mai importanta valoare promovata in crestinism este libertatea care scoate din mint stanga si extrema stanga”

        De unde ati mai scos-o si pe asta? de liberatea de a muri ars pe rug ati auzit? S-a ars pe rug pentru erezie pana in vremea lui Voltaire (sec. XVIII!). De Inchizitie vi s-a intamplat sa cititi? Cat de liber a fost Galilei cand a fost obligat sa abjure o doctrina stiintifica? De faptul ca pentru eliberarea de Inchizitie, acuze de erezie, excomunicari, arderi au militat in primul rand cei considerati atunci ca acum de stanga vi s-a intamplat sa auziti?

        • Imi amintiti de cosmarul orelor de „istorie” marxista din licee si de cursul obligatoriu de „socialism stiintific” din facultatile de pe vremea tovilor Dej & Ceausescu, de „Biblia hazlie”, de bolsevici, de Mihail Roller, de propagandisti, de ateismul stiintific, de „invatamintul politic”, de sedintele de pionieri, UTC, sindicat, PMR/PCR, de Cenaclul Flacara in Noaptea de Înviere, de congrese si plenare, de critica tovaraseasca, de autocritica, de impliniri marete, de viitorul de aur…

          30 de ani au trecut degeaba pentru unii.

        • @Vladimir Rasvan – și de ce ar fi românii responsabili pentru cei arși pe rug pe vremea lui Voltaire?! Despre masacrul de la Siculeni din 1764, ce părere aveți? Tot românii ar fi responsabili? De ce fugeau secuii în Moldova, din cauza românilor, cumva?

          Românii erau trași pe roată în aceeași perioadă. I-ați auzit vreodată pe stăpânitorii de-atunci să-și ceară scuze pentru asta?

  12. Vad pe aici referiri la Ku Klux Klan. Din acelea care se invata la scoala (2-3 paragrafe), sau insusite de pe wiki. Ku Klux Klan a aparut in America dupa razboiul de secesiune, cind in tara nu mai era lege si ordine si raufacatorii bintuiau. A fost o reactie de aparare a comunitatilor impotriva tilharilor, criminalilor si violatorilor.

    Un exemplu: în 86 de ani (1882-1968), statul Kentucky a înregistrat 142 de linșări de negri; asta înseamnă 1,65 pe an. Desigur, chiar și linșarea unui singur nevinovat este un fapt oribil. Dar, având în vedere că era practic „legal” și că se întâmpla doar de 1,65 ori pe an, nu era tocmai o „activitate” populară.

    Din nou, este oribil, dar trebuie să punem frecvența sa de apariție în perspectiva corectă. Rețineți că, în aceeași perioadă de timp, 63 de persoane albe au fost linșate! Asta înseamnă că 30,73% din linșajele din Kentucky au avut o persoană albă atârnând în ștreang.

    Acum mergeti pe wikipedia sa va ingroziti citind despre Ku Klux Klan.

    Sint unii care isi petrec foarte mult timp rescriind istoria.

  13. Gandirea abstracta este, din pacate, responsabila si pentru marile erori ale civilizatiei europene, fiind temelia pe care s-au cladit ideologiile utopice ale unei societati umane perfecte, fara legatura cu realitatea. De exemplu, ideologia socialismului utopic si cea a comunismului, ideologia rasei superioare, eurocentrismul si desconsiderarea altor etnii sau rase, considerate niste ciudatenii demne de eliminare. Rasa europeana plateste cu varf si indesat acele rataciri sangeroase, astazi.

  14. Mi se pare inutil sa suspectam articolul de rasism. Sintagma folosita e doar o metafora pentru cultura si civilizatia occidentala, iar concurenta acestei culturi cu altele, vechi si noi, prezentata in articol, e pasnica, nu pretinde nici o actiune dusmanoasa.
    Articolul pune in lumina elementul suplimentar esential care a facut civilizatia occidentala sa devina un standard adoptat, nu impus. Este capacitatea de a observa, accepta si prelua elemente valoroase din alte civilizatii si a le completa si prelungi cu contributii personale valoroase. Iar in continuare ,,minunea” consta in integrarea lor continua intr-un sistem coerent, robust, de spectru larg si cu intensa aplicabilitate in societate. Civilizatia occidentala a automatizat si dus la perfectiune un sistem pe care l-a facut un bun comun. De la sisteme izolate, bazate pe cunostinte spectaculoase ale unor civilizate, occidentul a trecut la standarde in continua innoire de care pot profita tot oamenii de pe planeta. De la acest proces civilizatia occidentala nu exclude pe nimeni.

    • Sigur, trebuie să fim de bună credință și acceptam că probabil autorul nu cunoaște contribuțiile indienilor sau persanilor la dezvoltarea matematicii – până la urma faptul că ai publicat în Ramanujan Journal nu înseamnă că ai datoria să știi cine a fost Ramanujan. Faptul că articolul atrage comentarii favorabile de la apologeți deschiși ai KKK iar nu e vina autorului – not racist but number 1 with racists cum venea vorba în The Simpsons. Și daca în trecut autorul a scris un pic de hagiografie despre fizicianul legionar Manu (cel după care și-a luat numele fundația) asta iar nu are legătură cu extrema dreaptă ci doar cu anticomunismul sănătos. Să fim de buna credință.

      • @Ii las laoparte pe autorii citati de dumneavoastra si revin la oile negre, albe etc.
        Credeti-ma ca o viata m-am minunt la Teleenciclopedia si la multe alte publicatii de stiinta de popularizare (eu, ca (si) fochist). Exact la ce spuneti. Cum asezau mayasii bloc de piatra pe bloc de piatra cu precizie de nu incapea nici puricele, Focul grecesc, stiloul umblaret, cifrele arabe, sticla chinezeasca si toate celelalte contributii. Eu le-am numit ,,spectaculoase” doar sa se vada ca nu vreau sa le ignore cineva si nimeni, popor sau individ, sa nu fie exclus de la zidul faimei.
        Dar la diferenta specifica nu ma gindeam nicioadata pina la acest articol. La acel ,,so what” sau ,,cui prodest”?
        Una sint contributiile si alta e sa pui pe picoare un sistem care furnizeaza binele pe scare larga, sistematic, pulsatoriu. In acest sistem ,,cineva” a integrat aceste contributii valoroase (la unele poate a tinut sub tacere autorul, la altele nu) si, in plus, a introdus elemente proprii pe banda rulanta.
        Pentru ca acele contributii insulare sa se considere, trebuie ca ele sa nu fi fost discontinuizate (creez si eu un termen) adica sa fi ajuns in mîinile integratorilor cumva si apoi, sa nu fi fost ,,faraonice” (fara aplicabilitate practica, cu cistig social redus – nu, eu nu urasc piramidele si nici nu vreau sa se darime, dar stiu ca nu cu ele a facut LM Ericsson primul sau telefon). Deci, inginerii de la NASA nu folosesc fringhiile egiptene, cu parere de rau. Exista sute de mii de producatori de componente, care de care mai tehnologice, dar firmele care la aleg si le integreaza in sistem sint cu mult mai putine. In aviatie, citeva zeci de marci. Despre asta vorbim. Nu despre merite, medalii si olimpiade (toate acestea obsesia popoarelor pigmee sau a civilizatiilor care s-au stins de mult, indiferent motivele). Tineretul nu trimite mesaje in draci de la stiloul umblaret al lui Poenaru nici de la aerodina lui Coanda. Nu minimizez contributia nimanui, dar integratorului, Mesterului Manole, i se cuvine nu veneratie, ci interes si audienta din partea consumatorului. Asta-i civilizatie vie, ancorata in viata publicului care consuma. Nu suna prea solemn, dar putin nu-i deloc.
        Dar cum spuneam, civilizatia occidentala, e un corpus la care nu e inchis accesul nimanui. Poate nu intimplator matematicianul indian, parca, s-a implinit profesional tot in Anglia, chiar daca daca tin minte bine, a fost la inceput si din pacate ignorat. Si ca el, multi altii. Civilizatia occidentala inca continua sa furnizeze pentru toata planeta. Pentru asta ea nu merita osanale sau judecati de excludere, ci doar sa putem tine in minte macar doua idei care se bat cap in cap, dupa parerea mea. Si da, nu amestecam rasismul in chestiunea asta. Un individ din cea mai oropsita etnie, pus la locul potrivit, e capabil sa se ridice la cel mai inalt nivel. Performantele mai modeste nu sint in gene in primul rind, ci in traiectoria sociala. N-ar trebui sa fie asa, dar asta e alta poveste.
        P.S. Pentru a califica pe cineva drept rasist, exista o scala, cu mai multe trepte. Nici macar rasist nu ajungi cu una cu doua, trebuie sa te califici.

        • Autorul articolului mi-a oferit ocazia ripostei plecând de la antichitate și trăgând spuza pe greci. Ori, până la urma grecii au fost obligați să dezgroape sistemul de numerație babilonian pentru ca apoi toată planeta să treacă la o algebra în care contribuția indo-persano-arabă e absolut centrală.

          Sigur, am recunoscut deja că dezvoltarea metodei științifice a dus la supremația Occidentului în secolele XVIII – XX. Dar supremația asta a fost posibilă și datorită unei dominații economice atinsă printr-o agresivitate militară și o politica expansionistă care, în anumite cazuri au dus la genocid. Deci nu a fost ceva izvorât din generozitatea „omului alb”; me deranjază toată chestia asta lacrimogenă cu „efortul altruist și dezinteresat”.

          În nici un caz nu vreau să scuip pe Occident. Mi-am trăit aproape toată viață în Occident, Occientul m-a salvat. Dar găsesc foarte păgubos modul în care românii se identifică din ce în ce mai mult cu „omul alb” și înțeleg să se pronunțe în dezbaterea societății occidentale asupra rasismului.

          • În secolele XVIII – XIX, imensa majoritate a românilor erau iobagi. Românii n-au masacrat pe nimeni, nici în Africa, nici în America, nici în altă parte. Ce e ”păgubos”, faptul că românii nu-și recunosc o vină colectivă care nu le aparține?

            Ai avut vreodată sclavi, tu sau familia din care provii? Ai avut plantații de bumbac și nu i-ai învățat pe sclavii tăi să citească? Nimic din toate astea. Tu doar ai învățat discursul corect politic din Occidentul neomarxist de astăzi și mai ai pe-aici câțiva tovarăși în aceeași situație. Occidentul nu te-a salvat de nimic, dacă ai un asemenea discurs astăzi.

            • De unde stii ca stramosii lui nu au avut sclavi? Ii stii? Il cunosti macar pe Margicu (nume, prenume, ADN, religie)? Ai vreun motiv sa crezi ca se trage din neamul nostru de fosti iobagi?

              Dupa cum se exprima, e ultimul lucru de care l-as suspecta.

            • @Gheorghe – după cum se exprimă, nu știe cine au fost străbunicii lui și nici cu se ocupau ei. ”Omul nou” nu are nici măcar bunici și ar încerca să pretindă că nu are nici măcar părinți, dacă ar crede că îi merge :)

              ”Omul nou” de asta e nou, fiindcă lumea a început odată cu el :)

        • Cu voia Dvs., as dezvolta putin, cat se poate aici.
          Materialele textului pot fi adevarate sau verosimile, suspiciunea se justifica prin modul in care sunt selectate, bricolate si chiar trunchiate, pt. a se potrivi unui subtext ideologic, o ideologie difuza, ´in aer´, un fel de spirit al timpului. Un ´stil´ antagonist, polemic, ce vede pretutindeni diferente ierarhice naturale, darwinist, de ´putere´, dominatie si excluziune (´inegalitate´), acesta e stilul extremei drepte ( poate doar imitat, reflex ). S-ar putea admite ca exista diferente rasiale, e o observatie de bun simt, pana la urma, dar acestea sunt doar un pretext pt. ideologia agresiva si belicoasa a extremei drepte. S-ar putea admite ca populatiile europene nordice exceleaza in ´gandire abstracta´ ( desi e foarte indoielnic, cine cunoaste cat de cat cultura germana ´faustiana´, foarte imaginativa, ´a padurii´, intelege de ce ), in vreme ce populatiile mai meridionale in imaginatie ( iarasi, spiritul clasic e mai degraba meridional ), etc., dar aceste calitati ( in definitiv ! ) se completeaza, nu se exclud. Alta caracteristica a acestui gen ´huntingtonian´ (/spenglerian) e generalizarea, gandirea prin categorii – tocmai ´abstracte´, esentializarea, un fel de ´clase´ sui generis; de asemenea, istoricismul, ´istoria´ fiind materia oricarei ideologii totalizatoare, superioritatea ( ´suprematismul´ , termen eufemistic in context) ´rasei albe´ sau a ´culturii europene´ ( mai nou, ´iudeo-crestine´, cu intentia implicita de excludere a ´ereziei´ islamice ), intorcandu-se ´in negurile istoriei´, un fel de predestinationism darwinist. Cand se vorbeste de asemenea ´identitati culturale´ generale, ca entitati transcendente ( ´holiste´ ), substratul rasist e mai mereu implicit, logic, si subinteles, nu trebuie neaparat afirmat explicit: cum ar fi zis Leo Strauss, ´cultura´ e doar cultivarea ´naturii´ …
          Textul de mai sus pare o replica la teoriile critice ´rasiale´, care nu sunt nici pe departe atat de omogene si de dominante cum vor dreptacii sa le prezinte, catastrofic. E adevarat ca intelighentia occidentala e traditional ´de stanga´, spre deosebire de aceea est- si central-europeana, ceea ce se explica prin evolutiile sociale si culturale. E adevarat si ca aceste teorii, impletite cu post-colonialismul si cu alte post- avangardiste, devin la randul lor doar un rasism inversat, respectiv, un ´occidentalism´, dar raman, orice s-ar spune, marginale si excentrice, un idiom revolutionar juvenil. Problema e ca la un extremism se raspunde, automatic, cu alt extremism – unul si mai rau, unul fiind doar pretextul ssau ocazia celuilalt. Am putea face apel la teoria aristotelica despre viciu, ca exces si insuficienta, aparent opuse, in vreme ce virtutea este ´masura justa´ intre extreme ( si care e fundamental ´altceva´ decat acestea, avandu-si propria scara de gradatii , deci nu e nici pe departe acel ´centru´ al caldiceilor, atat de urat de ambele extreme militante, ca adevaratul lor inamic ). Fortand putin, cele doua extreme, de dreapta si de stanga, formeaza impreuna un fel de complex sado-masochist …
          Ideologia ´iliberala´, polemica fiind, e plina de contradictii. Ca un singur ex., potrivit aici, se face un titlu de glorie din gandirea ŕationala, ´stiintifica´ si ´prometeica´, presupus monopol al rasei albe, superioara si deci dominanta de drept ( dreptul naturii, adica al fortei ). Pe de alta parte, aceeasi gandire abstracta si rationalista, iluminista, ar fi dezvrajit lumea, cu sugestiile obisnuite ca ar fi o ´agentie´ exogena si insidioasa, subversiva, ´semita´ sau orientala, asa s-ar fi ajuns la civilizatia vestica egalitarista, secularizata, materialista, ´degenerata´, etc., careia i s-ar opune spiritul ´eroic´ (- tragic), wagnerian, ´arian´, etc. De altfel, e un fapt simplu ca tocmai ´stangismul´ incriminat mosteneste direct traditia iluminista si emancipatoare, cu drepturile (´abstracte´, desigur) ale omului, etc. Or, tocmai traditia liberala atat de detestata e cea care a dus la ´suprematia´ culturala si materiala a ´omului alb´ ! Despre aceste ´antionomii´ ale contra-culturii iliberale, pur reactive, v. lucrarea fundamentala a lui Stephen Holmes : The Anatomy of Antiliberalism.

  15. Ionienii n au fost singurii greci care au practicat roirea pe tarmurile Mediteranei si a Marii Negre; mai toti grecii situati pe tarmuri, au practicat-o; nu datorita spiritului lor de cautatori; societatea antica (si nu numai) se baza pe o societate a egalilor; toti cetatenii participau la treburile cetatii, dar trebuiau sa fie egali in avere; adica sa posede o ferma, care sa-i intretina; cand populatia se inmultea, terenul nu mai era suficient pentru ferma minima; si atunci, tinerii fara pamint urcau pe corabii si cautau loc pentru o colonie, legata de metropola(normal, de acolo proveneau; toti); fenicienii foloseaua si ei acest sistem, desi la ei s-a incercat controlul natalitatii(prostitutie -care se pare ca limita nasterile- sacra si homosexualitate).
    In ce priveste casta preotilor, exista peste tot. Pe atunci nu existau atei. La nimeni. Daca indraznea cineva sa ia in neserios zeitatile (protectoare ale cetatilor etc.) era executat scurt si fara multe explicatii.
    Teoria suprematiei omului alb incepe sa se cristalizeze odata cu marile descoperiri geografice (si aparitia imperiilor coloniale) si ajunge la apogeu in sec. XIX.
    Desi s-a renuntat la ea intre timp, se pare ca acum, riposta la acesta teorie duce la alte abuzuri, in practica.
    Poate ar trebui sa revedeti materialul, pe ici-colo…

  16. Vai vai vai ce ati facut stimate domn. Ati comis un delict de opinie, sper sa aveti pielea suficient de groasa ca vor iesi wokerii din toate cotloanele ca sa va explice cum sta cu rasismul, colonialismul, the noble savage si curcubeele sexualitatii.
    Din fericire inca nu se face inchisoare pentru wrongthink, dar dati-i timp…

    • Cred că pe vremea lui Ilici exact genul ăsta de închisoare se făcea.
      Ccomentacul de mai sus pare a fi nostalgic după acele vremuri. Asta se cam bate cap în cap cu celălalt trend extremist din comentarii, dar se pare că opposites attract, after all.

  17. Mai lipsea o fraza din Kipling, the white man’s burden.
    Pana in sec 15 supremația omului alb era o poveste. Orașele medievale ale Europei erau inferioare celor din Asia. Ceva s-a întâmplat după căderea Constantinopolului ce a dus la marile descoperiri geografice si la dezvoltarea științei in Europa. O parte se datorează migrării clasei culte din Bizanț spre vest (pe la 1100-1200 venețienii au fost surprinși sa vadă ca bizantinii aveau tacâmuri, necunoscute in Europa de vest) si transferului de cunoaștere (primul transfer de cunoaștere spre Europa l-au realizat însa arabii, ei au adus algebra).
    Imperiul otoman a făcut însa un pas înapoi, pe la 1670 un sultan a ordonat închiderea observatorului astronomic din Constantinopole.
    Despre gândirea abstracta in India am scris un comentariu mai sus. Inventarea cifrei zero a fost un pas mare înainte, pas pe care europenii nu l-au făcut cu toată filozofia lor greaca si pragmatismul roman.
    Despre chinezi nu știu prea multe, dar cred ca scrierea idiografica chinezeasca nu este favorabila gândirii abstracte. După adoptarea alfabetului latin Vietnamul are o șansa de a progresa mai repede decat China.

    • Arabii n-au adus decat expeditiile de jaf. Algebra era cunoscuta din vremea Romei. Oare calugarii ii asteptau pe arabi ca sa-si ridice abatiile ?
      Si, ma rog, cati arabi aveau habar de algebra ?
      mai usor cu denigrarea europenilor. Aportul arabilor este minim la civilizatia universala. Ei doar au cucerit si preluat. Ce nu au ars.

  18. Felicitari pentru articol! Din nou, un eseu excelent al domnului Victor Barsan, al carui mesaj a fost deraiat de detractorii mai vechi si mai noi. Pe langa gandirea abstracta mentionata deja de autor, as mai as adauga alte doua inovatii care au condus la „supremația omului alb”: 1. sistemele de legi extrem de avansate ale civilizației occidentale (nu vorbim aici de codurile lui Hammurabi) si 2. reformele politice care au condus la separarea puterilor in stat precum si la separarea Statului de Biserica. Spre deosebire de gandirea abstracta si avansurile stiintifice si tehnice care se regasesc si la alte civilizatii, aceste doua inovatii mentionate anterior sunt atributul exclusiv al Civilizatiei Ocidentale, mai exact al „pacatosilor” albi localizati fara tagada in Europa de Vest si a discipolilor lor din America de Nord. Despre ce au insemnat pentru rasa umana aceste doua inovatii s-au scris bibiloteci intregi si inca or sa se mai scrie. Mai ales acum cand technologii inovative precum Inteligenta Artificiala pun din nou sub asediu drepturile si libertățile fundamentale ale omului.

  19. „Suprematia omului alb” = „superioritatea omului alb” = rasism 100%
    Gandirea abstracta este a civilizatiei occidentale, nu a „omului alb”.
    Avansul in dezvoltarea civilizatiei Occidentale dpdv tehnologic si al nivelului de trai este datorat gandirii abstracte impreuna cu educatia spiritului explorator, al invatamantui, a libertatii de gandire si miscare, a spiritului competitional si a despartirii statului de religie – a reformei din Crestinism.
    Un razboi a fost declansat impotriva acestei civilizatii – un razboi de rasa impotriva „privilegiului alb” condus cu exact aceleasi metode ca razboiul de clasa al comunistilor. Impartirea societatii in clasa muncitoare(albi) si restul, care nu are dreptul la existenta, nu conteaza ca nu au facut nimic rau. Recomand The War on the West” Douglas Murray

    • Corectare: Ne-albii ( clasa muncitoare) impotriva albilor „pacatosi si fara drept la existenta”, deoarece in urma cu sute de ani, alti albi au ocupat teritorii pe continente diferite. Si asta in tarile cele mai liberale, anglosax, in care s-a obtinut visul lui Martin Luther King de a nu exista discriminare rasiala.

  20. Am avut, cu mai multi ani in urma, o banuiala si intr-o seara am facut o rapida cautare pe internet sa vad daca se confirma cit de cit. Am cautat sa aflu cine au fost fondatorii celor mai vechi, mai mari si mai valoroase – pina in ziua de azi – universitati. Toate acestea fiind, bineinteles, europene sau fondate in America de europeni. Albi si crestini cu totii. Oxford, Cambridge, Harvard, Yale, Bologna, Cracovia si inca vreo zece. Aproape toate universitatile pe care le-am cautat pe internet au fost fondate, dotate cu teren, cladiri si finantate in primii ani de oameni ai bisericii, iar in 2-3 cazuri nu am reusit sa identific fondatorii, insa tind sa cred ca, daca as fi avut rabdare sa mai caut, tot peste oameni ai bisericii as fi dat. Nu am insistat in cautarile mele fiindca lucrurile erau deja foarte clare.

    Cine sint cei care au creat toata muzica MARE din ultima mie de ani? Si ce altceva decit interiorul unei catedrale iti apare in fata ochilor mintii atunci cind asculti Toccata and Fugue in D Minor de Bach? Ce altceva decit muzica de inspiratie 100% divina sint sonatele pentru vioara sau suitele pentru violoncel ale aceluiasi? Pentru amatori: il gasiti pe youtube pe Andrei Vieru cu „Bach: THE ART OF THE FUGUE BWV 1080 (Andrei Vieru, piano, live, 1994)”.

    Acum, cind biserica a fost impinsa in afara cetatii, muzica suna cu totul altfel.

    • Nu a fost impinsa in afara cetatii, este parte fondatoare dar nu are putere politica si este toleranta – nu omoara pt erezie.
      Iluminismul – Enlightenment – the great ‘Age of Reason’ – is defined as the period of rigorous scientific, political and philosophical discourse that characterised European society during the ‘long’ 18th century: from the late 17th century to the ending of the Napoleonic Wars in 1815. This was a period of huge change in thought and reason, which (in the words of historian Roy Porter) was ‘decisive in the making of modernity’.[1] Centuries of custom and tradition were brushed aside in favour of exploration, individualism, tolerance and scientific endeavour, which, in tandem with developments in industry and politics, witnessed the emergence of the ‘modern world’.

    • Ce-ar fi daca v-ati uita mai putin superficial pe Internet? Ati constata atunci ca mai vechi decat universitatile europene create sub catolicism sunt universitati din epoca de inflorire a Islamului: University of al-Qarawinyyin situata la Fez in Maroc si datand din 859! Al-Azhar din Egipt e numai din 870! Pana in secolul XI european era cale lunga! Dar sa dam catolicilor ce e al lor: cea mai veche universitate din Asia e din Filipine (Santo Tomas din 1611) fata de Harvard in SUA (1636) si Sydney -Australia (1850).

  21. Niste suprematisti…

    Uitati-va la detaliile acestei sculpturi (‘The Release from Deception’ (1754) by Francesco Queirolo). Plasa e facuta dintr-un singur bloc de marmura.
    https://mymodernmet.com/francesco-queirolo-the-release-from-deception/
    https://canyouactually.com/wp-content/uploads/The-Release-from-Deception5-611×1024.jpg

    Comparati acest Botticelli („Adorazione dei Magi”):
    https://news.artnet.com/app/news-upload/2017/01/749px-Botticelli_adorazione_dei_magi_uffizi.jpg

    cu creatiile lui Frédéric Bruly Bouabré expuse la New York’s Museum of Modern Art, despre care puteti citi un articol elogios in WaPo, autor: Sebastian Smee, titlu: „MoMA is finally paying attention to great artists from Africa”.

    Pictura de Frédéric Bruly Bouabré

    Pictura de Frédéric Bruly Bouabré

    Pictura de Frédéric Bruly Bouabré

  22. Văd pe-aici un troll agresiv care tot insistă să ne spună că e adevărat doar ceea ce ne spune el, nu ceea ce vedem cu ochii noștri.

    Îl enervează adevărul afirmat în articol că „Mai recent, finanțarea este condiționată de orientarea sexuală sau originea etnică a membrilor colectivelor de cercetare.” și cere dovezi.

    Conform cu „The burden of proof fallacy”, are dreptate să ceară. Dacă o persoană susține că X este adevărat, atunci este responsabilitatea sa să furnizeze dovezi în sprijinul acestei afirmații.

    Daca Margicu ar fi aterizat pe planetă alaltăieri, venind dintr-o altă galaxie, și nu ar avea nici un fel de cunoștințe despre viața pe Pământ, cererea de dovezi pentru afirmația respectivă ar putea fi privită cu înțelegere și ar justifica un răspuns.

    Cum, însă, internetul există de zeci de ani și accesul e liber, e o pretenție deplasată să ceară dovezi în cazul de față. E ca și cum ar cere dovezi că „Affirmative action” – o aberație inventată în SUA și apărută prin „Executive Order No. 10925”, signed by President John F. Kennedy on 6 March 1961 într-o formă relativ inocentă la început – există într-adevăr.

    Sunt atât de multe dovezile pe internet că lucrurile au degenerat exact așa cum se spune în articol, atit de binecunoscute in general și atât de frecvente în știrile cotidiene încât au ajuns să fie plasate la „faptul divers”.

    Să-i dau, totuși, un exemplu deși e pură pierdere de vreme:

    https://www.cms.gov/About-CMS/Agency-Information/OMH/equity-initiatives/advancing-health-equity/minority-research-grant-program

    ______________________
    Affirmative action: a set of policies and practices within a government or organization seeking to include particular groups based on their gender, race, sexuality, creed or nationality in areas in which they are underrepresented, such as education and employment.

    • După cum scriam și în postarea originală sunt măsuri specifice țărilor anglo-saxone. Sunt rezultatul unei anumite istorii și unei anumite viziuni a societății și analiza lor este foarte complexă. Punctul pe care insist însă ese următorul: politicile acestea nu există în Europa continentală. Ele nu există la nivelul directivelor UE. Deci de ce să ne muncim așa mult pe ce se întâmplă în SUA și UK. Eu mă bucur că UK a plecat din UE. Eu chiar sunt extrem de favorabil ca UE să devină un model politic diferit de cel american, și tocmai de aceea aș fi extrem de favorabil ca estul Europei, un fel de al 51-lea stat SUA să zboare din UE.

      • Și totuși există un important aspect prin care acel executive act semnat de JFK să merite atenție ca un exponent relevant al abstractizării, al extragerii esențialului, și care poate astfel constitui un bun exemplu și pentru societatea europeană. Căci dacă e să reducem și să subordonăm întreaga activitate umană unui singur criteriu, acela nu este cel al excelenței, ci unul care să împiedice polarizarea excesivă a societății. Căci o societate de succes este cea in care potențialul existent între polii săi poate fi deblocat liniar, lipsit de tensiuni fulgerătoare și de turbulențe catastrofice. Dacă omogenizarea excesivă duce la suprimarea inventivității, si societățile foarte eterogene își pierd interesul pentru produse rezervate exclusiv elitelor. In definitiv lumea reala nu este Muzeonul din Alexandria.
        Pe de altă parte, Affirmative Action este o Căutare (seeking) iar nu o impunere, dovedind chiar si aici un echilibru perfect între încercare si rezultat, mergând pe principiul sănătos al maximului posibil, iar nu pe utopia prefectului absolut.

        • Evident. În plus obiectivul vizat este unul statistic. Susținătorii acestor legi observă ceea ce consideră a fi o discriminare intituțională și propun măsuri care să modifice niște indicatori statistici. E drum lung până la „finanțarea […] condiționată de orientarea sexuală sau originea etnică a membrilor colectivelor de cercetare”. Nu înseamnă că acest gen de măsură nu poate duce la injustiție individuala sau că nu are alte efecte perverse. De exemplu în Franța se discută foarte multe despre pierderea unui ideal universalist republican. Oricum ideea e că societățile democratice post-coloniale trec printr-un proces de interiorizare a memoriei și printr-o dezbatere cum au mai existat. Modul în care înțelege universitarul român să expedieze problema merită apostrofat cu sârguință. Adică atunci când numai discriminarea pozitivă ți-a permis ție să beneficiezi de proiecte UE de tipul laserului de la Măgurele cu care știm ce s-a întâmplat e indicat să o lași mai moale.

      • Stimate Margicu,

        Mie-mi pare ca o dati un pic cotita – nici autorul nu se referea la UE. De fapt nimeni, nici macar dvs pana intr-o postare recenta nu a lasat sa se inteleaga ca white supremacy se refera la ceea ce se intampla in UE.
        Dar fie, daca tineti mortis sa aveti si dreptate in ceva, acea legislatie nu exista in UE! Dar nu asta era subiectul! Multumit?
        By the way, sper sa ne faceti tuturor un bine si ramaneti in vestul mult iubit. Ne descurcam mai bine fara cei ca dvs.
        Stiati cumva ca Europa înseamnă mai mult decât UE? E retoric, nu va obositi sa raspundeti, mai bine reflectati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victor Barsan
Victor Barsanhttp://contributors
Victor Bârsan, născut în 1950, la Focşani. Absolvent al Facultăţii de Fizică şi al Facultăţii de Matematică-Mecanică ale Universităţii din Bucureşti; doctorat în fizică. Cercetător în domeniul fizicii teoretice la IFIN-HH; preşedinte al Fundaţiei Horia Hulubei, secretar ştiinţific al Catedrei UNESCO a Fundaţiei; experienţă profesională în jurnalism, istorie recentă, drepturile omului, diplomaţie, instituţii internaţionale. Ultima carte publicată: Horia Hulubei - omul şi epoca sa, Editura Horia Hulubei, 2021.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro